Contestație act administrativ fiscal. Decizia 1524/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 10.08.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.1524
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 03.12.2009
PREȘEDINTE: Răzvan Pătru
JUDECĂTOR 2: Diana Duma
JUDECĂTOR 3: Maria Belicariu
GREFIER:- -
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A, împotriva sentinței civile nr.1014/23.06.2009, pronunțată în dosarul nr-, al Tribunalului Arad, în contradictoriu cu reclamantul - intimat, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru pârâta - recurentă consilier juridic, lipsă fiind reclamantul - intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că s-a depus la dosar prin registratura instanței la data de 24.11.2009 concluzii scrise din partea reclamantului - intimat.
Reprezentanta pârâtei - recurente depune la dosar delegație.
Instanța, din oficiu invocă excepția lipsei calității procesuale active a A în promovarea recursului și acordă cuvântul pe aceasta.
Reprezentanta pârâtei - recurente arată că lasă la aprecierea instanței soluția cu privire la excepția invocată.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentanta pârâtei - recurente solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea în contencios administrativ înregistrată la Tribunalul Arad la data de 14.05.2009, reclamantul a chemat în judecată pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A ORAȘULUI, solicitând anularea actului administrativ fiscal nr.12374/30.04.2009 al Administrației Finanțelor Publice a Orașului, și obligarea pârâtei la restituirea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule în cuantum de 3602 lei, taxa prelevată ilegal, suma care să fie actualizată cu rata dobânzii legale până la data efectuării plății și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr.1014/23.06.2009 Tribunalul Arada admis acțiunea și a anulat adresa nr.12374/30.04.2009 a pârâtei obligând pârâta să plătească reclamantului suma de 3602 lei, cu titlu de restituire a diferenței de taxă specială pentru autovehicule și autoturisme nedatorată, precum și la plata dobânzilor legale calculate la această sumă, conform art.124 alin. 2 din Codul d e procedură fiscală, cu începere de la data de 24.03.2009 până la achitarea efectivă a datoriei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin chitanța pentru încasarea de impozite, taxe și contribuții seria - nr.-/22.11.2007 reclamantul a achitat suma de 5770 lei cu titlu de taxa specială auto la prima înmatriculare în România.
Se arată că reclamantul a cumpărat autoturismul marca cu nr. de identificare - în Germania, ce fusese înmatriculat la data de 19.13.2002, după cum rezultă din copia traducerii cărții de identitate a vehiculului KS - 123 - C (fila 13). Se menționează că după achitarea taxei speciale auto de primă înmatriculare, autoturismul a fost înmatriculat în România, pe numele reclamantului, astfel cum reiese din copiile certificatului de înmatriculare și a cărții de identitate a vehiculului eliberate de autoritățile române (filele 12, 14).
Prin cererea înregistrată la Administrația Finanțelor Publice () sub nr.7206/06.03.2009, reclamantul a cerut pârâtei restituirea taxei în cuantum de 3602 lei, reprezentând diferența dintre suma pe care a achita-o cu titlu de taxă specială pentru autovehicule și autoturisme și cea care i-a fost restituită, pe cale administrativă, după apariția nr.OUG50/2008. Pârâta i-a comunicat reclamantului adresa nr.8430/24.03.2009 (fila 9), prin care i-a adus la cunoștință faptul că a depus anterior și cererea cu nr.10662/06.05.2008 pentru care i s-a răspuns prin adresa nr.10904/07.05.2008. Înscrisul respectiv reflectă refuzul pârâtei de a soluționa cererea reclamantului pe motivul rezolvării unei alte cereri similare. Reclamantul a înregistrat sub nr.9778/10.04.2009 la. contestația împotriva actului administrativ nr.8430/24.03.2009 la care a primit ca răspuns adresa nr.12374/30.04.2009 prin care i s-a comunicat împrejurarea că actul atacat de reclamant nu este un act administrativ fiscal, ci doar o adresă cu caracter de informare, precum și faptul că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule are temei legal și a fost achitată de contribuabil de bună voie.
În privința reglementării interne, este de remarcat că, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă în Codul fiscal prin Legea nr. 343/2006, sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la 01.01.2007, inițial pentru toate autovehiculele, iar după modificarea Legii nr.343/2006, prin nr.OUG110/2006, a fost restrânsă la toate autoturismele și autovehiculele, inclusiv cele comerciale, prevăzându-se categorii de persoane exceptate (cele cu handicap, misiuni diplomatice, etc.), cât și situații de scutire de la plata taxei, în cazul vehiculelor istorice, etc.
Se reține că potrivit reglementării în vigoare la data importului autoturismului de către reclamant, taxa specială pentru autoturisme se datorează cu ocazia primei înmatriculări în România a unui autoturism sau autovehicul comercial, enumerat la art. 2141din Codul fiscal.
Cuantumul taxei speciale, datorată bugetului statului, se calculează după formula prevăzută de art.2141alin.3 în funcție de capacitatea cilindrică, vechimea autovehiculului și unii coeficienți de corelare ori de reducere a taxei prevăzuți în anexele speciale ale legii. Esențialul rămâne că taxa specială nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, și aceasta stat comunitar de la 01.01.2007, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte comunitare, și reînmatriculate în România, după aducerea acestora în țară.
Instanța a apreciat că, esențial pentru rezolvarea problemelor de drept deduse judecății, este acceptarea aplicării în cauză a dispozițiilor art.148 alin.2 din Constituția României care statuează că prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne. Aliniatul 4 al aceluiași articol, prevede, că, între alte instituții, autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alin. 2 menționat.
Analizând dispozițiile art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, invocat de reclamant, instanța a constatat că acesta prevede că "nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
În consecință, prevederile menționate din Tratat limitează libertatea statelor în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste. Astfel, art.90 alin.1 interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele provenind de pe piața internă și care sunt de natură similară. Esențialul acestei taxe interzise este că perceperea ei este determinată de traversarea graniței de către autoturismul supus taxei, dintr-o țară comunitară, în România.
Discriminarea la care se referă acest text legal are în vedere o comparație între nivelul de impozitare al produselor altor membre ale și cel al produselor de pe piața internă a Statului Român. Este de necontestat ca taxa de primă înmatriculare se plătește de către toți particularii care procedează la înmatricularea pentru prima dată in România a unui autovehicul indiferent de unde provine acesta, însă taxa de primă înmatriculare se aplica numai autovehiculelor care nu sunt deja înmatriculate in România. Cu toate acestea taxa stabilită de art.2141din Codul fiscal nu se percepe in cazul reînmatriculării în România după 01.01.2007 a unui autovehicul care a fost anterior înmatriculat in România, dar se percepe în cazul înmatriculării în România după 01.01.2007 a unui autovehicul care a fost anterior înmatriculat în alt stat membru al E decât România. Or, în aceste condiții se constată o diferență de aplicare a taxei ce introduce un regim fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele din E aduse în România în scopul reînmatriculării cu situația în care au fost deja înmatriculate în țara de proveniență față de vehiculele înmatriculate deja în România pentru care la reînmatriculare nu se mai percepe o asemenea taxă.
Conform practicii constante a (cauza Simmenthal nr. /77 din 9.03.1978), "judecătorul național însărcinat să aplice în cadrul competenței sale, dispozițiile dreptului comunitar are obligația de a asigura realizarea efectului deplin a acestor norme, lăsând la nevoie neaplicată orice dispoziție contrară a legislației naționale, chiar ulterioară, fără a solicita sau a aștepta eliminarea prealabilă a acesteia pe cale legislativă sau prin orice alt procedeu constituțional".
De asemenea, a reținut în mod constant în practica sa începând cu hotărârea Costa/ENEL supremația dreptului comunitar asupra oricăror prevederi naționale interne inclusiv asupra prevederilor constituționale.
Astfel s-a decis că "Spre deosebire de tratatele internaționale obișnuite, Tratatul și-a creat ordinea sa juridică proprie care, la intrarea în vigoare a Tratatului, a devenit parte integrantă a ordinii juridice a Membre, instanțele din aceste fiind obligate să-l aplice.
Prin crearea unei Comunități cu durata nelimitată, având instituții proprii, personalitate juridică proprie, propria sa capacitate juridică și de reprezentare în plan internațional și, mai ales, puteri reale născute din limitarea suveranității sau din transferul de puteri dinspre Statele Membre spre Comunitate, Statele Membre și-au restrâns drepturile suverane creând, prin aceasta, un set de norme juridice care obligă atât cetățenii, cât și Statele ca atare.
Integrarea în legislația fiecărui Stat Membru a prevederilor care derivă din Comunitate și, într-un sens mai larg, din termenii și spiritul Tratatului, pun Statele, în imposibilitatea de a acorda întâietate unei măsuri legislative interne unilaterale ulterioare, față de un sistem judiciar pe care Statele Membre l-au acceptat pe bază de reciprocitate. O asemenea măsură nu poate, așadar, să fie în dezacord cu un astfel de sistem judiciar."
Ca urmare a efectului direct a art.90 alin.1 din Tratat pentru ordinea juridică internă a României, instanța este datoare să constate că art.2141- 2143din Codul fiscal sunt reglementări contrare și că nu pot fi menținute în continuare ca aplicabile în cauza de față. Neputând fi aplicabile în dreptul intern, aceste reglementări impun concluzia că taxa specială achitată pentru reînmatricularea autoturismelor de către reclamant, în cuantum de 11.627,26 lei, a fost încasată în contul bugetului statului, cu încălcarea art. 90 alin. 1 al Tratatului, inclusiv a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, ratificat de România prin Legea nr.157/2005, care prevede că de la data aderării, dispozițiile tratatelor originare înainte de aderare, sunt obligatorii pentru România și se aplică în condițiile stabilite prin Tratate și prin actul de aderare.
În ceea ce privește nr.OUG50 din 21 aprilie 2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, aceasta a intrat în vigoare la data de 01.07.2008, conform art.14 din acest act normativ. Potrivit dispozițiilor art.11 din această ordonanță de urgență "taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 01.01.2007 - 30.06.2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență".
Însă, taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 01.07.2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare, acesta fiind și motivul pentru care dispozițiile art.2141- 2143din Codul fiscal au fost abrogate prin art.14 alin.2 din nr.OUG50/2008.
Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia, astfel cum a concluzionat Curtea de Justiție a Comunităților Europene în cauza conexată nr. C-290/05 și C-333/05 și.
În consecință, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținerea unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 01.07.2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic dedreptmaterial fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială. În plus, noua taxă instituită de nr.OUG50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară, are alt mod de calcul și altă destinație, constituindu-se venit la bugetul Fondului pentru mediu și fiind gestionată de Administrația Fondului pentru Mediu, iar nu de Ministerul Economiei și Finanțelor.
Din această perspectivă, reclamantul este îndreptățit la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare, astfel că nefiind incidente dispozițiile art.11 din nr.OUG50/2008 privitoare la compensarea sumei achitate cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și cea datorată pentru poluare, instanța va respinge excepția prematurității, constatând că au fost îndeplinite cerințele prevăzute de art. 109 alin. 2 din Codul d e procedură civilă, din moment de procedura prealabilă prevăzută de Legea nr.554/2004 - art. 7 alin. 1, respectiv cea reglementată de art. 205 din Codul d e procedură fiscală a fost respectată, iar cea prevăzută de art. 11 din nr.OUG50/2008 nu este opozabilă reclamantului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice A, considerând-o ca netemeinică și nelegală.
În motivarea recursului se arată că sentința recurată este dată cu încălcarea dispozițiilor legale aplicabile în speță (art.304 pct.7 și 9 Cod procedură civilă).
Se arată că prima instanță a acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut, acordând în mod greșit dobânda calculată de la data de 24.03.2009, dată la care reclamantului i s-a răspuns de către la solicitarea formulată prin adresa nr.8430/24.03.2009.
În ceea ce privește anularea actului administrativ fiscal nr.12374/30.04.2009 emis de, s-a solicitat respingerea acestui capăt ca neîntemeiat, arătând că din lecturarea adresei nr.12374/30.04.2009 rezultă că acesta nu este un act administrativ fiscal în înțelesul art.41 din Codul d e procedură fiscală care să întrunească condițiile imperative prevăzute de lege.
Referitor la restituirea sumei de 3602 lei reprezentând taxa specială pentru autoturisme, cu dobânda legală de la data plății până la restituirea efectivă se solicită respingerea cererii ca inadmisibilă, întrucât suma reprezintă taxă de poluare conform art.8, 10 și 11 din nr.OUG50/2008, așa cum a fost modificată, fiind stabilită legal prin decizia de restituire nr.20181/13.08.2008 emisă de.
Cu privire la partea de taxă a cărei restituire nu se face la cerere potrivit nr.OUG50/2008, se arată că ordonanța a avut, printre alte motivații și necesitatea respectării legislației europene. Astfel, rezultă fără dubiu faptul că, așa cum este reglementată de nr OUG-50/2008, taxa de poluare este temeinică și legală, în conformitate cu normele de drept comunitar, această taxă nefiind contestată de Comisia Europeană.
Îndeplinind aceste condiții, este evident că diferența de taxă achitată de reclamantul - intimat este temeinică, legală și în conformitate cu normele comunitare, ea neputând fi restituită nici la cerere, nici în alt mod, fiind întrunite toate condițiile funcționalității și legalității ei.
Recurenta a mai arătat că prima instanță a apreciat fără temei legal că stabilirea taxei de primă înmatriculare contravine normelor comunitare, fără a arăta în concret care sunt normele comunitare încălcate.
În drept au fost invocate dispozițiile art.304 pct.6 și 9, art.3041Cod procedură civilă, precum și celelalte acte normative invocate în cuprinsul recursului.
Reclamantul intimat nu a formulat întâmpinare însă a depus concluzii scrise solicitând respingerea recursului, arătând că prima instanță în mod corect a respins excepția de inadmisibilitate a acțiunii, fiind vorba despre o acțiune în restituirea unor taxe achitate fără temei legal, întemeiată pe prevederile art.21 alin.4 și art.117 Cod procedură fiscală.
Cu privire la fondul cauzei a arătat că analizând prevederile art.90 par.1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene rezultă că, nici un stat membru, nu aplică direct sau indirect, produselor altor membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect produselor naționale similare.
Diferența de aplicare a taxei, introduce un regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență, în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja în România, taxa nu se mai percepe.
Menționează că, potrivit principiului neretroactivității legii civile, rezultă că dispozițiile nr.OUG50/2008 nu se pot aplica raporturilor juridice născute anterior apariției ei, ci doar pentru situații viitoare și că la data intrării în vigoare sunt abrogate dispozițiile art.2141- 2143Cod fiscal, și că nu poate opera o compensare între sumele achitate anterior cu titlu de "taxă specială de primă înmatriculare" și sumele ce ar fi datorate potrivit nr.OUG50/2008 cu titlu de "taxă de poluare" întrucât au natură juridică diferită.
Conform art. 137 Cod procedură civilă "instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii".
Analizând excepția lipsei calității procesuale active a A în promovarea recursului, excepție invocată de instanță din oficiu, Curtea în raport de disp. Art. 137. pr. Civilă o va admite ca fiind întemeiată și va respinge astfel recursul declarat, ca fiind formulat de o persoană fără calitate procesuală în cauză, pentru următoarele considerente:
Din cererea introductivă și din hotărârea pronunțată de către instanța de fond, reiese că în acest litigiu a fost chemată în judecată, în calitate de pârâtă Administrația Finanțelor Publice.
Comunicarea hotărârii s-a făcut acestei pârâte, conform dovezii de comunicare de la fila 32 dosar fond, însă recurs în cauză a declarat A, fără ca această instituție să depună mandatul din partea de exercitare a căi de atac, de recurs și de reprezentare, conform disp. Art. 83 alin. 1. pr. Civilă.
Calitatea procesuală se determină în concret,la speță în raport de litigiul dedus judecății, astfel că raportul de drept procesual nu se poate stabili decât între persoanele care își dispută dreptul în litigiu.
Mai mult, pârâta, are personalitate juridică și organe de conducere proprii, fiind în măsură să exercite calea de atac a recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta Direcția Generală a Finanțelor Publice A împotriva sentinței civile nr.1014/23.06.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 03.12.2009
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, - - - - - -
GREFIER,
- -
RED:/29.12.2009
TEHNORED:/29.12.2009
2.ex./SM/
Primă instanță: Tribunalul Arad
Judecător -
Președinte:Răzvan PătruJudecători:Răzvan Pătru, Diana Duma, Maria Belicariu
