Obligația de a face. Decizia 1876/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1876/2008
Ședința publică din 22 septembrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Mihaela Sărăcuț
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Cotuțiu G -
JUDECĂTOR 3: Augusta Chichișan
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții BAROUL MARAMUREȘ și BAROULUI M - AVOCAT, împotriva sentinței civile nr. 547 din 16.04.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, cauza privind și pe intimatul, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în cauză nu s-a prezentat nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este timbrat cu 4 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că în data de 14.08.2008 s-a înregistrat la dosarul cauzei întâmpinare din partea intimatului, prin care a solicitat respingerea recursului și judecarea cauzei în lipsă, iar în data de 09.09.2008 s-a depus la dosar un înscris din partea recurenților, prin care au învederat că, își susțin recursul așa cum a fost formulat, la care au anexat dovada achitării taxei judiciare de timbru datorate ( 12 -13).
Curtea, în urma deliberării, în baza înscrisurilor existente la dosar, apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 547 din 16 aprilie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureșs -a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul domiciliat în BMî mpotriva pârâților Baroul Maramureș - B,-/9 și Baroului M - .
Pârâții au fost obligați în solidar să plătească reclamantului suma de 13.400 lei cu titlu de daune morale.
A fost respinsă cererea reclamantului privind daunele materiale.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:
Inițial acțiunea a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Maramureș sub nr- în care instanța a admis în parte acțiunea reclamantului prin sentința civilă 480/01.03.2007, în sensul că a obligat pârâții la cheltuieli de judecată în favoarea reclamantului, respingând celelalte capete de cerere.
Această sentință a fost casată ca urmare a recursului declarat de reclamant prin Decizia civilă 959/09.05.2007 a Curții de APEL CLUJN și trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe. În considerentele deciziei s-a reținut că cererea recurentului nu a fost soluționată în termenele și după procedura stabilită de lege, iar instanța a respins acțiunea fără a motiva soluția pronunțată.
În rejudecarea acțiunii cererea a fost înregistrată sub nr-, instanța, prin încheierea de ședință din data de 12.09.2007 suspendând judecarea acesteia motivat de faptul că, dreptul reclamantului de a fi primit în avocatură, formează obiectul unui litigiu aflat pe rolul Curții de APEL CLUJ și este evident că până când se va cunoaște soluția respectivă, tribunalul nu va putea stabili dacă reclamantul a fost îngrădit în a presta activitatea de avocat și nu se va putea pronunța nici asupra capătului de cerere privind despăgubirile materiale decurgând din împiedicarea de a presta această activitate.
Această încheiere a fost recurată de către reclamant, Curtea de APEL CLUJ, prin Decizia civila 2069/21.11.2007 admițând recursul, casând încheierea și dispunând trimiterea cauzei pentru continuarea judecății în favoarea aceleiași instanțe.
In considerentele deciziei s-a menționat că: "Tribunalul trebuie să statueze asupra legitimității interesului reclamantei de a solicita repararea acestui prejudiciu extrapatrimonial pretins prin prisma considerentelor de fapt ale cauzei, a dreptului pretins a fi încălcat în prezenta procedură din perspectiva prevederilor art. 27-31 din Statutul profesiei de avocat.
Ca atare, cererea privind acordarea despăgubirilor nu are nici o legătură cu recunoașterea dreptului pretins în cea de-a doua procedură judiciară prin care acesta a contestat legalitatea hotărârii adoptate de barou prin care cererea i-a fost respinsă.
Tribunalul este chemat să statueze dacă prin modul de soluționare a cererii de admitere în profesia de avocat, din perspectiva procedurii instituite de Statutul profesiei de avocat, au fost încălcate drepturile personale nepatrimoniale ale reclamantului, iar în caz afirmativ dacă suferința ce i-a fost în acest mod provocată trebuie considerată ca prejudiciu cu semnificație patrimonială susceptibil de a fi reparat patrimonial.
El va statua dacă existând un asemenea prejudiciu este posibilă și suficientă repararea acestuia numai prin simpla recunoaștere a faptului încălcării procedurii prevăzute în statut sau dacă se impune obligarea pârâților la plata unor daune morale în vederea acordării unei reparații suficiente și echitabile."
In privința fondului cauzei instanța consideră acțiunea formulată de reclamant întemeiată în parte și în consecință o va admite ca atare pentru următoarele considerente:
La data de 17.03.2006 reclamantul a depus o cerere de admitere în Baroul Maramureș cu scutire de examen. La data de 26.05.2006 a susținut un interviu, iar ulterior, la data de 29.09.2006 a solicitat să-i fie comunicată hotărârea motivată a Consiliului Baroului. Cererea reclamantului a fost analizată în Consiliul Baroului la data de 08.12.2006.
In speță sunt incidente următoarele prevederi legale:
Statutul profesiei de avocat adoptat în ședința Consiliului Uniunii Naționale a Barourilor din România din 25 septembrie 2004 și publicat in Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 45 din 13 ianuarie 2005.
Art.14
(1) Cererile de primire în profesia de avocat se adresează decanului baroului unde solicitantul dorește să exercite profesia.
(2) In toate cazurile, persoana care îndeplinește condițiile prevăzute de Lege pentru a solicita primirea în profesia de avocat poate formula cerere de primire cu cel puțin 5 ani anteriori împlinirii vârstei standard de pensionare în sistemul de pensii și asigurări sociale din care face parte.
Art. 18.
(1) Cererea de primire în profesie se va afișa în cel mult 3 zile de la înregistrare la sediul baroului.
(2) Afișarea se constată prin proces-verbal.
(3) In termen de 10 zile de la afișarea cererii orice persoană poate face opoziție la cererea de primire în profesie, indicând motivele și arătând împrejurările și probele pe care își întemeiază opoziția.
(4) In termen de 3 zile de la înregistrarea cererii de primire în profesie decanul va desemna dintre membrii consiliului baroului un avocat-raportor care va efectua investigațiile necesare cu privire la moralitatea și demnitatea solicitantului, chiar dacă nu se face opoziție la înscriere.
Art. 21.
(1) După depunerea raportului, consiliul baroului analizează îndeplinirea condițiilor pentru primirea în profesie și soluționează eventualele opoziții.
(2) In cazul cererilor de primire în profesie cu scutire de examen consiliul baroului poate să verifice cunoștințele solicitantului cu privire la organizarea și exercitarea profesiei de avocat.
(3) Consiliul baroului va pronunța o hotărâre motivată asupra cererii de primire in profesie.
(4) Hotărârea poate fi atacată în termen de 15 zile de la comunicare, la Consiliul
(5) C primit în profesia de avocat va fi înscris în avocaților prin decizia emisă de consiliul baroului cu respectarea dispozițiilor art. 19, 20 și 21 din Lege.
Art. 38.
(1) Toate cazurile de primire în profesie cu scutire de examen sunt soluționate individual de către consiliul baroului la care s-a depus cererea. Decizia de primire în profesie va fi comunicată și
(2) Decizia consiliului baroului poate fi atacată de către solicitant sau de Președintele, în termen de 15 zile de la comunicare, la Consiliul
Art. 73.
(1) Consiliul baroului se întrunește în ședință cel puțin o dată pe lună, la sediul baroului.
(2) Lucrările ședinței se consemnează în registrul de procese-verbale și se semnează de toți consilierii prezenți la ședință. Registrul poate fi consultat de către avocații interesați și de organele
(3) În exercitarea atribuțiilor sale, consiliul baroului adoptă decizii și hotărâri.
LEGEA nr. 51 din 7 iunie 1995 - pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat.
ART. 16
(1) Primirea în profesie se obține pe baza unui examen organizat de barou, conform prevederilor prezentei legi și ale statutului profesiei.
(2) La cerere, poate fi primit în profesie, cu scutire de examen:
a) titularul diplomei de doctor în drept;
b) cel care până la data primirii în profesia de avocat a îndeplinit funcția de judecător, procuror, notar public, consilier juridic sau jurisconsult timp de cel puțin 10 ani și dacă nu i-a încetat activitatea din motive disciplinare care îl fac nedemn pentru profesia de avocat.
(3) De la prevederile alin. (1) sunt exceptate persoanele care au deținut funcția de judecător la Înalta Curte de Casație și Justiție
ART. 55
(1) baroului are următoarele competențe:
a) reprezintă baroul în raporturile acestuia cu persoanele fizice și juridice din țară și din străinătate;
b) convoacă și prezidează ședințele consiliului baroului;
c) aprobă cererile de asistență juridică gratuită;
d) exercită căile de atac împotriva hotărârilor comisiei de disciplină și împotriva deciziilor consiliului baroului pentru care sunt prevăzute căi de atac;
e) ordonanțează cheltuielile baroului;
f) ia măsuri privind conducerea baroului care nu sunt de competența adunării generale sau a consiliului baroului.
g)îndeplinește orice alte atribuții prevăzute de lege sau hotărâte de organele de conducere ale și date în competența sa.
LEGEA nr. 554 din 2004 - Legea contenciosului administrativ
ART. 8
Obiectul acțiunii judiciare
(1) Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut laart. 2alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim.
ART. 18
Soluțiile pe care le poate da instanța
(1) Instanța, soluționând cererea la care se referăart. 8alin. (1), poate, după caz, să anuleze, în tot sau în parte, actul administrativ, să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operațiune administrativă.
(2) Instanța este competentă să se pronunțe, în afara situațiilor prevăzute laart. 1alin. (6), și asupra legalității operațiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecății.
(3) În cazul soluționării cererii, instanța va hotărî și asupra despăgubirilor pentru daunele materiale și morale cauzate, dacă reclamantul a solicitat acest lucru.
(4) Atunci când obiectul acțiunii în contencios administrativ îl formează un contract administrativ, în funcție de starea de fapt, instanța poate:
a) dispune anularea acestuia, în tot sau în parte;
b) obliga autoritatea publică să încheie contractul la care reclamantul este îndrituit;
c) impune uneia dintre părți îndeplinirea unei anumite obligații;
d) suplini consimțământul unei părți, când interesul public o cere;
e) obliga la plata unor despăgubiri pentru daunele materiale și morale.
(5) Soluțiile prevăzute la alin. (1) și alin. (4) lit. b) și c) pot fi stabilite sub sancțiunea unei penalități aplicabile părții obligate, pentru fiecare zi de întârziere.
(6) În toate situațiile, instanța poate stabili, prin dispozitiv, la cererea părții interesate, un termen de executare, precum și amenda prevăzută laart. 24alin. (2).
Raportat la aceste prevederi legale instanța constată că pârâții nu au respectat nici procedura și nici termenele de soluționare a cererii reclamantului, fapt reținut și de către Curtea de Apel în soluționarea recursurilor formulate.
S-au încălcat astfel prevederile statutului avocatului care stabilește termene ferme și proceduri exacte cu privire la soluționarea cererilor adresate barourilor, dar și sancțiuni pentru nerespectarea acestora, tocmai pentru a preîntâmpina o eventuală întârziere din partea barourilor de a soluționa cererile și pentru a preveni o stare de incertitudine cu privire la situația celui care formulează astfel de cereri.
Se constată că pârâții, cu toate ca l-au intervievat pe reclamant la data de 26.05.2006 au adoptat Hotărârea 49 doar la data de 08.12.2006 pe care nu i-au comunicat-o decât la data de 28.02.2007 (fila 18 din dos. 768/2007) după promovarea prezentei acțiuni ( la data de 07.02.2007) și după comunicarea citației pentru primul termen de judecată (20.02.2007-fila 14-15, dos.768/2007).
Cererea de admitere în profesie a fost soluționată cu întârziere având în vedere că, în conformitate cu prevederile art. 73, din Statut "Consiliul baroului se întrunește în ședința cel puțin o dată pe lună, la sediul baroului."
De asemenea, și comunicarea hotărârii a fost făcută cu depășirea termenului prevăzut de art. 2 alin. 1 lit. h) din 554/2004, ceea ce îndreptățește reclamantul să solicite aplicarea acestei legi și sancțiunile cuprinse în aceasta.
Văzând că, în cele din urmă, hotărârea a fost comunicată, instanța constată că petitul privind obligarea pârâților la comunicare a rămas fără obiect, de altfel reclamantul, în rejudecare nemaisusținând acest capăt de cerere, solicitând doar despăgubiri.
În ceea ce privește despăgubirile solicitate, instanța consideră îndreptățită cererea reclamantului sub aspectul acordării daunelor morale în cuantumul solicitat de acesta, motivat de faptul că prin tergiversarea soluționării și apoi a comunicării hotărârii luate față de cererea lui, acesta a suferit un prejudiciu moral. Acesta constă în aceea că reclamantul a fost nevoit să recurgă la forța coercitivă a autorității judecătorești pentru a-i fi soluționată o cerere legal adresată pârâților, care în calitate de autoritate administrativă, în sensul Legii 554/2004, avea obligația de a soluționa cererea în termenul stabilit de lege, și aceasta cu atât mai mult cu cât instituția căreia i s-a adresat reclamantul are drept scop apărarea drepturilor și intereselor justițiabililor, sens în care este chemată să aplice legea întocmai, inclusiv cu privire la respectarea procedurii și termenelor, indiferent de soluția adoptată în fond.
Prin urmare, apărarea pârâților, în sensul că reclamantul este pensionar și nu justifică vreo pagubă, este nefondată.
Pârâții au fost obligați în solidar având în vedere art. 16 din Legea 554/2004 și atribuțiile pe care le are decanul în coordonarea și organizarea activității Baroului și în soluționarea cererilor adresate acestei instituții.
Despăgubirile materiale au fost respinse ca neîntemeiate și nedovedite, reclamantul nefăcând proba unui astfel de prejudiciu.
Împotriva acestei hotărâri, au declarat recurs pârâții BAROUL MARAMUREȘ și BAROULUI M solicitând admiterea acestuia, modificarea în totalitate a hotărârii atacate și respingerea acțiunii.
În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâții arată următoarele:
Hotărârea atacată este nelegală deoarece începând cu data redactării cererii, respectiv 7 februarie 2007, reclamantul nu a solicitat despăgubiri civile cu titlu de daune morale, ci printr-o mixtură juridică (daune cominatorii) a solicitat "obligarea celor doi pârâți în solidar la repararea pagubei ce i-a fost cauzată, respectiv 100 lei/zi, începând cu 1 iunie 2006, până la data comunicării".
A mai solicitat obligarea la cheltuieli de judecată.
Instanța a acordat despăgubiri civile cu titlul de daune morale, fără a le întemeia în drept, deși nu i s-a cerut.
Hotărârea este nelegală pentru motivele prevăzute de art. 304 pct 9 Cod procedură civilă, deoarece instanța de fond constatând că petitul principal a rămas fără obiect fără a pretinde în forma și condițiile prevăzute de lege, renunțarea la judecată, nu putea admite petitul accesoriu privind acordarea de despăgubiri, indiferent de ce natură.
Intimatul prin întâmpinarea depusă la 14 august 2008 solicită respingerea recursurilor declarate de pârâți conform notelor scrise de la filele 9-10.
Analizând recursul promovat prin prisma motivelor de recurs invocate a prevederilor art 3041Cod procedură civilă și a dispozițiilor art 20 din Legea nr. 554 din 2 decembrie 2004 ontenciosului administrativ, Curtea reține următoarele:
Reclamantul prin acțiunea introductivă de instanță înregistrată în contradictoriu cu pârâții BAROUL MARAMUREȘ și AVOCAT, decanul BAROULUI Mas olicitat obligarea comunicării hotărârii motivate prevăzută de art. 18-21 Statutului profesiei de avocat cu privire la cererea formulată la 17 martie 2006 prin care a solicitat admiterea în profesia de avocat cu scutire de examen și obligarea pârâților în solidar la repararea pagubei cauzate respectiv 100 lei pe zi începând cu 1 iunie 2006 până la data comunicării și cheltuieli de judecată.
Acțiunea a fost motivată prin invocarea dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 554/2004, art. 51 și 52 din Constituția României și art. 23 pct 1 din Declarația universală a Drepturilor Omului, art. 6 din Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale.
Tribunalul Maramureș prin sentința civilă nr. 480 din 1 martie 2007 admis în parte acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamant și a obligat pârâții la plata cheltuielilor de judecată respingând restul capetelor de cerere.
Instanța a reținut că hotărârea și comunicarea acesteia a avut loc în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 51/1995 iar în concluzie acțiunea apare ca netemeinică despăgubirile materiale apărând de asemenea ca nejustificate însă reținând comunicarea hotărârii după promovarea acțiunii a admis petitul privind obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Curtea de APEL CLUJ prin decizia civilă nr. 959/9 mai 2007 admis recursul declarat de recurent, a casat sentința în parte și a trimis cauza spre rejudecare doar în ceea ce privește cererea privitoare la plata despăgubirilor, reținând că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pentru care a fost respins acest capăt de cerere astfel că, s-a considerat că este prezent motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct 5 Cod procedură civilă.
Tribunalul Maramureș în rejudecare a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul și a obligat pârâții în solidar să plătească reclamantului suma de 13.400 lei cu titlu de daune morale.
Prejudiciul moral suferit de reclamant a fost raportat la faptul că reclamantul a fost nevoit să recurgă la forța coercitivă a autorității judecătorești pentru a-i fi soluționată o cerere legal adresată pârâților care aveau obligația de a soluționa cererea în termenul stabilit de lege iar despăgubirile materiale au fost respinse apreciindu-se că nu s-a dovedit cuantumul acestora.
Reclamantul prin acțiunea introductivă de instanță înregistrată la 7 februarie 2007 solicitat obligarea pârâților în solidar la repararea pagubei cauzate respectiv 100 lei/zi începând cu 1 iunie 2006 și până la data comunicării arătând în motivare că prin refuzul nejustificat de a comunica modul de soluționare a cererii i s-a cauzat o pagubă de 100 lei /zi constând în venituri nerealizate și îngrădirea dreptului la muncă conform pregătirii profesionale începând cu 1 iunie 2006 și până la data comunicării hotărârii.
Prejudiciul a fost cuantificat la suma de 25.100 lei până la data introducerii acțiunii pentru perioada iunie 2006-6 februarie 2007.
Hotărârile judecătorești pronunțate în ceea ce privește acțiunea introductivă de instanță respectiv celelalte petite ale acțiunii au reținut în mod irevocabil că pronunțarea hotărârii de către BAROUL MARAMUREȘ în ceea ce privește admiterea în profesie cu scutire de examen s-a realizat în termenele instituite de Legea nr. 51/2005 și doar comunicarea acestei hotărâri s-a realizat după demararea demersului judiciar.
Instanța investită cu soluționarea acestei cereri trebuie să verifice dacă prin modalitatea de îndeplinire a procedurii au fost încălcate drepturi personale nepatrimoniale ale reclamantului iar pentru ipoteza în care se admite că a existat o astfel de încălcare trebuie determinată în mod concret prejudiciul care a fost creat și modalitatea de cuantificare a acestuia.
Reclamantul prin chiar acțiunea introductivă de instanță a raportat prejudiciul care apreciază că i s-a creat nerealizării de venituri și îngrădirii dreptului la muncă conform pregătirii profesionale astfel că în raport de limitele acestei investiri se poate verifica existența unui prejudiciu.
Prima instanță a reținut în mod corect că în ceea ce privește prejudiciul material care pare să fi fost relaționat cu veniturile nerealizate din profesia în care dorea să acceadă reclamantul nu au fost justificate în nici un mod și nu pot fi acordate.
Prejudiciul moral care a fost raportat la îngrădirea dreptului la muncă conform pregătiri profesionale a reclamantului nu poate fi apreciat ca fiind creat având în vedere că așa cum s-a reținut adoptarea hotărârii s-a realizat în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 51/2005 și doar comunicarea răspunsului a fost realizată în timpul procedurii judiciare, subsecvent momentului legal însă hotărârea adoptată a fost de respingere a cererii formulate, hotărâre subsecvent contestată de reclamant.
Având în vedere soluția pronunțată nu se poate reține că de la momentul pronunțării acesteia și până la momentul comunicării reclamantului i s-ar fi produs o suferință psihică determinată de așteptarea exercitării unei profesii care să poată fi cuantificată la 13.400 lei.
Interpretarea dată de prima instanță dispozițiile art. 18 alin 3 incidente apare așadar ca fiind greșită, și fiind prezent motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct 9 Cod procedură civilă în temeiul dispozițiilor art. 312 alin (1) Cod procedură civilă va admite recursul promovat, va casa hotărârea atacată iar rejudecând pe fond pentru considerentele evidențiate anterior, va respinge cererea reclamantului având ca obiect obligarea pârâților în solidar la repararea pagubei cauzate constând în cuantum de 100 lei/zi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâții BAROUL MARAMUREȘ și BAROULUI împotriva sentinței civile nr.547 din 16 aprilie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș pe care o casează și rejudecând pe fond, respinge acțiunea reclamantului.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 22 septembrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - G - - - - -
Red./
3 ex./22.10.2008
Jud.fond.-
-
Președinte:Mihaela SărăcuțJudecători:Mihaela Sărăcuț, Gheorghe Cotuțiu, Augusta Chichișan
