Obligația de a face. Decizia 1/2009. Curtea de Apel Cluj

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS

ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr-

DECIZIA CIVILĂ Nr. 1.910/2009

Ședința publică de la 04 Iunie 2009

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: Lucia Brehar

JUDECĂTOR 2: Liviu Ungur

JUDECĂTOR 3: Delia Marusciac

GREFIER: - -

S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 222 din 27.01.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, privind și pe intimata-pârâtă INSTITUȚIA PREFECTULUI M, SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR-REGIM PERMISE DE CONDUCERE, ÎNMATRICULĂRI AUTOVEHICULE, având ca obiect obligația de a face.

La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că la data de 4 iunie 2009 recurentul a transmis prin fax dovada achitării taxei judiciare de timbru aferente recursului declarat, cu mențiunea că originalul chitanței a fost expediat prin poștă.

Se constată că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin 2 pr.civ.

Curtea, după deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 150 pr.civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.

CURTEA:

Prin sentința civilă nr. 222 din 27 ianuarie 2009 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Maramureșa fost respinsă acțiunea reclamantului, în contradictoriu cu pârâta INSTITUȚIA PREFECTULUI M, SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR - REGIM PERMISE DE CONDUCERE, ÎNMATRICULĂRI AUTOVEHICULE B.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamantul nu a făcut dovada faptului că s-ar fi adresat pârâtului cu o cerere în vederea înmatriculării autoturismului marca BMW AE.

Astfel, având în vedere dispozițiilor art. 2 lit. "i" din Legea nr. 554/2004, care prevăd că refuzul apare ca fiind nejustificat doar în ipoteza în care este emis cu exces de putere, ilegal în mod subiectiv prin raportare la drepturi ale persoanelor fizice și juridice, iar forma de manifestare a refuzului este una manifestă și nemotivată, instanța de fond a respins acțiunea reclamantului conform dispozitivului.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul solicitând, în temeiul art. 304 pct. 9, art. 3041și art. 312.pr.civ. admiterea acestuia, modificarea în tot a sentinței recurate și rejudecând cauza, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamantul a arătat că hotărârea este netemeinică și nelegală, deoarece acțiunea sa are ca obiect obligația de a face și nicidecum nu este o contestație împotriva unui act administrativ de refuz a înmatriculării, astfel că nu era necesar să facă dovada refuzului autorității de a-i înmatricula autoturismul, având în vedere și faptul că autoturismele cumpărate în străinătate nu se înmatriculează în România fără achitarea taxei de înmatriculare.

Intimata-pârâtă INSTITUȚIA PREFECTULUI M, SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR - REGIM PERMISE DE CONDUCERE, ÎNMATRICULĂRI AUTOVEHICULE nu s-a prezentat în instanță și nici nu a depus întâmpinare.

Analizând recursul formulat din prisma motivelor invocate, Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat din următoarele considerente.

Cererea de chemare în judecată formulată de către reclamant se circumscrie disp. art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, reclamantul solicitând instanței de contencios-administrativ obligarea pârâtului, o autoritate publică, la soluționarea unei cereri, respectiv înmatricularea unui autovehicul fără plata taxei speciale de înmatriculare.

Nu au fost depuse acte din care să rezulte că anterior depunerii cererii de chemare în judecată, reclamantul s-ar fi adresat autorității publice cu o cerere identică cu cea care a constituit petitul prezentei cereri de chemare în judecată, pentru ca mai apoi, în contencios-administrativ să fie analizată justețea refuzului autorității publice de soluționare a cererii de înmatriculare a autovehiculului fără plata taxei speciale de înmatriculare.

Cererea de chemare în judecată formulată de către reclamant nu este o acțiune de drept civil pentru a avea natura juridică a unei obligații de a face ci dimpotrivă, pentru considerentele expuse anterior și reținute ca atare și de către instanța de fond, cererea formulată se întemeiază pe dispozițiile contenciosului-administrativ.

Astfel art. 1 al. 1 din Legea nr. 554/2004 prevede următoarele: "(1) Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativsau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public."

Nu prezintă relevanță faptul că în mod constant practica judiciară a dispus restituirea către plătitori a taxelor de primă înmatriculare achitate, întrucât așa cum s-a arătat anterior, cererea reclamantului nu îndeplinește o cerință legală specifică contenciosului-administrativ, respectiv nu s-a făcut dovada refuzului tacit sau explicit a autorității publice de soluționare a unei cereri de înmatriculare a autovehiculului fără plata taxei speciale, cerere ce ar fi trebuit fi formulatăînaintede introducerea cererii de chemare în judecată.

Față de cele menționate anterior, se va respinge recursul și se va menține în întregime hotărârea atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 222 din 27 ianuarie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, pe care o menține în întregime.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 4 iunie 2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,

- - - - - - - -

Red.

Dact./2 ex./19.06.2009

Jud.fond:.

Președinte:Lucia Brehar
Judecători:Lucia Brehar, Liviu Ungur, Delia Marusciac

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Obligația de a face. Decizia 1/2009. Curtea de Apel Cluj