Obligația de a face. Decizia 2266/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 2266
Ședința publică de la 06 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sanda Lungu
JUDECĂTOR 2: Gabriel Viziru
JUDECĂTOR 3: Carmen Ilie
Grefier - - -
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de contestatorul împotriva deciziei nr.91 din 13 ianuarie 2009 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit contestatorul și intimata
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier învederându-se cererea de judecarea cauzei în lipsă formulată de contestator în temeiul dispozițiilor art.242(2)
Curtea constatând cauza în stare de soluționare a trecut la deliberări.
CURTEA
Asupra contestației în anulare de față;
Tribunalul Dolj, prin sentința nr.1899 din 2 octombrie 2008 a espins acțiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâta
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că prin acțiunea formulată, reclamantul a solicitat ca pârâta să respecte dispoz. art. 1 și 2 din HCL nr. 51/31.03.1998, emisă de Consiliul Local C, a Dispoziției nr. 892/22.04.1998 emisă de primar și a ordinului nr. 16569/22.04.1998 emis de primarul mun. C, în sensul că toate aceste acte nu au fost puse în executare, cu privire la spațiul comercial situat în C, str. - -emina - parter 150 apartamente, repartizat spre închiriere, conform prev. Legii 42/1990.
A constatat prima instanță că la data de 2.10.2008, intimata a depus la dosar, cu adresa nr. -/01.10.2008, sentința nr. 1539/12.10.1998 pronunțată în dosarul nr. 1682/c/1998 de către Tribunalul Dolj - Secția Comercială și de Contencios Administrativ.
S-a apreciat că prin răspunsul de mai sus, intimata a arătat că hotărârile invocate de reclamant au fost puse în executare, încheindu-se în acest sens contractul de închiriere nr. 12/23.04.2008 pentru spațiul în litigiu.
Instanța, față de răspunsul dat de intimată, cât și de actele depuse la dosar, a avut în vedere că prin sentința nr. 1539/12.10.1998 pronunțată de Tribunalul Dolj (depusă la dosar) s-a constatat nulitatea absolută a ordinului de repartizare nr. 16569/22.04.1998 emis de Consiliul Local C și a contractului de închiriere nr. 12/23.04.1998 încheiat cu intimata C, părțile fiind repuse în situația anterioară.
Cum ordinul de repartizare nr. 16569/22.04.1998 și contractul de închiriere nr. 12/23.04.1998, au fost emise în baza HCL nr. 51/31.03.1998 și a Ordinului nr. 892/22.04.1998, s- reținut că acestea au rămas fără obiect, întrucât ordinul de repartizare și contractul de închiriere au fost declarate nule în mod absolut pe cale judecătorească, ca atare nu mai au nicio putere.
Prin decizia nr.91/13.01.2009, Curtea de APEL CRAIOVAa respins recursul reclamantului.
Analizând recursul prin prisma criticilor invocate de recurent, Curtea a reținut în ceea ce privește motivul de recurs constând în incorecta administrare a probatoriilor la instanța de fond, că dispozițiile art. 218-225 care reglementează interogatoriul ca mijloc de probă nu impun părții supuse interogatoriului să răspundă doar cu "Da" sau "Nu". Într-adevăr, răspunsurile la interogatoriu trebuie să fie scurte, clare și concise însă în cauză răspunsurile pârâtei C respectă aceste cerințe. Pe de altă parte, prin cererea formulată de reclamant pentru termenul din 02.10.2008 acesta a solicitat judecarea cauzei la acel termen deoarece nu dorește să i se comunice eventuala întâmpinare a pârâtei așa încât instanța a procedat la judecata cauzei pe fond.
Cât privește fondul cauzei, s-a reținut că susținerea recurentului potrivit căreia prin sentința nr. 1539/12.10.1998 a Tribunalului Dolj - secția contencios administrativ și fiscal nu s-a dispus anularea ordinului de repartiție 16569/22.04.1998 emis de Primăria C este neîntemeiată întrucât, chiar dacă prin această hotărâre s-a constatat nulitatea absolută a ordinului de repartiție nr. 16569/22.04.1998 emis de Consiliul Local al mun. C din considerentele sentinței rezultă cu certitudine că este vorba de același ordin de repartiție care a fost emis în temeiul Dispoziției nr. 892/22.04.1998 a Primăriei mun. C invocată de reclamant în prezenta cauză. Așadar, între cele două ordine există identitate diferența care apare în ceea ce privește organul emitent fiind o simplă eroare materială.
S-a apreciat că, în mod legal instanța de fond a reținut că HCL C nr. 51/31.03.1998 și Dispoziția nr. 892/22.04.1998 emisă de Primăria C au fost puse în executare prin emiterea ordinului de repartizare nr.16569/22.04.1998, însă constatarea nulității absolute a acestuia prin hotărâre judecătorească irevocabilă, lipsește de efecte juridice și cele două acte administrative anterioare.
Împotriva acestei decizii recurentul a formulat contestație în anulare.
În motivarea contestației recurentul a invocat că instanța de recurs a omis să cerceteze unul dintre motivele de recurs invocate, respectiv faptul că la punctul 6 din motivele de recurs recurentul a invocat că sentința nr. 1539/12.10.1998 a Tribunalului Dolja fost casată prin decizia nr. 1100/27 martie 2000 a Curții Supreme de Justiție.
Prin urmare prezenta cauză a fost soluționată în baza unei hotărâri casate.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 318 și următoarele cod procedură civilă, solicitându-se și judecarea în lipsă potrivit art. 242 alin. 2 cod procedură civilă.
În cauză nu s-au administrat probatorii iar intimata nu a formulat întâmpinare.
Analizându-se contestația în anulare formulată în cauză se rețin următoarele:
Potrivit art. 318 cod procedură civilă hotărârile instanței de recurs pot fi atacate cu contestație când instanța, respingând recursul, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau casare.
Motivul de recurs invocat de recurent ca neanalizat este cel cuprins în punctul 6 al cererii de recurs prin care se arată că sentința nr. 1539/12.10.1998 reținută de instanța de fond a fost casată iar prin aceasta s-a anulat un ordin de repartizare inexistent emis de Consiliul Local C și un contract de închiriere încheiat în baza acestui ordin de repartiție inexistent.
S-a arătat și că prin această sentință nu s-a anulat ordinul de repartizare emis de Primăria C și deținut de reclamant.
În consecință s-a arătat că ordinul de repartizare emis de Primăria C pe numele recurentului nu este lovit de nulitate.
Referitor la acest motiv de recurs instanța de recurs a reținut că: "susținerea recurentului potrivit căreia prin sentința nr. 1539/12.10.1998 a Tribunalului Dolj - secția contencios administrativ și fiscal nu s-a dispus anularea ordinului de repartiție 16569/22.04.1998 emis de Primăria C este neîntemeiată întrucât, chiar dacă prin această hotărâre s-a constatat nulitatea absolută a ordinului de repartiție nr. 16569/22.04.1998 emis de Consiliul Local al mun. C din considerentele sentinței rezultă cu certitudine că este vorba de același ordin de repartiție care a fost emis în temeiul Dispoziției nr. 892/22.04.1998 a Primăriei mun. C invocată de reclamant în prezenta cauză. Așadar, între cele două ordine există identitate diferența care apare în ceea ce privește organul emitent fiind o simplă eroare materială."
Prin urmare, motivul de recurs invocat de contestator ca neanalizat viza eficacitatea ordinului de repartizare emis acestuia, iar instanța de recurs a analizat acest motiv de recurs reținând că referitor la ordinul de repartiție invocat de recurent s-a constatat nulitatea absolută a acestuia.
În acest context susținerea reclamantului privind faptul că sentința nr. 1539/12.10.1998 a Tribunalului Dolja fost casată nu poate fi reținută decât ca un argument în susținerea motivului de recurs privind eficacitatea ordinului de repartiție invocat de acesta.
Astfel, așa cum s-a arătat în doctrină și practica judiciară art. 318 cod procedură civilă are în vedere numai omisiunea de a examina unul din motivele de casare sau modificare a sentinței iar nu argumentele de fapt și de drept invocate de recurent în susținerea acestor motive, care întotdeauna subsumate motivului de casare sau de modificare pe care îl sprijină.
Instanța de recurs este în drept să grupeze argumentele folosite de recurent în dezvoltarea unui motiv de recurs pentru a răspunde printr-un considerent comun.
Este suficient ca instanța de recurs să arate considerentele pentru care a găsit că motivul de recurs este neîntemeiat, chiar dacă nu a răspuns la toate argumentele recurentului.
În consecință, în cauză nu se poate reține că instanța de recurs nu a analizat motivul de recurs formulat la punctul 6 al cererii de recurs, astfel că urmează a se respinge contestația în anulare formulată în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul împotriva deciziei nr.91 din 13 ianuarie 2009 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 06 Mai 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. jud.
2 ex/05.06.2009
Președinte:Sanda LunguJudecători:Sanda Lungu, Gabriel Viziru, Carmen Ilie
