Obligația de a face. Decizia 405/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 405/2010
Ședința publică de la 18 Februarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Liviu Ungur
JUDECĂTOR 2: Monica Diaconescu
JUDECĂTOR 3: Radu Rareș
GREFIER:
S-a luat în examinare cererea formulată de către revizuientul -., privind revizuirea Deciziei civile nr. 2370/2009 pronunțată în dosarul nr- al Curții de Apel Cluj, privind și pe intimații MINISTERUL SĂNĂTĂȚII PUBLICE și CLINICA DE PSIHIATRIE C-N, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că la data de 17 februarie 2010 revizuientul a depus la dosarul cauzei un înscris la care s-a anexat dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar aferente cererii de revizuire, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin 2.pr.civ.
Curtea, dat fiind temeiul de drept invocat în cuprinsul cererii, respectiv dispozițiile art. 317 Cod procedură civilă, reține că a fost investită cu soluționarea unei contestații în anulare și nu a unei cereri de revizuire.
Curtea, din oficiu, invocă excepția inadmisibilității demersului judiciar, raportat la dubiul care rezultă din motivarea în fapt și în drept a cererii formulate și reține cauza în pronunțare pe excepția invocată.
CURTEA
Prin decizia civilă nr. 2370/2009 pronunțată în dosarul nr- al Curții de Apel Cluj, s-a espins recursul declarat de împotriva sentinței civile nr. 648 din 13.03.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, care a fost menținută în întregime.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a reținut că prin înscrisul înregistrat la 6 octombrie 2009, acesta a renunțat la judecată față de Ministerul Sănătății pe care l-a chemat inițial în judecată pentru a fi obligat să comunice instanței de judecată pe ce bază s-a făcut înscrierea sa în evidența ambulatorului de specialitate a municipiului
Ulterior, respectiv la termenul din 28 noiembrie 2008, reclamantul-recurent, personal, în ședința publică a declarat că renunță la judecată față de acest pârât. În raport de voința reclamantului exprimată în mod expres, în mod legal și temeinic, instanța de fond a luat act de renunțarea la judecată. Prin urmare precizarea făcută în recurs la data de 6 octombrie 2009 nu poate fi analizată, chiar și dacă s-ar considera că a fost formulată ca motiv de recurs în termenul prevăzut de art.303 proc.civ.
În ceea ce privește soluția pronunțată față de Clinica de Psihiatrie C-N, sa avut în vedere că aceasta este legală și temeinică, în condițiile în care s-a afirmat că nu se mai păstrează foile de observație din anul 1982, fiind expirat termenul de păstrare în arhivă.
Referitor la termenele de păstrare a actelor medicale, Curtea a reținut că indiferent dacă termenul de păstrare a documentelor medicale este de 15 sau 30 de ani, atâta timp cât s-a afirmat că documentul solicitat de reclamant nu mai există în arhiva de psihiatrie C-N, acesta nu poate fi eliberat în copie reclamantului și deci refuzul pârâtei nu este unul nejustificat. În măsura în care s-ar dovedi încălcarea dispozițiilor legale privind arhivarea și păstrarea documentelor, aceasta ar atrage sancțiunile prevăzute de Legea nr.16/1996, dar aceasta excede prezentului cadru procesual.
În ceea ce privește cererea de trimitere a dosarului către "Comisia mixtă din cadrul Ministerului Sănătății și Justiției", în baza adresei nr. MC 8117/4.08.2005 (36 dosar fond), aceasta nu a constituit obiect de analiză al instanței de fond întrucât în fapt reprezintă o cerere în probațiune, respectiv de executare și executare imediată, iar această cerere nu avea nici o legătură cu obiectul prezentei cauze, respectiv cu refuzul de a soluționa o cerere.
De asemenea, Curtea a reținut că celelalte cereri formulate în partea finală a declarației de recurs și care nu au fost analizate anterior, nu pot fi analizate în cadrul acestui dosar deoarece exced obiectului cu care reclamantul a investit instanța de fond.
În concluzie, Curtea a apreciat că instanța de fond a pronunțat o soluție legală și temeinică, în limitele în care a fost investită, astfel că recursul declarat de reclamant este nefondat și a fost respins, în baza art.312 alin.1 proc.civ. raportat la art.20 din Legea nr.554/2004.
Împotriva acestei decizii, reclamantul -. formulat o contestație în anulare prin care solicită ca în baza art.317 indice 1.pr.civ. trimiterea dosarului spre rejudecare instanței de fond, care a încălcat în mod flagrant Codul d e procedură civilă.
În motivarea cererii contestatorul arată că nu i s-a comunicat actul depus în probațiune de către pârâtă, pe parcursul întregii desfășurări a procesului, nici adresa nr.21.379/25 noiembrie 2008, pe baza căruia s-a dat sentința inițială, pârâta Clinica Psihiatrică C din cadrul Spitalului Clinic de Urgență C, depunând într-un singur exemplar ambele documente, nerespectând procedura, deși legislația în vigoare, prevede, că atât pârâtul cât și reclamantul să depună actele și documentele de care doresc să se folosească în atâtea exemplare câte părți sunt în proces.
În acest fel, reclamantul arată că i s-a încălcat dreptul la răspuns, adică la apărare, pe baza actului depus de pârât, drept garantat, și prin art.24 din Constituția României punându-l în imposibilitatea ca la ultimul termen să depună probe noi.
Contestatorul mai arată că sentința primei instanțe este nelegală, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.5 pr.civ. potrivit căruia prima instanță a încălcat formele de procedură prevăzute de legislația în vigoare, sub sancțiunea nulității sentinței respective.
Examinând contestația în anulare, Curtea reține următoarele:
Curtea a observat mai întâi că reclamantul contestator nu a indicat în drept nicio dispoziție legală ci a invocat formal, în susținerea demersului său, dispozițiile legale care reglementează contestația în anulare.
Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac de retractare fiind deschisă exclusiv pentru situațiile prevăzute la art. 317.pr.civ. (contestația în anulare generală grefată pe considerente de necompetență sau vicii vizând procedura citării) și art. 318.pr.civ. (contestație în anulare specială ce vizează greșeli materiale sau nepronunțarea asupra unui motiv de recurs).
Contestația în anulare nu poate fi deci primită atunci când prin intermediul acesteia se aduc critici vizând greșita apreciere a probelor sau greșita aplicare a legii, acestea fiind motive exclusiv de reformare a hotărârii compatibile exclusiv cu recursul și nu cu contestația în anulare.
Curtea observă, din conținutul memoriului ce cuprinde motivele expuse de contestator, că acesta aduce critici incompatibile cu calea de atac extraordinară a contestației în anulare, invocând aspecte care în opinia sa reprezintă greșeli de judecată, aspecte care însă nu se încadrează în motivele strict și limitativ prevăzute de art. 317-318.pr.civ.
Așa fiind, contestația în anulare nu poate fi transformată într-un nou recurs care să permită astfel reformarea hotărârii, sens în care în temeiul art. 320.pr.civ. Curtea o va respinge.
De asemenea, Curtea constată că cererea formulată nu este admisibilă nici sub aspectul dispozițiilor legale care reglementează calea extraordinară de atac a revizuirii.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 322 alin. 1 Cod procedură civilă, se poate cere revizuirea unei hotărâri date de o instanță de recurs doar atunci când aceasta evocă fondul.
Rezultă din dispozițiile legale enunțate anterior că, pentru a fi admisibilă revizuirea, decizia atacată trebuie să fi evocat fondul.
Or, în speță, prin decizia civilă nr. 2370/2009, Curtea de Apel Cluja respins recursul formulat împotriva sentinței civile nr. 648/2009 a Tribunalului Cluj, fără a evoca fondul, menținând situația de fapt stabilită de Tribunalul Cluj. În aceste condiții, această decizie nu poate forma obiectul unei cereri de revizuire, astfel încât și sub acest aspect demersul judiciar apare ca fiind inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de -., privind revizuirea Deciziei civile nr. 2370/2009 pronunțată în dosarul nr- al Curții de Apel Cluj, privind și pe intimații MINISTERUL SĂNĂTĂȚII PUBLICE și CLINICA DE PSIHIATRIE C-
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18 februarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - ---
Red./Dact./5 ex./02.03.2010.
Jud.recurs:, și.
Președinte:Liviu UngurJudecători:Liviu Ungur, Monica Diaconescu, Radu Rareș
