Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 5204/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 5204
Ședința publică de la 09 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sanda Lungu
JUDECĂTOR 2: Gabriel Viziru
JUDECĂTOR 3: Carmen Ilie
Grefier - -
xxxxxxxxx
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței nr. 1642 din data de 03 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul pârât PENITENCIARUL TG
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul reclamant lipsind intimatul pârât PENITENCIARUL TG
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că recursul este declarat în termenul legal și este scutit de la plata taxei de timbru iar intimatul pârât a depus relațiile solicitate cu adresă.
Recurentul reclamant depune la rândul său un set de înscrisuri și arată că nu solicită termen pentru observare.
Curtea constatând cauza în stare de soluționare a acordat cuvântul asupra recursului.
Recurentul reclamant susține că prin întâmpinarea depusă la dosar pârâta intimată a repetat în mod identic forma de apărare depusă în fața primei instanțe. În acest sens arată că într-adevăr pedeapsa este radiată însă aceasta rămâne la dosar.
Solicită a se avea în vedere motivele înaintate la data de 07.10.2009 și depuse la dosar în data de 14.10.2009.
Raportat la susținerea recurentului instanța pune în discuție excepția tardivității motivelor de recurs din data de 14.10.2009.
Recurentul reclamant precizează că motivele depuse la data de 14.10.2009 nu sunt motive noi de recurs ci o dezvoltare a celor invocate în cererea de recurs.
Pe fond solicită admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii și anularea dispoziției nr. H2/17951 din 11 februarie 2008 emisă de pârât prin care a fost sancționat cu "mustrare scrisă" cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată potrivit notei de cheltuieli pe care o depune.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 1642 din data de 03 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- a fost respinsă contestația formulată de reclamantul.
Pentru a se pronunța tribunalul a reținut că prin decizia nr. H2/17951/11 febr. 2008 emisă de directorul Penitenciarului Tg-J a fost sancționat reclamantul, subcomisar de penitenciare, cu "mustrare scrisă" pentru "neglijență și superficialitate manifestate în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, a dispozițiilor legale sau a celor primite de la șefii ierarhici sau de la autoritățile anume abilitate de lege" conform art. 61 lit.b din Legea nr. 293/2004.
În preambulul deciziei s-a reținut că reclamantul a săvârșit mai multe fapte apreciate ca abatere disciplinare: depășirea timpului legal pentru punerea în mișcare a cercetărilor, dosare neînregistrate conform ordinelor în vigoare, existența unor dosare disciplinare din anul 2006 în biroul șefului de secție, dosare care nu și-au urmat traseul legal spre arhivare, dosare din 2007 cu persoane private de libertate ce au fost transferate la alte penitenciare, existența la momentul controlului a unui număr de 71 dosare disciplinare a unor persoane private de libertate, transferate la alte penitenciare.
Reclamantul a invocat încălcarea normelor de procedură care vizează cercetarea disciplinară, care în urma administrării probelor nu s-au dovedit a fi întemeiate
Astfel în conformitate cu Legea nr. 293/2004, art. 63 lit. b, sancțiunile disciplinare se aplică în maxim 90 zile calendaristice de la sesizarea abaterii, dar nu mai târziu de un an de la data comiterii faptei, de comisiile de disciplină constituite conform art. 67 după efectuarea cercetării disciplinare prealabile.
Pe de altă parte, în conformitate cu Ordinul Ministerului Justiției nr. 2856/C/2004, invocat de reclamant, în art. 22 al. 4 se prevede "comisia de disciplină poate fi sesizată de persoanele prevăzute la lit. a-c, în termen de 15 zile de la data luării la cunoștință de către persoanele prevăzute la alin. 1, dar nu mai târziu de 60 zile de la data faptei care constituie abatere disciplinară".
În speța dedusă judecății pârâta a respectat procedura de aplicare a sancțiunii, reglementată de art. 63 și urm. din Legea nr. 293/2004, în sensul că sancționarea reclamantului a fost dispusă de directorul Penitenciarului Tg-J în temeiul referatului comisiei de disciplină (fila 22, 23).
Pe de altă parte, comisia de disciplină a avut în vedere nota de constatare nr. S 7965 din 1.10.2008 întocmită de Direcția de Inspecție Penitenciară din cadrul Administrației Naționale a Penitenciarului Tg-J prin care conducerea pârâtei era informată cu privire la existența unor nereguli în activitatea aplicării regimului de disciplină persoanelor private de liberate.
Nu a fost reținut faptul că s-au încălcat dispozițiile Ordinului 2856/C/2004 al - art. 22 al. 4 deja expus, întrucât prin Ordinul nr. 1043/C/27 aprilie 2006 al această dispoziție a fost abrogată.
Astfel s-a apreciat că, sesizarea comisiei de disciplină este legală iar reclamantul a fost înștiințat de mai multe ori să se prezinte pentru audiere, dovadă fiind procesele verbale depuse de pârâtă, ocazie cu care i s-au adus la cunoștință faptele pentru care este acuzat și cu ocazia numeroaselor audieri și-a prezentat punctele de vedere.
Deși, prin Ordinul nr. 1043/C din 27 aprilie 2006 al a fost introdus art. 331ce prevede "aplicarea sancțiunilor disciplinare funcționarilor publici din sistemul administrației penitenciare, pentru faptele care constituie abateri în conformitate cu Legea nr. 293/2004 privind Statutul funcționarilor publici din ANP, se prescrie în șase luni de la data săvârșirii faptelor.
Însă, nu s-a reținut ca legal acest ordin atâta vreme cât prin Legea nr. 293/2004 în art. 63 lit. b este prevăzută posibilitatea sancționării abaterilor disciplinare în maxim 90 zile calendaristice de la sesizarea abaterii, dar nu mai târziu de un an de la data comiterii faptei, termene respectate de pârâtă.
Pe fondul cauzei tribunalul a reținut că deși apărarea reclamantului în sensul că nu a săvârșit faptele disciplinare se întemeiază aproape în totalitate pe manualul de proceduri penitenciare, acesta a fost aprobat prin decizia directorului general al ANP nr. 452 din 4.07.2008 (fila 29) fiind evident că în decizia contestată se rețin ca săvârșite faptele din anii 2006 - 2008, deci acest document nu poate fi aplicabil întrucât nu retroactivează.
La o lecturare atentă a declarațiilor date de reclamant în timpul cercetării prealabile, dar chiar și cu motivele expuse în ceea ce privește fondul cauzei (filele 9-11) rezultă că acesta a recunoscut cel puțin parțial faptele de care a fost acuzat, cu titlu de exemplu din fișele posturilor pentru anii 2006 și 2008 rezultând atribuțiunile ce îi revin, a căror încălcare a fost dovedită de către pârâtă, pe de altă parte necunoscând atribuțiile derivate din lege cu toate că era însărcinat cu cercetarea disciplinară a persoanelor private de libertate.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul în termen și motivat.
În motivarea recursului s-au adus critici atît referitoare la fondul cauzei dar și la interpretarea și aplicarea greșită de instanța de fond a dispozițiilor art. 63 lit. b din Legea 293 / 2004, potrivit cărora "sancțiunea disciplinară se aplică în maximum 90 zile calendaristice de la sesizarea abaterii, dar nu mai târziu de un an de la data comiterii faptei"
În acest sens s-a arătat că sesizarea abaterii s-a făcut la data de 01.10.2008 iar aplicarea sancțiunii a fost făcută în data de 11.02.2009, iar data comiterii faptei a fost anterioară datei de 24.06.2007, dată de la care secretarul comisiei era în drept pentru a-și rezolva sarcinile de serviciu, nicidecum ofițerul cu cercetarea conform deciziei nr. 544/ 21.06.2007.
La data de 14.10.2009 recurentul și-a precizat motivele de recurs formulate anterior, cu nerespectarea dispozițiilor art. 303 alin. 1 cod procedură civilă astfel că aceste "motive de recurs" vor fi avute în vedere numai în măsura în care constituie argumente suplimentare ale motivelor de recurs formulate în termenul legal sau motive de recurs de ordine publică în sensul dispozițiilor art. 306 alin. 2 cod procedură civilă.
La data de 13.11.2009 intimatul PENITENCIARUL TG. J, a formulat întâmpinare prin care într-o primă apărare a invocat excepția lipsei de interes privind promovarea căii de atac.
În acest sens s-a susținut că, potrivit art. 75 din Legea 293/2004 republicată, sancțiunea disciplinară - mustrare scrisă - aplicată recurentului prin Decizia H2/17951/11.02.2009, aceasta a fost radiată de drept în luna august a anului 2009, astfel încât se solicită anularea unei sancțiuni care nu mai există.
În ceea ce privește fondul cauzei, s-a susținut legalitatea și temeinicia sentinței primei instanțe și implicit a deciziei de sancționare disciplinară a recurentului, solicitându-se respingerea recursul declarat în cauză.
Cu prioritate asupra excepției lipsei de interes în promovarea căii de atac formulată în cauză, Curtea reține că această excepție este nefondată, deoarece, interesul ca element de bază a formulării oricărei cereri în justiție, valențe diferite în promovarea căilor de atac în raport de promovarea cererii în fața primei instanțe.
Astfel, are interes în promovarea căii de atac partea care în fața instanței de fond a obținut o soluție defavorabilă și nu are interes în promovarea căii de atac partea ce a obținut în fața instanței de fond recunoașterea deplină a pretențiilor sale.
Așa cum s-a arătat mai sus, interesul în promovarea căilor de atac nu poate fi confundat cu interesul în promovarea acțiunii, în consecință nu poate fi reținută argumentarea intimatei în susținerea excepției invocate în sensul că deoarece sancțiunea aplicată reclamantului a fost radiată după pronunțarea sentinței de către prima instanță, acesta nu ar mai avea interes în promovarea căii de atac.
Excepția invocată de intimată, așa cum a fost argumentată, ar putea justifica cel mult lipsa interesului reclamantului în promovarea acțiunii, cu condiția însă ca radierea sancțiunii disciplinare aplicate reclamantului să fi intervenit anterior promovării acțiunii de către acesta (deoarece interesul în promovarea unei cereri se analizează la momentul formulării acesteia), iar nu după derularea procesului în fața primei instanțe. Or, condiția mai sus arătată nu este îndeplinită în speță.
Raportat la recursul formulat în cauză se reține că acesta este fondat și urmează a fi admis pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 63 alin. 4 din legea 293/2004 în forma sa în vigoare la data aplicării sancțiunii disciplinare reclamantului, sancțiunea disciplinară se aplică în maximum 60 de zile calendaristice de la sesizarea abaterii.
Noțiunea de "sesizare a abaterii" în sensul dispoziției legale mai sus precizate se impune a fi interpretată în sensul datei la care persoanele competente să aplice sancțiunea disciplinată au luat la cunoștință despre aceasta.
În speță, raportat la aceste dispoziții legale se reține că, abaterile pentru care reclamantului i s-a aplicat sancțiunea disciplinară, au la bază exclusiv constatările în urma inspecției efectuate de către Direcția de Inspecție Penitenciară din cadrul Administrației Naționale a Penitenciarelor.
Constatările inspecției s-au materializat în nota de constatare nr. /01.10.2008 întocmită de Direcția de Inspecție Penitenciară din cadrul Administrației Naționale a Penitenciarelor.
Din conținutul acestei note aflate în extras la dosar (filele 82 - 83 dosar fond) se reține că deficiențele constatate în activitatea reclamantului ca urmare a inspecției, fuseseră anterior constatate și de conducerea instituției intimate, fapt ce a determinat înlocuirea reclamantului, ofițer desemnat cu disciplina, din această funcție, pentru neîndeplinirea atribuțiilor de serviciu.
Înlocuirea reclamantului din funcția mai sus precizată s-a făcut prin decizia nr. -/20.08.2008, așa cum se reține în nota de constatare.
Ca urmare, această dată constituie data sesizării abaterilor reținute în sarcina reclamantului prin decizia contestată în cauză și de la aceasta începe să curgă termenul de 60 de zile pentru aplicarea sancțiunii disciplinare.
Deoarece decizia nr. H2/17951/11 febr. 2009 prin care sancțiunea disciplinară a fost aplicată reclamantului este emisă cu depășirea termenului de 60 de zile prevăzut de lege în care se putea aplica această sancțiune, decizia contestată este afectată de nelegalitate.
Ca urmare a celor mai sus reținute este inutil a se analiza fondul cauzei cu privire la realitatea abaterilor disciplinare reținute în sarcina reclamantului prin decizia contestată.
În consecință potrivit art. 304 pct. 9 raportat la art. 312 alin. 1 - 4 cod procedură civilă urmează a se admite recursul declarat de reclamant și se va modifica sentința în sensul că se va admite acțiunea formulată de acesta și se va anula dispoziția nr. H2/17951 din 11 februarie 2008 privind sancționarea reclamantului cu "mustrare scrisă".
Potrivit art. 274 cod procedură civilă se va admite în parte cererea de obligare la cheltuieli de judecată formulată de recurent și se va acorda,cu acest titlu,suma de 76 lei constând în cheltuieli de transport, reținându-se ca neîntemeiată cererea de cheltuieli de judecată pentru suma de 100 lei "echivalent zi de muncă", așa cum a fost solicitată de recurent, în condițiile în care recurentul nu a dovedit că a suportat un astfel de prejudiciu prin deplasarea la instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGI
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței nr. 1642 din data de 03 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul pârât PENITENCIARUL TG.
Modifică sentința în sensul că admite acțiunea.
Anulează dispoziția nr. H2/17951 din 11 februarie 2008 privind sancționarea reclamantului cu "mustrare scrisă".
Obligă intimata la 76 lei către reclamant cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 09 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. jud.
2 ex.
Președinte:Sanda LunguJudecători:Sanda Lungu, Gabriel Viziru, Carmen Ilie
