Contestație act administrativ fiscal. Decizia 5203/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 5203
Ședința publică de la 09 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sanda Lungu
JUDECĂTOR 2: Gabriel Viziru
JUDECĂTOR 3: Carmen Ilie
Grefier - -
xxxxxxxxx
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul PRIMĂRIA MUNICIPIULUI S - DIRECȚIA PUBLICĂ DE VENITURI ȘI CHELTUIELI împotriva sentinței nr. 647 din 13 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata reclamantă -.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat avocat pentru intimata reclamantă -, lipsind recurenta pârâtă PRIMĂRIA MUNICIPIULUI S - DIRECȚIA PUBLICĂ DE VENITURI ȘI CHELTUIELI.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este declarat în termenul legal iar recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 242 (2)
Curtea constatând cauza în stare de soluționare a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat pentru intimata reclamantă - susține că prin recursul formulat de pârâtă nu se aduce nicio critică de nelegalitate a sentinței atacate cu indicarea legii încălcate sau a legii aplicate greșit. Precizează că actele administrative contestate nu sunt acte prin care s-au aplicat sancțiuni ci acte prin care s-a stabilit o bază de impunere și în contradicție cu actele normative în vigoare.
Depune concluzii scrise și solicită respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea hotărârii primei instanțe ca legală și temeinică cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 647 din 13 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr- a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta - în contradictoriu cu intimata PRIMĂRIA MUNICIPIULUI S - DIRECȚIA DE VENITURI ȘI CHELTUIELI și anulată deciziei nr. 20/2008, raportul de inspecție fiscală nr. 81295/07.11.2008 și decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite prin inspecția fiscală nr. 81294/07.11.2008.
Pentru a pronunța această sentință Tribunalul a reținut următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr- reclamanta - a solicitat în contradictoriu cu intimata PRIMĂRIA MUNICIPIULUI S - DIRECȚIA DE VENITURI ȘI CHELTUIELI anularea deciziei nr. 20/2088, a raportului de inspecție fiscală nr. 81295/7.11.2008 și a deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală nr. 81294/7.11.2008 cu consecința exonerării reclamantei de plata sumei de 28.175 lei cu titlu de impozit pe clădiri și a sumei de 14.257 cu titlu de majorări de întârziere.
Motivarea reclamantei a vizat faptul că în urma controlului efectuat in perioada 20.05.2008 s-au stabilit obligații suplimentare de plată către bugetul local în cuantumul susmenționat însă inspectorii fiscali au încălcat disp. art. 98 alin l din OG 92/2003 potrivit cu care inspecția fiscală se efectuează în cadrul termenului de prescripție a dreptului de a stabili obligații fiscale în speță pe o perioadă de 5 ani, ori reclamanta se încadrează în titulatura contribuabililor mici și mijlocii cărora li se aplică regula inspecției fiscale ce se efectuează asupra creanțelor născute in ultimii 3 ani fiscali.
Cum verificarea trebuia efectuată pentru perioada 1.01.2004 - 31.08.2008 în mod nelegal prin raportul de inspecție fiscală 81295/2008 - verificarea fost extinsă și pe perioada 1999 - 2003 iar stabilirea noii baze de impozitare pentru clădiri la nivelul anului 2002 este în contradicție cu declarația anuală depusă de contribuabili.
Conform dispoz. art. 1 alin 1 din HG 403/2000 - agenții economici, indiferent de forma de proprietate pot proceda la reevaluarea imobilizărilor corporale iar cei ce nu au efectuat reevaluările anterioare pot proceda la reevaluare numai în condițiile actualizării și reflectării în contabilitate a valorii imobilizărilor respective, concluzionându-se că reclamanta a realizat respectiva operațiune prin actualizarea valorii elementelor patrimoniale din raportările contabile întocmite la 31 a anului precedent - respectiv reclamanta a luat in calcul indicele de inflație din anul 2002 pe care l-a aplicat raportărilor contabile din 31.12.2001.
S-a invocat că organul fiscal cu rea credință a luat in calcul investiția - finalizare etaj I al imobilului, in sumă de 17.794,74 lei, prin aplicarea aceleiași metode eronate de evaluare, ca fiind existentă din anul 1999 când reclamanta înregistrase in contabilitate facturile atestatoare a materialelor aprovizionate în vederea efectuării investiție, ori in contabilitatea reclamantei procesul verbal de finalizare a etajului I s-a efectuat la 31.12.2002 - dată la care se efectuat reevaluarea elementelor patrimoniale.
S-au atașat decizia 20/2008, raportul de inspecție fiscală, decizia de impunere - filele 9 - 20, tribunalul luând act de întâmpinarea intimatei conform căreia s-a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Motivarea inserată în întâmpinare rezidă în faptul că reclamanta a stabilit in mod eronat valoarea clădirilor, ca urmare a reevaluării acestora la 31.12.2002, prin aplicarea incorectă a coeficienților de ierarhizare,invocându-se ca aplicabile speței dispoz. art. 98 alin 3 din cordul de procedură fiscală, potrivit cu care inspecția fiscală poate fi extinsă peste termenul de 3 ani dar înăuntrul termenului de prescripție în ipoteza in care există indicii privind diminuarea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și altor sume datorate bugetului general consolidat.
Prin raportul de inspecție fiscală s-au stabilit suplimentar obligații de plată cu corectarea bazei de impozitare întrucât înregistrarea noii valori impozabile a clădirilor, în urma reevaluării s-a efectuat în mod eronat de către reclamantă, ori art. 3 lit. d HG 403/2000 stabilește că pentru efectuarea reevaluării mijloacelor fixe se va stabili valoarea rămasă, actualizată la data de 31 a anului precedent, avându-se in vedere rata inflației comunicată de Comisia Națională pentru statistică pentru intervalul cuprins între data de referință a ultimei reevaluări înregistrată în evidența contabilă și data de 31.12 anului precedent.
La termenul din 5 mai 2009 prin prisma actelor atașate filele 34- 45: declarație pentru stabilirea impozitului pe clădiri, procesul verbal de recepție, deviz lucrări,proces verbal, situația imobilizărilor corporale supusă reevaluării la 31.12.2002 - Tribunalul a luat act de solicitarea reclamantei, de efectuarea în cauză a unei expertize contabile, probă apreciată utilă și pertinentă cauzei și admisă în temeiul dispoz. art. 167 alin l rap. la art. 201 /1 ale cărei obiective au fost evidențiate la fila 47.
Prin raportare la obiectul acțiunii, dispoz. art. 1 alin. 1 art. 3 alin. 2 și Norma la HG 403/2000 privind reevaluarea imobilizărilor corporale, dispoz. art. 94 - 98 pr. fiscală - Tribunalul urmează a adopta soluția admiterii acțiunii reclamantei, anulării deciziei nr. 20/2008, raportului de inspecție fiscală și deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare.
Prin prisma actelor atașate la dosar, a avizului de inspecție fiscală nr. 68373/l 9.09.2008, potrivit cu care obiectul inspecției fiscale viza impozitul pe clădiri și teren pe perioada 1.01.2004- la zi, tribunalul constată că în mod nelegal intimata a uzat de dispoz. art. 98 alin 3 lit. a pr.fiscală, în sensul că inspecția fiscală se poate extinde pe perioada de prescripție a dreptului de a stabili obligații fiscale când există indicii privind diminuarea impozitelor, taxelor contribuțiilor și altor sume datorate bugetului general consolidat.
Aceasta subzistă, deoarece intimata în urma analizării documentelor contabile a reținut că investiția reclamantei în sumă de 17.794,74 lei a fost finalizată în luna 1999, iar prin reevaluarea la 31.12.2002 efectuată de reclamantă prin metoda actualizării cu indicii de inflație s-a luat in calcul numai indicele de inflație al anului 2002, apreciind că ar exista o diferență la impozitul pe clădiri aferentă anilor 2004- 2008, ori din actele dosarului cauzei, declarațiile de impunere aferente anilor 2003-2006 rezultă cu certitudine că valoarea investiției " finalizare etaj I "- reprezintă costul de producție conform procesului verbal de recepție la terminarea lucrărilor, sumele înregistrate in contabilitate în contul 231 fost consemnată la valoarea de 177.947.401 lei în anul 1999.
În concordanță cu obiectivele expertizei contabile dispuse în cauză și efectuată de expert - stabilirea faptului dacă reclamanta a procedat corect la reevaluarea patrimoniului prin raportare la valoarea elementelor patrimoniale din raportările contabile din 31.12.2001, dacă reclamanta putea să ajusteze valoarea elementelor patrimoniale in raport de utilitate și cu valoarea de piață a acestora, stabilirea momentului înregistrării in contabilitate a unei investiții - respectiv momentul aprovizionării cu materiale sau momentul recepției la terminarea lucrărilor, rezultând și momentul obligației contribuabilului de a înregistra în contabilitate costul de producție, funcție de cele două date, stabilirea influenței majorării bazei impozabile pentru elementele de activ patrimonial asupra celorlalte impozite și taxe datorate bugetului local, respectiv dacă contribuabilul a stabilit baza de impunere reală - Tribunalul reține:
Reclamanta a construit spații de depozitare in 1998, recepționate la 31.12.1998 în valoare de 275.910.390 lei, iar la 31.12.1999 a recepționat finalizare etaj I al imobilului în valoare de 177.947.401 lei, iar vis - a vis de data recepției construcției - 31.12.1999 și 7.06.2000 când G 403/2000 privind reevaluarea imobilizărilor corporale a intrat în vigoare, operațiunea de reevaluare, luându-se în calcul valoarea contabilă a elementelor patrimoniale din raportările contabile întocmite la 31.12.2001, de către reclamantă la 31.12.2002, a fost corectă.
Concluzia susmenționată rezidă în faptul că rata inflației aferentă anilor 2000 - 40,7 %, 2001 -30,2 %, 2002 - 17,8 %, cumulată nu depășește 100 % iar rata inflației la 31.12.2002 față de 31.12.2001 fiind de 17,8 % - reclamanta corect a reevaluat patrimoniul prin raportare la valoarea elementelor patrimoniale din raportările contabile din 31.12.2001.
Constatând că potrivit art. 3 alin 2 din Norma la HG 403/2000 reclamanta nu a optat în perioada de când a intrat in vigoare actul normativ, să reevalueze construcția aflată în patrimoniu propriu până la 31.12.2002, rezultă că aceasta putea să ajusteze valoarea construcției în raport de utilitate și cu valoarea de piață a acesteia, reținând că valoarea de piață reprezintă prețul ce poate fi obținut când activele pe respectiva piață activă sunt omogene, existând o cantitate suficientă de active tranzacționate,fiind identificați potențiali vânzători și cumpărători.
Avându-se în vedere că momentul înregistrării in contabilitate a unei investiții este momentul recepției la terminarea lucrărilor, consemnat de altfel in procesul verbal de recepție și nota contabilă din 31.12.1999 iar valoarea cu care îi incumba contribuabilului obligația de a se înregistra în contabilitate pentru investiția respectivă, este respectivul cost de producție inserat în procesul verbal de recepție și consemnat in nota contabilă 67/31.12.1999 în cuantum de 177.947.401 lei, reclamanta respectând dispoz. legii 82/1991 - în mod nelegal intimata a procedat la recalcularea valorii clădirilor aplicând coeficient de actualizare pentru anii 1999 - 154,8 %, 2000 - 140,7 %, 2001 - 130,3 %, 2002- 117,8 % - pentru clădire inițială,în același cuantum fiind reținut și pentru cea înregistrată la 31.12.1999.
Întrucât reclamanta a optat să reevalueze imobilul existent la 31.12.2002 conform art. l din HG 403/2000, și a determinat valoarea rămasă de 41.558,99 lei - valoare actualizată la 31.12. a anului precedent cu rata inflației comunicată de Comisia Națională Pentru Statistică iar rata inflației in 2002 fost de 17,8 %, coeficientul de actualizare utilizat a fost de 117,8 %, se reține din concluziile raportului de expertiză că reclamanta a stabilit conform legii baza de impunere reală, prin aplicarea corectă a indicelui de inflație.
Pentru considerentele susexpuse s-au respins obiecțiunile la raportul de expertiză contabilă, privitoare la obiectivele l și 6 ale raportului, în sensul că rata inflației la 31.12.2002 față de 31.12.2001 a fost de 17,8 %, reevaluarea imobilului la 31.12.2005 s-a efectuat conform art. l din HG 1553/2003, ce a abrogat HG 403/2000 iar coeficientul de actualizare pentru anul 2005 fost de 108,6%, valoarea actualizată de 72.410,36 lei înregistrată în contabilitate și avută în vedere la stabilirea impozitului pe clădiri în declarația de impunere din 31.01.2006 încadrându-se astfel în limitele instituite de art. 6 OG 36/2002 privind impozitele și taxele locale, și potrivit cu care impozitul pe clădiri se calculează prin aplicarea cotei stabilite de Consiliile Locale ce poate fi cuprinsă intre 0,5 % și l,5 % asupra valorii de inventar a clădirii.
Consecința celor susmenționate este că intimata prin activitatea de inspecție fiscală a calculat în mod eronat coeficientul de actualizare aferent anilor 1999 - 2002 iar capitolul " Obligații de plată: diferență impozit clădiri 28.175 lei, majorări pentru diferențe impozit clădiri - 14.133 lei, este afectat de nelegalitate, urmând fi anulate decizia nr. 20/2008, raportul de inspecție fiscală și decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul, în termen și motivat, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie și a solicitat modificarea acesteia, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată.
Prin motivele de recurs încadrate în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9. Pr. Civ. s-a susținut că hotărârea este dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor legale.
Astfel, s-a susținut că instanța de fond a admis proba cu expertiza tehnică și a omologat raportul de expertiză contrar dispozițiilor art. 201, alin. l din codul d e procedură civilă, în conformitate cu care, expertiza se poate dispune numai pentru lămurirea unor împrejurări de fapt și nu cu privire la aplicabilitatea unor acte normative.
S-a susținut că legalitatea aplicării unui act normativ de către o autoritate publică în exercitarea dreptului de control prevăzut de lege este verificată de către instanța judecătorească cu ocazia soluționării litigiului, acesta neputând în nici un caz să facă obiectul unei expertize de specialitate, iar înscrisurile depuse la dosarul cauzei de către autoritate erau mai mult decât suficiente în scopul formării convingerii instanței de judecată raportat la actele contestate.
Recurenta-pârâtă a mai susținut că soluția instanței de fond este de natură să lipsească de eficiență sancțiunea aplicată.
Intimatul-reclamant a depus concluzii scrise prin care solicita respingerea recursului și menținerea hotărârii pronunțate de către instanța de fond, ca temeinică și legală.
Curtea, analizând sentința prin prisma criticilor invocate în recurs, a apărărilor formulate, a dispozițiilor legale aplicabile în cauză și în conformitate cu dispozițiile art. 3041din Pr. Civ. constată că recursul este nefondat și urmează a fi respins pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Referitor la susținerea recurentei-pârâte potrivit căreia"soluția instanței de fond este de natură să lipsească de eficiență sancțiunea aplicată", Curtea observă că obiectul cauzei deduse judecății, este reprezentat de exonerarea de obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală nr. 81294/7.11.2008, și anularea actelor administrativ-fiscale, actele administrative contestate nefiind acte prin care s-au aplicat sancțiuni, ci acte prin care s-a stabilit o anumită bază de impunere, astfel că această susținere nu are nicio legătură cu cauza.
Din analiza obiectivelor dispuse de către instanța de fond se observă aceasta a admis efectuarea în cauză a unei expertize tehnice de specialitate apreciind-o utilă și pertinentă cauzei, nu în considerarea aplicabilității unor acte normative, ci pentru a se stabili în raport de probele administrate și de actele contabile ale intimatei reclamante, anumite împrejurări de fapt.
Astfel, prin raportul de expertiză s-a stabilit data la care construcția a fost înregistrată în contabilitate, data la care a fost finalizată precum și momentul reevaluării și în raport de aceste date, calcularea impozitelor aferente.
Ca atare, și această susținere este lipsită de fundament, iar soluția instanței de fond este temeinică și legală, aceasta interpretând în mod corect dispozițiile legale aplicabile în cauză, așa cum rezultă din considerentele sentinței și care a fost expusă pe larg de către instanța de control judiciar.
Având în vedere aceste considerente, în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. 1 teza a II-a Proc.Civ. coroborat cu art. 20 și 28 din Legea nr. 554/2004 modificată, urmează a fi respins recursul formulat în cauză, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul PRIMĂRIA MUNICIPIULUI S - DIRECȚIA PUBLICĂ DE VENITURI ȘI CHELTUIELI împotriva sentinței nr. 647 din 13 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata reclamantă -
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 09 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. jur. -/2.ex
Jud. fond.
Președinte:Sanda LunguJudecători:Sanda Lungu, Gabriel Viziru, Carmen Ilie
