Obligația de a face. Decizia 5295/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 5295
Ședința publică de la 15 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Laura Mariana Chimoiu
JUDECĂTOR 2: Daniela Vijloi
JUDECĂTOR 3: Gabriela
Grefier
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din 8 2009, privind cererea de revizuire formulată de AGENȚIA DE PLĂȚI ȘI INTERVENȚIE PENTRU AGRICULTURĂ O împotriva deciziei nr. 1876 din 22 aprilie 2009, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr-.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile din 8 2009, au fost consemnate într-o încheiere separată care face parte integrantă din prezenta.
CURTEA
Asupra cererii de revizuire de față:
Prin sentința nr. 621/22.10.2008 pronunțată de Tribunalul Olts -a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei și s-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantă.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul județean O, invocată de intimată, nu este întemeiată întrucât intimata este singura instituție competentă să analizeze și să verifice documentația în cazul deteriorării, pierderii și furtului bonurilor valorice, potrivit instrucțiunilor din manualul de procedură pentru acordarea sprijinului financiar.
Pe fond, instanța a constatat că reclamanta - EURO SRL a chemat în judecată pe pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură O - Centrul Județean O, solicitând instanței să oblige pârâta la emiterea altor bonuri valorice de motorină precum și la decontarea contravalorii carburantului livrat și facturat către trei producători agricoli, în baza bonurilor valorice pe care reclamanta le-a pierdut în condiții necunoscute.
S-a reținut că reclamanta este deținătoarea unei stații situată pe raza comunei județul O și a primit de la producătorii agricoli menționați în acțiune cele trei bonuri valorice, a livrat și facturat motorina aferentă acestor bonuri, ce urmau a fi remise instituției pârâte pentru decontare, dar cererea de emitere a altor bonuri valorice i- fost refuzată, deși au fost efectuate toate demersurile de sesizare a organelor de poliție și publicarea anunțului privind pierderea în Monitorul Oficial și alte două cotidiene.
Bonurile valorice sunt acordate conform Ordinului 850/2006, Anexa F, modificată prin Ordinul 687 din 9 august 2007, ca sprijin financiar acordat producătorilor agricoli din sectorul vegetal, așa cum sunt ei prevăzuți în art. 6 din OUG nr.123/2006, respectiv persoane fizice/juridice, care sunt înregistrați în Registrul agricol /Registrul fermelor și care exploatează terenuri agricole, în scopul obținerii producției agricole destinate comercializării, din conținutul acestor acte normative rezultând că obligația de eliberare de bonuri care revine intimatei este strict față de beneficiarii acestui sprijin, care sunt producătorii agricoli.
Potrivit art. 12 alin.1 din Anexa F la Ordinul 850/2006, beneficiarii bonurilor valorice și furnizorii de resurse materiale care primesc bonuri valorice pentru decontare au obligația de a le păstra în stare perfectă, bonurile valorice deteriorate sau a căror autenticitate nu poate fi dovedită, nefiind valabile și nu se acceptă la decontare, iar la alin. 2 se prevede că beneficiarii bonurilor valorice și furnizorii de resurse materiale care primesc bonuri valorice, prin preluarea acestora, devin responsabili de păstrarea lor, asumându-și toate riscurile din culpa proprie.
S-a apreciat că, deși în de procedură pentru acordarea sprijinului financiar sunt prevăzute cazuri excepționale privind operațiunile care se efectuează în cazul deteriorării, pierderii și furtului bonurilor valorice, acestea sunt valabile numai pentru producătorul agricol, respectiv beneficiarul bonurilor valorice, furnizorii de resurse materiale asumându-și responsabilitatea pierderii din culpă proprie, conform prevederilor art. 12 al. 1 și 2 menționate anterior.
În consecință, cererea reclamantei privind obligarea pârâtei la emiterea altor bonuri valorice de motorină este lipsită de temei legal și, în consecință decontarea contravalorii carburantului livrat, conform prevederilor din Anexa 5, Ordinul 687/2007, în lipsa bonurilor valorice originale, nu poate fi efectuată în mod legal, sens în care acțiunea a fost respinsă.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul, în termen și motivat, criticând - o pentru nelegalitate si netemeinicie.
Prin motivele de recurs s-a arătat că, instanța de fond a interpretat în mod eronat dispozițiile legale aplicabile în cauză, respectiv că acestea ar opera numai în favoarea producătorilor agricoli, pronunțând astfel o hotărâre nelegală.
Prin decizia nr. 1876/22.04.2009pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA, s- admis recursul formulat de reclamanta - SRL, împotriva sentinței numărul 621 din data de 22 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr-, s-a modificat sentința și s-a admis în parte acțiunea și a fost obligată pârâta să emită alte bonuri valorice de motorină reclamantei în locul celor pierdute având seriile AS și numerele -, -, -. S-a respins celălalt capăt de cerere și a fost obligată pârâta la 713,15 lei către reclamantă cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că, în mod eronat instanța de fond a apreciat că prevederile ui de procedură pentru acordarea sprijinului financiar referitoare la cazurile excepționale privind operațiunile care se efectuează în cazul deteriorării, pierderii și furtului bonurilor valorice, sunt aplicabile numai beneficiarilor bonurilor valorice.
În art. 12 alin. 2 din Anexa la Ordinul 850/2006 se prevede că beneficiarii bonurilor valorice și furnizorii de resurse materiale care primesc bonuri valorice, prin preluarea acestora, devin responsabili de păstrarea lor, asumându-și toate riscurile din culpa proprie, fiind creată astfel o situație de egalitate între beneficiari și furnizori.
Pe cale de consecință, dacă ambii au obligația de păstrare a bonurilor asumându-și toate riscurile din culpa proprie, în situațiile excepționale prevăzute de în cazul deteriorării, pierderii și furtului bonurilor valorice, de procedura instituită acolo trebuie să beneficieze atât producătorii agricoli cât și furnizorii de resurse materiale.
Reclamanta a respectat procedura instituită, sesizând organele de poliție și totodată publicat pierderea în Monitorul Oficial, în cotidianul Adevărul și în ziarul de O și în aceste condiții, reclamanta este îndreptățită la obținerea unor noi bonuri valorice în locul celor pierdute.
În ceea ce privește cel de-al doilea capăt de cerere care este accesoriu capătului de cerere principal, instanța a reținut că deoarece acesta presupune demersuri și activități ulterioare pe care reclamanta trebuie să le îndeplinească în vederea decontării.
În consecință, văzându-se și dispozițiile art. 312 alin. 1 - 4 cod procedură civilă urmează a se admite recursul declarat de reclamantă și a se modifica în tot sentința recurată în sensul că se va admite în parte acțiunea formulată de reclamant, va fi obligată pârâta să emită alte bonuri valorice de motorină în locul celor pierdute, va fi respins celălalt capăt de cerere și va fi obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire recurenta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul județean O, invocând dispozițiile art. 322 pct.1 pr.civ.
În motivare, revizuienta a susținut că dispozițiile deciziei pronunțată de instanța de recurs sunt nelegale, atât cele ce privesc eliberarea altor bonuri valorice cât și cele privind cheltuielile de judecată, întrucât nu a fost constatată culpa instituției.
Revizuienta a mai susținut că cele dispuse de instanța de recurs nu pot fi aduse la îndeplinire de instituție, întrucât aceasta ar presupune încălcarea prevederilor legale în baza cărora au fost eliberate au fost eliberate aceste bonuri valorice și mai ales cu încălcarea dispozițiilor art. 13 alin.2 ce prevede că termenul limită de utilizare a bonurilor valorice este de 15 2007 inclusiv, iar bonurile valorice neutilizate până la această dată își pierd valabilitatea, devenind nule de drept.
Instanța de recurs motivează decizia dată pe prevederile manualului de procedură pentru acordarea sprijinului financiar, pct. 4.8. cazuri excepționale:deteriorarea, pierderea și furtul bonurilor valorice, dar la baza elaborării ui de proceduri a stat Ordinul 687/2007 care prevede la art. 4 că beneficiarii sprijinului financiar sunt cei prevăzuți la art. 6 din OUG 123/2006, respectiv producătorii agricoli, persoane fizice/juridice, care sunt înregistrați în Registrul agricol/ Registrul fermelor și care exploatează terenuri agricole, în scopul obținerii producției agricole destinate comercializării.
Întrucât bonurile valorice se eliberează către beneficiari, așa cum sunt ei definiți de actul normativ, instanța nu poate dispune ca eliberarea de alte bonuri să se facă și către furnizori, odată ce bonurile au fost utilizate de beneficiarii lor de drept. Chiar din modelul bonului valoric, prevăzut la Anexa 1 din actul normativ este foarte clar că acesta se eliberează către beneficiarul de drept al bonului valoric, cu datele acestuia de identificare, precizându-se și cultura.
Ori, în baza cererilor formulate de beneficiari, s-au eliberat acestora bonuri valorice, iar acestea nu pot fi dublate prin alte bonuri care nu mai au valabilitate.
Este adevărat că manualul de procedură se referă la eliberarea altor bonuri valorice către producătorii agricoli în cazuri excepționale, dar asta pentru că aceștia sunt beneficiarii sprijinului financiar și au dreptul în condițiile legii a beneficia de acest sprijin pentru înființarea culturilor. Astfel, eliberarea altor bonuri valorice de către instituție nu poate fi dusă la îndeplinire.
Sa susținut că, în aceste condiții un este întemeiată nici obligarea instituției la plata cheltuielilor de judecată.
Examinând decizia atacată prin prisma dispozițiilor legale invocate, instanța apreciază că cerere de revizuire nu este fondată.
Astfel, potrivit art. 322 pct.1 pr.civ. se poate cere revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri date de o instanță de recurs, atunci când evocă fondul.
Din redactarea textului rezultă că pot fi supuse revizuirii numai hotărârile prin care s-a modificat hotărârea atacată pe chestiuni de fapt stabilite de ea înseși, fie pe baza unor înscrisuri noi, ori a reaprecierii probelor aflate la dosar. Dimpotrivă, nu vor putea fi atacate pe calea de retractare a revizuirii, acele hotărâri ale instanțelor de recurs prin care se modifică hotărârea atacată dar numai pentru greșita aplicare sau interpretare a legii, păstrându-se starea de fapt reținută de instanța a cărei hotărâre a fost atacată.
În speță, instanța de recurs a menținut starea de fapt reținută de prima instanță, modificând hotărârea pe motiv că instanța de fond a interpretat eronat prevederile manualului de procedură pentru acordarea sprijinului financiar referitoare la cazurile excepționale privind operațiunile care se efectuează în cazul deteriorării, pierderii și furtului bonurilor valorice, apreciind că sunt aplicabile numai beneficiarilor bonurilor valorice.
De asemenea, art. 322 alin.1 pct.1 pr.civ. se referă la situația în care dispozitivul hotărârii cuprinde dispoziții potrivnice, care nu pot fi aduse la îndeplinire, făcând astfel executarea imposibilă, ceea ce presupune că instanța a dispus executarea unor obligații care se exclud reciproc.
trebuie așadar să existe în cadrul dispozitivului, nu și între dispozitiv sau considerente, ori între dispozitiv și probele administrate în cauză.
După cum se observă din motivele cererii de revizuire, coroborate cu dispozițiile deciziei atacate, revizuienta se referă la motive care țin de interpretarea și aplicarea dispozițiilor legale la starea de fapt reținută de instanță ori la o contradicție a dispozitivului cu probele cauzei, cât timp obligația ce i-a fost impusă este clară și precisă.
În atare condiții, motivele de revizuire cuprind critici de fond, care au legătură cu situația de fapt și vizează interpretarea și aplicarea legii, iar nu o imposibilitate de executare a obligației datorată contradictorialității dispozițiilor deciziei.
Pentru aceste motive, constatând că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 322 alin.1 pct.1 pr.civ. instanța urmează să respingă cererea de revizuire formulată de Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură O împotriva deciziei nr. 1876 din 22 aprilie 2009, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire formulată de AGENȚIA DE PLĂȚI ȘI INTERVENȚIE PENTRU AGRICULTURĂ O împotriva deciziei nr. 1876 din 22 aprilie 2009, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr-.
Obligă revizuienta AGENȚIA DE PLĂȚI ȘI INTERVENȚIE PENTRU AGRICULTURĂ O la 400 lei cheltuieli de judecată către intimata - SRL.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 15 2009
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
Judecători:Laura Mariana Chimoiu, Daniela Vijloi, Gabriela
