Persecutați politic - Acordare drepturi. Decizia 185/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
- secția de contencios administrativ și fiscal
Decizia civilă nr.185/R/-. Dosar nr.1231/119/R/-./2008
Ședința publică din data de:-17 Martie 2009
PREȘEDINTE: Clara Elena Ciapă judecător
- - - - judecător
- - - judecător
- - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului promovat de către reclamanta împotriva sentinței civile nr. 1736 din data de 27.11.2008, pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul nr. 1231/-, având ca obiect "refuz acordare drepturi persecutați politici Decretul-Lege nr.118/1990".
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc asupra recursului în ședința publică din data de 10 martie 2009, când părțile prezente au pus concluzii conform celor consemnate prin încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Pentru a da posibilitatea părților de a depune concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, 17 martie 2009.
Se constată depuse la dosar, prin serviciul Registratură al instanței, concluzii scrise formulate de recurenta reclamantă.
În urma deliberării, instanța a pronunțat hotărârea de mai jos:
CURTEA:
Prin Sentința civilă nr.1736/27 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul nr-, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială C pentru anularea Deciziilor nr.943/26.10.2007 și nr.958/14.12.2007, emise de instituția pârâtă, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele considerente:
Instanța de fond a constatat că apărarea pârâtei în sensul că reclamanta nu a probat că s-ar fi adresat instituțiilor competente pentru eliberarea unor documente este nefondată.
Din adeverința nr.2518/2007 emisă de Primăria comunei Cozmeni, adresele nr.825/2007 și nr.830/2008 emise de Arhivele Naționale - Direcția Județeană H rezultă că tatăl reclamantei a fost declarat chiabur.
Față de aceste adrese, instanța de fond a apreciat ca fiind evident faptul că reclamanta s-a adresat unor instituții pentru a i se comunica relațiile solicitate. Faptul că din documentele respective nu rezultă expres că familia reclamantei a fost persecutată politic, ori faptul că ar fi avut domiciliu obligatoriu nu are relevanță.
Instanța de fond a reținut că este de notorietate comportamentul abuziv al autorităților din vremea respectivă și împrejurarea că persecuțiile la care erau supusi cetățenii români nu îmbrăcau întotdeauna o formă juridică.
Art.8 din Decret prevede că în cazul în care dovedirea situațiilor prevăzute la art.1 nu se poate face cu acte oficiale, aceasta poate fi făcută prin orice mijloc de probă prevăzut de lege. În categoria "oricărui mijloc de probă" intră și declarațiile de martori.
Reclamanta a precizat că solicită să i se stabilească calitatea de beneficiar al Decretului-lege nr.118/1990, respectiv să se constate că a avut domiciliul obligatoriu în perioada 01.01.1950 - 31.12.1954.
Pentru a-și dovedi susținerile, reclamanta propus proba cu doi martori, și, aceștia având dată și o declarație în formă autentică în fața notarului public.
Martora a arătat că tatăl reclamantei a fost chiabur, că nu avea voie să părăseacă localitatea fără aprobarea organelor de poliție. De asemenea a mai susținut că tătăl reclamantei a fost îndepărtat din funcția avută și că părinții acesteia au fost obligați să predea cote de produse agricole la stat.
Martora a susținut că părinții reclamantei au suferit persecuții politice în perioada 1952-1954, și că nu puteau să părăsească satul pentru faptul că erau oameni înstăriți.
Despre reclamantă ambele martore au arătat că nu și-a putut termina studiile din cauza părinților care au fost declarați chiaburi.
Din depozițiile martorilor rezultă că familia reclamantei a fost hărțuită de autoritățile din vremea anilor 1950, că împotriva lor s-au comis unele abuzuri.
Din declarațiile acestora nu se poate reține însă cu certitudine că familia reclamantei a avut domiciliul obligatoriu pe raza localității Cozmeni, martorii neindicând acele elemente care definesc noțiunea de domiciliu obligatoriu.
Întrucât din probele dosarului nu s-a putut reține nici un fapt din care să rezulte că reclamanta sau familia ei s-ar încadra în celelalte situații enumerate la art.1 din Decretul-lege nr.118/1990, pentru considerentele expuse, instanța de fond a respins acțiunea.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs, în termen legal, reclamanta -, solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii acțiunii și anulării Deciziilor nr.943/26.10.2007 și nr.958/14.12.2007 emise de pârâtă, obligării pârâtei să emită o nouă hotărâre prin care să recunoască reclamantei calitatea de beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr.118/1990, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, recurenta a arătat că în perioada 01.01.1950 - 31.12.1954 familia sa a avut instituită de către autoritățile comuniste măsura domiciliului obligatoriu în comuna Cozmeni, jud.H și, deși instanța de fond a reținut corect starea de fapt, conform cu probele și actele dosarului, în mod eronat a conchis la finalul considerentelor că reclamanta nu s-ar încadra în situația prevăzută de art.1, alin.1 din Decretul-Lege nr.118/1990.
Recurenta a menționat că din adeverința nr.2518/2007 a Primăriei Cozmeni și din adresele nr.825/2007 și nr.830/2007 ale Arhivelor Naționale, rezultă că tatăl său a fost declarat chiabur și este de notorietate comportamentul abuziv al autorităților din vremea respectivă și persecuțiile la care erau supuși aceștia.
În susținerea recursului, recurenta a mai arătat că a făcut dovada faptului că cererea sa se încadrează în cazul reglementat în art.1, alin.1 din Decretul-Lege nr.118/1990 cu modificările ulterioare.
Recurenta a apreciat că hotărârea instanței de fond este nelegală deoarece i s-a încălcat dreptul la apărare, prin aceea că audierea martorilor și s-a făcut în lipsa apărătorului său și prin respingerea cererii de reaudiere a acestor martori.
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art.3041Cod procedură civilă, instanța de control judiciar constată că recursul promovat împotriva Sentinței civile nr.1736/27 noiembrie 2008 Tribunalului Covasna este fondat.
În mod eronat instanța de fond a reținut că reclamanta nu se încadrează în situațiile enumerate de art.1 din Decretul Lege nr.118/1990.
Din probele administrate în cauză rezultă că tatăl reclamantei a figurat pe lista chiaburilor din localitatea Cozmeni în perioada 26.07.1952 - 17.08.1954 (filele 12 - 13 dosar fond). În această perioadă, tatăl reclamantei a fost îndepărtat din funcția publică pe care o deținea și familia reclamantei, în întregime a fost obligată să nu părăsească localitatea.
În aceste împrejurări, rezultă că recurenta reclamantă se încadrează în situația prevăzută de art.1, alin.1, lit.d din Decretul-Lege nr.118/1990, respectiv "a avut stabilit domiciliu obligatoriu".
Pentru aceste considerente, Curtea, în temeiul art.312, alin.1 și alin.2 Cod procedură civilă, va admite recursul declarat de recurenta împotriva Sentinței civile nr.1736/27 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul nr-, va modifica în tot sentința atacată, în sensul că va admite acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială C, va dispune anularea Deciziei nr.943/26.10.2008 și a Deciziei nr.958/ 14.12.2008 emise de pârâtă, va obligă pârâta să emită o nouă decizie prin care să recunoască reclamantei calitatea de beneficiar al Decretului - Lege nr.118/2000 pentru perioada 26 iulie 1952 - 17 august 1954 și să îi acorde drepturile prevăzute de acest act normativ începând cu data de 01 octombrie 2007.
În temeiul art.274 Cod procedură civilă, va obligă intimata să îi plătească reclamantei suma de 600 de lei, cu titlul de cheltuieli de judecată în primă instanță și în recurs (fila 41 dosar fond și fila 7 dosar recurs).
Pentru aceste motive,
În Numele Legii,
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta (cu domiciliul în G,-,.14,.29, jud.C), împotriva Sentinței civile nr.1736/27 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul nbr-.
Modifică în tot sentința atacată, în sensul că:
Admite acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială C (cu sediul în G, str.-.-, nr.14, jud.C) și în consecință:
Dispune anularea Deciziei nr.943/26.10.2008 și a Deciziei nr.958/ 14.12.2008 emise de pârâtă.
Obligă pârâta să emită o nouă decizie prin care să recunoască reclamantei calitatea de beneficiar al Decretului - Lege nr.118/2000 pentru perioada 26 iulie 1952 - 17 august 1954 și să îi acorde drepturile prevăzute de acest act normativ începând cu data de 01 octombrie 2007.
Obligă intimata să îi plătească reclamantei suma de 600 de lei, cu titlul de cheltuieli de judecată în primă instanță și în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 martie 2009.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 2: Marcela Comșa
- - - - - -
Grefier,
Red.:-/10.04.2009
Dact.:-/3 ex./10.04.2009
Jud.fond:-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
- secția de contencios administrativ și fiscal
Dosar nr.1231/119/R/-./2008
.:-10.04.2009
Către,
TRIBUNALUL COVASNA
- Secția civilă
Vă comunicăm alăturat, spre a fi avută în vedere la evidența practicii de casare, copia Deciziei civile nr.185/R/-./17.03.2009 pronunțată de Curtea de APEL BRAȘOV - Secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr.1231/119/R/CA-./2008, având ca obiect recursul declarat de recurenta (cu domiciliul în G,-,.14,.29, jud.C), împotriva Sentinței civile nr.1736/27 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul nr-.
PREȘEDINTE: Clara Elena Ciapă
- - - Grefier,
Președinte:Clara Elena CiapăJudecători:Clara Elena Ciapă, Marcela Comșa, Lorența
