Acțiune în constatare. Decizia 188/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
- secția de contencios administrativ și fiscal
DECIZIA CIVILĂ NR.188/-. Dosar nr.3892/62/R/-./2008
Ședința publică din data de:- 17 Martie 2009
PREȘEDINTE: Clara Elena Ciapă judecător
- - - - judecător
- - - judecător
- - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului promovat de către reclamanta - - - B împotriva Sentinței civile nr. 180/AF din 19 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția de contencios administrativ în dosarul nr-, având ca obiect "acțiune în constatare".
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc asupra recursului în ședința publică din data de 10 martie 2009, când părțile prezente au pus concluzii conform celor consemnate prin încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Pentru a da posibilitatea părților de a depune concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, 17 martie 2009.
Se constată depuse la dosar, prin serviciul Registratură al instanței, concluzii scrise formulate de recurenta reclamantă -" -"-
În urma deliberării, instanța a pronunțat hotărârea de mai jos:
CURTEA:
Prin Sentința civilă nr. 180/AF din 19 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția de contencios administrativ în dosarul nr-, s-a respins excepția de inadmisibilitate a acțiunii invocată de pârâta DIRECȚIA FISCALĂ B, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta - " - " - B, în contradictoriu cu pârâtul CONSILIUL LOCAL
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele considerente:
Instanța de fond a respins excepția inadmisibilității acțiunii, reținând că la data de 26.01.2005, reclamanta a întocmit declarațiile de impunere pentru anul 2005 pentru stabilirea impozitului pe clădiri și teren în cazul contribuabililor persoane juridice înregistrate cu nr.10619 și nr.10618. Aceste declarații au fost completate cu mențiunea "scutit conform Legii nr.571/2001- art.250, pct.9 și Ordinului Ministrului Administrației și Internelor nr.1255/2004", fără ca vreuna dintre acestea să conțină și nivelul de impozit datorat pentru sumele menționate.
Prin prezenta acțiune de drept comun, reclamanta invocând art. 111 Cod procedură civilă a solicitat pe de o parte să se constate că aceste declarații mai sus arătate sunt corecte și conform cu prevederile legale și pe de altă parte să se constate inexistența dreptului de creanță fiscală constituită din impozitele asupra unor clădiri și terenuri din parcul industrial Pro
S-a reținut că potrivit art. 111 Cod procedură civilă se poate cere doar constatarea unei stări de drept relativ la existența sau inexistența unui drept și nicidecum a unei stări de fapt cum solicită reclamanta în ceea ce privește conținutul declarațiilor de impunere deduse judecății.
O altă condiție de admisibilitate a unei acțiuni în constatare întemeiată pe art. 111 Cod procedură civilă, este cea prevăzută în teza finală a textului de lege constând în aceea că o astfel de cerere nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului.
În speță, reclamanta nu are deschisă acțiunea în contencios administrativ împotriva deciziei de impunere în condițiile Codului d e procedură fiscală, întrucât pentru anul 2005 nu s-a emis decizie pentru stabilirea impozitului pe clădiri și pe teren astfel că excepția este neîntemeiată și va fi respinsă.
Reclamanta a completat aceste declarații fiscale în temeiul art.80 din nr.OG92/2003, care potrivit art.84 alin.4 din ordonanță este asimilată cu o decizie de impunere, sub rezerva verificării de către organul fiscal, având efectul juridic al înștiințării de plată de la data depunerii ei.
În accepțiunea art.83 din ordonanță o asemenea declarație fiscală ca și decizia de impunere constituie acte administrative fiscale de individualizare și stabilire a sumelor datorate la bugetul de stat (reprezentând impozite, taxe, contribuții sau alte obligații).
Aceste acte în conformitate cu art.108, alin.2 și 3 din nr.OG92/2003 se constituie în titlurile de creanță sau executorii, după caz, ce stau la baza colectării creanțelor fiscale de către organul fiscal.
Prin art.175 din nr.OG92/2003 (în forma de la data declarațiilor) se prevede posibilitatea contestării titlurilor de creanță sau a oricărui act administrativ fiscal pe cale administrativă, însă în speță reclamanta nu avea nici un interes în a ataca declarațiile de impunere pe anul 2005 care au fost completate cu mențiunea "scutit conform Legii nr.571/2001-art.250, pct.9 și Ordinului Ministerului Administrației și Internelor nr.1255/2004.
Pe fondul dreptului relativ la existența scutirii de la plata impozitului, instanța reține că potrivit art. 172 din OG nr.92/2003 se recunoaște persoanelor interesate și posibilitatea contestării pe calea contestației la executare a titlului executoriu în temeiul căruia s-a pornit executarea silită dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.
De asemenea,potrivit art.399 alin.3 Cod procedură civilă,în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanță judecătorească,se pot invoca în contestația la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu,dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac. Astfel,în cadrul contestației la executare societatea reclamanta avea posibilitatea de a se prevala de scutirile de la plata impozitului pe clădiri și teren instituite de lege pentru parcurile industriale
În consecință, s-a reținut că legea specială prevede căi de apărare a dreptului contribuabilului așa încât nu este întemeiată acțiunea de drept comun în constatare prevăzută de art. 111 Cod procedură civilă și urmează să o respingă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal reclamanta -" -"-, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței recurate, în sensul admiterii acțiunii.
În motivare, recurenta a arătat că instanța de fond nu a exercitat un rol activ și nu a observat motivele de fapt și de drept care conduc la concluzia că pentru anul fiscal 2005 aceasta este scutită de la plata impozitului pe clădiri și terenul.
Recurenta a precizat că a formulat contestație la executare împotriva unor titluri executorii, emise în baza unui titlu de creanță ulterior, emis în baza altor dispoziții legale. Instanța a anulat titlul executoriu și somația, însă Direcția Fiscală Bac ontinuat să emită titluri executorii reluând procedura executării silite, titlul de creanță nefiind anulat.
Recurenta a susținut că Direcția Fiscală B nu a emis niciodată un titlu de creanță sau o decizie de impunere aferente anului 2005, care să fie puse în executare și să poată fi contestate în temeiul art.169 din nr.OG92/2003.
Recurenta a mai arătat că toate contestațiile la executare promovate au fost respinse tocmai pe motivul că nu au posibilitatea de a formula apărări de fond în cadrul procesual al contestației.
Recurenta a învederat că neavând nici un act administrativ pe care să îl conteste și fiind pusă în fața începerii executării silite a promovat acțiunea în constatare conform art.11 Cod procedură civilă.
Intimata Direcția Fiscală Bad epus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că pentru realizarea dreptului există deschisă calea procesuală stabilită de Ordonanța Guvernului nr.92/2003.
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art.3041Cod procedură civilă, instanța de control judiciar constată că recursul promovat împotriva Sentinței civile nr.180/AF/18 noiembrie 2008 Tribunalului Brașov este nefondat.
În mod corect instanța de fond a respins acțiunea promovată de reclamanta -" -"- în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local B - Direcția Fiscală B, având ca obiect constatarea faptului că reclamanta este scutită pentru anul fiscal 2005, de plata impozitului pe clădiri și pe teren pentru bunurile imobile aflate în proprietatea sa și amplasate în perimetrul Parcului industrial "Pro R" B; și constatarea faptului că declarațiile de impunere depuse pentru anul fiscal 2005, sunt corecte și legale.
Potrivit art.111 Cod procedură civilă "partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenței sau neexistenței unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului".
Conform art.86, alin.4 din nr.OG29/2003 privind Codul d e procedură fiscală "declarația fiscală întocmită potrivit art.82, alin. 2 este asimilată cu o decizie de impunere, sub rezerva unei verificări ulterioare și produce efectele juridice ale înștiințării de plată de la data depunerii acesteia". Deciziile de impunere sunt acte fiscale ce pot fi contestate dacă reclamanta este nemulțumită de rezultatul verificărilor ulterioare întreprinse de către organul fiscal.
Deci, reclamanta are deschisă calea realizării dreptului care, în materie fiscală se materializează conform art.205 și următoarele din Codul d e procedură fiscală, respectiv contestarea anumitor obligații fiscale stabilite în sarcina sa, astfel că în mod corect instanța de fond a respins acțiunea în constatare promovată în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local
Pe de altă parte, referitor la primul petit al acțiunii reclamantei, Curtea reține că, potrivit art.1 alin.1 din Legea nr.554/2004 aceasta poate solicita obligarea unei autorități sau instituții publice de recunoaștere a unui drept pretins, numai în condițiile în care se constată că dreptul sau interesul legitim au fost încălcate respectiv vătămate printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, or, în speță, nu s-a făcut dovada că pârâtul ar fi încălcat sau vătămat vreun drept sau interes legitim al reclamantei.
Ca atare se poate reține că în mod corect instanța de fond a respins acțiunea reclamantei, deoarece aceasta are deschisă calea realizării dreptului, iar, pe calea acțiunii în constatare nu se poate solicita recunoașterea unui drept pretins în accepțiunea Legii nr.554/2004, aceste acțiuni având obiecte distincte.
Pentru aceste considerente, Curtea va respinge, în temeiul art.312, alin.1 Cod procedură civilă, recursul declarat de recurenta -" -"- împotriva Sentinței civile nr.180/AF/19 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-
Pentru aceste motive,
În Numele Legii,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta -" -"- (cu sediul în B,-, jud.B) împotriva Sentinței civile nr.180/AF/19 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 martie 2009.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 2: Marcela Comșa
- - - - - -
Grefier,
Red.:-/10.04.2009
Dact.:-/3 ex./10.04.2009
Jud.fond:-
Președinte:Clara Elena CiapăJudecători:Clara Elena Ciapă, Marcela Comșa, Lorența
