Persecutați politic - Acordare drepturi. Decizia 2/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--06.11.2008
DECIZIA CIVILĂ NR.2
Ședința publică din 15.01.2009
PREȘEDINTE: Claudia LIBER
JUDECĂTOR 2: Mircea Ionel Chiu
JUDECĂTOR 3: Diana Duma
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr.1238 din 16.09.2008, pronunțată de Tribunalul C S, în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta intimată Direcția de Muncă și Protecție Socială C S, având ca obiect refuz acordare drepturi persecutați politic - 118/1990.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamantul recurent personal, lipsă fiind pârâta intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reclamantul recurent depune răspuns la întâmpinare, la care anexează un set de înscrisuri.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reclamantul recurent solicită admiterea recursului pentru motivele formulate în scris.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1238 din 16 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul C-S, în dosar nr-, s-a respins contestația formulată de reclamantul împotriva deciziei nr.365 din 01.04.2008 emisă de pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială C-
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut următoarele:
Prin cererea adresată de reclamant Direcției de Muncă, Solidaritate Socială și Familie C-S, înregistrată sub nr. 966/12.03.2008, acesta a solicitat să i se acorde drepturile prevăzute de Decretul - Lege nr. 118/1990 și OG nr. 214/1999, pe motiv că a avut domiciliul obligatoriu, începând cu anii 1948 - 1949 și pe tot timpul cât tatăl său, a fost arestat.
În dovedire, a depus, în copii, extras din sentința nr. 1810/1949 pronunțată de Tribunalul Militar Timișoara în dosar nr. 1559/1949, certificat de naștere, certificat de deces, declarațiile autentificate ale martorilor și, decizia nr. 170/01.02.2007, a Comisiei pentru Constatarea Calității de Luptător în Rezistența.
Prin Decizia nr. 365/01.04.2008, Direcția de Muncă și Protecție Socială C-S a respins cererea reclamantului, cu motivarea că nu face dovada persecuției sale politice, conform dispozițiilor art. 1 lit. d din Decretul-Lege nr. 118/1990, fiind doar urmașul pe linie paternă a celui persecutat politic, respectiv, născut la data de 22.06.1909 și decedat la 14.01.1993.
Potrivit dispozițiilor art. 1 al (1) lit. d) din Decretul nr. 118/1990, constituie vechime în muncă și se ia în considerare la stabilirea pensiei și a celorlalte drepturi ce se acordă -, timpul cât o persoană, după data de 6 martie 1945, pe motive politice, a avut stabilit domiciliu obligatoriu.
Așadar, pentru a se încadra în prevederile art. 1 al 1 lit. d din Decretul-lege nr. 118/1999 și a obține astfel drepturile prevăzute de art. 3 al 2 (indemnizația lunară) și art. 6 ( scutire de impozite și taxe și alte facilități) din același act normativ, persoanei în cauză trebuie să i se fi stabilit de către organele statului domiciliul obligatoriu, din motive politice.
Ținând seama de vârsta reclamantului la data arestării tatălui său, de 4-5 ani, dată la care familia sa, împreună cu celelalte familii din com., au fost mutate de la sălașele situate în afara satului, în sat, instanța apreciază că persoanei reclamantului nu i-a fost stabilit domiciliul obligatoriu, din motive politice.
Reclamantul este doar urmașul persoanei persecutate politic - tatăl său, care a fost condamnat la închisoare corecțională și interdicție corecțională, din motive politice.
Pe cale de consecință, instanța, în baza dispozițiilor art. 11 al 4 din Decretul - Lege nr. 118/1990, a respins contestația formulată de reclamantul, ca nefondată.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs reclamantul și a solicitat modificarea sentinței și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
În motivarea recursului, reclamantul susține următoarele:
Instanța de fond nu a apreciat în mod corect totalitatea probelor administrate în cauză și se referă atât la actele depuse de către acesta, cât și la declarațiile autentificate ale martorilor, sau declarațiile date de ei în fața instanței.
Din actele depuse la dosarul cauzei, respectiv extras din sentința nr. 1810/1949, pronunțată de Tribunalul Militar Timișoara în dosarul nr. 1559/1949, acte de stare civilă, declarațiile autentificate ale martorilor și, copie a Deciziei nr.170/01.02.2007, emisă de Comisia pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă, rezultă foarte clar că, în urma condamnării tatălui acestuia, la trei ani închisoare corecțională și trei ani interdicție corecțională pentru crima de uneltire contra ordinii sociale, în această perioadă reclamantul fiind prigonit politic, alături de familia sa, având domiciliul forțat, fără drept de a părăsi localitatea, fiind urmăriți permanent de către organele de securitate.
Aprecierea instanței de fond, prin hotărârea atacată, că reclamantul nu se poate încadra în prevederile art. 1 alin. 1 lit. d din Decretul - Lege 118/1990, în sensul că nu i-a fost stabilit domiciliu obligatoriu din motive politice, având în vedere vârsta acestuia la acea dată, este complet greșită și fără nici un temei legal, atâta timp cât legiuitorul, prin actul normativ, nu face o asemenea diferențiere.
De asemenea instanța de fond, în mod greșit a constatat prin hotărârea atacată, că este doar urmașul persoanei persecutate politic - a tatălui său.
În realitate, din probele administrate, concluzia logică pe care trebuia să o tragă instanța de fond era aceea că, în urma condamnării tatălui său, întreaga familie a avut de suferit și a fost prigonită politic, stabilindu-i-se domiciliul obligatoriu, fără dreptul de a părăsi localitatea și fiind sub stricta supraveghere a organelor de securitate, conchide recurentul.
Recursul este nefondat.
Din examinarea hotărârii instanței de fond, prin prisma criticilor formulate în recurs și din oficiu, conform art.306 alin. 2 Cod procedură civilă, rezultă că prima instanță a reținut corect starea de fapt pe baza actelor și probelor de la dosar și în mod legal a respins contestația reclamantului ca neîntemeiată.
Prima instanță a avut în vedere la soluționarea contestației, dispozițiile art.1 alin. 1 lit. d din Decretul nr. 118/1990, conform cărora se prevăd următoarele: "constituie vechime în muncă și se ia în considerare la stabilirea pensiei și a celorlalte drepturi, timpul cât o persoană, după data de 6 martie 1945, pe motive politice, a avut stabilit domiciliu obligatoriu".
Or, din probele de la dosar, nu rezultă că sunt îndeplinite cerințele textului de lege suscitat, întrucât reclamantul nu a făcut dovada că a avut stabilit domiciliu obligatoriu în condițiile în care la data arestării tatălui său, avea vârsta de 4 sau 5 ani.
Rezultă că nu a făcut dovada persecuției sale politice, iar împrejurarea că la vârsta de 4 sau 5 ani, când a fost arestat tatăl său, a fost mutat cu familia sa și cu alte familii în comuna, la marginea satului, nu înseamnă că a avut stabilit domiciliu obligatoriu, din motive politice.
Pentru aceste considerente, instanța urmează ca în temeiul prevăzut de art. 312 pct. 1 din Codul d e procedură civilă să respingă recursul reclamantului ca nefondat și să mențină sentința tribunalului ca temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr.1238 din 16.09.2008, pronunțată de Tribunalul C S, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- LIBER - - - - -
GREFIER
- -
Red./16.02.2009
Tehnored./20.02.2009
Ex.2
Primă instanță: Tribunalul C S - judecător
Președinte:ClaudiaJudecători:Claudia, Mircea Ionel Chiu, Diana Duma
