Persecutați politic - Acordare drepturi. Decizia 339/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.339
Ședința publică din 10 februarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Maria Hrudei
JUDECĂTORI: Maria Hrudei, Floarea Tămaș Gabriel Adrian
---
GREFIER: -
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 801 pronunțată în data de 27 martie 2009, în dosarul nr- al Tribunalului Cluj în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ C având ca obiect refuz acordare drepturi persecutați politic nr.118/1990.
La apelul nominal, făcut în cauză se prezintă recurentul personal.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
Se mai menționează că la data de 09.02.2010 se înregistrează din partea apărătorului recurentului, un script prin care solicită judecarea pricinii în lipsă și admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Recurentul depune înscrisuri reprezentând copia după carnetul de muncă, copia deciziei de desfacere a contractului de muncă și copie a adeverinței care certifică că a executat 3 luni și 31 de zile din pedeapsă.
Mai arată recurentul că datorită acestor ani petrecuți în închisoare și-a pierdut vechimea în funcție precum și posibilitatea promovării în funcție.
Totodată, relevă că au mai fost pronunțate în țară hotărârii de admitere în cauze similare, cu obligarea Direcției de Muncă să acorde o hotărâre de acordare a drepturilor prevăzute de dispozițiile nr.118/1990.
La solicitarea instanței mai arată că a formulat cererea în contradictoriu cu Direcția de Muncă și Protecție Socială, chiar dacă hotărârea a fost emisă de către Comisia constituită în baza legii.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Recurentul solicită admiterea recursului pentru motivele expuse în scris. În ceea ce privește cheltuielile de judecată, revine asupra solicitării acestora deoarece se constată că la dosar nu sunt înscrisuri în susținerea cererii.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr.801 din 27 martie 2009 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr-, s-a respins acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că reclamantul a chemat în judecată pe pârâta DIRECTIA DE munca SI ( PROTECTIE ) SOCIALĂ solicitând instanței anularea hotărârii 2621 din 29.10.2008 a acestei pârâte, obligarea la emiterea unei noi hotărâri prin care să i se acorde toate drepturile prevăzute de Decretul-Lege 118/1990, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, se arată că a fost condamnat la închisoare cu executare prin muncă cu caracter productiv întrucât a fost adeptul credinței "Martorii lui " și i s-a recunoscut această calitate de luptător prin Hotărârea 2621/2008 acordându-i-se doar drepturile prevăzute de art. 6 din Decretul-Lege 118/1990, fără să i se acorde restul drepturilor din această lege.
Pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială a depus întâmpinare solicitând respingerea acțiunii deoarece reclamantul nu poate beneficia decât de drepturile și facilitățile conferite de art.6 din Decretul-Lege 118/1990 întrucât reclamantul nu se încadrează la art.1 din acest decret.
Din actele și lucrările dosarului, tribunalul a reținut următoarele:
Prin Decizia 112 din 17.01.2008 a Comisiei pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă s-a acordat această calitate reclamantului.
În conformitate cu această decizie, reclamantul a solicitat acordarea drepturilor prevăzute de Decretul - Lege 118/1990 și prin Hotărârea 2621 din 29.10.2008, Comisia pentru aplicarea Decretului - Lege 118/1990 a apreciat că este îndreptățit reclamantul doar la facilitățile prevăzute de art.6 din acest decret, fără a beneficia de indemnizație.
Această hotărâre a fost menținută în urma deciziei 123 din 10.12.2008 a Direcției de Muncă și Socială care a respins contestația reclamantului.
Potrivit Sentinței penale nr. 181/1978 a Tribunalului Militar Cluj, reclamantul a fost condamnat la 3 ani închisoare cu executare prin muncă cu caracter productiv deoarece a fost membru al organizației "Martorii lui ".
Persoanele care au stabilită calitatea de luptător în rezistența anticomunistă beneficiază de drepturile prevăzute în Decretul - Lege 118/1990 însă în funcție de persecuția politică suportată iar în cazul de față reclamantul nu poate beneficia de indemnizația acordată în baza acestui act normativ pentru că nu se încadrează în prevederile art.1 al Decretului - Lege 118/1990 ci doar de drepturile prevăzute în art.6 al acestui decret.
Împotriva hotărârii a declarat recurs reclamantul solicitând admiterea recursului, casarea sentintei civile atacate conform art.312 (2) pr. civ. si rejudecand pe fond, admiterea actiunii asa cum a fost formulata in sensul de a dispune anularea hotararii nr.2621/ 29.10.2008 a C, obligarea paratei la emiterea unei noi hotarari prin care sa i se acorde toate drepturile prevazute de DL.118/1990.
În motivarea recursului reclamantul a arătat că desi se face referire la decizia 112/17.01/2008 prin care i s-a conferit calitatea de luptator in rezistenta anticomunista, iar potrivit art.7 al.l, lit.b din OUG 214/1999, cel caruia i s-a conferit aceasta calitate beneficiaza de drepturile conferite de DL 118/1990, surprinzator instanta apreciaza ca aceste drepturi se acorda diferentiat in functie de persecutia politica suportata.
La dosar se afla sentinta nr.181/1978 a Tribunalului Militar Cluj din care rezulta fara dubii ca reclamantul a fost condamnat la o pedeapsa de 3 ani inchisoare pe motive politice pedeapsa executata la locul de munca intre 7.04.1978 si 17.05.1981. In aceste conditii pedeapsa inchisorii aplicate este o pedeapsa privativa de libertate, iar executarea ei la locul de munca, o modalitate de executare a acesteia. Nicaieri in cuprinsul DL,118/1990 nu se conditioneaza acordarea drepturilor de modalitatea de executare a pedepsei inchisorii. Daca legiuitorul ar fi avut intentia de a face aceasta deosebire, s-ar fi referit fara echivoc la acest aspect.
O interpretare de genul ca pedeapsa executata prin munca corectionala, nu este privativa de libertate, contravine insasi spiritului acestui act normativ (DL.118/1990) care a fost adoptat tocmai in vederea asigurarii de masuri reparatorii pentru persoanele persecutate de regimul comunist Libertatea de constiinta, de apartenenta la un cult religios, libertati care desi consacrate de Constitutia de la acea vreme, au fost ingradite de regimul comunist. Faptul ca reclamantul nu a fost lipsit de libertate in sens fizic, si ca aceasta a fost doar restransa ca urmare a faptului ca executarea pedepsei s-a facut la locul de munca, nu inseamna ca trebuie sa se facă distinctie in acordarea drepturilor dupa gradul de persecutie, intrucat nici actul normativ nu face distinctie intre diferitele feluri de libertate ( fizica, de circulatie, religioasa, de gandire, etc) de care o persoana a fost privata.
Nu este normal ca pentru perioada executata la locul de munca contractul său de munca sa fie suspendat, si în prezent sa nu beneficieze de vechime in munca si pentru aceasta perioada, drept care l-ar avea potrivit art. 1 din decret. Astfel prin Declaratia Drepturilor Omului i se conferea dreptul la munca, la conditii satisfacatoare de munca si, la o retributie echitabila, drepturi care datorita persecutiei comuniste i-au fost incalcate. Nu se poate aprecia ca executand pedeapsa la locul de munca ar fi fost in stare de libertate asa cum conceptul de libertate este definit - intrucat era supravegheat de organele de partid, care-i faceau propuneri de a renunta la cultul religios Martorii lui, in schimbul ridicarii oricarei sanctiuni impotriva sa, nu putea beneficia de invoiri indiferent de motiv, nu putea fi promovat, nu putea parasi orasul, etc. Astfel nu poate fi vorba de executarea pedepsei fara privare de libertate.
Nu in ultimul rand reclamantul invocă practica judiciara depusa, prin care o persoana aflata in situatie similara a fost incadrata in al. 1 al Dl. 118/1990, sentinta ramasa irevocabila recent prin respingerea recursului unei institutii similare din alt județ.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma dispozițiilor art. 304, 304 ind. 1 Cod proced. civilă, Curtea reține următoarele:
Prin Decizia nr. 112/17.01.2008 emisă de COMISIA PENTRU CONSTATAREA CALITĂȚII DE LUPTĂTOR ÎN REZISTENȚA i-a fost acordată reclamantului calitatea de luptător în rezistența anticomunistă, acesta beneficiind de toate drepturile prevăzute de lege.
Decizia menționată nu a fost contestată pe calea contenciosului administrativ, ea producându-si pe deplin efectele și intrând în circuitul civil.
În prezenta cauză, recurentul reclamant solicită recunoașterea, în baza OUG 214/1999 privind acordarea calității de luptător în rezistenta anticomunista persoanelor condamnate pentru infracțiuni săvârșite din motive politice, precum și persoanelor impotriva cărora au fost dispuse, din motive politice, măsuri administrative abuzive, a drepturilor stabilite potrivit DL 118/1990.
Astfel, potrivit art. 7 alin 1 lit. b din OUG 214/1999, persoanele care au calitatea de luptător în rezistenta anticomunista beneficiază de drepturile prevăzute în <LLNK 11990 118 411821 0 26>Decretul-Lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, cu modificările ulterioare.
Se constată astfel faptul că textul de lege menționat nu face nici o distincție în ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, considerentele avute în vedere de către - Comisia de aplicare a 118/1990 și de către instanța de fond fiind, sub acest aspect, neîntemeiate.
Reclamantul are calitatea de luptător în rezistenta anticomunista impunându-se, fără o noua analiză a statutului său, acordarea, în condițiile art. 7 alin 1 lit. b din OUG 214/1999, a drepturilor prevăzute în <LLNK 11990 118 411821 0 26>Decretul-Lege nr. 118/1990.
Raportat la art. 312 Cod proced. civilă, Curtea va admite recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.801 din 27.03.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj pe care o va modifica în sensul că va admite acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ și în consecință va anula decizia nr.123/10.12.2008 și va admite contestația reclamantului.
De asemenea, va anula hotărârea nr.2621/29.10.2008 emisă de pârâta DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ Comisia de Aplicare a Legii nr.118/1990 și va obliga această pârâtă să emită o nouă hotărâre de acordare a drepturilor prevăzute de DL nr.118/1990.
Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.801 din 27.03.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj pe care o modifică în sensul că:
Admite acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ și în consecință:
Anulează decizia nr.123/10.12.2008 și admite contestația reclamantului.
Anulează hotărârea nr.2621/29.10.2008 emisă de pârâta DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ Comisia de Aplicare a Legii nr.118/1990 și obligă această pârâtă să emită o nouă hotărâre de acordare a drepturilor prevăzute de DL nr.118/1990.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 10.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Maria Hrudei, Floarea Tămaș Gabriel Adrian
- - - - ---
GREFIER
-
RED.MH/MB
11.02.2010/5 ex.
jud.fond:
Președinte:Maria HrudeiJudecători:Maria Hrudei, Floarea Tămaș Gabriel Adrian
