Refuz acordare drepturi conform legii nr. 189/2000. Sentința 56/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 56
Ședința publică din 10 februarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Maria Hrudei
GREFIER: ---
S-a luat spre examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de către reclamanta împotriva pârâtei CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, având ca obiect refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000, respectiv anularea Hotărârii nr. 829/12.10.2009, emisă de pârâtă.
La apelul nominal se prezintă reclamanta personal și martorul
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că acțiunea se află la al doilea termen de judecată, este scutită de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, precum și că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit art. 242 alin. 2.pr.civ.
Reclamanta personal arată că martorul se numește G, nu.
Curtea, din oficiu, în baza art. 281 Cod proced. civilă, îndreaptă eroarea materială strecurată în încheierea ședinței publice din 20 ianuarie 2010, în sensul că numele martorului este G, iar nu cum greșit s-a consemnat.
Întrebat fiind martorul G arată că religia sa este ortodoxă, însă nu înțelege să depună jurământ pe biblie sau pe cruce.
Se procedează la audierea martorului reclamantei, G, în conformitate cu art. 193 alin. 6.pr.civ. declarațiile acestuia fiind consemnate în procesul-verbal atașat la dosarul cauzei.
Acordându-i-se cuvântul reclamanta solicită admiterea cererii așa cum a fost formulată.
CURTEA
Prin contestația înregistrată la data de 17 noiembrie 2009, contestatoarea a solicitat anularea Hotararii nr.829 din 12.10.2009, prin care i s-a respins cererea de acordare a drepturilor prevăzute de Legea nr.189/2000.
În motivare, contestatoarea a arătat că este nascuta la 28.10.1943, din anul 1944 până în luna martie 1945, a fost refugiata impreuna parintii in Campia, dupa cum rezultă si din declaratiile martorilor G si.
Prin întâmpinarea depusă pârâta Casa Județeană de Pensii M, a solicitat respingerea contestației ca nefondată.
În susținerea poziției procesuale pârâta a arătat că în fapt, reclamanta contestă hotărârea nr.829 din 12.10.2009 (anexa nr.l) prin care i s-a respins cererea de acordare a drepturilor prevăzute de Legea nr.189/2000. Prin cererea înregistrată sub nr.- din 01.10.2009 (anexa nr.2) reclamanta a solicitat acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr.189/2000. Cererea nu a fost motivată în fapt, în sensul că reclamanta nu precizează în cerere situația în care s-a aflat și care i-ar conferi dreptul de a beneficia de prevederile Legii nr. 189/2000. Cererea sa a fost însoțită de copia cărții de identitate (anexa nr.3), copia certificatului de naștere și căsătorie (anexa nr.4), precum și de declarațiile martorilor G și (anexele 5,6,8,9) însoțite de copiile hotărârilor (anexele 7,10) emise de Casa Județeană de Pensii T, prin care martorilor li s-a stabilit calitatea de refugiat.
În conformitate cu prevederile art.61 din nr.OG105/1999, aprobată cu modificări prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare, dovedirea situațiilor prevăzute de acest act normativ se face cu acte oficiale eliberate, la cerere, de către organele competente, iar în cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de proba prevăzut de lege. Singurele documente pe care reclamanta le-a depus în dovedirea cererii sunt declarațiile martorilor G și.
Așa cum rezultă din declarațiile martorilor depuse la dosar, aceștia declară că o cunosc personal pe reclamantă și știu că a fost deportată/strămutată în perioada 06.09.1940 - 06.03.1945 din localitatea în localitatea Câmpia, menționând că și ei au fost departați/strămutați în aceeași perioadă în Câmpia, dovedind acest fapt prin copiile hotărârilor emise de Casa Județeană de Pensii T, prin care li s-a stabilit calitatea de refugiat. Aceste declarații sunt contrazise însă de datele personale ale reclamantei, în sensul că aceasta s-a născut în data de 28.10.1943 în, jud.M; prin urmare, raportat la data nașterii, reclamanta nu putea fi strămutata în perioada 06.09.1940 - 06.03.1945, așa cum declară martorii. Pe de altă parte, din conținutul acestor declarații nu rezultă împrejurările în care reclamanta a fost strămutată și nici că strămutarea s-a datorat persecuțiilor din motive etnice la care a fost supusă. Având în vedere și faptul că la data refugiului martorii erau minori, iar din documentele (copiile hotărârilor emise de Casa Județeană de Pensii T - anexele 7,10) pe care martorii le-au anexat declarațiilor, rezultă că acestora li s-a stabilit calitatea de refugiat pe baza unor declarații cu martori, consideră că în mod corect a apreciat comisia că cererea reclamantei nu este nedovedită.
În drept s-au invocat prevederile Ordonanței Guvernului nr.105/1999, privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940, până în 6 martie 1945 din motive etnice, aprobată prin Legea nr.189/2000, cu modificările și completările ulterioare, nr.OG127 din 14 februarie 2002 pentru aprobarea normelor de aplicare a nr.OG105/1999, cu modificările și completările ulterioare.
Examinând acțiunea prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, Curtea reține următoarele:
Analizând dispozițiile art. 1 din Legea nr. 189/2000, se constată că beneficiază de aceste prevederi persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 avut de suferit persecuții din motive etnice, respectiv a fost deportată în ghetouri si lagăre de concentrare din străinătate, a fost privată de libertate în locuri de detenție sau în lagăre de concentrare, a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu, a făcut parte din detașamentele de muncă forțată,a fost supraviețuitoare a trenului morții, este soțul sau soția persoanei asasinate sau executate din motive etnice, dacă ulterior nu s-a recăsătorit.
Cererea reclamantei trebuie raportată la contextul istoric si social ante si postbelic astfel încat se impun următoarele precizari:
După semnarea de la Viena din 30 august 1940, act impus României de către Germania și Italia în favoarea Ungariei, armata maghiară a început ocuparea de Nord, pe măsură ce armata română împreună cu instituțiile românești se retrăgeau din teritoriul cedat.
O dată cu intrarea armatei maghiare în teritoriul cedat, elementele revizioniște și șovine ale comunității maghiare din Transilvania au pus la cale, susținute logistic de către o parte din militarii, masacrarea populației românești.
maghiară a durat din anul 1940 până în 1944, perioadă în care populația românească a fost supusă la deportări, bătăi, schingiuri și execuții. Multe comune din județele B, S, M, și C, cu populație majoritară română, au devenit cu populație preponderent maghiară după ocupația horthystă.
Pe acest fundal istoric încărcat de represalii din partea trupelor maghiare, populatia de etnie română din loc. jud. Maî ncercat să se refugieze in zonele rămase neocupate, în spetă în jud.C, loc. Câmpia-.
Din declarațiile autentice ale martorilor G - 16 și -19 rezultă că, din cauza persecuțiilor din motive etnice, familia reclamantei s-a refugiat din localitatea, județul în localitatea Câmpia, județul
În virtutea principiului nemijlocirii, consacrat în art. 129 alin 4-6. Curtea a procedat la audierea directă martorului G -29 din declarația căruia rezultă că familia reclamantei împreună cu aceasta s-au refugiat ca urmare a persecuțiilor etnice, din localitatea în localitatea Câmpia.
Ceea ce trebuie subliniat, în speță, este faptul că, deși martorul s - refugiat din calea trupelor de ocupație în 1940, în loc. Câmpia, nu a putut oferi date despre refugiul reclamantei și al familiei acesteia decât din septembrie 1944.
După acest moment, martorul susține că s-a întâlnit cu familia reclamantei, în mai multe rânduri, în localitatea de refugiu, până în martie 1945 când s-au întors cu toții acasă.
Chiar dacă, la momentul refugierii din calea trupelor de ocupație, atât reclamanta cât si martorii erau minori, evenimentele istorice s-au imprimat nu doar in memoria colectivă ci si în amintirea lor.
De asemenea, după întoarcerea din refugiu, realitățile războiului au fost mult timp disecate de către cei care au avut de suferit de pe urma lui, unele fapte, întâmplări limpezindu-se și întipărindu-se definitiv în memoria martorilor.
Nu li se poate astfel imputa martorilor că erau,prea tineri, la data producerii evenimentelor respectiv, prea bătrâni, la data depunerii mărturiilor în prezenta cauză. Pe de-o parte, așa cum am arătat, realitățile traumatizante trăite de aceste persoane în perioada războiului i-au împiedicat pe aceștia, chiar copii fiind la acea dată, să le uite iar pe de altă parte, au trecut suficient de mulți ani de la evenimente pentru ca întreaga populație contemporană lor sa fie îmbătrânită.
De altfel, martorului Gis -au recunoscut de către Casa Județeană de Pensii T drepturile prevăzute de Legea nr.189/2000 ( fila 18).
Pentru aceasta, instanța a avut în vedere că s-a dovedit situația de refugiat a reclamantei, care, potrivit probațiunii testimoniale, a suferit persecuții pe considerente etnice datorită cărora a fost nevoită să se refugieze din localitatea în localitatea Câmpia.
Art. 2 din Normele de aplicare a prevederilor nr.OG 105/1999 prevede că persoana strămutată este aceea care a fost mutată sau care a fost obligată să-și schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice.
Esențial, în speță, este faptul că reclamanta a fost nevoită să părăsească localitatea de domiciliu și a făcut dovada că a suferit prejudicii în urma refugierii forțate, motiv pentru care, excluderea sa de la beneficiul acordat de lege refugiaților este nelegală.
În consecință, acțiunea reclamantei este întemeiată, urmând să se dispună anularea hotărârii emise de pârâtă, care va fi obligată să-i recunoască reclamantei calitatea de persoană refugiată în perioada septembrie 1944 - martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de nr.OG 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu data de 1.11.2009.
Admiterea în parte a pretențiilor reclamantei se datorează faptului că acesta nu a putut dovedi refugiul pe întreaga perioadă solicitată respectiv octombrie 1943- martie 1945 ci doar pe perioada septembrie 1944- martie 1945 ( așa cum s-a stabilit prin probațiunea administrată ).
Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta împotriva pârâtei CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, și, în consecință:
Dispune anularea Hotărârii nr. 829/12.10.2009 emisă de pârâtă.
Obligă pârâta să-i recunoască reclamantei calitatea de refugiat în perioada septembrie 1944 - martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de Nr.OG 105/1999 aprobată prin Legea Nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu data de 1.11.2009.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 10.02.2010.
PREȘEDINTE GREFIER
- - ---
RED.MH/MB
11.02.2010/4 ex.
Președinte:Maria HrudeiJudecători:Maria Hrudei
