Persecutați politic - Acordare drepturi. Decizia 373/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr.--
DECIZIA NR.373/CA/2008-
Ședința publică
din data de 05 noiembrie 2008
PREȘEDINTE: Toros Vig Ana Maria
JUDECĂTOR 2: Marinescu Simona
Judecător: - -- președinte secție
Grefier:
Pe rol fiind soluționarea recursului în contencios administrativ declarat de recurenta pârâtă DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ S, cu sediul în S M- în contradictoriu cu intimații PRIMĂRIA COMUNEI, PRIMĂRIA COMUNEI prin PRIMAR, ambele cu sediul în de, județul S M și - domiciliată în de nr.219, județul SMî mpotrivaSentinței nr.266/CA din 18.06.2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosarul nr-, având ca obiect ACORDARE DREPTURI.
La apelul nominal făcut în cauză lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este legal timbrat cu suma de 2 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar, cauza este la primul termen în recurs, recurenta a depus la dosar o cerere de amânare, intimata a depus la dosar întâmpinare, părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care:
Instanța respinge ca neîntemeiată cererea de amânare formulată de recurentă, cauza rămânând în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Deliberând:
Constată că prin Sentința nr. 266/CA din 18.06.2008 Tribunalul Satu Marea admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei PRIMĂRIA COMUNEI invocată din oficiu.
A respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ JUDEȚEANĂ SMi nvocată de aceasta.
A admis în parte acțiunea în contencios administrativ înaintată de reclamanta - împotriva pârâților DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ JUDEȚEANĂ S M și PRIMĂRIA COMUNEI în sensul că a anulat Decizia nr. 7216/12.02.2008 emisă de pârâtă privind acordarea către reclamantă a indemnizației pentru creșterea copilului începând cu data de 29.01.2008 ca nelegală.
A constatat îndreptățirea reclamantei de a beneficia de indemnizația pentru creșterea copilului prevăzută de nr.OUG148/2005, cu modificările și completările ulterioare, începând cu data de 15.08.2007, a obligat pârâta să emită reclamatei o nouă decizie conform celor de mai.
A respins acțiunea reclamantei înaintată față de pârâta PRIMĂRIA COMUNEI.
Pentru a pronunța astfel instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 04.07.2007 reclamanta a dat naștere unui minorului.
Din adresele nr. 2992/26.02.2008 emisă de S M și din adresa nr. 63/28.01.2008 a Primăriei Comunei, rezultă că reclamanta a depus la primăria de la domiciliul său cererea pentru acordarea indemnizației de maternitate la data de 25.07.2007.
Primăria comunei a înaintat cererea reclamantei la SMa bia la data de 29.01.2008, cu depășirea termenului de 10 zile prevăzut de art. 9 din OUG nr. 148/2005, motivat de faptul că, angajata care s-a ocupat cu întocmirea acestor dosare și-a dat demisia.
Prin Decizia nr. 7216/12.02.2008, pârâta către Direcția de Muncă și Protecție Socială SMa probă pentru reclamantă dreptul pentru indemnizația de maternitate în cuantum de 600 lei, începând cu data de 29.01.2008, data înregistrării dosarului reclamantei la aceasta.
Împotriva acestei decizii reclamanta a formulat contestație sub nr. 2857/25.02.2008, soluționată de autoritatea publică emitentă a actului administrativ contestat prin adresa nr. 2992/26.02.2008 în sensul respingerii acesteia întrucât autoritatea publică nu este în culpă pentru neplata indemnizației urmând ca reclamanta să se adreseze persoanelor vinovate de neînaintarea în termen a dosarului la această autoritate.
Urmare a acestui răspuns, reclamanta s-a adresat instanței de contencios administrativ pentru recunoașterea dreptului său și obligarea persoanelor vinovate la plata acestuia.
Instanța de fond a constatat că, în legătură cu dreptul pretins de către reclamantă, dreptul de a beneficia de indemnizația de maternitate prevăzută de OUG nr. 148/2005 s-a pronunțat o autoritate publică printr-un act administrativ, pentru revocarea acestuia s-a efectuat procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, s-a inițiat prezenta acțiune în contencios administrativ, astfel că soluționarea acestui litigiu presupune analizarea legalității acestui act administrativ în condițiile prevăzute de art. 1,8 și 18 din Legea nr. 554/2008 privind contenciosul administrativ.
Din punct de vedere al "despăgubirilor" formulate, prin prezenta acțiune în contencios administrativ reclamanta a solicitat doar obligarea persoanelor vinovate la plata sumelor de bani neachitate ca urmare a recunoașterii doar parțiale a dreptului pretins și nu solicită despăgubiri pentru vreun prejudiciu ce i s-ar fi cauzat prin emiterea unui act administrativ parțial nelegal.
Astfel, în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art. 16 din lege privind introducerea în cauză a funcționarului public vinovat, cele ale art. 18 alin. 4 sau cele ale art. 19 din Legea contenciosului administrativ în sensul necesității verificării culpei vreunui funcționar public din subordinea emitentului actului ce s-ar face vinovat de emiterea acestuia.
Pentru stabilirea unei răspunderi materiale pe calea unei acțiuni directe este necesar în primul rând ca reclamantul să formuleze un capăt de cerere în acest sens, în litigiile în materia contenciosului administrativ această răspundere se poate stabili doar în condițiile textelor de lege de mai, iar pe cale incidentală prin formularea de către autoritățile publice pârâte a unor cereri de chemare în garanție în eventualitatea în care apreciază că pentru prejudiciul cauzat persoanei vătămate culpa aparține unei alte autorități publice.
Astfel fiind instanța de fond a apreciat că excepția lipsei calității procesuale a pârâtei Direcția de Muncă și Protecție Socială SMi nvocată de aceasta este nefondată, această autoritate publică fiind emitentul actului administrativ prin care dreptul reclamantei a fost recunoscut parțial și în baza căruia reclamantei i s-a acordat indemnizația de maternitate doar începând cu datat de 29.01.2008.
De asemenea, în baza acelorași considerente s-a constatat că, chiar dacă în speță se pun în discuție unele aspecte legate de culpa angajaților Primăriei Comunei în nedepunerea dosarului în termen legal, în prezentul litigiu acesta nu are calitate procesuală pasivă, întrucât plata indemnizației de maternitate nu este obligația acesteia și nu aceasta este emitenta actului administrativ contestat.
Prin urmare, în temeiul art. 137.proc.civ. instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Primăria Comunei invocată din oficiu și și a respins excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtei Direcția de Muncă și Protecție Socială SMi nvocată de aceasta.
Pe fondul cererii de chemare în judecată s-a constatat că, prin actele depuse în probațiune, reclamanta a făcut dovada că este îndreptățită la plata indemnizației de maternitate prevăzută de OUG nr. 148/2005.
Într-adevăr, actele prevăzute de lege necesare pentru a face dovada acestui drept, adeverințe, certificate medicale etc. sunt parțial ulterioare datei depunerii cererii de acordare a indemnizației, 25.07.2007, dar data emiterii acestor înscrisuri nu influențează existența dreptului în substanța sa. Probabil lipsa tuturor actelor prevăzute de lege coroborat cu demisia angajatului primăriei au contribuit la înaintarea tardivă a dosarului la pârâta de ordin întâi.
Din ansamblul actelor depuse în probațiune instanța a apreciat ca fiind esențială speței, Adeverința nr. 189/14.08.2007 eliberată de Școala de Arte și Meserii de, din care rezultă că reclamantei i s-a aprobat efectuarea concediului de maternitate începând cu data de 15.08.2008 deoarece, la data de 14.08.2008 i-a expirat concediul medical.
Este adevărat că, potrivit dispozițiilor legale citate de pârâtă, autoritățile publice implicate în procedura de acordare a drepturilor prevăzute de OUG nr. 148/2005 sunt obligate să respecte anumite termene în îndeplinirea atribuțiilor acestora și că solicitanții sunt obligați să depună anumite înscrisuri pentru a-și dovedi dreptul, însă, prin prisma art. 10 alin. 1 din acest act normativ se constată că întârzierile autorităților publice în îndeplinirea obligațiilor acestora sau cele în depunerea înscrisurilor de către solicitant, nu aduc atingere drepturilor persoanelor beneficiare ale acestor drepturi.
Potrivit art. 10 din OUG nr. 148/2005, anterior amintit, "drepturile prevăzute de prezenta ordonanță de urgență, reprezentând indemnizație și stimulent, se cuvin și se plătesc după cum urmează:
a) începând cu ziua următoare celei în care încetează, conform legii, concediul de maternitate, dacă cererea este depusa în termen de 60 de zile lucrătoare de la acea data;
b) începând cu data nașterii copilului, dacă cererea este depusa în termen de 60 de zile lucrătoare de la acea data, în cazul persoanelor care nu îndeplinesc condițiile, conform legii, pentru acordarea concediului de maternitate și a indemnizației aferente;
c) începând cu data adopției, a instituirii tutelei, plasamentului sau încredințării, dacă cererea este depusa în termen de 60 de zile lucrătoare de la data la care s-au aprobat ori, după caz, s-au instituit măsurile de protecție a copilului;
d) de la data depunerii cererii, pentru toate celelalte situații, inclusiv pentru cazul în care cererea a fost depusa peste termenele prevăzute la lit. a), b) și c)."
Față de aceste dispoziții exprese ale legii, instanța de fond a constatat că, în mod esențial nelegal, autoritatea publică pârâtă a recunoscut dreptul reclamantei de a beneficia de indemnizație de maternitate doar de la data la care dosarul acesteia i-a fost înaintat de primăria de la domiciliul reclamantei, în condițiile în care aceasta avea dreptul de a primi indemnizația de îngrijire a copilului începând cu a doua zi următoare celei în care a încetat concediul de maternitate, respectiv începând cu data de 15.08.2007.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ JUDEȚEANĂ SMs olicitând modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea cererii arată că actele necesare dovedirii condițiilor legale în vederea acordării indemnizației pentru creșterea copilului au fost emise la date ulterioare înregistrării cererii de către reclamantă la primăria de domiciliu.
În cauză primăria avea obligația legală de a transmite recurentei dosarul reclamantei până la data de 8 august 2007, dar a înregistrat abia la 29.01.2008 sub nr.43.
Recurenta invocă lipsa culpei din partea instituției arătând că la data înregistrării cererii la primăria de domiciliu și anume 25.07.2007, reclamanta nu îndeplinea condițiile, neavând la acea dată aprobată de către angajator cererea pentru îngrijirea copilului, primăria avea obligația legală să verifice documentația depusă și să solicite reclamantei completarea actelor sau să refuze preluarea acestora.
Arată că nu există temei legal pentru acordarea drepturilor bănești solicitate de reclamantă sau poate solicita această sumă persoanelor vinovate de neverificarea documentației depuse și netransmiterea dosarului în termenul legal prevăzut.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate cu recurs sub aspectul motivelor invocate, se constată că recursul nu este fondat.
Art.10 din OUG 148/2005 prevede fără echivoc că drepturile bănești se cuvin și se plătesc de la data depunerii cererii, dispozițiile punctului d) din acest text fiind aplicabile prezentei cauze.
În consecință drepturile bănești nu se acordă de la data transmiterii de către primărie a cererii înregistrate la recurentă, ci de la data depunerii cererii de către reclamantă la primărie.
Art. 9 alin. 2 din OUG 148/2005 prevede că până la data de 10 fiecărei luni primăriile au obligația de a transmite pe bază de borderou cererile înregistrate în luna anterioară, însoțite de documente justificative. Acest termen însă este de recomandare deoarece textul de lege nu sancționează pe beneficiarii sumelor și nici pe primărie pentru depășirea acestui termen.
În acest sens sunt și dispozițiile art. 18 alin. 2 din HG 1025/2006, care prevăd obligația primăriei să verifice documentația depusă și să transmită numai dosarele complete, cu toate documentele justificative corespunzătoare dreptului solicitat.
Chiar dacă documentele justificative au fost depuse ulterior înregistrării cererii, reclamanta beneficiază de aceste drepturi de la data depunerii cererii, așa cum este imperativ prevăzut în art. 10 lit. d) din OUG 148/2005.
Nefiind nici un motiv care să ducă la casarea sau modificarea sentinței recurate în baza art. 312 pct. 1 Cod procedură civilă se respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat recurenta pârâtă DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ S, cu sediul în S M- în contradictoriu cu intimații PRIMĂRIA COMUNEI, PRIMĂRIA COMUNEI prin PRIMAR, ambele cu sediul în de, județul S M și - domiciliată în de nr.219, județul SMî mpotrivaSentinței nr.266/CA din 18.06.2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosarul nr-, pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 05 noiembrie 2008.
Președinte Judecător Judecător Grefier
- - - - - - - -
Red.dec. TVA - 11.11.2008 Tehnored.- 11.11.2008 2 exemplare
Președinte:Toros Vig Ana MariaJudecători:Toros Vig Ana Maria, Marinescu Simona
