Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 1039/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 1039/R/CA/2008
Ședința publică de la 07 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Elisabeta Lazăr
JUDECĂTOR 2: Ștefan Făt
JUDECĂTOR 3: Marieta Florea
Grefier: - -
Pe rol se află soluționarea recursului recursul declarat de recurenta reclamantă H împotriva sentinței nr. 889/CA/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
La primul apel nominal făcut în ședința publică s-au prezentat în fața instanței mandatara reclamantei, avocat, reprezentanta intimatului pârât Municipiul H prin Primar, consilier juridic și mandatara intimatului pârât, avocat.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că intimatul pârât a formulat și comunicat la dosar, prin fax, întâmpinare, din care un exemplar se înmânează mandatarei recurentei reclamantă.
Mandatara recurentei reclamantă solicită lăsarea cauzei la a doua strigare, pentru a avea posibilitatea să studieze întâmpinarea și să se edifice asupra conținutului acesteia.
Deliberând, instanța apreciază întemeiată cererea formulată de mandatara recurentei reclamantă și lasă cauza la a doua strigare.
La al doilea apel nominal făcut în cauză au răspuns mandatara reclamantei, avocat, reprezentanta intimatului pârât Municipiul H prin Primar, consilier juridic și mandatara intimatului pârât, avocat.
Mandatara intimatului pârât - Primarul Municipiului H - depune la dosar un set de planșe foto vizând situația imobilului din litigiu, în august 2008, care relevă afișele existente și fac dovada faptului că spațiul era tot neînchiriat.
Reprezentantele părților declară că nu mai au alte cereri de formulat, împrejurare față de care, constatând cauza în stare de judecată, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Mandatara recurentei reclamantă solicită admiterea recursului, desființarea deciziei și a încheierilor pronunțate în cauză. În principal, solicită casarea cauzei cu trimitere, învederând că instanța de fond a soluționat cauza cu depășirea competenței materiale, reținând că litigiul dedus judecății este unul pur civil, dat fiind că într-adevăr s-a solicitat obligarea pârâților la plata sumei de 65.000 Euro, însă temeiul legal reținut de instanță viza înaintarea unei acțiunii în pretenții ulterior promovării unei acțiuni în anularea unui act administrativ. Arată că reclamanta nu a promovat anterior o altă acțiune pentru anularea vreunui act administrativ și ca atare cererea dedusă judecății avea caracterul unei acțiuni pur civile.
Arată că s-a apreciat litigiul ca fiind de natură administrativă, dat fiind faptul că s-a solicitat și constatarea refuzului nejustificat al Primarului, această solicitare rezultând din prezentarea stării de fapt și din concluziile scrise.
Mai precizează că soluția instanței de fond a fost pronunțată cu nerespectarea prevederilor art. 6 din CEDO, întrucât un capăt de cerere a rămas nesoluționat. Astfel, chiar dacă se aprecia ca fiind tardiv formulată precizarea de acțiune, aceasta trebuia disjunsă și judecată separat.
De asemenea arată că art. 2 al. 1 lit. f din Legea 554/2004 definește contenciosul administrativ, astfel că rezultă clar faptul că acțiunea dedusă judecății este o acțiune în contencios administrativ.
Apreciază că se impune casarea cu trimitere spre rejudecare aceleiași instanțe, pentru că instanța trebuia să se considere investită să soluționeze toate capetele de cerere, să intre în judecarea fondului.
Mandatara recurentei reclamantă învederează că au fost respinse și cererile de administrare probe, atât cele necesare dovedirii pretențiilor cât și cele pentru dovedirea refuzului nejustificat, cu nerespectarea prevederilor art. 167 Cod procedură civilă, astfel că se impune și sub acest aspect casarea cauzei cu trimitere spre rejudecare.
De asemenea precizează că hotărârea instanței de fond nu este motivată nici în fapt și nici în drept, singurul temei care a justificat soluția fiind invocarea practicii judiciare.
Cu privire la soluția pronunțată, mandatara recurentei reclamantă apreciază că aceasta este nelegală și nefondată, întrucât acțiunea este întemeiată și se impunea a fi admisă, refuzul Primarului fiind clar.
Mandatara recurentei reclamantă învederează că în mod greșit instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a lui, calitatea procesuală a acestuia rezultând din dispozițiile art. 16 din Legea 554/2004, arată că acesta a dobândit calitate procesuală pasivă întrucât a semnat personal acte - toate refuzurile de soluționare a cererilor reclamantei - într-adevăr în calitate de reprezentant. Precizează că prin întâmpinare, a susținut că a urmat doar indicațiile, or aceasta nu-l exonerează de răspundere.
Reprezentanta intimatului pârât Municipiul H prin Primar, consilier juridic solicită respingerea recursului ca neîntemeiat și nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii pronunțată de Tribunalul Hunedoara.
Arată că primul motiv de recurs, conform căruia competentă să soluționeze litigiul ar fi Judecătoria Hunedoara, nu este întemeiat, întrucât este o cerere în contencios administrativ, iar potrivit art. 112 Cod procedură civilă, obiectul cererii este stabilit de reclamant. Ca atare solicită respingerea acestui prim motiv.
În al doilea rând arată că acțiunea promovată de reclamantă este doar în daune, nu s-a solicitat și constatare refuz Primar, sens în care instanța de fond a respins acțiunea ca inadmisibilă, potrivit art. 19 din 554/2004.
În ceea ce privește susținerea că sentința nu ar fi motivată, învederează că instanța de fond a arătat atât motivele de fapt cât și motivele de drept.
Referitor la lipsa calității procesuale pasive a lui, reprezentanta intimatului pârât Municipiul H prin Primar arată că în mod corect instanța de fond a admis această excepție, întrucât între și reclamanta nu există nici un fel de raporturi juridice, nu avea calitatea de funcționar public, acesta a semnat, însușindu-și punctul de vedere al personalului de specialitate.
Fără cheltuieli de judecată.
Mandatara intimatului pârât, avocat învederează instanței că în ceea ce privește competența materială de soluționare a litigiului nu instanța de fond a fost cea care a calificat litigiul ca fiind de natură civilă, instanța corect a reținut că litigiul este de natură contencioasă. Arată că reclamanta este cea care la acest termen, în recurs, susține că litigiul este unul pur civil, invocând decizia, însă această decizie vizează o altă situație, respectiv eliberarea permisului de conducere cu o întârziere de 22 zile, cu privarea reclamantului de folosul de tras, ceea ce sigur că este o cauză de natură civilă.
Or, în speța de față apreciază că plata despăgubirilor pretinse nu se putea analiza decât dacă s-ar fi constatat și dovedit existența refuzului nejustificat. Arată că reclamanta a intitulat și motivat acțiunea - acțiune în contencios administrativ, iar instanța în mod corect a respins-o pe cale de excepție.
Referitor la lipsa calității procesual pasive a lui, mandatara acestuia arată că în calitate de persoană fizică susnumitul nu a avut niciodată legături cu societatea și în consecință corect a fost admisă excepția invocată.
În ceea ce privește susținerea recurentei că instanța a interpretat greșit dispozițiile art. 129 (6) Cod procedură civilă, apreciază că nu poate fi reținută, neputându-se reproșa instanței de fond faptul că "nu citit printre rânduri".
Fără cheltuieli de judecată.
În replică, mandatara recurentei reclamantă învederează că nu a fost promovată altă acțiune pentru constatarea refuzului Primarului, ci aceasta s-a solicitat prin acțiunea de față, iar dacă instanța aprecia necesare lămuriri, putea cere lămuriri asupra acestor aspecte.
De asemenea, mandatara recurentei reclamantă declară că menține și motivele de recuzare invocate.
În replică, mandatara intimatului pârât arată că instanța de fond nu se putea considera investită prin concluzii scrise.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Hunedoara sub dosar nr- reclamanta a chemat în judecată pe pârâții Primarul Municipiului H, Municipiul H prin Primar și solicitând să fie obligați aceștia la plata sumei de 65.500 Euro sau echivalentul în lei la data plății, reprezentând despăgubiri pentru repararea pagubelor pricinuite ca urmare a refuzului de a supune examinării și votării în ședința Consiliului local Hac ererilor repetate ale reclamantei de atribuire în proprietate, folosință, concesiune, închiriere a terenului aferent construcției din H,-, necesar finalizării acesteia și eliberării autorizației de construcție.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că pe terenul proprietatea sa a edificat un imobil cu suprafața utilă de 670 mp, iar după edificarea parțială a construcției s-a constatat că proiectul existent trebuie completat cu rampe de acces pentru persoane cu handicap, fiind necesară achiziționarea de la Primăriei a unei diferențe de teren de minim 24,6 mp cu care să se extindă suprafața construită. Deși a solicitat în repetate rânduri atribuirea în proprietate, folosință, concesiune, închiriere a terenului pârâții refuză soluționarea cererii sale. Urmare a refuzului a arătat că a înregistrat și un prejudiciu de 65.500 Euro.
În întâmpinare pârâții au invocat excepția lipsei calității procesuale active și a lipsei procedurii prealabile, iar pe fondul cauzei au solicitat respingerea acțiunii.
Prin sentința nr. 889/CA/2008 a fost respinsă ca inadmisibilă acțiunea reclamantei, reținându-se că are un obiect cu un caracter pur patrimonial deoarece nu este precedată de o acțiune în anularea actului administrativ sau în constatarea refuzului nejustificat al pârâților de soluționare a unei cereri.
Excepțiile invocate de pârâți au fost respinse ca neîntemeiate.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta care i-a adus critici de nelegalitate și netemeinicie în temeiul art. 304 pct. 3, 7 și 9 Cod procedură civilă.
A susținut în dezvoltarea motivelor de recurs că acțiunea sa a fost greșit calificată, iar ca urmare a fost soluționată cu depășirea competenței materiale. Un alt motiv de recurs a vizat nesoluționarea fondului procesului, recurenta arătând că a solicitat și constatarea refuzului Primarului de supunere spre analiza Consiliului local a cererilor adresate acestuia, iar instanța nu s-a pronunțat pe acest capăt de cerere. A mai susținut că hotărârea instanței nu este motivată în fapt și drept, acțiunea fiind în mod greșit respinsă ca inadmisibilă, deoarece nici un text de lege nu condiționează solicitarea unor despăgubiri de existența unei sentințe prealabile, ci doar de justificarea pretențiilor.
În cauză au fost depuse întâmpinări de către intimații Primarul Municipiului H și, care au solicitat respingerea cererii de recurs ca neîntemeiată.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, raportat și la dispozițiile legale incidente, Curtea apreciază recursul ca fiind fondat din considerentele mai jos redate.
Potrivit art. 18 alin. 3 din legea 554/2004 în cazul soluționării cererii unei persoane vătămate într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ, instanța hotărăște și asupra despăgubirilor pentru daunele materiale și morale cauzate, dacă reclamantul solicită acest lucru.
Potrivit art. 2 alin. 2 din Legea 554/2004 se asimilează actelor administrative unilaterale și refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal.
Potrivit art. 19 alin. 1 din Legea 554/2004 când persoana vătămată a cerut anularea actului administrativ, fără a cere în același timp și despăgubiri, termenul de prescripție pentru cererea de despăgubire curge de la data la care acesta a cunoscut sau trebuia să cunoască întinderea pagubei.
Într-adevăr din textele sus citate rezultă că solicitarea de daune materiale sau morale trebuie să fie consecința soluționării unei cereri în anularea unui act administrativ ori în constatarea unui refuz nejustificat al unei autorități administrative de rezolvare a unei cereri. Dar, în speță prin chiar petitul acțiunii reclamantei s-a arătat că despăgubirile solicitate sunt urmare unui refuz de supunere a examinării și votării în ședința Consiliului local Hac ererilor repetate ale reclamantei de atribuire în proprietate, folosință, concesiune, închiriere a unui teren de 24,6 mp necesar finalizării unei construcții.
Instanța de fond, dacă aprecia ca fiind necesar, în baza rolului activ trebuia să pună în vedere reclamantei să-și precizeze fără echivoc cele două capete de cerere formulate într-o singură frază, iar nu să respingă acțiunea ca inadmisibilă pe motiv că ar avea un caracter pur patrimonial.
Întrucât se reține că reclamanta a solicitat prin acțiunea sa și constatarea refuzului nejustificat de soluționare a unei cereri în termenul legal, iar instanța nu s-a pronunțat asupra acestui capăt de cerere, de asemenea nu a analizat nici petitul referitor la solicitarea de despăgubiri, în temeiul art. 304 pct. 9, 312 alin. 5 Cod procedură civilă se va admite recursul reclamantei, se va casa hotărârea atacată și se va trimite cauza aceleiași instanțe în vederea soluționării fondului.
Cu ocazia rejudecării vor fi avute în vedere și celelalte motive invocate de recurentă în cererea sa de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta H împotriva sentinței nr. 889/CA/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr- și în consecință:
Casează hotărârea atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 7 Octombrie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Dact. / 2 ex./20.10.2008
Jud. fond,
Președinte:Elisabeta LazărJudecători:Elisabeta Lazăr, Ștefan Făt, Marieta Florea
