Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1054/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 1054/CA/2008
Ședința publică de la 07 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Elisabeta Lazăr
JUDECĂTOR 2: Ștefan Făt
JUDECĂTOR 3: Marieta Florea
Grefier: - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamanții, și G împotriva sentinței nr. 1334/CA/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar -.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează instanței faptul că recursul a fost motivat; este scutit de plata taxelor judiciare de timbru, în conformitate cu prevederile art. 15 lit. a din Legea nr. 146/1997; recurenții reclamanți au solicitat judecarea cauzei și în lipsă, invocând prevederilor art. 242 Cod procedură civilă.
Nemaifiind alte cereri de formulat și întrucât s-a solicitat judecarea în lipsă, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față:
Reclamanții, și prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara sub dosar nr.- au solicitat obligarea pârâtului Inspectoratul de Poliție al Județului H la plata drepturilor reprezentând spor de fidelitate în raport cu perioada desfășurată, actualizate în raport cu rata inflației până la data efectuării plății efective.
În motivarea acțiunii se arată că potrivit disp. art. 6 din OG nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor s-a prevăzut dreptul polițiștilor de a primi un spor de fidelitate în instituțiile din sectorul de apărare naționale, ordine publică și siguranță națională, în condițiile stabilite prin ordin al ministrului de interne.
Se învederează că prin art. 2 alin. 1 din OUG nr. 118/2004 s-a stipulat că în anul 2005 aplicarea dispozițiilor art. 6 din OG nr. 38/2003 se suspendă.
Reclamanții au menționat că măsura suspendării acordării sporului de fidelitate a afectat doar exercițiul dreptului nu și existența acestuia, întrucât până în prezent nu s-a produs abrogarea acestuia.
În drept s-au invocat: art.41alin.2 din Constituția României, art.6 din nr.OG38/2003, aprobată prin Legea nr.353/2003 cu modificările ulterioare, art.15 lit. a din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru, art.1 alin.2 din OG nr.32/1995, art.112 și 242 Cod procedură civilă.
Secția comercială și contencios administrativ a Tribunalului Hunedoara prin sentința nr. 1334/CA/18.06.2008 a admis în parte acțiunea reclamanților și a obligat pârâtul la acordarea sporului de fidelitate cuvenit reclamanților pentru perioada 01.06.2005 - 31.12.2005, sumă ce se va actualiza în funcție de rata inflației la data plății efective.
S-a respins în rest acțiunea ca prescrisă.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că reclamanții au fost angajați în cadrul H până la data de 31.12.2005. Conform art. 6 din OUG nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor pentru activitatea desfășurată în instituție, în sectorul de Apărare Națională, Ordine Publică și Siguranță Națională, în calitate de militar, polițist, funcționar public și personal contractual, polițiștilor li se acordă un spor de fidelitate de până la 20 % din salariul de bază, în condițiile stabilite prin ordin al Ministrului.
Aplicarea prevederilor mai sus arătate și plata sporului de fidelitate au fost suspendate pentru anul 2005 conform art. 2 alin. 1 din OUG nr.118/2004. Articolul 18 din Codul Muncii prevede în mod imperativ că drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul vreunei tranzacții, ale unei renunțări sau limitări, ele fiind apărate de stat împotriva oricăror încălcări a manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrar.
Ca urmare, fiind un drept câștigat, derivat dintr-un raport de muncă, sporul de fidelitate nu putea fi anulat prin actul normativ sus arătat, în condițiile în care nu conține vreo referire la eventualitatea desființării dreptului, ci doar la suspendarea exercițiului acestuia pentru anul 2005.
Ori, suspendarea exercițiului dreptului nu echivalează cu însăși înlăturarea lui, cât timp prin nici o dispoziție legală nu i-a fost înlăturată existența și nici nu s-a constatat neconstituționalitatea textului de lege care conferă dreptul reclamantei la acest spor.
Pe de altă parte, art. 41 din Constituția României statuează că salariații au dreptul la protecția socială a muncii printre care și concediu de odihnă plătit, iar potrivit art. 53, restrângerea exercițiului unor drepturi sau a unor libertăți, poate fi dispusă numai dacă este necesară, iar măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului.
Prin suspendarea acordării sporului de fidelitate pentru anul 2005, acest drept nu a fost restrâns, ci îngrădit, operând în concret ca o veritabilă lipsire de dreptul subiectiv.
Pe cale de consecință acțiunea reclamanților a fost admisă în parte, în ce privește sporul de fidelitate pe perioada 01.06.2005 - 31.12.2005.
Pentru perioada 1.01.2005 - 31.05.2005 dreptul la acțiune s-a prescris întrucât acțiunea a fost introdusă în data de 2.06.2008 iar termenul general de prescripție, potrivit Decretului nr. 167/1958, este de 3 ani, astfel că acțiunea a fost respinsă pentru această perioadă.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții solicitând modificarea ei în sensul de a fi obligat pârâtul să plătească drepturile bănești reprezentând sporul de fidelitate și pentru perioada 1.01.2005 - 31.05.2005, actualizat cu rata inflației de la data nașterii acestor drepturi și până la data efectivă a plății.
În expunerea motivelor de recurs reclamanții arată că în mod greșit prima instanță a reținut că acțiunea lor în parte este prescrisă, încălcându-se dispozițiile art. 7 alin. 3 din Decretul 167/1958.
Mai arată că dreptul acordat prin lege este sub condiție suspensivă, astfel că prescripția începe să curgă de la data când s-a împlinit condiția sau a expirat termenul, respectiv în speța de față de la 1.01.2006 și se împlinește la 1.01.2009.
În drept s-au invocat prevederile art. 299 și urm. Cod procedură civilă, art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, art. 6 din OUG 38/2003, art. 64 alin. 2 din Legea 24/2000.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru potrivit art. 15 lit. a din Legea 146/1997.
Pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului H, prin întâmpinarea depusă, a solicitat respingerea recursului cu mențiunea că pe perioada ianuarie - iunie 2005 acțiunea reclamanților este prescrisă și menținerea hotărârii atacate ca temeinică și legală.
Examinând sentința atacată sub aspectul motivelor de recurs formulate, cât și din oficiu, Curtea constată că recursul reclamanților este fondat pentru următoarele considerente:
Instanța de fond în mod corect a reținut că pe perioada anului 2005 plata sporului de fidelitate a fost suspendată conform art. 2 alin. 1 din OUG nr. 118/2004. Greșit, însă, a susținut că acțiunea reclamanților este prescrisă pe perioada 01.01.2005 - 31.05.2005 întrucât acțiunea acestora a fost înregistrată la instanță la data de 2.06.2008, după împlinirea termenului de prescripție de trei ani. Potrivit art. 14 lit. a din Decretul 167/1958, cursul prescripției se suspendă cât timp cel împotriva căruia curge este împiedicat de un caz de forță majoră să facă acte de întrerupere, legea fiind un caz de forță majoră ce a împiedicat reclamanții să formuleze acțiune.
Or, în situația de față dreptul reclamanților fiind suspendat în anul 2005, cursul prescripției a început să curgă de la data când efectele suspendării prevăzute de OUG nr. 118/2004 au încetat, respectiv 01.01.2006. Prin urmare, reclamanții promovând acțiunea în termen recursul acestora este întemeiat, urmând ca în baza art. 304 pct. 5 raportat la art. 312 pct. 1 Cod procedură civilă să fie admis, și pe cale de consecință se va modifica hotărârea atacată în sensul că se va respinge excepția prescripției dreptului la acțiune și va fi obligat pârâtul H să plătească reclamanților sporul de fidelitate și pe perioada 01.01. - 01.06.2005, actualizat cu rata inflației de la data nașterii acestor drepturi și până la data plății efective a acestor drepturi.
Se va menține în rest hotărârea atacată.
Pârâtul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanții, și G împotriva sentinței nr. 1334/CA/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar - și în consecință:
Modifică în parte hotărârea atacată în sensul că respinge excepția prescripției dreptului la acțiune și obligă pârâtul H la plata sporului de fidelitate și pentru perioada 1.01.2005 - 1.06.2005. Menține în rest hotărârea.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 7.10.2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Dact. / 2 ex./7.11.2008
Jud. fond
Președinte:Elisabeta LazărJudecători:Elisabeta Lazăr, Ștefan Făt, Marieta Florea
