Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 153/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
-Secția Comercială, de Contencios
Administrativ și Fiscal-
DOSAR NR.2809/111//CA/2009
DECIZIA NR.153/CA/2010 -
Ședința publică din 25 februarie 2010.
PREȘEDINTE: Tătar Ioana- -- JUDECĂTOR 2: Blaga Ovidiu
- - -judecător
- - - JUDECĂTOR 3: Bocșe Elena
- -- grefier
*******
Pe rol fiind soluționarea recursului în contencios administrativ și fiscal formulat de reclamanta- SAcu sediul ales în O, str. - nr.7/A etaj I,. C 2, jud. B în contradictoriu cu intimata pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI O cu sediul în O, str. -, nr.2, jud. B și intimata chemată în garanțieADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIUcu sediul în B, - -, nr.294,Corp A,sector 6 împotriva sentinței nr.675/CA din 5 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, având ca obiect - anulare act administrativ fiscal -.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, la a doua strigare a cauzei, se prezintă pentru recurenta reclamantă - SA avocat, în baza împuternicirii avocațiale din 30.12.2009 emisă de Baroul Bihor -Cabinet Individual și pentru intimata pârâtă O consilier juridic în baza delegației de la dosar, lipsă fiind intimata chemată în garanție.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este legal timbrat cu 19,5 lei taxă judiciară de timbru plus 0,15 lei timbre judiciare, intimata pârâtă a depus la dosar întâmpinare, cauza este la primul termen de judecată în recurs, după care:
Reprezentantul recurentei depune la dosar copia deciziei nr.560/CA/2009 pronunțată de Curtea de Apel Oradea referitoare la o speță similară celei prezente și nu are alte cereri, solicitând cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta intimatei pârâte, de asemenea nu are alte cereri.
Instanța, nefiind alte cereri, excepții sau chestiuni prealabile, consideră cauza lămurită și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentei solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat în scris, modificarea sentinței recurate, în sensul admiterii acțiunii reclamantei cu obligarea la restituirea în favoarea sa a sumei reprezentând taxa de poluare actualizată cu dobânda legală, cu cheltuieli de judecată, reprezentând taxele de timbru la ambele instanțe și onorariu avocațial. În esență învederează instanței că, taxa de poluare este discriminatorie și ilegală interzisă de legislația europeană prin prisma prevederilor art.90 din Tratatul Comunității Europene.
Reprezentanta intimatei pârâte solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței recurate pentru motivele expuse prin întâmpinare, fără cheltuieli de judecată. Învederează instanței că taxa, nu este contrară prevederilor art.90 din Tratatul Comunității Europene și în subsidiar solicită admiterea cererii de chemare în garanție în cazul admiterii recursului.
CURTEA DE APEL
Deliberând:
Asupra recursului în contencios de față, constată următoarele:
Prin sentința nr.675/CA din 5 noiembrie 2009, Tribunalul Bihora respins excepția inadmisibilității și tardivității acțiunii invocate de pârâtă și chemata în garanție și ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta - SRL O în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI
Totodată a respins și cererea de chemare în garanție a ADMINISTRAȚIEI FONDULUI PENTRU MEDIU B, formulată de pârâtă.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 03.03.2009, reclamanta s-a adresat pârâtei cu cererea înregistrată la sediul acesteia sub nr.1814, solicitând restituirea taxei speciale pentru autoturisme în cuantum de 16.940 lei, actualizată cu rata dobânzii legale până la data plății, cerere soluționată conform adresei nr.39025/26.03.2009, în sensul respingerii, cu argumentul că suma reprezintă taxă de poluare stabilită în conformitate cu dispozițiile art.4 din OUG 50/2008 și care este datorată Fondului pentru Mediu.
Prin urmare, nu poate fi reținută excepția inadmisibilității invocată de către pârâtă, în condițiile în care reclamanta a urmat o procedură prealabilă anterior promovării acțiunii în instanță, iar cât privește inadmisibilitatea invocată de către chemata în garanție, s-a reținut că este de necontestat că acțiunea reclamantei îndeplinește toate elementele unei acțiuni în contencios administrativ: reclamanta este o persoană vătămată, care justifică un interes, pârâta reprezintă o autoritate publică și, chiar dacă reclamanta nu a înțeles să solicite în mod expres anularea Deciziei de calcul, aceasta solicită repararea pagubei ce i-a fost cauzată printr-un act administrativ fiscal.
Nefondată este și excepția tardivității cererii, invocată de către pârâtă, în condițiile în care nu a făcut dovada comunicării Deciziilor de calcul reclamantei, deși sarcina probei îi revenea, potrivit dispozițiilor art.1169 civ. limitându-se la a susține că cererea de restituire a fost formulată cu depășirea termenului de 30 de zile.
Referitor la fondul cauzei, instanța a reținut că reclamanta a achitat suma de 8.284 lei, la Administrația Finanțelor Publice O conform OP nr.1 din 10. 09.2008, sumă reprezentând taxe de poluare pentru autoturismele importate.
Această taxă a fost introdusă prin dispozițiile din OUG 50/2008, cu aplicabilitate de la data de 1 august 2008, act normativ care stabilește, potrivit dispozițiilor art.1, cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, soluție adoptată de Guvernul României, ca urmare a avizului motivat din data de 28.11.2007 a Comisiei Europene, prin care, s-a impus României respectarea principiilor comunitare de impozitare, în sensul de a se aplica un regim nediscriminatoriu pentru autovehiculele second hand achiziționate din statele membre.
Verificând compatibilitatea dispozițiilor din dreptul intern cu cele ale Tratatului, instanța a reținut că taxa de poluare instituită prin prevederile OUG 50/2008 nu poate fi asimilată impozitelor interne, această taxă fiind percepută pentru asigurarea protecției mediului tuturor proprietarilor de autoturisme care, prin înmatricularea acestora în România, înțeleg să la utilizeze pe teritoriul țării, contribuind astfel la poluarea mediului.
Din interpretarea dispozițiilor art.4 din acest act normativ, rezultă că această taxă nu este percepută doar pentru autovehiculele second hand importate din Uniunea Europeană, ci pentru toate autovehiculele indiferent de vechimea și proveniența acestuia, astfel că nu se poate pune problema caracterului discriminatoriu al taxei.
Natura de "taxă de mediu", sau "taxă ecologică" a taxei instituite, reiese din dispozițiile art. 1 al.2 al OUG 50/2008, unde sunt enumerate programele și proiectele pentru protecția mediului care urmează a fi finanțate din sumele colectate potrivit actului normativ, astfel că ea nu poate fi asimilată taxei de primă înmatriculare cum era cea prevăzută de dispozițiile art.214 ind.1 din 571/2003.
De altfel, la nivelul Uniunii Europene s-a decis că taxa de poluare ce urmează a se percepe prin aplicarea dispozițiilor OUG nr. 50/2008 nu este contrară Tratatului, procedura demarată de Comisia Europeană împotriva României fiind ridicată în data de 29.01.2009, ca urmare a faptului că aceste dispoziții sunt compatibile cu art.90 din Tratatul CE.
De asemenea Curtea Europeană de Justiție a afirmat în repetate rânduri că statele membre pot impune taxe de înmatriculare asupra autovehiculelor second hand importate, cu condiția ca respectivele taxe să respecte prevederile art. 90 din Tratat, potrivit cărora, nici un stat membru nu trebuie să aplice produselor originare din alte state membre taxe mai mari decât celor care se aplică produselor naționale similare.
Astfel, jurisprudența Curții a stabilit că art.90 primul paragraf este încălcat numai atunci când cuantumul taxei stabilită pentru înmatriculare, calculat fără luarea în calcul a deprecierii reale a vehiculului excede cuantumul taxei reziduale încorporat în valoarea vehiculelor de ocazie similare deja înmatriculate pe teritoriul național (pct.29 Hotărârea din 18.01.2007, C-313/05, pct.26 Hotărârea din 20.09.2007 Comisia/).
În cazul de speță, reclamanta nu a demonstrat că suma de 8.284 lei percepută ca taxă de poluare excede cuantumul taxei reziduale încorporate în valoarea vehiculelor de ocazie similare deja înmatriculate în România, deși sarcina probei îi revenea conform art.206 al.1 din G 92/2003 republicată coroborat cu art.1169 civ.
Pentru aceste considerente, instanța a constatat că cererea reclamantei nu este întemeiată și pe cale de consecință a respins-o ca atare.
Față de respingerea cererii de chemare în judecată a reclamantului, pe cale de consecință, instanța a respins și cererea de chemare în garanție, ca fiind rămasă fără obiect.
Împotriva acestei sentințe în termen legal, a declarat recursreclamanta - SA solicitând admiterea recursului și modificarea în totalitate a sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii, obligarea pârâtei de rândul 1 la restituirea sumei de 8.284 lei RON actualizată cu dobânda legală de la data încasării până la restituirea efectivă a sumei. Cu cheltuieli de judecată atât în fond cât și în recurs.
În motivarea recursului recurenta a arătat că, a achiziționat dintr-un stat membru al Uniunii Europene un autovehicul second-hand și pentru a-l înmatricula în România a fost obligată să achite taxa de poluare prevăzută de OUG 50/2008.
Instanța de fond a făcut o greșită interpretare a problemei deduse judecății, constatând că taxa de poluare instituită prin prevederile OUG 50/2008 nu poate fi asimilată impozitelor interne în raport de prevederile art. 25, 28 și 90 TCE, taxă care nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România fiind percepută exclusiv pentru cele înmatriculate în celelalte state comunicate și reînmatriculate în România, astfel că prin obligativitatea achitării ei are caracter de taxă echivalentă taxelor vamale de import, taxă contradictorie prevederilor articolelor arătate mai sus.
În drept, a invocat dispozițiile aet.309 pct.4, 312 cod procedură civilă, art.25, 28 și 90 din TCE și art.16 din Constituția României.
Prin întâmpinare, intimata Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Oas olicitat respingerea recursului ca nefondat.
În motivarea întâmpinării, intimata a arătat că, în mod legal instanța de fond a apreciat că în speță nu sunt încălcate dispozițiile art.90 din Tratatul Comunității Europene, astfel OUG 50/2008, în art.1 stabilind cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare, caracterul taxei fiind unul de poluare ce rezultă din dispozițiile art.1 alin.2.
Pârâta mai arată că, prin instituirea taxei de poluare, nu sunt încălcate dispozițiile art.90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, întrucât taxa de poluare instituită prin OUG 50/2008 nu poate fi asimilată impozitelor interne, deoarece această taxă este percepută pentru asigurarea protecției mediului tuturor proprietarilor de autoturisme care, prin înmatricularea acestora în România, doresc să le utilizeze pe teritoriul României și, în consecință, contribuie la poluarea mediului.
Mai mult, instituirea taxei de poluare a fost rezultatul negocierilor dintre România și Comisia Europeană, astfel încât nu se poate susține că ar contraveni legislației comunitare.
Examinând sentința atacata prin prisma motivelor de recurs invocate, precum și sub toate aspectele, în baza prevederilor art.304/1 cod procedură civilă, instanța apreciază recursul declarat de recurentă ca fiind fondat pentru următoarele considerente:
Prin Legea nr.157/2005 România a ratificat Tratatul prin aderarea Bulgaria și României la Uniunea Europeana, efectele acestei ratificări fiind reglementată de art.148 alin.2 și4 din Constituția României, astfel cum aceasta a fost republicată, în conformitate cu care prevederile Tratatelor Constitutive ale E și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
În conformitate cu prevederileart.90 alin.1 din Tratatul Comunității Europene"nici un stat membru nu aplică direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
Prin aceste prevederi se limitează libertatea statelor membre în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii, respectiv discriminarea intre produsele importate și cele autohtone de natură similară.
În speță, OUG nr.50/21.04.2008stabilește, potrivit dispozițiilor art.1, cadrul legal pentru instituireataxei de poluarepentru autovehicule, care constituie venit la bugetul fondului pentru mediu și se gestionează de administrația fondului pentru mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului, iar potrivit art.4, obligația de plată internă cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România.
Într-adevăr, determinarea taxei de poluare se realizează conform art.6 din OUG nr.50/2008 pe baza unor criterii obiective(tipul motorului, capacitatea cilindrică) și capacitatea din punct de vedere al poluării, luându-se in considerare și deprecierea autoturismului, conform coeficienților descriși în anexa 4.
Este însă nefondată aprecierea instanței de fond în sensul că taxa de poluare instituită de dispozițiile OUG nr.50/2008 nu poate fi asimilată impozitelor interne, deoarece este percepută pentru asigurarea protecției mediului tuturor proprietarilor de autoturisme care, prin înmatricularea cestora în România, înțeleg să utilizeze pe teritoriul României contribuind astfel la protejarea poluării mediului.
Această taxa de poluare nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România stat comunitar de la 01.01.2007, fiind perceputaexclusiv, pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, după aducerea lor in țară. Pentru autovehiculele deja înmatriculate în România, taxa nu se mai percepe cu ocazia vânzării ulterioare, ceea ce demonstrează că această taxă de poluare se aplică doar ca urmare a achizițiilor intracomunitare si este otaxă cu echivalent taxelor vamale la import.
Potrivit normelor comunitare:
-art.25 E "între statele membre sunt interzise taxele vamale la import și la export sau taxele cu efect echivalent. Această interdicție se aplică, de asemenea, taxelor vamale cu caracter fiscal".
-art.28 E "între statele membre sunt interzise restricțiile cantitative la import, precum și orice măsuri cu efect echivalent".
Conform jurisprudenței Curții Europene de Justiție, noțiunea de taxă cu echivalent constă în orice taxă pecuniară impusă unilateral asupra mărfurilor în temeiul faptului că trec frontiera, oricare ar fi denumirea și modul de aplicare al acesteia, iar un sistem de taxare care să fie considerat compatibil cu art.90 din Tratatul Comunității Europene, trebuie să excludă orice posibilitate ca produsele importate sa fie supuse unor taxe mai mari decât produsele similare, naționale și să nu producă în nici un caz efecte discriminatorii.
Practic, prin instituirea taxei de poluare,indiferent de modalitatea de determinare a ei conform art.6 din OUG nr.50/2008 și clasificarea din punct de vedere al poluării, se constituie o discriminare a regimului fiscal aplicabil la înmatriculare unui autoturism in România, reprezentând în fapt, o taxă similară taxei de primă înmatriculare stabilite din art.214 alin.1-3 din codul fiscal, singura diferență fiind denumirea, modificată din taxă speciala de primă înmatriculare în taxa de mediu.
Nu se impune ca reclamantul să producă probe din care să rezulte că taxele pe care le aplică Statul Român sunt superioare celor din statul din care reclamantul a achiziționat autoturismul,deoarece după cum s-a menționat mai sus,taxa de poluare se aplică discriminatoriu, exclusiv pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România după aducerea lor în țară.
Textul art.90 din Tratatul E se referă laprodusele provenind din alte state membreși supuse unor impozite interne, de orice natură, superioare celor care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare, ori Statul Român nu percepe taxa de poluare produselor naționale similare, respectiv pentru autovehiculele deja înmatriculate în România(second-hand) cu ocazia vânzărilor ulterioare.
De asemenea, se reține și că prin avizul motivat din data de 28.11.2007, Comisia Europeană a solicitat reașezarea modalității de calcul a taxei auto ( de primă înmatriculare), în sensul armonizării legislației românești cu cea europeană, iar afirmația intimatei Administrația Fondului pentru Mediu B cum că s-a recunoscut de către Comunitatea Europeană că taxa de poluare instituită prin OUG nr.50/2008 corespunde normelor comunitare, este neîntemeiată.
Comisia Europeană (E) a solicitat în iunie 2009, României, informații în legătură cu legislația privind aplicarea taxei de poluare pentru autoturisme, suspectând că actuala legislație românească (OUG nr.50/2008) are efecte protecționiste asupra industriei auto naționale.
Această solicitare a fost transmisă sub forma unei "scrisori de somare", prima etapă a procedurii de încălcare a dreptului comunitar prevăzut de art.226 din Tratatul
În consecință, în baza considerentelor expuse, apreciind soluția instanței de fond ca fiind dată cu aplicarea greșită a legii, instanța de recurs, în temeiul prevederilor art.312 Cod procedură civilă raportat la prevederile art.304 pct.9 Cod procedură civilă și art.90 din Tratatul Comunității Europene, apreciază recursul declarat de recurenta - SRL împotriva sentinței nr.675/CA din 5 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, ca fiind fondat și pe cale de consecință, sentința va fi modificată în parte, în sensul admiterii acțiunii formulate de reclamantă împotriva pârâtei Administrația Finanțelor Publice a Municipiului, dispunând obligarea pârâtei la restituirea sumei de 8.284 lei reprezentând taxă de poluare achitată prin OP 1/10.09.2009, cu dobânzi legale conform codului d e procedură fiscală în favoarea reclamantei.
De asemenea, va fi admisă, în temeiul prevederilor art.63 Cod procedură civilă, cererea de chemare în garanție a Administrației Fondului pentru Mediu B, formulată de pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului O și obligată chemata în garanție, să plătească pârâtei Administrația Finanțelor Publice a Municipiului O suma de 8.284 lei cu dobânzi legale conform codului d e procedură fiscală în favoarea pârâtei reprezentând contravaloarea taxei de poluare, cu motivarea că, în conformitate cu prevederile art.1 din OUG nr.50/2008 taxa de poluare nu se face venit la bugetul de stat, ci constituie venit la Fondul de Mediu și se gestionează de Administrația Fondului pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE ca fondatrecursul declarat de recurenta - SA împotriva sentinței nr.675/CA din 05.11.2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o modifică în parte în sensul că:
Admite acțiunea formulată de reclamanta -, cu sediul ales în O, str.- nr.7,.I, 2 în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI O, str.- nr.2 și în consecință:
Obligă pe pârâtă la restituirea sumei de 8.284 lei reprezentând taxă de poluare achitată prin OP 1/10.09.2009 cu dobânzi legale conform codului d e procedură fiscală în favoarea reclamantei.
Admite cererea de chemare în garanție formulată de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNCIPIULUI O și în consecință:
Obligă chemata în garanție ADMINISTRAȚIA FONDULUI DE MEDIU B,- corp A la plata sumei de 8.284 lei cu dobânzi legale conform codului d e procedură fiscală în favoarea pârâtei
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
Fără cheltuieli de judecată.
REVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 25 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER.
Red.dec.
- în concept, 2.03.2010.
Jud. fond.
Tehnoredact.-
5 ex./ 3.03.2010.
3 com
1. reclamanta -, cu sediul ales în O, str.- nr.7,.I, 2
2. ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI cu sediul în O, str. -, nr.2, jud.
3. ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU cu sediul în B, - -, nr.294, sector 6
Președinte:Tătar IoanaJudecători:Tătar Ioana, Blaga Ovidiu, Bocșe Elena
