Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 347/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 347/
Ședința publică din 30 iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Iustinian Obreja Manolache
JUDECĂTOR 2: Leocadia Roșculeț
JUDECĂTOR 3: Violeta
Grefier -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta - - I împotriva sentinței civile nr. 158/ din 5 februarie 2008 Tribunalului Iași, pronunțată în dosarul nr-, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, nemaifiind alte cereri, instanța constată recursul în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA D APEL,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași la nr- reclamanta Aas olicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, în contradictoriu cu pârâtul, să dispună obligarea pârâtului la plata următoarelor sume:
- 488,67 lei cu titlul de preț, 48,67 lei reprezentând penalități de întârziere și 212,52 lei dobânzi pentru neachitarea facturilor.
În motivarea acțiunii reclamanta a susținut că pârâtul a încălcat prevederile contractului încheiat de părți, în sensul că nu și-a îndeplinit obligația de plată a serviciilor prestate de reclamantă - colectarea și transportul reziduurilor menajere.
De asemenea, reclamanta a susținut că pârâtul datorează și penalități de întârziere pentru sumele neachitate, penalități calculate conform art. 5 pct. 4 din contract.
Pentru facturile emise anterior lunii și neachitate, dar preluate de către debitor a fost calculată dobânda legală, conform Ordonanței Guvernului nr. 9/2000.
În drept, au fost invocate prevederile art. 1073, 1087 din Codul civil, art. 46 din Codul comercial și prevederile Ordonanței Guvernului nr. 9/2000.
Prin sentința civilă nr. 158//5 februarie 2008, Tribunalul Iașia admis în parte acțiunea, a obligat pe pârât să plătească reclamantei sumele de 488,67 lei, cu titlu de preț și 48,67 lei reprezentând penalități de întârziere, a respins capătul de cerere privind plata dobânzii și a obligat-o pe pârât să plătească reclamantei suma de 67,50 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 5 pct. 3 din contractul încheiat de părți, pârâtului îi revenea obligația ca, pe baza facturii emise, în termen de 30 zile de la data facturării, să achite reclamantei serviciile prestate.
Pârâtul nu a respectat obligația de plată a serviciilor prestate de reclamantă, neachitând facturile emise, facturi acceptate de către pârâtă la plată astfel cum stipulează art. 6 pct. 4 din contractul încheiat de părți. La prețul neachitat în baza contractului de prestări servicii se adaugă și sumele recunoscute de pârâtă potrivit art. 4 pct. 8 din contractul de prestări servicii.
Rezultă că pârâtul datorează reclamantei suma de bani solicitată cu titlu de preț neachitat. La suma datorată cu titlu de preț neachitat, pârâtul datorează reclamantei penalități de întârziere, calculate în raport cu prevederile art. 5 pct. 4 din contractul de prestări servicii încheiat de părți.
Prima instanță a reținut că cererea reclamantei de obligare pârâtului la plata dobânzii legale, prin raportare la prețul neachitat pentru aceeași perioadă, este neîntemeiată având în vedere că, potrivit art. 67 alin. 2 din Legea nr. 4/1981, astfel cum a fost modificat prin art. 1 din Legea nr. 34/1990, și ulterior, din luna iulie 2001, potrivit art. 25 alin. 2 din Legea nr. 326/2001, pârâtul datora penalități de întârziere și nu dobânda legală. Chiar și anterior încheierii în formă scrisă a unui contract de prestări servicii în anul 2005, între părți au existat raporturi contractuale, în materie comercială nefiind obligatorie, nici ad probationem și nici ad validitatem, încheierea în formă scrisă a contractului.
Instanța a constatat că, atâta timp cât între părți au existat raporturi contractuale, fiind incidente prevederile art. 67 alin. 2 din Legea nr. 4/1981, astfel cum au fost modificate prin art. 1 din Legea nr. 34/1990, prevederile art. 25 alin. 2 din Legea nr. 326/2001, pârâtul datorează penalități de întârziere - care nu au fost cerute de reclamantă - și nu dobânda legală.
Împotriva acestei sentințe a introdus recurs reclamanta I, care a criticat hotărârea primei instanțe arătând că în mod greșit s-a considerat că în speță sunt incidente prevederile art. 67 alin. 2 din Legea nr. 4/1981, astfel cum a fost modificat prin art. 1 din Legea nr. 34/1990, precum și prevederile art. 25 alin. 2 din Legea nr. 326/2001. Aceste dispoziții legale se referă la situația în care între prestatorii serviciilor și beneficiarii serviciilor de salubritate există un contract încheiat în formă scrisă.
A solicitat recurenta să se rețină că pârâtul datorează dobânda legală în baza prevederilor art. 1073, art. 1082 din Codul civil și art. 5 alin. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 9/2000.
Intimatul nu a depus întâmpinare.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea constată că cererea reclamantei este întemeiată, sens în care reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 5 alin. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 9/2000, dobânda trebuie să fie stabilită prin act scris, în lipsa acestuia fiind percepută numai dobânda legală.
În speță, din înscrisurile aflate la dosarul cauzei rezultă că pârâtul locuiește în I,-, jud. I, iar în perioada noiembrie 2004 - decembrie 2005 beneficiat de serviciile prestate de reclamantă în lipsa unui contract încheiat în formă scrisă.
Reclamanta a solicitat corect plata dobânzii legale de 212,52 lei, respectând dispozițiile art. 5 alin. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 9/2000.
În speță nu sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 4/1981 fiindcă aceasta a fost abrogată prin Legea nr. 326/2001, iar dobânda legală a fost solicitată pentru perioada noiembrie 2004 - decembrie 2005.
De asemenea, nu sunt aplicabile nici prevederile art. 25 alin. 2 din Legea nr. 326/2001, la care a făcut referire prima instanță, deoarece prin acest text de lege s-a stabilit modalitatea de percepere a majorărilor de întârziere în cazul nerespectării de către beneficiar a obligației de plată a prețului rezultat dintr-un contract încheiat în formă scrisă.
Față de cele ce preced, Curtea va admite recursul și va modifica în parte sentința atacată, în sensul că îl va obliga pe pârâtul să plătească reclamantei suma de 212,52 lei, cu titlu de dobândă.
Având în vedere și dispozițiile art. 274 din Codul d e procedură civilă, Curtea îl va obliga pe pârât să plătească reclamantei suma de 34,50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 158/CA./05.02.2008 a Tribunalului Iași, sentință pe care o modifică în parte.
În fond, admite acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâtului în ceea ce privește capătul de cerere referitor la obligarea pârâtului la plata dobânzii legale.
Obligă pe pârâtul să plătească reclamantei suma de 212,52 lei, cu titlu de dobândă legală, și suma de 34,50 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 30.06.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red.
Tehnored.
02 ex.
15.07.2008
Tribunalul Iași
Jud.
Jud.
Președinte:Iustinian Obreja ManolacheJudecători:Iustinian Obreja Manolache, Leocadia Roșculeț, Violeta
