Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 681/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
Dosar nr-DECIZIE Nr. 681/2008
Ședința publică de la data de 09 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vera Stănișor
JUDECĂTOR 2: Mona Gabriela Ciopraga
JUDECĂTOR 3: Morina
Grefier - ela
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE N- în numele și pentru ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentinței civile nr.33/CF din 12 iunie 2008, pronunțată de Tribnunalul N, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit recurentele și intimatul- reclamant.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefier, în sensul că s-a depus prin compartimentul arhivă al instanței, întâmpinare la motivele de recurs din partea intimatului (fila 12 dosar), după care;
Instanța constată că recursul promovat în cauză este declarat și motivat în termen legal, legal scutit de plata taxei de timbru. Totodată dispune rectificarea conceptului de citare, în sensul că Administrația Finanțelor Publice are calitate de recurentă - pârâtă, având în vedere că a declarat recurs în numele și pentru aceasta.
Nemaifiind cereri de formulat în cauză sau alte chestiuni prealabile și având în vedere că recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art.242 pct.2 Cod procedură civilă, instanța constată dosarul în stare de judecată și îl păstrează în pronunțare.
-deliberând-
Asupra recursului contencios administrativ fiscal de față constată următoarele:
Prin sentința civilă 33/CF/12 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul - a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, dispunându-se scoaterea acestuia din cauză, a fost respinsă excepția lipsei procedurii prealabile, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul - în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice a orașului, fiind obligată pârâta să restituie reclamantului suma de 3667,21 lei și dobânda legală începând cu data de 11 iulie 2007 și până la data plății, precum și suma de 39,3 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Reclamantul a achiziționat un autoturism din Germania, pentru a cărui primă înmatriculare în România a plătit taxa prevăzută de art. 214 alin. 1 din Legea nr. 571/2003, cunoscută sub numele de taxă de primă înmatriculare.
Considerând nelegală perceperea taxei, reclamantul a cerut restituirea sumei, Administrația Finanțelor Publice a municipiului PNr ăspunzându-i că, în ce privește restituirea sumei, nu există un act normativ care să reglementeze acest aspect.
Instanța a reținut cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor (Ministerul Finanțelor Publice) că este întemeiată pentru motivele care urmează:
Reclamantul nu are raporturi directe cu Ministerul economiei și Finanțelor, fiind în administrarea fiscal - teritorială a Administrației Finanțelor Publice a orașului, reprezentată în instanță de Direcția Generală a Finanțelor Publice N - autoritate publică cu personalitate juridică, patrimoniu și buget propriu.
De asemenea, excepția lipsei procedurii prealabile este neîntemeiată, fiind respinsă pentru motivele care urmează: Cererea de restituire a sumei întrunește condițiile legale ale unei plângeri prealabile.
Deși a fost adresată Administrației Finanțelor Publice a municipiului P N, (plângerea fiind greșit îndreptată), ea a fost soluționată și de Administrația Finanțelor Publice a orașului.
Pe fondul cauzei, acțiunea a fost apreciată ca întemeiată pentru motivele care urmează:
Taxa specială de înmatriculare cunoscută sub denumirea de taxă de primă înmatriculare este prevăzută de art. 2141, 2142și 2143din Legea nr.571/2003. Cu începere de la 01.07.2008, odată cu intrarea în vigoare a G nr.50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule prevederile art.2141, 2142și 2143din Codul Fiscal urmează a fi abrogate. Textele de lege mai sus arătate au fost introduse în Legea nr.571/2003 privind Codul Fiscal prin Legea nr.343/2006 modificată prin G nr. 110/2006.
Prin aceste texte de lege a fost instituită obligația de plată a obligației fiscale denumită "taxă de primă înmatriculare" care potrivit art.2142alin 2 se plătește "cu ocazia primei înmatriculări în România".
În cauză au incidență în mod direct și dispozițiile dreptului comun direct aplicabil în statele membre ale Uniunii Europene.
Astfel are incidență art.90 paragraful 2 din Tratatul de Constituire al Uniunii Europene potrivit cărora "nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
Un efect indirect al taxei instituite prin art.2141- 2143din Codul Fiscal este regimul fiscal discriminatoriu între autovehiculele second-hand provenite din România și autovehiculele second-hand provenite din alte state membre ale Uniunii Europene. Dacă autoturismele second-hand înmatriculate deja în România sunt exceptate potrivit art.214 din Legea nr.571/2003 de la plata taxei de primă înmatriculare, nu de același regim fiscal se bucură și autoturismele second-hand înmatriculate în alte state.
Indiferent de scopul declarat de legiuitorul român (în speță Guvernul sau Parlamentul României) atâta timp cât regimul fiscal este diferit prin regimul fiscal impus de dreptul intern se încalcă dispozițiile art.90 paragraful 1 din Tratat.
Deși prevederile art.2141- 2143din Codul Fiscal nu au fost declarate nici neconstituționale și nici discriminatorii, potrivit art.148 alin 2 și 4 din Constituția României, prevederile art.90 paragraful 1 din Tratatul de Constituire a Uniunii Europene are prioritate fată de dispozițiile contrare cum sunt cele ale art.2141- 2143din Codul Fiscal și potrivit art.148 alin 4 autorității judecătorești îi revine obligația de a da eficiență normelor de drept comunitar.
Pentru motivele astfel arătate temeiul juridic invocat de autoritatea fiscală, are natura unei taxe cu efect echivalent și discriminatoriu fiind în contradicție cu dreptul comunitar direct aplicabile în statele membre ale Uniunii Europene.
Pe cale de consecință, acțiunea a fost admisă așa cum a fost formulată, în contradictoriu cu Administrația Finanțelor Publice a orașului.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, în termen legal, Direcția Generală a Finanțelor Publice N în numele și pentru pârâta Administrația Finanțelor Publice, scutit de plata taxei de timbru, în temeiul dispozițiilor art. 17 din Legea 146/1997.
În motivarea recursului, s-a susținut netemeinicia și nelegalitatea respingerii excepției neîndeplinirii procedurii prealabile, în condițiile prevăzute de dispozițiile art. 7 din Legea 554/2004. Cu privire la fondul cauzei s- arătat că potrivit dispozițiilor art. 1 al. 5 din Constituția României și ale art. 214 al. 1 Cod fiscal taxa specială este datorată, reglementarea acesteia nefiind declarată neconstituțională sau discriminatorie. Pe de altă parte, această reglementare nu încalcă Tratatul de aderare al României la Uniunea Europeană, taxa auto aplicându-se tuturor autoturismelor, produse în România sau în alte state, la prima înmatriculare a acestora în România.
De asemenea, prin OUG50/2008, care înlocuiește începând cu data de 01 iulie 2008 taxa specială prevăzută de art. 214 Cod fiscal, se reglementează procedura de restituire a diferenței dintre suma achitată de contribuabili în perioada 01 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea OUG50/2008.
Intimatul - a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acestuia, susținând că a îndeplinit procedura prealabilă, fiind irelevantă în cauză împrejurarea că dispozițiile art. 214 alin. 1 din Legea nr. 571/2003 nu au fost declarate neconstituționale sau discriminatorii în condițiile în care sunt contrare dispozițiilor art. 90 din Tratatul Comunității Europene, iar aplicarea dispozițiilor OUG50/2008 ar înfrânge principiul neretroactivității legii civile.
Examinând recursul promovat, pentru motivele arătate, în condițiile art. 304, 3041Cod procedură civilă, instanța îl apreciază ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Reglementarea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule a fost realizată prin introducerea articolelor 2141- 2143în Codul fiscal, în baza Legii 343/2006, începând cu data de 01.01.2007. Astfel, cu ocazia primei înmatriculări în România se plătește taxa specială potrivit regulilor prevăzute de art. 2141, cu situațiile de excepție indicate de art. 2143Cod fiscal.
În baza acestor dispoziții, astfel cum au fost modificate de OUG110/2006, reclamantul a plătit la data de 11 iulie 2007 suma de 3667,21 lei, reprezentând taxa specială, pentru autoturismul achiziționat din Germania.
Deși a solicitat restituirea taxei plătite, P N, prin adresa 40509/29.04.2008 refuzat restituirea, susținând caracterul legal al obligației de plată a taxei.
În acest context, invocarea de către recurenta - pârâtă a excepției neîndeplinirii procedurii prealabile prevăzute de art. 7 din Legea 554/2004 nu este susținută de probatoriul cauzei, în condițiile în care acțiunea a fost promovată împotriva refuzului de restituire taxei solicitate, ipoteză reglementată de art. 1, 11 lit. b din Legea 554/2004 cu modificările ulterioare.
Răspunsul comunicat reclamantei prin adresa 40509/29.04.2008 nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 211 Cod procedură fiscală pentru forma și conținutul deciziei de soluționare a contestației coroborat cu dispozițiile art. 117 Cod procedură fiscală și de Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nr. 1899/2004 și, în consecință, echivalând cu refuzul nejustificat de soluționare a cererii nu poate fi incidentă sancțiunea anulării ca în ipoteza emiterii actului administrativ producător de prejudicii.
Cu privire la fondul cauzei, instanța apreciază că reglementarea obligației de plată a taxei speciale prin dispozițiile arătate, în vigoare până la data de 01 iulie 2008, este contrară dispozițiilor art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, stabilind pentru autoturismele second-hand provenite din state membre ale Uniunii Europene un regim juridic fiscal distinct față de cel aplicabil produselor naționale similare în situația înmatriculării în România.
Astfel, pentru autoturismele provenite dintr-un alt stat membru este datorată la reînmatriculare în România taxa specială arătată, spre deosebire de autovehiculele naționale care nu sunt supuse acestui regim.
Efectul direct al incidenței dispozițiilor Codului fiscal este încălcarea principiului libertății circulației mărfurilor, prin dezavantajarea, directă sau indirectă, autovehiculelor din celelalte state membre în competiția cu produsele naționale similare. Pe de altă parte, relevanță din perspectiva respectării principiului libertății circulației mărfurilor prezintă și cuantumul ridicat al taxei speciale care reprezintă un alt impediment al libertății de circulație a mărfurilor, având în vedere de faptul că în situația neplății acesteia, nu este posibilă operațiunea tehnică de înmatriculare a autovehiculelor în România cu consecința reglementării unei forme de protecție a produselor naționale.
Constatând incompatibilitatea dispozițiilor naționale cu cele comunitare în această materie, având în vedere dispozițiile art. 148 al. 2, 4 din Constituția României, ale art. 2 din Legea 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, instanța, în aplicarea dispozițiilor art. 90 din Tratat, apreciază ca întemeiată cererea de restituire formulată de reclamantă.
Motivul de recurs privitor la intrarea în vigoare a OUG50/2008 la 01 iulie 2008 invocat de către pârâtă nu este fondat, întrucât aplicarea dispozițiilor art. 11 din OUG50/2008 în prezenta cauză reprezintă încălcarea principiului constituțional al neretroactivității legii, prin aplicarea prevederilor OUG50/2008 unei situații născute anterior.
În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 312 al. 1 Cod procedură civilă, va fi respins, ca nefondat, recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
Respinge, ca nefundat, recursul contencios administrativ declarat deDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICEîn numele și pentruADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A ORAȘULUI,împotriva sentinței civile nr.33/CF din 12 iunie 2008, pronunțată de Tribnunalul N, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - reclamant -.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 09 Octombrie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, ela |
Red.
Red.
2 ex. 20/21 oct. 2008
Președinte:Vera StănișorJudecători:Vera Stănișor, Mona Gabriela Ciopraga, Morina
