Contestație act administrativ fiscal. Decizia 680/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
Dosar nr-DECIZIE Nr. 680/2008
Ședința publică de la data de 09 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vera Stănișor
JUDECĂTOR 2: Mona Gabriela Ciopraga
JUDECĂTOR 3: Morina
Grefier -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de reclamantul și de pârâta Administrația Finanțelor Publice P N, ambele îndreptate împotriva sentinței civile nr. 126/CA din 25 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Neamț, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns avocat cu împuternicire avocațială pentru recurentul, lipsă fiind acesta, recurenta- pârâtă Administrația Finanțelor Publice P N și intimata-pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei, după care;
Instanța constată că în cauză au fost declarate două recursuri, ambele declarate în termen legal, motivate, legal scutit de plata taxei de timbru recursul pârâtei și legal timbrat recursul reclamantului.
Avocat arată că nu mai insistă în recursul pe care l-a formulat recurentul-reclamant, dar nu poate renunța la el întrucât nu are declarație expresă din acestuia. Totodată, arată că nu cereri de formulat în cauză.
Nemaifiind cereri de formulat în cauză sau alte chestiuni prealabile, instanța constată dosarul în stare de judecată, acordând cuvântul pentru dezbateri.
Avocat având cuvântul pentru recurentul-reclamant, solicită respingerea recursului declarat în cauză de pârâtă ca fiind nefondat și a se menține sentința recurată ca fiind legală și temeinică. În ce privește recursul pe care l-a declarat reclamantul, nu mai insistă în soluționarea acestuia. Nu solicită cheltuieli de judecată.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
- deliberând -
Asupra recursului în materia contenciosului administrativ de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Neamț sub nr. 355/103/27.02.2008 reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu pârâții - Administrația Finanțelor Publice a municipiului P N - Trezoreria PNa nularea actului administrativ-fiscal cu nr. 20677/13.02.2008 emis de Administrației Finanțelor Publice a municipiului P N și obligarea pârâtei la restituirea sumei de 10.683,32 lei încasată nelegal, precum și dobânda legală aferentă și cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr. 126/CF din 24.04.2008 Tribunalul Neamța hotărât următoarele:
- a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Direcția Generală a Finanțelor Publice N și a dispus scoaterea acesteia din cauză;
- a respins excepția lipsei procedurii prealabile;
- a admis în parte acțiunea;
- a respins cererea de anulare a actului cu numărul 20677/13.02.2008;
- a obligat pârâta să restituie reclamantului suma de 10.683,32 lei și dobânda legală începând cu data plății și până la restituirea efectivă.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive, singura autoritate publică cu calitate procesuală pasivă în cauză este Administrația Finanțelor Publice a municipiului P N - autoritate cu personalitate juridică, patrimoniu și buget propriu, care a efectuat și percepția fiscală contestată în cauză.
Reclamantul a făcut dovada că, înainte de a se adresa instanței, s-a adresat pârâtei Administrația Finanțelor Publice PNs olicitând restituirea taxei de primă înmatriculare, cererea de restituire îndeplinind condițiile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Taxa specială de înmatriculare este prevăzută de art. 2141, 2142și 2143din Legea nr. 571/2003. Cu începere de la 01.07.2008, odată cu intrarea în vigoare a OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule prevederile art. 2141, 2142și 2143din Codul Fiscal urmează a fi abrogate. Textele de lege mai sus arătate au fost introduse în Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal prin Legea nr.343/2006 modificată prin OUG nr.110/2006. Prin aceste texte de lege a fost instituită obligația de plată a obligației fiscale denumită "taxă de primă înmatriculare" care potrivit art. 2142alin 2 se plătește "cu ocazia primei înmatriculări în România".
În cauză au incidență în mod direct și dispozițiile dreptului comun direct aplicabil în statele membre ale Uniunii Europene. Astfel, are incidență art. 90 paragraful 2 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene potrivit cărora "nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
Un efect indirect al taxei instituite prin art. 2141- 2143din Codul Fiscal este regimul fiscal discriminatoriu între autovehiculele second-hand provenite din România și autovehiculele second-hand provenite din alte state membre ale Uniunii Europene. Dacă autoturismele second-hand înmatriculate deja în România sunt exceptate potrivit art. 2142din Legea nr. 71/2003 de la plata taxei de primă înmatriculare, nu de același regim fiscal se bucură și autoturismele second-hand înmatriculate în alte state.
Indiferent de scopul declarat de legiuitorul român, atâta timp cât regimul fiscal este diferit prin regimul fiscal impus de dreptul intern se încalcă dispozițiile art. 90 paragraful 1 din Tratat.
Deși prevederile art. 2141- 2143din Codul Fiscal nu au fost declarate nici neconstituționale și nici discriminatorii potrivit art.148 alin 2 și 4 din Constituția României, prevederile art. 90 paragraful 1 din Tratatul de Constituire a Uniunii Europene are prioritate față de dispozițiile contrare cum sunt cele ale art. 2141- 2143din Codul Fiscal și potrivit art.148 alin. 4 autorității judecătorești îi revine obligația de a da eficiență normelor de drept comunitar.
Astfel, temeiul juridic invocat de autoritatea fiscală are natura unei taxe cu efect echivalent și discriminatoriu, fiind în contradicție cu dreptul comunitar direct aplicabil în statele membre ale Uniunii Europene.
Actul administrative fiscal cu nr. 20677/13.02.2008 reprezintă răspunsul comunicat de pârâtă ca urmare a solicitării reclamantului, iar ca urmare a soluționării cauzei, actul respectiv nu-și mai produce efectele între părți.
În termen legal, împotriva acestei sentințe au formulat recurs reclamantul și pârâta Administrația Finanțelor Publice P
Reclamantul a criticat hotărârea tribunalului în privința modului de soluționare cererii de anulare a actului administrativ-fiscal nr. 20677/13.02.2008 și a deciziei nr. 20677/8.04.2008 prin care s-a respins contestația împotriva actului administrativ nr. 20677/13.02.2008.
Reclamantul a susținut că trebuie anulate și aceste două acte administrativ fiscale, chiar în lipsa unui titlu executoriu de încasare a sumei reprezentând taxa specială pentru autoturisme și autovehicule.
De asemenea are calitate procesuală pasivă și Direcția Generală a Finanțelor Publice N deoarece suma achitată se virează la bugetul statului.
II. În motivarea recursului său, pârâta a susținut următoarele:
1. În mod greșit prima instanță a respins excepția neîndeplinirii procedurii prealabile întrucât reclamantul nu a formulat contestație împotriva actului administrativ fiscal nr. 20677/13.02.2008 în termen de 30 de zile la organul care l-a emis, conform art. 205 din Codul d e procedură fiscală.
2. Apreciind pretențiile reclamantului ca întemeiate, instanța de fond a aplicat greșit dispozițiile art. 1 alin. 5 din Constituție.
Actul normativ care reglementează taxa specială pentru autoturisme și autovehicule este Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, art. 2141- 2143, introduse prin art. I pct. 202 din Legea nr. 343/2006.
În cauză este vorba despre cumpărarea unui autoturism de către o persoană fizică care este obligată la plata taxei reglementată de art. 214 alin. 1 din Legea nr. 571/2003, neîncadrându-se în cele două situații expres prevăzute de lege de scutire de la plata acestei taxe.
Textul de lege în discuție nu a fost declarat neconstituțional și nici nu încalcă Tratatul de aderare a României la Uniunea Europeană, în cauză neputându-se invoca încălcarea prevederilor art. 90 din Tratatul Uniunea Europeană. Această taxă specială se aplică tuturor autoturismelor, produse în România sau în alte state, la prima înmatriculare a acestora în România, astfel încât nu poate fi vorba de un regim fiscal discriminatoriu.
Dacă constată încălcarea Tratatului de aderare a României la Uniunea Europeană autoritățile competente au dreptul și obligația, potrivit art. 21 alin. 3 din Legea nr. 24/2000, să aibă inițiative legislative, respectiv să facă propuneri de modificare și de completare a actelor normative interne ale căror dispoziții nu sunt concordante cu cele ale actelor internaționale la care România este parte sau nu asigură compatibilitatea cu dreptul comunitar.
Restituirea de sume de la buget se face în condițiile prevăzute de art. 117 din Codul d e procedură fiscală, condiții care nu erau îndeplinite la data cererii.
3. Se impun a fi avute în vedere dispozițiile din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/20, în vigoare de la data de 1.07.2008.
Recursul reclamantului
În legătură cu acest recurs s-a pus în discuție lipsa de interes. Într-adevăr, reclamantul, care a obținut câștig de cauză în fața tribunalului nu are interes ca hotărârea primei instanțe să fie reformată. nici sub aspectul calității procesuale, nici cu privire la anularea celor două adrese prin care Administrația Finanțelor Publice PNa răspuns cererilor sale de restituire a taxei specială pentru autoturisme și autovehicule.
Direcțiile generale ale finanțelor publice au personalitate juridică și sunt, potrivit dispozițiilor art. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 495/2007, unități aflate în subordinea Agenției Naționale de Administrare Fiscală și, la rândul lor, au în subordine administrațiile finanțelor publice municipale (anexa 2 la Hotărârea Guvernului nr. 495/2007). Atribuțiile direcțiilor generale ale finanțelor publice în plan teritorial sunt realizate prin administrațiile finanțelor publice - potrivit art. 1 din Regulamentul de organizare și funcționare al administrațiilor publice municipale aprobat prin Ordinul nr. 977/2007 al președintelui ANAF - între principalele sale atribuții fiind aceea de stabilire și colectare a impozitelor, taxelor contribuțiilor și a altor sume care constituie venituri ale bugetului general consolidat.
Prin urmare, în cauză, organul fiscal care are competența de a stabili și colecta taxa specială pentru autoturisme și autovehicule este Administrația Finanțelor Publice P N, raportul de drept procesual, derivând din raportul de drept material fiscal, stabilindu-se între reclamantă și această pârâtă.
Cele două adrese comunicate reclamantului de către pârâta Administrația Finanțelor Publice PNî ntrucât nu constituie acte administrative în sensul art. 41 din Codul d e procedură fiscală și nici nu cuprind elementele obligatorii prevăzute de art. 43 din același cod. În cauză, individualizarea obligației fiscale nu a fost făcută nici potrivit dispozițiilor art. 85 din Codul d e procedură fiscală - declarație fiscală ori decizie de impunere - nici prin alte înscrisuri potrivit pct. 107.1 din Normele metodologice de aplicare a Codului d e procedură fiscală, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1050/2004. La pct. 312alin. (2) din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004 - în vigoare în iulie 2007 când reclamantul a plătit taxa specială pentru autoturisme și autovehicule - se prevedea că, axa specială se plătește de către persoana fizică sau juridică care face înmatricularea, în numerar sau prin virament, pe bază de ordin de plată pentru trezoreria statului (), la unitățile trezoreriei statului din cadrul unităților fiscale în a căror evidență aceștia sunt înregistrați ca plătitori de impozite și taxe, răspunderea privind suma de plată aferentă taxei speciale revenind plătitorului. În documentul de plată la rubrica "Reprezentând" se va înscrie obligatoriu seria cărții de identitate a autoturismului sau a autovehiculului".În aceste condiții, contribuabilul era obligat să achite taxa specială pentru autoturisme și autovehicule fără a i se emite o decizie de impunere.
Însă, atâta timp cât reclamantului nu i s-a refuzat restituirea taxei pentru motivul că nu a urmat calea normală de contestare a stabilirii unei obligații fiscale stabilite în sarcina sa - contestația prevăzută de art. 205 din Codul d e procedură fiscală și apoi, acțiunea în contencios administrativ fiscal - aceasta nu are nici un interes de a obține anularea unor înscrisuri emise de Administrația Finanțelor Publice P N în alt temei decât art. 41, art. 43 ori 218 din Codul d e procedură fiscală.
II. Recursul pârâtei Administrația Finanțelor Publice P N
1.Potrivit art. 7 din Legea nr. 544/2004, efectuarea procedurii prealabile este reglementată doar în cazul în care persoana se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual. În cauză un astfel de act nu a fost emis, iar adresa nr. 20677/13.02.2008 invocată de recurenta-pârâtă este un simplu răspuns la cererea reclamantului de restituire a taxei. Așa cum s-a reținut anterior, această adresă nu are natura actului administrativ, astfel cum este acesta definit prin art. 41 din Codul d e procedură fiscală și nici nu cuprinde elementele obligatorii prevăzute de art. 43 din același cod; prin urmare, nu sunt aplicabile nici dispozițiile art. 205 din Codul d e procedură fiscală.
2. Taxa specială pentru autoturisme și autovehicule este, din punctul de vedere al naturii juridice, un impozit indirect, fiind reglementată în Codul fiscal în titlul VII -Accize.
Problema ridicată de această taxă nu este aceea a existenței ei. În repetate hotărâri Curtea Europeană de Justiție a reținut că statele membre pot impune taxe de înmatriculare asupra autovehiculelor second-hand importate, cu condiția respectării dispozițiilor art. 90 (fostul art. 95) din Tratatul de instituire a Comunității Europene, text care are menirea de a asigura completa neutralitate a impozitării interne sub raportul concurenței între produsele importate și produsele care se află deja pe piața națională (cauza C-387/01, ).
De asemenea, Curtea Europeană de Justiție a hotărât că taxa de înmatriculare plătită pentru un autovehicul nou face parte din valoarea de piață a acestuia, statele membre având obligația de a ține seama de deprecierea reală a autovehiculului atunci când stabilesc respectiva taxă (cauzele C-345/93 -, C-47/88 - Comisia/Danemarca și C-375/95 - Comisia/Republica ). Curtea a mai hotărât că taxele care se aplică autoturismelor dintr-un stat membru, atât celor noi, cât și celor de ocazie și indiferent de originea lor, nu sunt conforme cu art. 90 primul paragraf din Tratatul de Instituire a Comunității Europene dacă și în măsura în care nivelul accizei aplicate autoturismelor de ocazie importate din alte state membre depășește proporția accizei reziduale în valoarea autoturismelor de ocazie similare cărora li s-a aplicat aceeași acciză în statul membru în cauză înainte de prima lor înmatriculare în acel stat (cauza C-313/05 - ); în același sens a hotărât că art. 90 par. 1 trebuie interpretat ca interzicând o taxă atâta timp cât valoarea sa, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tipul motorului, capacitatea cilindrică) și clasificarea din punct de vedere al poluării, este stabilită fără a se lua în calcul deprecierea autoturismului, de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea taxei incluse în valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înregistrate în statul membru în care sunt importate (cauzele reunite C-290/05 și c-333/05, Ndasdi și ).
Așadar, incompatibilitatea dintre prevederile Codului fiscal și dispozițiile art. 90 din Tratatul de instituire a Comunității Europene este vădită în cazul autovehiculelor second-hand. În cauză, a fost achiziționat un astfel de autoturism din Germania, iar pentru înmatricularea lui reclamantul a fost nevoită să plătească o taxa specială pentru autoturisme și autovehicule în cuantum de 10.683,32 lei, taxă care a fost stabilită fără o reducere proporțională cu valoarea deprecierii reale a unor autoturisme similare înmatriculate deja în România; din anexele la care face trimitere art. 2141din Codul fiscal rezultă o creștere a valorii pe baza vechimii autoturismului și a normei de poluare.
În aceste condiții și ținând seama de dispozițiile art. 148 din Constituția României - potrivit cărora aplicarea prevederilor tratatelor constitutive ale Uniunii Europene și reglementărilor comunitare cu caracter obligatoriu au prioritate dispozițiile contrare din dreptul intern, astfel cum se prevede prin alin. (2), autoritatea judecătorească fiind unul dintre garanții aducerii la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alin. (2), astfel cum se dispune prin alin. (4) - curtea de apel constată că, dispunând restituirea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, tribunalul a pronunțat soluția cu respectarea principiilor priorității dreptului comunitar, a aplicării directe a dispozițiilor legislației comunitare primare și nediscriminării.
În condițiile în care obligația instanțelor judecătorești de a garanta aplicarea principiului priorității dreptului comunitar are un fundament constituțional, iar rolul autorității judecătorești este acela de a aplica legea nu de aoc ompleta ori modifica, dispozițiile art. 21 alin. 3 din Legea nr. 24/2000 invocate de recurenta-pârâtă nu au nicio relevanță.
Recurenta-pârâtă nu poate pretinde respectarea dispozițiilor Codului d e procedură fiscală referitoare restituirea sumelor de la buget atâta vreme cât ea însăși nu a respectat dispozițiile codului referitoare la individualizarea obligației fiscale și la posibilitatea ei de contestare.
3. Aplicarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008 nu poate fi făcută litigiului de față fără a se încălca principiul constituțional al neretroactivității legii; noul act normativ nu se poate aplica unei situații juridice născute anterior. Reclamantului, care a achitat taxa specială pentru autoturisme și autovehicule în iulie 2007, nu i se poate imputa diferența dintre această taxă și taxa de poluare instituită printr-o ordonanță adoptată în iulie 2008.
Pe de altă parte, sunt de reținut dispozițiile art. 4 din Codul fiscal potrivit cărora orice modificare și completare a Codului se face numai prin lege, iar intrarea în vigoare a acestor modificări și completări se face cu începere din prima zi a anului următor celui în care a fost adoptată prin lege. Prin urmare, modificările aduse Codului fiscal prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008 nu poate intra în vigoare înainte de 1.01.2009.
Față de cele ce preced, curtea de apel constată că nu există motive de modificare ori de casare a hotărârii recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
Respinge, ca lipsit de interes, recursul contencios administrativ promovat de recurentul - reclamant împotriva sentinței civile nr. 126/CA din 25 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Neamț, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele - pârâte Administrația Finanțelor Publice a municipiului P N șiDirecția Generală a Finanțelor Publice
Respinge, ca nefondat, recursul contencios administrativ promovat de recurenta - pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE MUNICIPIULUI P N împotriva aceleiași sentinței în contradictoriu cu și Direcție Generală a Finanțelor Publice
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 09 Octombrie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red. /
Red.
2 ex. 31 oct. 2008
Președinte:Vera StănișorJudecători:Vera Stănișor, Mona Gabriela Ciopraga, Morina
