Refuz acordare drepturi conform legii nr. 189/2000. Sentința 14/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA COMERCIALA, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILA NR.14/2008
Sedința publică din data de 10 ianuarie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Liviu Ungur
JUDECĂTOR 2: Lucia Brehar
GREFIER: - -
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta CASA JUDETEANA DE PENSII C, având ca obiect anularea Hotărârii nr.21.849 din 09.07.2007.
La apelul nominal se prezintă reclamanta personal, lipsă fiind pârâta și martorii,
Procedura de citare este îndeplinită.
Acțiunea este scutită de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că în data de 23.11.2007 s-a înregistrat la dosar din partea reclamantei o cerere, prin care solicită înlocuirea martorilor încuviințați la termenul anterior, cu alte două persoane ( fila 26 ).
De asemenea, se constată că pârâta s-a conformat dispozițiilor date de instanță la termenul anterior, iar la data de 08.01.2008, a înregistrat la dosar un set de acte, reprezentând declarațiile celor doi martori din prezenta cauză date și în alte dosare aflate la casa județeană de pensii.
Un exemplar din înscrisuri se comunică cu reclamanta.
Reclamanta învederează că martora din motive medicale este în imposibilitate de a se prezenta la dezbateri în vederea audierii ei, sens în care depune adeverința-medicală. Cu privire la martorul G arată că nu cunoaște motivul absenței sale, sens în care solicită a se încuviința înlocuirea celor doi martori, cu martorii și.
În urma deliberării, Curtea încuviințează cererea formulată de reclamantă cu privire la înlocuirea martorilor și G cu martorii și care sunt prezenți la acest termen.
În temeiul art. 218 Cod pr.civ. Curtea a procedat la luarea unui interogatoriu reclamantei, cu mențiunea că, datorită faptului că reclamanta nu cunoaște limba română, s-a asigurat traducerea de fiul acesteia, d-l, care declară următoarele:
" Ca urmare a cedării de Nord în urma de la Viena, în luna iunie-iulie 1942, m-am refugiat din satul, în loc., împreună cu mama mea, până în 1945. că în martie 1945 ne-am reîntors în satul.
Nu îmi aduc aminte motivul care a stat la baza refugiului, știu doar că satul se afla sub administrația autorităților române."
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, -a procedat la verificarea identității martorilor precum și raporturile în care se află cu reclamanta, în condițiile art. 192 Cod procedură civilă, iar în conformitate cu prevederile art.193 alin.6 Cod pr.civ. s-a procedat la audierea martorilor și, declarațiile lor fiind consemnate conform proceselor-verbale depuse la filele nr.55-56 din dosar.
Reclamanta arată că nu solicită administrarea de noi probe.
Curtea, apreciază ca fiind suficiente probele administrate pentru justa soluționare și nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat declară închisă faza probatorie iar în temeiul art. 150 Cod pr.civ. acordă cuvântul părții prezente pentru susținerea acțiunii.
Reclamanta solicită admiterea acțiunii potrivit considerentelor expuse în scris, anularea hotărârii nr. 21.849 din 09.07.2007 emisă de pârâtă și obligarea acesteia la acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr.189/2000 pentru perioada arătată în acțiune, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Asupra cauzei de contencios administrativ de față;
reține că prin contestația înregistrată la data de 05.09.2007 pe rolul acestei Curți de Apel, contestatoarea a solicitat ca, în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C, să se anuleze Hotărârea nr. 21.849 din 09.07.2007 emisă de Comisia pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 189/2000 și recunoașterea calității de refugiat din motive etnice și acordarea drepturilor aferente conform legii.
Se susține în motivarea contestației că deși a depus toate actele necesare, pârâta i-a respins cererea în mod nejustificat
Prin întâmpinare ( 9) intimata Casa Județeană de Pensii C solicită respingerea contestației, deoarece, în dovedirea susținerilor sale, reclamanta nu a prezentat nici o dovadă cu acte oficiale și, mai mult, declarațiile martorilor sunt neverosimile, existând contradicții în relatările acestora, ceea ce face ca aceste dovezi contradictorii să se excludă reciproc.
Examinând contestația, Curtea reține că este întemeiată pentru considerentele ce urmează:
Prin Hotărârea nr. 21.849/09.07.2007 emisă de Comisia pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 189/2000 s-a respins cererea formulată de contestatoarea pe considerentul că datele sunt contradictorii în dovedirea calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000.
Atât în fața organului administrativ cât și în instanță, pentru dovedirea refugiului, reclamanta a depus declarațiile autentice ale martorilor și G ( 17, 18).
Intrucât declarația autentificată a acestor martori nu a fost suficient de convingătoare prin conținutul lor, Curtea, în temeiul art. 129 alin. 4-6.pr.civ. coroborat cu art. 4 alin. 2 din nr.HG 127/2002, a dispus audierea martorilor și G, sub prestare de jurământ, pentru a lămuri chestiuni legate de starea de fapt cu privire la perioada, locul și motivele refugiului.
La termenul de azi, reclamanta a învederat instanței că martora din motive medicale este în imposibilitate de a se prezenta la dezbateri în vederea audierii ei, sens în care depune adeverința-medicală, iar cu privire la martorul Gaa rătat că nu cunoaște motivul absenței sale, sens în care a solicitat a se încuviința înlocuirea celor doi martori, cu martorii și.
În temeiul prev. art. 193 alin. 1 și 6 Cod pr.civ. sub prestare de jurământ, Curtea, la termenul de azi, a procedat la audierea martorilor și ( 55, 56), care prin declarațiile date în fața instanței, confirmă calitatea de refugiați a reclamantei și a familiei acesteia, refugiul fiind determinat de persecuțiile etnice în urma cedării de Nord.
Totodată, n temeiul art. 218 Cod pr.civ. Curtea a procedat la luarea unui interogatoriu reclamantei, care a declarat că urmare a cedării de Nord în urma de la Viena, în luna iunie-iulie a anului 1942, s-a refugiat din satul, în loc., împreună cu mama sa, reîntoarcerea din refugiu având loc în cursul lunii martie a anului 1945.
Potrivit prevederilor art. 1 alin. lit. c) din nr.OG 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 suferit persecuții etnice, aflându-se în una dintre cele 7 situații expres prevăzute de lege.
Totodată, în titlul nr.OG 105/1999, așa cum a fost modificat prin Legea nr. 189/2000, se menționează că acest act normativ are în vedere acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România din motive etnice. Se poate aprecia deci că legiuitorul a avut în vedere întreg teritoriul României sub aspect geografic, în care au intrat, în egală măsură, atât teritoriile cedate temporar cât și cele păstrate în continuare de către Statul Român. În același context, trebuie privit și termenul de "regimuri instaurate" întrucât, în egală măsură, el privește regimurile instaurate în teritoriile cedate cât și în cele păstrate în continuare sub administrarea Statului Român.
Art. 1 alin. 1 din nr.OG 105/1999 menționează că beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe persoana cetățean român care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6.09.1940 și până la 6.03.1945 a avut de suferit persecuții etnice.
Utilizarea termenilor "persoană, cetățean român", în contextul general al titlului actului normativ incident în prezenta speță, conduce la concluzia că legiuitorul a avut în vedere toți cetățenii români, indiferent de etnia lor, care aflați pe teritoriul Statului Român, fie în teritoriile cedate fie în cele păstrate în continuare sub administrația românească și care au avut de suferit o persecuție pe motive etnice, a determinat părăsirea localității de domiciliu, în sensul disp. art. 1 alin. 1 lit. c din nr.OG 105/1999.
Pe cale de consecință, Curtea va statua că, contestatoarea este îndreptățit să se bucure de efectele nr.OG 105/1999 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 189/2000, motiv pentru care în temeiul art. 7 alin. 4 raportat la art. 1 lit. c din acest act normativ se va admite contestația cu consecința anulării hotărârii atacate.
În temeiul aceleași dispoziții legale coroborate cu art. 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 intimata va fi obligată să recunoască contestatoarei calitatea de refugiat în perioada 30.06.1942 - 06.03.1945 și să-i acorde drepturile bănești ce i se cuvin potrivit prev. nr.OG 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 ianuarie 2007.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta, cu domiciliul în com., sat, nr. 98, jud. C împotriva pârâtei CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII cu sediul în C-N, str. -, nr. 2 și în consecință:
Dispune anularea hotărârii nr. 21.849 din 09.07.2007 emisă de pârâtă.
Obligă pârâta să-i recunoască reclamantei calitatea de refugiat în perioada 30.06.1942 - 06.03.1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de nr.OG 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 ianuarie 2007.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 10 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - -
Red.
dact./ex.4/17.01.2008.
Președinte:Liviu UngurJudecători:Liviu Ungur, Lucia Brehar
