Refuz acordare drepturi conform legii nr. 189/2000. Sentința 92/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR Nr-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 92/2008
Ședința publică din 23 IANUARIE 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Simona Szabo
JUDECĂTOR 2: Mirela Budiu
GREFIER: - -
-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C, având ca obiect refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000 - Hotărârea nr.21496//27.06.2007 emisă de către pârâtă.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamanta personal, lipsă fiind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Acțiunea este scutită de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că dosarul se află la primul termen de judecată și că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă. La data de 21.01.2008 pârâta Casa Județeană de Pensii Cad epus întâmpinare, în 2 exemplare, însoțită de documentația care a stat la baza emiterii hotărârii atacate.
Reclamanta își susține acțiunea și solicită încuviințarea probei testimoniale cu martorii și, prezenți la acest termen.
Curtea, raportat la prevederile art. 167 și 186 Cod procedură civilă apreciază ca fiind întemeiată cererea în probațiune formulată de către reclamantă.
Curtea, sub prestare de jurământ și în condițiile art. 193 Cod procedură civilă, audiază martorii prezenți iar declarațiile acestora sunt consemnate în procesele verbale atașate la dosar la filele 18 și 19.
Reclamanta arată, la întrebarea Curții, că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea, în temeiul art. 150 Cod procedură civilă, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pentru dezbaterea pe fond a cauzei.
Reclamanta solicită instanței admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, anularea hotărârii pârâtei și obligarea acesteia să-i recunoască calitatea de refugiat.
CURTEA:
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la data de 30.11.2007, reclamanta a solicitat instanței ca, în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C, prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea hotărârii nr. 21.496 din data de 27.06.2007 emisă de pârâtă, cu consecința obligării acesteia la acordarea drepturilor prevăzute de nr.OG 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că hotărârea pârâtei este nelegală și netemeinică și ca atare se impune anularea acesteia întrucât în cursul lunii septembrie a anului 1941 împreună cu părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din motive etnice din localitatea, jud. C, în localitatea, unde au stat până în luna august a anului 1945, dovedind această situație prin acte de stare civilă și declarațiile de martorii autentificate de notarul public.
Pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C, prin întâmpinarea formulată a solicitat respingerea acțiunii reclamantei.
Din probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 20.09.2006, sub nr. 63.198, reclamanta a solicitat pârâtei recunoașterea statutului de refugiat cu consecința acordării tuturor drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, depunând în probațiune actele de stare civilă precum și declarații de martori, autentificate de notarul public.
Prin hotărârea nr. 21.496 din data de 27.06.2007, pârâta respinge cererea reclamantei apreciind că nu sunt acte suficiente pentru a se dovedi susținerile acesteia pentru încadrarea în situațiile prevăzute de nr.OG 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000.
Analizând dispozițiile art. 1 din Legea nr. 189/2000, se constată că beneficiază de aceste prevederi persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 avut de suferit persecuții din motive etnice, respectiv a fost deportată în ghetouri si lagăre de concentrare din străinătate, a fost privată de libertate în locuri de detenție sau în lagăre de concentrare, a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu, a făcut parte din detașamentele de muncă forțată,a fost supraviețuitoare a trenului morții, este soțul sau soția persoanei asasinate sau executate din motive etnice, dacă ulterior nu s-a recăsătorit.
Probele existente la dosar, respectiv declarațiile autentificate ale martorilor și ( 13, 14), atestă împrejurarea că reclamanta împreună cu părinții săi s-au refugiat din localitatea de domiciliu, urmare a persecuțiilor etnice instituite, într-o altă localitate, în luna septembrie 1941, reîntoarcerea având loc în cursul lunii august 1945.
În vederea administrării nemijlocite a probei cu martori, instanța, făcând aplicarea prev. 129 alin. 5 teza finală pr.civ. a dispus, din oficiu, administrarea probei testimoniale, fiind solicitate reclamantei lămuriri suplimentare în ceea ce privește motivele și perioada refugiului și procedându-se la audierea martorilor și, ambii beneficiari ai prev. Legii nr. 189/2000, care prin declarațiile date în fața instanței, confirmă calitatea de refugiat a reclamantei și a părinților acesteia, refugiul fiind determinat de tema persecuțiilor, tatăl reclamantei având o serie de animozități cu autoritățile maghiare.
Martorii audiați au cunoștință de refugiul familiei reclamantei datorită faptului că s-au întâlnit cu aceștia, în cursul anului 1941 în localitatea, ambii martori fiind în măsură să arate faptul că cunoșteau familia reclamantei încă de dinainte de refugiu, păstrând legătura cu aceștia și ulterior anului 1945.
Curtea, în urma analizei probei testimoniale administrate, constată că declarațiile martorilor sunt pertinente, având legătură cu obiectul cauzei. De asemenea mărturia testimonială este concludentă în cauză, martorii arătând instanței detalii ale refugiului reclamantei, împreună cu familia acesteia, relatând fapte pe care le-au cunoscut direct și în care a fost implicați personal.
De remarcat este și faptul că în jurisprudență s-a stabilit că efectele refugiului se produc direct și nemijlocit și asupra persoanelor care, la acea dată, erau minore, în considerarea prev. art. 93 Cod civil, conform cărora copilul minor are domiciliul la părinții săi, prevederi reluate în cuprinsul art. 100 alin. 1 din Codul familiei, vârsta fragedă a reclamantei fiind relevantă pentru a statua în sensul în care efectele strămutării au afectat-o pe aceasta în mod negativ.
Drept urmare, instanța va aprecia acțiunea reclamantei ca fiind fondată și în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004 va dispune anularea hotărârii nr. 21.496 din data de 27.06.2007 emisă de pârâtă și o va obliga să-i recunoască acesteia calitatea de refugiat pentru perioada septembrie 1941 - 06.03.1945, aceasta fiind perioada maximă prevăzute de textul legal pe care se întemeiază acțiunea și să-i acorde drepturile prevăzute de nr.OG 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, începând cu data de 1 octombrie 2006.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta, domiciliată în comuna, sat, nr. 282, jud. C împotriva pârâtei CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C, cu sediul în C-N, str. -, nr. 2, jud. C și, pe cale de consecință:
Anulează hotărârea nr. 21.496 din data de 27.06.2007 emisă de pârâtă și obligă pârâta să recunoască reclamantei calitatea de refugiat în perioada septembrie 1941 - 06.03.1945 și să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 octombrie 2006.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 23 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - -
Red.
Dact./4 ex./09.02.2008.
Președinte:Simona SzaboJudecători:Simona Szabo, Mirela Budiu
