Refuz acordare drepturi protecție sociala( persoane cu handicap, protecția copilului). Decizia 1492/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1492/2009
Ședința publică din data de 27 aprilie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Gheorghe Cotuțiu G -
JUDECĂTOR 2: Augusta Chichișan
JUDECĂTOR 3: Mihaela Sărăcuț
GREFIER:- -
S-a luat în examinare recursul declarat de DIRECȚIA DE munca SI PROTECȚIE SOCIALA C, împotriva sentinței civile nr. 17 din 09.01.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, în contradictoriu cu intimata, având ca obiect refuz acordare drepturi protecție sociala ( persoane cu handicap, protecția copilului) indemnizație pentru creștere copil.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat pentru intimata, avocat R, lipsă fiind recurenta.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, după care, reprezentantul intimatei a depus la dosarul cauzei un înscris intitulat întâmpinare pe care a susținut că, înțelege să-l califice ca fiind concluzii scrise și a solicitat acordarea cuvântului pe fond, arătând că, nu mai are de formulat alte cereri în probațiune.
Curtea, în urma deliberării, în baza înscrisurilor existente la dosar, apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul reprezentantului intimatei în dezbateri judiciare asupra recursului promovat în cauză.
Reprezentantul intimatei a solicitat respingerea recursului, fără cheltuieli de judecată, arătând că, este vorba de o discriminare între copii născuții printr-o naștere simplă și cei dintr-o naștere multiplă, dreptul fiind al copilului și nu al mamei.
CURTEA
deliberând reține că,
Prin sentința civilă nr. 17 din 9 ianuarie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Clujs -a admis cererea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială C, a fost anulată decizia nr. 16625/16.09.2008 emisă de pârâtă care a fost obligată să emită o nouă decizie în favoarea reclamantei prin care să i se stabilească o indemnizație pentru creșterea copilului în cuantum de 1.200 lei.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că la data de 04.06.2008, reclamanta a născut 2 copii gemeni, aspect ce rezultă din certificatele de naștere nr. 2427 și 2428 din 16.06.2008. În urma cererii formulate de reclamantă, pârâta a emis decizia nr. 16625/16.09.2008 prin care i-a acordat indemnizația pentru creșterea copilului în cuantum de 600 lei/lună începând cu data de 25.08.2008, în temeiul dispozițiilor OUG nr. 148/2005 și a HG nr. 1025/2006. Reclamanta a formulat contestație împotriva acestei decizii la pârâtă, solicitând să i se acorde suma de 1200 lei/lună cu titlu de indemnizație pentru creșterea celor doi minori, dar cererea sa a fost respinsă prin adresa nr. 8974/50/28.10.2008. În motivare, pârâta a arătat că, în conformitate cu art. 6 din OUG nr. 148/2005, concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copilului până la 2 ani sau după caz stimulentul se acordă pentru primele 3 nașteri după 01.01.2006, iar în cazul în care se suprapun 2 sau mai multe situații de natură a genera dreptul la concediu pentru creșterea copilului, acest concediu poate fi prelungit corespunzător pe toată durata concediului, acordându-se o singură indemnizație lunară de concediu pentru creșterea copilului până la 2 ani. Indemnizația lunară este aferentă concediului pentru creșterea copilului/copiilor până la 2 ani și legea nu permite acordarea a 2 sau mai multe indemnizații concomitent în funcție de numărul copiilor aflați în întreținerea familiei și care sunt în vârstă de până la 2, respectiv 3 ani pe durata aceluiași concediu.
Contrar susținerilor pârâtei, tribunalul a constatat că, potrivit dispozițiilor art. 6 din OUG nr. 148/2005, concediul si indemnizația lunara prevăzute la art. 1, respectiv la art. 2, precum si stimulentul prevăzut la art. 3 se cuvin pentru fiecare dintre primele 3 nașteri sau, după caz, pentru primii 3 copii ai persoanelor aflate in una dintre situațiile prevăzute la art. 5 alin. (2), după data de 1 ianuarie 2006. În aplicarea OUG nr. 148/2005 a fost adoptată HG nr. 1025/2006 care, la art. 3 alin. 1, definește nașterea ca fiind aducerea pe lume a unuia sau mai multor copii. Aceste dispoziții nu pot fi, însă, reținute în cauză, în condițiile în care HG nr. 1025/2006 completează în mod nelegal un act normativ cu forță superioară, respectiv OUG nr. 148/2005, contrar prevederilor Legii nr. 24/2000. Astfel, acordarea indemnizației lunare a fost raportată prin art. 6 din OUG nr. 148/2005 la numărul copiilor născuți și nu la numărul nașterilor, motiv pentru care susținerea pârâtei în sensul că indemnizația se acordă în funcție de numărul nașterilor nu poate fi reținută. Această concluzie se desprinde cu atât mai mult cu cât indemnizația la care face referire OUG nr. 148/2005 reprezintă un drept al copilului iar părintele cu o sarcină multiplă nu poate fi discriminat în raport de părintele cu sarcini succesive.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ C solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate, cu consecința respingerii acțiunii față de.
În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâta arată că, potrivit dispozițiilor art. IV alin 1 din OUG nr. 108/2008 pentru modificarea unor acte normative din domeniul social, începând cu data de 1 noiembrie 2008, Direcțiile teritoriale de muncă au fost reorganizate în sensul că activitatea legată de gestionarea prestațiilor sociale au fost preluate pe bază de protocol de către Agențiile teritoriale pentru prestații sociale.
AJPS Cap reluat începând cu data de 1 noiembrie 2008 toate dosarele și cererile privind plata prestațiilor sociale, atât cele soluționate cât și cele în curs de soluționare.
Începând cu aceeași dată, 1 noiembrie 2008, C nu mai are competența legală în stabilirea și plata prestațiilor sociale.
Instanța nu a motivat soluția pe text de lege, considerând temeiurile legale aplicabile în cauză și invocate de pârâtă, respectiv art. 6 alin 3 și 4 din OUG nr. 148/2005 și art. 3 alin 1 din HG nr. 1025/2006, ca fiind nelegale întrucât efectele acestora sunt de natură să producă discriminări între părinții care au copii proveniți din nașteri multiple față de părinții care au adoptat copii.
Pe lângă faptul că nu avea competența să se pronunțe cu privire la legalitatea unor dispoziții cuprinse în actele normative, pronunțarea cu privire la nelegalitatea clauzelor în discuție nu era necesară întrucât cu privire la constituționalitatea prevederilor în cauză în conformitate cu care se acordă unui singur concediu și a unei singure indemnizații pentru creșterea copilului în cazul în care dintr-o singură naștere rezultă mai mulți copii, s-a pronunțat Curtea constituțională prin Decizia nr. 937/2006 definitivă și general obligatorie.
Instanța neidentificând spiritul legii, acela de a legifera dreptul părinților care desfășoară activități profesionale, de a-și crește copii până la împlinirea vârstei de 2 ani, instanța concluzionează în mod inexplicabil că drepturile prevăzute de OUG nr 148/2005 sunt drepturi ale copilului.
Susținerea familiei pentru creșterea copilului în spiritul OUG nr. 148/2005 aprobată prin Legea nr. 7/2007 constă în posibilitatea acordată prin lege părintelui de a opta pentru acest concediu pentru creșterea copiilor.
Instanța de fond a confundat indemnizația de concediu cu alocația. Indemnizația înlocuiește venitul profesional pe durata concediului pentru creșterea copilului și nu este o remunerație pentru faptul că părintele își crește propriu copil, ci este un ajutor financiar dat de stat pentru perioada în care părintele renunță la activitatea care îi aducea un venit profesional, pentru a se dedica creșterii copilului sau mai multor copii naturali sau după caz adoptați în vârstă de până la 2 ani.
Intimata prin întâmpinarea depusă la fila 13 solicită respingerea recursului formulat ca netemeinic cu consecința menținerii hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică.
Analizând recursul promovat prin prisma motivelor de recurs invocate a prevederilor art 3041Cod procedură civilă și a dispozițiilor art 20 din Legea nr. 554 din 2 decembrie 2004 ontenciosului administrativ, Curtea reține următoarele:
Reclamanta prin acțiunea introductivă promovată în contradictoriu cu DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ A JUDEȚULUI Cas olicitat obligarea acestei instituții să recunoască și să acorde dreptul la indemnizație pentru creșterea copilului reglementată de OUG nr. 148/2005 pentru ambii copii născuți, gemeni până la împlinirea vârstei de 2 ani a acestora.
Motivarea acțiunii a realizat-o prin invocarea împrejurării că, deși a învederat autorității că are doi copii minori și a solicitat acordarea indemnizației în conformitate cu această stare de fapt, însă autoritatea pârâtă a procedat la emiterea deciziei nr. 1461/20 iunie 2008 prin care s-a acordat indemnizație doar pentru unul din minori.
Justificarea emiterii nr.OUG 148/2005 s-a realizat prin menționarea necesității îmbunătățirii echilibrului social-economic al familiei, prin susținerea acesteia în vederea creșterii copilului, în scopul stimulării creșterii natalității si diminuării fenomenului de abandon al copiilor.
Dispozițiile art. 6 din nr.OUG 148/2005 statuează: (1) Concediul și indemnizația lunară prev. la art. 1, respectiv la art. 2, precum si stimulentul prev. la art. 3 se cuvin pentru fiecare dintre primele 3 nașteri sau, după caz, pentru primii 3 copii ai persoanelor aflate în una dintre situațiile prev. la art. 5 alin. (2), după data de 1 ianuarie 2006.
Definiția stabilită pentru "naștere" prin actul atacat este în contradicție cu dispozițiile legale pentru a căror aplicare au fost edictate normele metodologice analizate, fundamentarea acestora de către chiar emitentul lor realizându-se prin invocarea împrejurării că este necesară susținerea familiei în scopul creșterii copilului și în scopul stimulării creșterii natalității și diminuării fenomenului de abandon al copiilor.
Indemnizația acordată prin dispozițiile legale enunțate a fost raportată prin Normele Metodologice de aplicare a nr.OUG 148/2005, astfel cum s-au succedat acestea în timp, la definirea nașterii ca aducerea pe lume a unuia sau mai multor copii vii.
Prin definiția enunțată s-a creat o discriminare clară între persoane aflate în situații identice, respectiv atât pentru copii proveniți din aceeași naștere care în aplicarea acestor norme nu urmează să primească o indemnizație egală cât și în raport de copii rezultați dintr-o naștere simplă care urmează să beneficieze de întreaga indemnizație.
Definiția criticată creează o discriminare și în raport de copii care au fost încredințați în vederea adopției, adoptați, aflați în plasament ori în plasament în regim de urgență precum și pentru cei care a fost instituită tutela întrucât în cazul acestora acordarea indemnizației este raportată la numărul de copii și nu se face nici o distincție după cum aceștia au rezultat dintr-o naștere simplă sau dintr-o naștere multiplă.
Definiția poate deturna actul normativ în aplicarea căruia au fost emise normele care o cuprind, de la însuși scopul pentru care a fost acesta adoptat, creându-se premisa ca o persoană care a dat naștere la 2 sau 3 copii prin aceeași naștere, să abandoneze copii pentru care nu îi este acordată indemnizația lunară care are ca scop sprijinirea familiei.
Acordarea acestei indemnizații lunar și nu doar la momentul nașterii, o singură dată, confirmă că definiția nașterii ce a fost avută în vedere pentru acordarea indemnizației trebuie raportată la numărul de copii rezultați din naștere și nu la nașterea propriu-zisă.
Actul normativ în aplicarea căruia au fost emise normele metodologice analizate, respectiv nr.OUG 148/2005, face referire la situația pe care, în principiu, o are în vedere legiuitorul, respectiv cea mai frecventă și nu exclude din sfera de aplicare situațiile de excepție, ceea ce prin dispozițiile legale a căror nelegalitate a fost invocată se realizează, ajungându-se ca în aplicarea unui act normativ să fie excluse de la beneficiile acordate prin acesta anumite categorii de persoane, fără a exista în acest sens nici o justificare la nivel legislativ.
Considerentele evidențiate au relevat că prima instanță a interpretat corect dispozițiile art. 1 din OUG nr. 148/2005 reținând că indemnizația se acordă în funcție de numărul de copii și nu pentru perioada în care părintele beneficiază de concediu pentru creșterea copilului.
Reținând că prima instanță a aplicat corect dispozițiile legale incidente și prin raportare la prevederile art. 18 alin (1), alin 5 și 7 din OUG nr. 148/2005 Curtea va respinge recursul declarat de către pârâta DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ C împotriva sentinței civile nr. 17 din 09.01.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 27 aprilie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
G - - - - - - -
Red./
2 ex./19.05.2009
Jud.fond.-
Președinte:Gheorghe CotuțiuJudecători:Gheorghe Cotuțiu, Augusta Chichișan, Mihaela Sărăcuț
