Refuz acordare drepturi protecție sociala( persoane cu handicap, protecția copilului). Decizia 172/2010. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 172/ DOSAR NR-
Ședința publică de la 26 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marcela Comșa judecător
JUDECĂTOR 2: Maria Ioniche
JUDECĂTOR 3: Constantin Epure
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâtă Agenția Județeană de Prestații Sociale B împotriva Sentinței civile nr.49/CA/12.01.2010 pronunțată de Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-, având ca obiect refuz acordare drepturi protecție socială.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă avocat pentru intimata reclamantă, lipsă fiind recurenta pârâtă Agenția Județeană de Prestații Sociale
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Recursul este declarat și motivat de recurenta pârâtă Agenția Județeană de Prestații Sociale B în termenul prevăzut de lege și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar conform art. 17 din Legea nr. 146/1997.
La dosar nu s-a depus întâmpinare.
Avocat depune la dosar împuternicire avocațială și chitanța privind achitarea onorariului de avocat și declară că nu are cereri de formulat, probe de administrat, solicitând acordarea cuvântului asupra recursului. Totodată învederează că numele corect al intimatei reclamante este -, nu cum greșit a trecut, urmând a formula o cerere de îndreptare la instanța de fond în acest sens.
Nemaifiind formulate alte cereri, probe de administrat, instanța în baza art. 150 coroborat cu art. 316 Cod procedură civilă, închide dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat pentru intimata reclamantă, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței recurate ca fiind temeinică și legală cu cheltuieli de judecată.
Solicită a se observa că recurenta pârâtă în cuprinsul motivelor de recurs nu a făcut altceva decât să reitereze aceleași motive exprimate în cuprinsul întâmpinării depuse la instanța de fond.
CURTEA
Asupra recursului de față
Constată că prin Sentința civilă nr. 49/CA/12.01.2010 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta Agenția Județeană de Prestații Sociale B si in consecința a fost obligată pârâta să plătească indemnizație de creștere a celui de-al doilea copil în cuantum de 600 lei/lună în favoarea reclamantei, pentru perioada 29.11.2008 -18.06.2009 și a fost obligată pârâta AJPS B să plătească reclamantei suma de 739,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Au fost respinse restul pretențiilor reclamantei, ca nefondate.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanta a solicitat plata indemnizației pentru cel de-al doilea copil prin cererea nr.8825/28.09.2009. S-a arătat că trebuie analizată finalitatea urmărită de actul normativ ce reglementează indemnizația pentru creșterea copilului -OUG 148/2005, în forma în vigoare la data nașterii copiilor reclamantei, în raport de aceasta urmând a se examina dacă există sau nu o discriminare între mamele care au un singur copil sau dau naștere la gemeni, tripleți
Rațiunea ordonanței este, după cum îi spune și denumirea și după cum reiese din nota de fundamentare, aceea de a susține familia în vederea creșterii copilului, iar modalitățile de susținere sunt, în principal, concediul pentru îngrijirea copilului și indemnizația pentru creșterea copilului. Dacă în privința primei modalități, respectiv concediul pentru îngrijirea copilului nu există nici o discuție cu privire la numărul de concedii acordate pentru ipoteza nașterii de gemeni (în sensul de a se acorda 2+2 ani sau de a beneficia ambii părinți), acesta depinzând în mod explicit de vârsta copilului (textul este foarte clar, până la împlinirea de către copil a vârstei de 2 ani), nu același lucru se poate spune despre indemnizația pentru creșterea copilului.
Așa cum a statuat, în interpretare, Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 1947/2007, în soluționarea excepției de nelegalitate a art. 2 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor nr.OUG 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului aprobate prin nr.HG 1825/2005, "Instanța de fond a apreciat corect că acordarea indemnizației lunare a fost raportată prin art. 6 din nr.OUG 148/2005la numărul copiilor născuți, iar nu la numărul nașterilor, situație în care dispozițiile art. 2 din normele metodologice sunt nelegale. nașterea ca reprezentând aducerea pe lume a unuia sau a mai multor copii vii, art. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 1825/2005 completează în mod nelegal actul normativ cu forță superioară în aplicarea căruia a fost adoptat și încalcă principiul egalității de tratament între copiii proveniți dintr-o sarcină simplă și multiplă".
Chiar dacă decizia ÎCCJ nu se impune în prezenta cauză cu autoritate de lucru judecat, ea poate fi reținută de instanță în considerarea interpretării pe care o dă implicit naturii juridice a indemnizației, anume ca un drept al copilului, astfel încât principiul nediscriminării între aceștia, după cum provin din sarcini simple sau multiple, să fie aplicabil la speță.
Mai mult, ÎCCJ statuează expressis verbis că "va fi respinsă și susținerea recurentului că indemnizația lunară nu reprezintă o măsură de protecție a copilului, cu atât mai mult cu cât beneficiarul dreptului rezultă din norma legală cuprinsă în art. 6 din ordonanța de urgență și nu poate fi stabilit prin trimitere la actele normative referitoare la alte forme de protecție socială".
La toate acestea se adaugă, aspect deloc neglijabil în economia argumentării, și caracterul imprevizibil al nașterii de gemeni, imposibilitatea de prevedere și/sau de influențare a sarcinii din partea părinților. Prin urmare, nu poate fi vorba nici de niște efecte ale mai multor sarcini succesive, care să fi fost asumate în cunoștință de cauză.
De altfel, OUG nr.148/2005 nu definește nașterea, astfel că nu se justifică o interpretare diferită pentru faptul ce derivă din naștere față de celelalte situații generatoare ale drepturilor solicitate, singura concluzie logică, rațională și rezonabilă fiind aceea că în cazul nașterii elementul de referință trebuie să fie numărul copiilor, iar nu cel al nașterilor.
Aceleași considerente au fost avute în vedere și de legiuitor în momentul în care a modificat OUG nr.148/2005 prin Legea nr.239/2009, prin art.2 stabilindu-se că: "Cuantumul indemnizației prevăzute la art. 1 alin.1 se majorează cu 600 lei pentru fiecare copil născut dintr-o sarcină gemelară, de tripleți sau multipleți, începând cu al doilea copil provenit dintr-o astfel de naștere."
Deoarece după apariția acestei legi reclamanta primește cea de-a doua indemnizație, acțiunea acesteia pentru perioada de după 18.06.2009 este nefondată.
Raportat considerentelor de fapt și de drept expuse, văzând că pârâta AJPS B nu a răspuns, în mod nejustificat, la adresa 8825/28.09.2009 în temeiul dispozițiilor art. 1, 2 al. 1 lit. c, i și art. 18 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 a fost admisă în parte acțiunea și, pe cale de consecință, s-a recunocut reclamantei dreptul de a beneficia de indemnizația pentru creșterea celui de-al doilea copil, in cuantum de 600 lei, pentru perioada 29.11.2008 -18.06.2009 și a fost obligată pârâta să-i plătească reclamantei această indemnizație.
În temeiul dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, a fost obligată pârâta să plătească reclamantei și cheltuielile de judecată efectuate in această cauză, constând in taxă judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu de avocat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Agenția Județeană pentru Prestații Sociale B criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În dezvoltarea motivelor de recurs pârâta a arătat că se impunea admiterea excepției tardivității față de data emiterii deciziei prin care s-a acordat indemnizația de creștere a copilului, reclamanta trebuia s-o conteste în 30 zile de la 23.01.2009. Sumele primite cu titlu de indemnizație reprezintă acceptarea tacită a deciziei. Reclamanta a uzat de un artificiu pentru a fi repusă în termen.
Pe fond consideră că prima instanță a interpretat greșit art. 6 alin. 1 din Ordonanța de Urgență a Guvernului 148/2005 prin acordarea mai multor indemnizații, indemnizația se cuvine pentru fiecare naștere și nu pentru fiecare copil. Art. 3 din Normele metodologice HG 1025/2006 definește nașterea. Legea urmărește îmbunătățirea echilibrului social economic al familiei și nu reprezintă măsuri de protecție a copilului. Intenția legiuitorului a fost de stabilire a indemnizației in funcție de număr de nașteri și nu după numărul de copii. Se citează și prevederile art. 5 din Ordonanța de Urgență a Guvernului 148/2005 și dispozițiile Deciziei Curții Constituționale 937/2006. Consideră că față de cadrul legal menționat decizia directorului DMIS Baf ost corectă. Modificările aduse ordonanței prin legea nr. 239/10.06.2009 nu sunt aplicabile speței ele nu produc efecte retroactiv.
Intimata reclamantă nu a depus la dosar întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarelor, sentința atacată raportat la motivele de recurs invocate, Curtea constată că recursul este nefondat.
Reclamanta a născut la data de 27.10.2008 doi copii gemeni. A solicitat indemnizația cuvenită potrivit OUG nr.148/2005. Prin Decizia 20.-/23.01.2009 a primit indemnizație doar pentru un copil. Printr-o cerere ulterioară din 28.09.2009 a solicitat să i se acorde și indemnizația pentru cel de-al doilea copil. Pârâta nu a soluționat cererea reclamantei privind acordarea unei indemnizații și pentru cel de-al doilea copil. Reclamanta s-a adresat instanței de judecată cu prezenta cerere.
Corect a reținut prima instanță că nu se impune calcularea termenului față de data emiterii deciziei 20.-/23.01.2009, aceasta nefiind contestată, ci față de data cererii noi formulate la care nu s-a primit răspuns respectiv 28.09.2009.
Pentru soluționarea excepției de tardivitate se vor avea în vedere și dispozițiile art. 10 din Ordonanța de Urgență a Guvernului 148/2005 coroborat cu art.8 din același act normativ în sensul că drepturile prevăzute de prezenta ordonanță de urgență, reprezentând indemnizație, stimulent sau alocație de stat pentru copii, se acordă, la cerere, se cuvin și se plătesc după cum urmează: "b) începând cu data nașterii copilului, dacă cererea este depusă în termen de 60 de zile lucrătoare de la acea dată, în cazul persoanelor care nu îndeplinesc condițiile, conform legii, pentru acordarea concediului de maternitate și a indemnizației aferente; d) de la data depunerii cererii, pentru toate celelalte situații, inclusiv pentru cazul în care cererea a fost depusă peste termenele prevăzute la lit. a), b) și c)."
Față de data cererii depuse de reclamantă pentru acordarea indemnizației și pentru cel de-al doilea copil acțiunea este formulată în termen.
Conform art 6 în vigoare la data depunerii cererii de către reclamantă:
"(1) Concediul și indemnizația lunară prevăzute la art. 1, respectiv la art. 2, precum și stimulentul prevăzut la art. 3 se cuvin pentru fiecare dintre primele 3 nașteri sau, după caz, pentru primii 3 copii ai persoanelor aflate în una dintre situațiile prevăzute la art. 5 alin. (2), după data de 1 ianuarie 2006.
(2) Se ia în calcul la stabilirea celor 3 nașteri și nașterea survenită până la data de 31 decembrie 2005 inclusiv, în situația în care solicitanții drepturilor prevăzute de prezenta ordonanță de urgență îndeplinesc condițiile de acordare a acestora după data de 1 ianuarie 2006."
Legea prevede deci acordarea indemnizației și stimulentului pentru fiecare trei nașteri sau pentru primii trei copii.
Pârâta a interpretat dispoziția menționată în sensul că se raportează doar la numărul nașterilor și nu și la numărul copiilor născuți.
ÎCCJ, analizând excepția de nelegalitate a dispozițiilor dispozitiilor art. 2 din Normele metodologice de aplicare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.148/2005, aprobate prin Hotarârea Guvernului nr.1825/2005 a concluzionat că " nasterea ca reprezentând aducerea pe lume a unuia sau a mai multor copii vii, art.2 din Hotarârea Guvernului nr.1825/2005 completeaza în mod nelegal actul normativ cu forță superioară în aplicarea căruia a fost adoptat si încalcă principiul egalitații de tratament între copiii proveniți dintr-o sarcină simplă si multiplă".
Prin HG 1025/2006 aplicabil se menține aceiași definiție în sensul că "prin naștere se înțelege aducerea pe lume a unuia sau a mai multor copii vii". Din acest motiv s-au invocat cele reținute de instanța supremă referitoare la prevederile HG 1825/2005.
Ordonanța de Urgență a Guvernului nr 148/2005 reglementează susținerea familiei în vederea creșterii copilului.
de drepturile prevăzute de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului fiecare dintre părinții firești ai copilului, precum și persoana căreia i s-a încredințat copilul în vederea adopției, care a adoptat copilul, care are copilul în plasament ori în plasament în regim de urgență, precum și persoana care a fost numită tutore, denumite în continuare persoane îndreptățite, dacă acestea îndeplinesc cumulativ următoarele condiții:
a) sunt cetățeni români sau, după caz, cetățeni străini ori apatrizi;
b) au domiciliul sau reședința în România, conform legii;
c) locuiesc împreună cu copilul/copiii pentru care solicită drepturile și se ocupă de creșterea și îngrijirea acestuia/acestora.
Se constată că acordarea acestor drepturi se raportează în primul rând la interesul copilului și nu la contribuția la asigurări sociale a mamei. Părintele copilului are un drept propriu în funcție de contribuția sa la bugetul de stat prin impozitul pe venit plătit (85%), iar pentru susținerea familiei și protecția copilului sunt prevăzute indemnizații minimale ce se acordă în funcție de numărul de nașteri/ de copii de care se ocupă de creștere și îngrijire persoana respectivă. Este de subliniat dispoziția legală potrivit căreia o condiție esențială este ca persoana să locuiască împreună cu copilul/copiii pentru care solicită drepturile și să se ocupe de creșterea și îngrijirea acestuia/acestora. Deci drepturile se solicită pentru copii nu pentru părinți, tutori, adoptatori etc.
Nu este o discriminare între persoanele care au născut un copil față de cele care au născut doi sau mai mulți copii. Prin actul normativ menționat se instituie o formă de protecție socială destinată familiilor cu copii în vârstă de până la 2 ani, respectiv 3 ani în cazul copiilor cu handicap, din necesitatea îmbunătățirii echilibrului social-economic al familiei, prin susținerea acesteia în vederea creșterii copilului, în scopul stimulării creșterii natalității și diminuării fenomenului de abandon al copiilor. Dreptul la concediu, prevăzut de ordonanță, este un drept complex format din două componente indisolubil legate, cea nepatrimonială ce se constituie din perioada de 2, respectiv 3 ani, pe care persoana îndreptățită o dedică exclusiv creșterii copilului, și cea patrimonială, reprezentată de indemnizația lunară de care persoana beneficiază pe timpul acestei perioade.
Am arătat că părintele are un drept al său în funcție de venituri, iar pentru fiecare copil se acordă drepturile proprii acestuia.
Decizia 937 din 19 decembrie 2006 Curții Constituționale consideră textul art. 6 ca fiind constituțional nu interpretează dispozițiile acestuia.
În prezent, art. 2 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr 148/2005 așa cum a fost modificat prin Legea nr. 239/2009; Legea nr. 240/2009 are următorul cuprins "Cuantumul indemnizației prevăzute la art. 1 alin. (1) se majorează cu 600 lei pentru fiecare copil născut dintr-o sarcină gemelară, de tripleți sau multipleți, începând cu al doilea copil provenit dintr-o astfel de naștere."În acest fel s-au lămurit controversele apărute în practică referitoare la posibilitatea acordării unei sume suplimentare pentru fiecare copil născut dintr-o sarcină multiplă. Aceste dispoziții nu prevăd retroactiv acordarea unui drept ci vin să întărească argumentele menționate anterior în sensul că trebuie să se aibă în vedere și numărul de copii nu doar numărul de nașteri.
Pentru aceste considerente Curtea în baza art. 312 alin 1 raportat la art. 304 pct. 9 și art. 304 indice 1 Cod procedură civilă urmează să respingă recursul declarat și să mențină sentința civilă atacată cu completarea motivării din prezenta decizie.
Văzând și prevederile art. 274 Cod procedură civilă. Intimata reclamantă a solicitat și acordarea cheltuielilor de judecată efectuate în recurs depunând o chitanță de plată a onorariului avocațial în sumă de 700 lei. Curtea apreciază că aceste sume sunt nepotrivit de mari față de obiectul și valoarea pricinii precum și față de munca depusă de avocat în faza de recurs (nu s-a depus întâmpinare, nici concluzii scrise, iar recursul s-a soluționat la primul termen de judecată). În consecință se vor acorda doar în parte cheltuielile de judecată solicitate urmând a face aplicarea dispozițiilor alin. 3 din art. 274 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta pârâtă Agenția Județeană de Prestații Sociale B împotriva Sentinței civile nr.49/CA/12.01.2010 pronunțată de Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ.
Obligă recurenta să plătească intimatei suma de 200 lei cheltuieli de judecată parțiale în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 26 februarie 2010.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
- -
Red. /02.03.2010
Dact. /04.03.2010
- 4 ex.
Jud. fond
Președinte:Marcela ComșaJudecători:Marcela Comșa, Maria Ioniche, Constantin Epure
