Refuz soluționare cerere institutii publice. Decizia 49/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 49
Ședința publică de la 16 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ștefan Făt
JUDECĂTOR 2: Carla Maria Cojocaru
JUDECĂTOR 3: Iosif Morcan
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea cererii de revizuire formulată de revizuenta prin mandatar împotriva deciziei civile nr.403/31.10.2007 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că s-a înregistrat la dosar cerere din partea mandatarului revizuentei, prin care precizează că renunță la judecarea cererii de revizuire formulată în data de 29.11.2007 și solicită judecarea cererii formulată în data de 30.11.2007. Totodată s-a înregistrat la dosar chitanța reprezentând taxa de timbru în cuantum de 10 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei din partea revizuentei.
Instanța față de actele de la dosar, lasă cauza în pronunțare.
- CURTEA DE APEL -
Asupra cererii de revizuire de față:
Prin cererea de revizuire înregistrată la această instanță sub dosar nr-, precizată, revizuentul a solicitat revizuirea deciziei nr.403/CA/31.10.2007 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosar nr-.
A solicitat admiterea cererii de revizuire, modificarea în tot a deciziei atacate, în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
În motivele de revizuire se arată că instanța de recurs s-a pronunțat asupra a trei lucruri care nu s-au cerut și a depășit obiectul acțiuni, respectiv:
-atât instanța de fond, cât și cea de recurs s-au pronunțat asupra unui lucru care nu s-a cerut, respectiv anularea Deciziei nr.148/2003 emisă de pârât și anulată de Curtea de Apel prin decizia nr.206/2005;
-instanța s-a pronunțat asupra unui lucru care nu s-a cerut, respectiv constatarea instanței că pârâtul a pus în aplicare Decizia nr.206/2005, deși depășește obiectul acțiunii;
-instanța s-a pronunțat și asupra faptului că pârâtul a dispus prin Decizia nr.33/23.02.2006 transferul lui la Școala Generală nr.7 P, pe catedra de educație tehnologică - tehnologia informației.
În drept invocă dispozițiile art.322 pct.2 Cod pr.civilă.
Cererea de revizuire a fost timbrată cu suma de 10 lei timbru fiscal și 0,15 lei timbru judiciar.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată următoarele:
Prin cererea în contencios administrativ înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara sub nr- reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul Inspectoratul Școlar al Județului H, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate refuzul nejustificat în soluționare și nesoluționarea în termen legal a contestației depuse de reclamantă la sediul pârâtei la data de 15.09.2006, ce avea ca obiect anularea deciziei de titularizare a numitei și obligarea la daune morale în sumă de 20.000 lei.
În drept s-au invocat art. 18 din Legea 554/2004.
În motivare s-a arătat că pârâta a refuzat să anuleze decizia 148/2003 prin care numita a fost titularizată la Școala General din P, deși prin decizia 206/2005 a Curții de APEL ALBA IULIAs -a dispus irevocabil în acest sens, aducând reclamantei prejudicii de natură materială și morală.
Prin sentința civilă nr. 957/CA/19.06.2007 Tribunalul Hunedoaraa admis în parte acțiunea reclamantei și a constatat refuzul nejustificat de soluționare și soluționarea cu întârziere a contestației depuse de reclamantă la data de 15.09.2006 și obligat pârâtul la plata sumei de 1.000 lei cu titlu de daune morale.
Pentru a pronunța această sentință Tribunalul Hunedoaraa reținut că pârâtul a refuzat nejustificat să pună în aplicare decizia 206/2005 a Curții de APEL ALBA IULIA prin care a fost anulată decizia 148/2003 a Inspectoratului Școlar Hotărârea a rămas irevocabilă la data de 21.02.2005 și a fost pusă în executare la data de 14.02.2007, situație în care acțiunea este întemeiată față de disp. art. 24 din Legea 554/2004. În ceea ce privește acordarea daunelor morale instanța de fond a reținut că ingineria administrativă creată de pârâtă în mod artificial a creat un real disconfort reclamantei, astfel încât cererea ei este justificată, însă nu în cuantumul solicitat, întrucât daunele morale trebuie să fie rezonabile și să nu constituie motiv de îmbogățire.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta care a solicitat modificarea în parte a hotărârii și admiterea cererii de acordare a daunelor morale în cuantumul solicitat de 20.000 lei, invocând în drept art. 304 pct. 8 și 10 cod pr. civilă și art. 18 din Legea 554/2004.
În expunerea de motive s-a arătat că suma acordată de instanța de fond este nerezonabilă față de împrejurarea că este inadmisibil ca pentru a pune în executare 3 decizii irevocabile să fie necesari 2 ani. Mai mult, instanța de fond nu a avut în vedere, la soluționarea acestei cereri mijloacele de apărare prezentate de reclamantă, respectiv: admiterea cererii de intervenție în dosarul 4878/2005 al Tribunalului Hunedoara, întâmpinarea formulată de pârât în același dosar, recursul formulat de pârât în același dosar, decizia pronunțată de instanța de recurs.
Împotriva aceleiași sentințe a formulat recurs și pârâtul Inspectoratul Școlar al județului H, care a solicitat modificarea sentinței și respingerea cererii reclamantei, în temeiul art. 304 pct. 8 cod pr. civilă, întrucât pârâtul a pus în executare decizia civilă nr. 206/2005, prin decizia 87/2.07.2005.
Părțile au depus la dosar întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului declarat de partea adversă.
Curtea analizând legalitatea și temeinicia sentinței atacate prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, în temeiul art. 304 indice 1 cod pr. civilă, Curtea constată următoarele:
Reclamanta a sesizat instanța de fond cu o acțiune prin care a solicitat constatarea, în același timp, atât a unui fapt negativ cât și a unui fapt pozitiv: refuzul nejustificat de soluționare a contestației depuse la data de 15.09.2006 și, totodată, soluționarea contestației cu depășirea termenului de 30 de zile prev. de art. 2 lit. g și h din Legea 554/2004 (în forma în vigoare la data introducerii acțiunii).
Din disp. art. 1 alin. 1 din Legea 554/2004 rezultă că se poate adresa instanței de contencios administrativ persoana care se consideră vătămată printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termen legal a unei cereri. Așadar, vătămarea poate consta fie în actul emis și atunci persoana vătămată acționează pentru anularea actului, fie în lipsa emiterii actului, situație în care persoana vătămată acționează în justiție pentru obligarea pârâtului la emiterea actului. La această concluzie ajungem și prin lecturarea art. 18 din lege, care prevede soluțiile pe care le poate pronunța instanța: așadar, instanța poate, să anuleze, în tot sau în parte, actul administrativ, sau să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ. În speță pârâtul a răspuns reclamantei la cererea formulată de aceasta la data de 15.09.2006 prin adresa nr. 6053/20.11.2006 ( 10), prin care i s-a adus la cunoștință că prin decizia 33/23.02.2006 numita a fost transferată la Școala Generală nr. 7, cu completarea catedrei la Școala Generală, iar decizia și adresa de comunicare au fost atacate de aceasta din urmă în instanță. Într-adevăr, acest răspuns este formulat cu depășirea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 2 lit. g din Legea 554/2004, dacă am lua în considerare data de 15.09.2006 care este scrisă cu pixul pe cererea de la fila 9, fără ca această cerere să poarte o ștampilă de înregistrare și fără să se poată vedea această dată "la ieșire din fax", după cum susține reclamanta. Însă este de observat că reclamanta nu solicită, prin acțiunea formulată în instanță, nici anularea răspunsului primit (adresa nr. 6053/20.11.2006), și nici obligarea pârâtului să emită vreun alt act, pentru ca instanța să procedeze conform art. 18 alin. 1, teza 1 sau teza 2 din Legea 554/2004. Doar dacă instanța ar fi dispus în sensul art. 18 alin. 1, anularea actului sau obligarea autorității să emită actul, atunci ar fi devenit incident și art. 18 alin. 3, pe care îl invocă în drept reclamanta, respectiv obligarea la daune materiale sau morale.
Pe de altă parte, prin cererea de la fila 9, din data de 15.09.2006 reclamanta a solicitat pârâtului anularea deciziei emisă de inspectoratul școlar prin care a fost titularizată în Școala, deși pârâtul nu putea să-și anuleze propria decizie, cu atât mai mult cu cât această decizie a fost deja anulată de Curtea de APEL ALBA IULIA prin Decizia 206/2005. Din dispozitivul acestei decizii (13) se constată că instanța de judecată a fost cea care a anulat decizia 148/2003 și nu a stabilit nici o obligație în sarcina pârâtului de a-și anula, la rândul său, propria decizie. Deci reclamanta nu avea nici un temei legal de a cere pârâtului să mai anuleze încă odată ceea ce a anulat în mod irevocabil instanța de judecată, ci reclamanta trebuia să sesizeze instanța de judecată, în temeiul art. 25 alin. 1 din Legea 554/2004 pentru a aplica conducătorului autorității publice sancțiunea la care se referă art. 24 alin. 2 din lege și pentru a acorda despăgubiri pentru întârziere în executarea unei hotărâri judecătorești irevocabile, mai ales că fapta poate întruni și elementele constitutive ale unei infracțiuni, în temeiul art. 24 alin. 3.
De altfel, prin Decizia 87/2.07.2005 pârâtul Inspectoratul Școlar al jud. Hap us în executare decizia 206/2005 a Curții de Apel; prin această decizie s-a dispus transferul d-nei de la Școala Generală nr. 7 la Școala Generală, titulară pe catedra de educație tehnologică-tehnologia informației, începând cu data de 1.09.2005 (25, dosar recurs). De asemenea, prin Decizia 33/23.02.2006, s-a dispus transferul d-nei la Școala Generală nr. 7, pe catedra de educație tehnologică-tehnologia informației, în mod retroactiv, începând cu aceeași dată, 1.09.2005. Așadar, ceea ce se poate imputa pârâtului este întârzierea în punerea în executare a unei hotărâri irevocabile, din luna februarie 2005 până în luna septembrie 2005, dar reclamanta nu a sesizat instanța de fond cu o astfel de acțiune, respectiv cu o cerere în despăgubiri pentru executarea cu întârziere a unei hotărâri judecătorești, ci cu o acțiune privind cererea sa din 15.09.2006. Este adevărat că reclamanta arată, în cadrul motivării în fapt a acțiunii, că invocă disp. art. 24 alin. 1 din Legea 554/2004 (4 dosar fond), referitoare la executarea cu întârziere a unei hotărâri judecătorești, dar nu solicită, în temeiul art. 25 din aceeași lege, aplicarea unei amenzi conducătorului instituției pârâte sau despăgubiri pentru întârziere. Deși instanța de fond a reținut ca unic temei de drept disp. art. 24 din Legea 554/2004, este evident că nu a avut în considerare aceste dispoziții legale, deoarece procedura prevăzută pentru soluționarea unei astfel de cereri este cea de la art. 25, adică cererea se soluționează în camera de consiliu, de urgență și se pronunță o hotărâre susceptibilă de a fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare. De asemenea, instanța de fond reține în mod greșit, în considerente că reclamanta s-a adresat pârâtei cu cererea din data de 15.09.2006 solicitând punerea în aplicare a deciziei Curții de Apel nr. 206/2005; lecturând această cerere se constată că reclamanta nu a solicitat acest lucru, ci anularea deciziei 148/2003.
S-a constatat așadar că recursul pârâtului Inspectoratul Școlar al Jud. H este fondat, instanța interpretând greșit actul juridic dedus judecății, în sensul art. 304 pct. 8 cod pr. civilă. Mai mult, instanța de fond a admis acțiunea reclamantei, constatând două situații de fapt absolut contradictorii: refuzul nejustificat de soluționare și soluționarea cu întârziere peste termenul legal a cererii depusă de reclamantă la data de 15.09.2006.
Din analiza disp. legii 554/2004 în forma în vigoare la data introducerii acțiunii se constată că nu este posibilă constatarea celor două situații, în același timp, deoarece ele se exclud reciproc.
Potrivit art. 2 lit. h din Legea 554/2004 refuzul nejustificat de a soluționa o cerere presupune exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a rezolva cererea. Această situație nu este incidentă în speță, întrucât pârâtul a răspuns reclamantei prin adresa nr. 6053/20.11.2006 (10), prin care i-a adus la cunoștință că d-a a fost transferată la Școala Generală nr. 7 prin Decizia 33/23.02.2006.
Potrivit art. 2 lit. g nesoluționarea în termen legal a unei cereri presupune faptul de a nu răspunde solicitantului în termen de 30 de zile de la înregistrarea cererii. Această situație este într-adevăr incidentă în speță, întrucât pârâtul a răspuns cererii din data de 15.09.2006 cu adresa din 20.11.2006, însă cele două situații, prevăzute la lit. g și h se exclud reciproc și nu pot fi constatate simultan.
Așadar, s-a apreciat că hotărârea atacată este pronunțată cu aplicarea greșită a legii, în sensul art. 304 pct. 9 cod pr. civilă, și față de incidența art. 304 pct. 8 și de celelalte motive arătate mai sus și constatate de instanță în temeiul art. 304 indice 1 cod pr. civilă, care permit instanței să examineze cauza sub toate aspectele, Curtea va admite recursul pârâtului și va modifica în tot sentința atacată, în sensul că va respinge acțiunea reclamantei ca nefondată.
În ceea ce privește recursul reclamantei acesta se va respinge ca nefondat întrucât toate motivele de recurs sunt structurate pe cuantumul redus al daunelor morale acordate de instanța de fond, reclamanta solicitând obligarea pârâtului la plata sumei de 20.000 lei. Or, atâta timp cât s-a motivat mai sus netemeinicia acțiunii reclamantei și, în consecință, s-a respins acțiunea acesteia, este evident că nu este posibilă nici admiterea cererii de acordare a daunelor morale în temeiul art. 18 alin. 3, cum solicitat reclamanta.
În ceea ce privește motivul de recurs prev. de art. 304 pct. 10 cod pr. civilă, respectiv nepronunțarea instanței asupra unui mijloc de apărare sau asupra unei dovezi administrate, Curtea constată că acest motiv de recurs a fost abrogat prin art. I pct. 111 indice 1 din OUG 138/2000, punct introdus prin art. I pct. 49 din Legea 219/2005.
Verificând susținerile revizuentului, Curtea constată că motivele invocate sunt nefondate și ca atare cererea de revizuire va fi respinsă pentru considerentele ce se vor arăta.
Art.322 pct.2 Cod pr.civilă este o aplicare a principiului disponibilității și vizează inadvertențele dintre ceea ce s-a cerut și ceea ce instanța a pronunțat.
Or, obiectul acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta a fost constatarea refuzului nejustificat în soluționarea și nesoluționarea în termen legal a contestației depusă la Inspectoratul Școlar Județean H - D la data de 15.09.2006, anularea deciziei de titularizare a numitei și obligarea la daune morale de 20.000 lei.
În motivele de recurs a solicitat acordarea în totalitate a daunelor morale solicitate.
Atât instanța de fond, cât și cea de recurs nu s-au pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut (extra petita), nici nu a dat mai mult decât s-a cerut (plus petita), iar faptul că în motivarea hotărârilor atacate se face referire la unele decizii ale pârâtului sau numere de hotărâri judecătorești este o împrejurare prin care se arată doar starea de fapt în soluționarea plângerilor depuse de reclamantă și a modului de soluționare și nu dispoziții, care are legătură strânsă cu decizia atacată prin prezenta revizuire.
Sub un alt aspect, cererea de revizuire formulată este inadmisibilă.
După modificarea Codului d e procedură civilă prin nr.OUG138/2000 aprobată prin Legea nr.219/2005, art.281/2, îngăduie părții interesate să ceară completarea hotărârii, atunci când instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale. Or, reclamanta prin mandatar - a solicitat completarea încheierii de ședință din data de 31.10.2007 pronunțată în dosarul nr-, susținând că instanța nu s-a pronunțat asupra excepției de ilegalitate asupra deciziei nr.87/2.07.2005 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA.
Prin decizia nr.598/19.12.2007, irevocabilă, pronunțată în dosarul de mai sus, s-a respins cererea reclamantului.
Făcându-se o asemenea cerere, nu se mai poate cere și revizuirea hotărârii pentru aceleași motive, întrucât se opune puterea de lucru judecat a hotărârii dată în procedura de completare.
Urmare celor expuse, în temeiul art.326 și urm.Cod pr.civilă, Curtea va respinge cererea de revizuire formulată de revizuentă.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta prin mandatar împotriva deciziei civile nr.403/31.10.2007 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 16 Ianuarie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Dact.
2 ex./25.02.2008
Jud.recurs - -, -, -
Președinte:Ștefan FătJudecători:Ștefan Făt, Carla Maria Cojocaru, Iosif Morcan
