Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința 299/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILĂ nr. 299/2009
Ședința publică din 16 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Claudia Idriceanu
GREFIER: - -
Pe rol acțiunea în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL T ȘI SPORTULUI, având ca obiect suspendare executare act administrativ- Ordinul nr. 582 din 24.04.2009 emis de pârât.
S-au înregistrat la dosar în data de 15 iunie 2009, note -scrise din partea pârâtului MINISTERUL T ȘI SPORTULUI.
dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 09.06.2009 când pronunțarea hotărârii s-a amânat pentru termenul de azi, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA,
Prin cererea înregistrată la data de 12 mai 2009 reclamanta în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL T ȘI SPORTULUI a solicitat în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004 suspendarea executării Ordinului nr. 582/24 aprilie 2009 până la pronunțarea instanței de fond asupra legalității și temeiniciei actului administrativ unilateral atacat.
În motivarea cererii sale reclamanta a arătat că, conform dispozițiilor art. 14 din Legea contenciosului administrativ, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unor pagube iminente, după sesizarea în condițiile art. 7 autorității publice emitente, persoana vătămată poate solicita suspendarea actului administrativ. În virtutea acestui temei legal consideră necesar a proba existența celor două condiții impuse de legiuitor respectiv cazul bine justificat și paguba iminentă.
Conform art. 2 alin 1 lit t din Legea contenciosului administrativ, existența unui caz bine justificat poate fi reținută dacă din împrejurările cauzei ar rezulta o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate care constituie unul dintre fundamentele caracterului executoriu al actelor administrative, precum și natura propriu-zisă a măsurii dispuse și efectele asupra unor raporturi juridice.
Prin Ordinul nr. 582/24 aprilie 2009 care a avut la bază OUG 37/2009 și art. 65 alin 1 din Legea nr. 53/2003, funcția de conducere de Director a Direcției pentru Tineret a județului M s-a desființat iar pe cale de consecință, raportul de muncă încheiat cu petenta își încetează efectele.
Actul atacat este nelegal și netemeinic întrucât din punct de vedere formal, conform art. 74 alin 1 coroborat cu art. 62 alin 2 din Legea nr. 53/2003 se impunea ca decizia de concediere să cuprindă motivele care determină concedierea, precum și termenul în care poate fi contestată și instanța judecătorească competentă.
Ordinul menționat nu cuprinde nici motivele care au determinat desființarea postului, respectiv evidențierea clară că locul de muncă desființat este efectiv, fiind o consecință a unei cauze reale și serioase.
Actul administrativ atacat nu poate fi verificat sub aspectul condițiilor impuse de art. 65 alin 1 întrucât nu are o motivare în fapt, iar necuprinderea celorlalte elemente duce la încălcarea art. 20 din Constituție prin raportare la prevederile art. 6 pct 1 din Pactul Internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale care recunoaște și garantează dreptul la muncă, precum și art. 44 din Constituție referitoare la dreptul de proprietate privată coroborat cu art 1 paragraful 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a libertăților fundamentale prin care este consacrat și protejat dreptul de proprietate.
În susținerea cererii de suspendare a executării actului administrativ reclamanta apreciază pe deplin incidente în situația de față, normele cu caracter de excepție prevăzute de art. 14 alin (1) din Legea nr. 554/2004. Astfel, reclamanta a respectat condiția prealabilă impusă de prevederile legale sus-citate justificând sesizarea autorității emitente cu o plângere împotriva actului administrativ, apreciindu-l profund nelegal și netemeinic așa încât a înaintat la data de 4 mai 2009 plângerea prealabilă prin care a solicitat revocarea în tot a deciziei pentru motive de nelegalitate și netemeinicie, obligație impusă de prevederile art. 106 aln (1) din Legea nr. 188/1999 raportat la art.7 alin (1) din Legea nr. 554/2004. În al doilea rând în baza înscrisurilor atașate la dosar reclamanta a făcut dovada existenței cazului bine justificat prin dovedirea împrejurărilor legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.
Pârâtul MINISTERUL T ȘI SPORTULUI prin notele-scrise (47-55) a solicitat respingerea cererii de suspendare. În susținerea poziției procesuale se arată faptul că în prezenta cauză nu sunt îndeplinite condițiile speciale de admisibilitate a acțiunii de suspendare a actului administrativ privind urgența, vremelnicia și prevenirea unei pagube iminente care nu s-ar putea repara deoarece actul administrativ a cărui suspendare se solicită a fost emis în executarea întocmai a legii.
Analizând cererea formulată prin prisma actelor dosarului și având în vedere dispozițiile legale aplicabile Curtea reține următoarele:
Potrivit art. 14 aln (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, autorității publice care a emis actul sau autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.
.-și cererea pe aceste dispoziții legale reclamanta solicită suspendarea executării Ordinului nr. 582 din 24 aprilie 2009 de către MINISTERUL T ȘI SPORTULUI până la pronunțarea instanței de fond asupra cererii în anularea actului administrativ.
În fapt, prin Ordinul nr. 582 din 24 aprilie 2009 pârâtul a dispus desființarea funcției publice de conducere de director al DIRECȚIEI JUDEȚENE PENTRU TINERET M din cadrul ocupată prin numire în funcție urmarea concursului de către reclamanta Ă.
Astfel cum se poate observa decizia atacată se fondează practic exclusiv pe prevederile modificatoare ale Legii nr. 188/1999 aduse prin OUG nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice, ordonanță care la art. III alin 81) prevede că "funcțiile publice, funcțiile publice specifice și posturile încadrate în regim contractual, care conferă calitatea de conducător al serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale prin unitățile administrativ-teritoriale prevăzute în anexa la ordonanță și care face parte integrantă din aceasta, precum și adjuncții acestuia se desființează în termen de 32 de zile de la data intrării în vigoare a acesteia.
În aceste condiții, reclamanta a sesizat o plângere prealabilă autoritatea emitentă apreciind actul administrativ unilateral profund nelegal și netemeinic prin aceea că s-a procedat la eliberarea sa din funcția publică de conducere și a solicitat revocarea în tot a deciziei pentru motive de nelegalitate și netemeinicie obligație impusă de prevederile art. 106 alin (1) din Legea nr. 188/1999 raportat la art. 7 alin (1) din legea contenciosului administrativ.
De aceea, instanța constată că prima condiție impusă de prevederile art. 14 alin (1) a fost îndeplinită de către reclamantă.
O altă condiție ce trebuie îndeplinită pentru admisibilitatea cererii de suspendare în cadrul procedurii instituite de art. 14 din legea contenciosului administrativ este aceea a constatării existenței unui caz bine justificat așa cum este el definit în art. 2 alin (1) lit t din legea nr. 554/2004.
Cu alte cuvinte, reclamanta trebuie să dovedească existența unor împrejurări legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.
Existența cazului bine justificat nu presupune prezentarea unor dovezi de nelegalitate evidentă, căci o asemenea cerință și interpretare ar echivala cu prejudecarea fondului cauzei.
Așa fiind, cazul bine justificat rezidă nu numai în simplele afirmații ale reclamantei dar și în argumentele juridice prezentate și sumar probate, aparent valabile, de natură a crea însă o îndoială în ceea ce privește actele contestate și a căror legalitate nu a fost încă pe deplin confirmată.
Fără a intra în analizarea temeiniciei argumentelor aduse de reclamantă Curtea reține că prin plângerea prealabilă acesta a supus analizei organului emitent mai multe motive de nelegalitate evidentă a actului administrativ a cărui suspendare o solicită, de natură a ridica serioase îndoieli asupra valabilității acestuia.
Actul atacat este nelegal și netemeinic întrucât din punct de vedere formal, conform art. 74 alin 1 coroborat cu art. 62 alin 2 din Legea nr. 53/2003 se impunea ca decizia de concediere să cuprindă motivele care determină concedierea, precum și termenul în care poate fi contestată și instanța judecătorească competentă.
Ordinul menționat nu cuprinde nici motivele care au determinat desființarea postului, respectiv evidențierea clară că locul de muncă desființat este efectiv, fiind o consecință a unei cauzei reale și serioase.
De asemenea, lipsa mențiunilor privitoare la calea de atac și termenul, determină ineficacitatea actului administrativ în sensul nulității absolute invocând în acest sens și poziția exprimată de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 506/2005 publicată în Monitorul Oficial nr. 982/4 noiembrie 2005, conform căreia "apărarea împotriva unor măsuri abuzive și nelegale, de îngrădire a exercițiului dreptului la muncă constituie un drept constituțional fundamental al salariatului, acest drept îl poate exercita numai în cunoștință de cauză, respectiv dacă este informat în mod corespunzător, despre motivele de drept și de fapt pe care angajatorul și-a întemeiat decizia și mijloacele procedurale prin care poate contesta măsura luată. Precizările cu privire la termenul de contestare și la instanța judecătorească competentă să soluționeze litigiul încă de la început, în cuprinsul deciziei de concediere contribuie la soluționarea cauzei într-un termen rezonabil".
În contextul menționat mai sus, actul administrativ atacat nu poate fi verificat sub aspectul condițiilor impuse de art. 65 alin 1 întrucât nu are o motivare în fapt, iar necuprindere celorlalte elemente duce la încălcarea art. 20 din Constituție prin raportare la prevederile art. 6 pct 1 din Pactul Internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale care recunoaște și garantează dreptul la muncă, precum și art. 44 din Constituție referitoare la dreptul de proprietate privată coroborat cu art. 1 paragraful 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a libertăților fundamentale prin care este consacrat și protejat dreptul de proprietate. Invocă în acest sens din jurisprudența CEDO, cauza Buchen contra Cehiei-2002 noțiunea de "bun" înglobează orice interes al unei persoane de drept privat ce are o valoare economică astfel că dreptul la salariu este asimilat dreptului de proprietate.
Invocarea doar a dispozițiilor OUG nr. 37/2009 nu realizează o motivare eficientă, deoarece deasupra acestei jalnice expresii a Guvernului României, nu pot înfrânge normele constituționale precum și legi aplicabile în materie respectiv Codul Muncii și Statutul funcționarului public.
Nu în ultimul rând pentru admisibilitatea cererii de suspendare a actului administrativ se impune și îndeplinirea cerinței privind prevenirea unei pagube iminente așa cum a fost aceasta definită în art. 2 alin (1) lit ș din legea nr. 554/2004 respectiv "un prejudiciu material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea vizibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public".
În dovedirea acestei cerințe reclamantul înțelege să se prevaleze de solicitarea de constatare a neconstituționalității OUG nr. 37/2009 care însă urmează a se formula odată cu sesizarea instanței cu soluționarea cererii în anulare a deciziei deoarece atât acest act administrativ cu caracter normativ cât și decizia care îl vizează și îl afectează în mod nemijlocit pe reclamantă au fost emise cu încălcarea prevederilor art. 115 alin (6) din Constituția României, fiind de natură a afecta în modul cel mai grav cu putință drepturi, libertăți și îndatoriri prevăzute de Constituție.
În concret, aceste acte administrative sunt de natură a afecta grav drepturi fundamentale, precum dreptul la muncă, dreptul la producția socială a muncii și dreptul la un nivel de trai decent, fiind apte a produce un important prejudiciu material dar și moral al reclamantului care se impune a fi evitat prin suspendarea executării acestei decizii.
Prin conținutul lor aceste drepturi complexe includ dreptul la salariul și dreptul la condiții rezonabile de viață de natură a asigura titularului lor un trai decent. Ori, menținerea efectelor actului administrativ atacat va avea drept consecință imediată încetarea raporturilor de serviciu ale reclamantului și pierderea de către acesta a tuturor drepturilor de natură salarială aferentă.
Pe de altă parte, eliberarea reclamantei din funcția publică de conducere pe care o ocupă este de natură a afecta grav imaginea și prestigiul profesional al acestuia iar în condițiile în care ulterior, în soluționarea cererii sale de anulare a actului administrativ s-ar constata nelegalitatea acestuia, repararea prejudiciilor create în plan moral va fi foarte dificilă în raport de specificul activității desfășurate de acesta.
În concluzie, suspendarea executării actului administrativ unilateral se impune a fi dispusă în cauză atât din perspectiva îndeplinirii cerințelor art 14 alin (1) din Legea nr. 554/2004 cât și datorită faptului că aceasta ar veni în acord cu nr. R (89) 8 adoptată la 13 septembrie de Comitetul de miniștri din cadrul Consiliului Europei referitoare la protecția jurisdicțională provizorie în materie administrativă.
consideră că este de dorit să fie asigurată persoanele o protecție jurisdicțională provizorie și că autoritățile administrative acționează în numeroase domenii, iar activitățile lor sunt de natură a afecta drepturile, libertățile și interesele persoanelor. a apreciat că, executarea imediată și integrală a actelor administrative contestate sau susceptibile de a fi contestate poate, în anumite circumstanțe, cauza persoanelor cu un prejudiciu ireparabil și pe care echitatea îl impune ca fiind de evitat în măsura posibilului.
Față de toate considerentele mai sus expuse, în lumina dispozițiilor art. 14 alin (1) raportat la art. 2 alin (1) lit ș și t din Legea nr. 554/2004 se impune a fi admisă cererea formulată de reclamantă cu consecința suspendării executării ordinului nr. 582 din 24 aprilie 2009 emisă de pârâtă, până la pronunțarea instanței de fond asupra cererii în anularea actului administrativ.
Deși inițial prin cererea formulată s-au solicitat și cheltuieli de judecată, ulterior la cuvântul pe fond reclamanta a înțeles să solicite acordarea acestor cheltuieli odată cu soluționarea în fond a cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de reclamanta domiciliată în B-M-. 71 județul
Dispune suspendarea executării Ordinului nr. 582 din 24.04.2009 emis de Ministerul T și Sportului cu sediul în B- sector 2 până la pronunțarea instanței de fond asupra legalității și temeiniciei actului atacat.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 16 iunie 2009.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
Red./
4 ex./19.06.2009
Președinte:Claudia IdriceanuJudecători:Claudia Idriceanu
