Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 943/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-DECIZIA NR. 943/R-
Ședința publică din 17 octombrie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ioana Miriță judecător
JUDECĂTOR 2: Ioana Bătrânu
JUDECĂTOR 3: Dumitru
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâtaDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în P,-, județul A, împotriva sentinței civile nr.348/Cf/02 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - reclamantBIROUL NOTARULUI PUBLIC, cu sediul în P, str. -, -. B,. 2, județul și intimatul - chemat în garanție, domiciliat în P,-, județul A.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns avocat pentru intimatul - reclamant, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Avocat, pentru intimatul - reclamant, depune la dosar un borderou cu acte și concluzii scrise. Arată că nu are alte cereri de formulat în cauză.
Curtea, în raport de această împrejurare, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia pe fond.
Avocat, având cuvântul pentru intimatul - reclamant, solicită respingerea recursului ca nefondat, pentru motivele expuse pe larg în concluziile scrise depuse la dosar și pe care le susține oral în ședință publică.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Constată că prin acțiunea înregistrată la data de 28.09.2007, pe rolul Tribunalului Argeș, reclamantul Biroul Notarului Public - Pac hemat în judecată Direcția Generală a Finanțelor Publice A, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța, să dispună anularea deciziei nr. 25/5.04.2007, a raportului de inspecție fiscală nr. 216/22.12.2006 și a deciziei de impunere, privind obligațiile fiscale stabilite suplimentar nr. 87852/22.11.2006 și exonerarea de la plata acestora. Prin aceeași acțiune, a solicitat suspendarea executării actelor administrativ fiscale, până la soluționarea irevocabilă a cererii.
Examinând această cerere de suspendare, Tribunalul Argeș - secția civilă, complet specializat contencios administrativ și fiscal, a pronunțat sentința nr. 20/CF/25.01.2008, prin care a admis-o și a dispus suspendarea executării raportului de inspecție fiscală nr. 216/87816/22.12.2006, a deciziei de impunere nr. 87852/22.11.2006 și a deciziei nr. 25/5.04.2007, până la soluționarea irevocabilă a cauzei.
Pentru a se pronunța în sensul celor de mai sus, prima instanță a reținut că s-a invocat de către reclamant faptul că executarea silită îi perturbă activitatea și îl pune în imposibilitatea îndeplinirii celorlalte obligații curente pe care le are și că aceste motive sunt întemeiate.
Împotriva sentinței, în termen legal a formulat recurs pârâta DGFP A, care a susținut, în esență, că prima instanță nu a expus în mod concret și clar de ce a apreciat ca fiind îndeplinite condițiile cumulative privind existența cazului bine justificat și paguba iminentă, nefiind suficient faptul că se începe o executare silită în baza titlului executor fiscal.
Prin decizia civilă nr. 353/R-C/28.03.2008, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, s-a admis recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice A, s-a casat sentința și s-a trimis cauza spre rejudecare la același tribunal.
În adoptarea acestei soluții, Curtea a reținut că prima instanță nu a cercetat cererea de suspendare, nu a examinat susținerile părților și nici nu le-a argumentat din punct de vedere juridic, astfel că se impunea casarea sentinței în temeiul art. 312 alin.5 pr.civ.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș sub nr-.
La dosar s-a depus de către reclamant un borderou cu acte ( filele 17-24).
Prin sentința nr.348/CF/02.06.2008, Tribunalul Argeș - Secția civilă a admis cererea reclamantului Biroul Notarului Public și a dispus suspendarea executării raportului de inspecție fiscală nr. 216/87816/22.12.2006, a deciziei de impunere nr.87852/22.12.2006 și a deciziei nr. 25/5.04.2007, până la soluționarea irevocabilă a cauzei.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat următoarele:
Potrivit art.14 alin.1 din Legea nr.554/2004, republicată "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art.7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral, până la pronunțarea instanței de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nicio formalitate".
La art.15 alin.1, din același act normativ, se prevede că, "suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. În acest caz, instanța poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula odată cu acțiunea principală sau printr-o acțiune separată, până la soluționarea acțiunii în fond".
În cauză, cererea de suspendarea s-a formulat odată cu acțiunea principală, prin care s-a solicitat anularea actului administrativ fiscal.
Din interpretarea dispozițiilor legale mai sus menționate a rezultat că pentru a fi admisibilă cererea de suspendare, trebuiau îndeplinite cumulativ următoarele condiții: să existe un caz bine justificat, măsura suspendării trebuie să prevină o pagubă iminentă și să se ceară anularea actului administrativ, fie în procedura concilierii, fie pe calea acțiunii în justiție.
Cu privire la prima condiție referitoare la existența unui caz bine justificat, instanța a apreciat că această condiție este îndeplinită.
Astfel, cazul bine justificat vizează împrejurarea în care există o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate a unui act administrativ, prezumție de legalitate care stă la baza caracterului executoriu al actelor administrative.
Or, prin contestația formulată, contestatorul a invocat motive de nelegalitate a actelor administrative contestate, susținând că nu poate fi obligat la plata sumelor imputate, atâta timp cât nu are calitate de contribuabil debitor, al obligației fiscale în raport de dispozițiile art. 151/2 alin.1 din HG nr. 44/2004.
În acest context, instanța a fost îndreptățită să prezume că pe calea contestației la executare titlul executoriu poate fi anulat sau desființat.
De asemenea, prima instanță a constatat că și condiția privitoare la producerea unei pagube iminente a fost îndeplinită, reținând că prin punerea în executare a titlurilor executorii contestate, doar contestatorul ar suferi un prejudiciu material, constând în periclitarea activității specifice unui cabinet notarial, în timp ce intimata nu va suferi nici un prejudiciu prin adoptarea măsurii de suspendare a executării silite, ținând cont de faptul că în cazul respingerii contestației, dobânzile și penalitățile curg.
Având în vedere că prin contestația la executare s-a cerut anularea actului administrativ, instanța a apreciat că și cea de a treia condiție a fost îndeplinită.
În consecință, instanța a reținut că în cauză sunt îndeplinite cumulativ cele trei condiții pentru admisibilitatea cererii în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, republicată și a admis cererea reclamantului, dispunând suspendarea executării raportului de inspecție fiscală nr.216/87816/ 22.12.2006, a deciziei de impunere nr. 87852/22.12.2006 și a deciziei nr. 25/5.04.2007, până la soluționarea irevocabilă a contestației la executare.
Împotriva sentinței de mai sus, în termen legal, a declarat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice A, criticând-o pentru nelegalitate, conform disp. art.304 pct.9 Cod pr.civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta-pârâtă susține că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, respectiv a disp. art.14 din Legea nr.554/2004, potrivit cărora, instanța poate suspenda executarea actului administrativ "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente", condiții ce trebuie îndeplinite cumulativ.
De asemenea, susține că cele două condiții cerute de lege nu sunt îndeplinite în cauză, deoarece "cazul bine justificat" de care face vorbire art,14 din Legea contenciosului administrativ nu se poate naște din simpla introducere a acțiunii în instanță, ci el trebuie determinat de nelegalitățile pe care instanța le poate constata la o apreciere sumară a fondului cauzei, simpla susținere a reclamantului, în sensul că nu datorează suma la care a fost obligat, neducând la admisibilitatea cererii de suspendare a executării actului administrativ; arată că nici cu privire la condiția "pagubei iminente", soluția instanței de fond nu este corectă, deoarece perturbarea activității economice sau cuantumul mare al creanței nu satisfac condițiile admisibilității cererii de suspendare.
Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului și modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii cererii de suspendare.
Recursul formulat de pârâtă nu este fondat.
În mod legal, prin hotărârea atacată, prima instanță a admis cererea reclamantului și a dispus suspendarea executării raportului de inspecție fiscală nr.216/87816/22.12.2006, a deciziei de impunere nr.87852/22.12.2006 și a deciziei nr.25/5.04.2007, până la soluționarea irevocabilă a cauzei, reținând că sunt îndeplinite cumulativ condițiile de admisibilitate a cererii formulată în temeiul art.14 din Legea nr.554/2004.
Văzând criticile pe care reclamantul le aduce actelor administrativ fiscale contestate, în special susținerea lipsei calității de contribuabil-debitor, Curtea, chiar dacă nu poate să verifice pe această cale temeinicia și legalitatea lor, consideră că ele sunt serioase și de natură să creeze o îndoială în privința legalității actelor respective, astfel că prin aceasta este realizată condiția cazului bine justificat.
Referitor la "paguba iminentă", Curtea reține că și această condiție a fost îndeplinită, așa cum corect a reținut prima instanță, deoarece punerea în executare a titlurilor executorii este de natură să pericliteze activitatea reclamantului, în timp ce recurenta - pârâtă nu suferă niciun prejudiciu prin suspendarea executării, dobânzile și penalitățile curgând până la achitarea debitului, în cazul respingerii contestației.
Față de aceste considerente, urmează ca în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă, să se respingă ca nefondat recursul formulat de pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtaDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în P,-, județul A, împotriva sentinței civile nr.348/CF/02 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - reclamantBIROUL NOTARULUI PUBLIC, cu sediul în P, str. -, -. B,. 2, județul și intimatul - chemat în garanție, domiciliat în P,-, județul A.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 octombrie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
Red.
/2ex/13.11.2008
Jud.fond
Președinte:Ioana MirițăJudecători:Ioana Miriță, Ioana Bătrânu, Dumitru
