Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 940/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-DECIZIENR. 940/R-
Ședința publică din 17 Octombrie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ioana Miriță judecător
JUDECĂTOR 2: Ioana Bătrînu
JUDECĂTOR 3: Dumitru
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de reclamantulG,cu domiciliul ales la cabinet avocat, cu sediul în Pitești,-, județul A împotriva sentinței nr. 310/CA/16 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția Civilă - Complet Specializat Contencios Administrativ și Fiscal în contradictoriu cu intimații - pârâți INSPECTORATUL DE POLITIE AL JUDEȚULUI A, cu sediul în Pitești,-, Județul A,MINISTERUL INTERNELOR SI REFORMEI ADMINISTRATIVE, cu sediul în B,- și MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANȚELOR -DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A,cu sediul în Pitești,-, Județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns avocat pentru recurentul - reclamant, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar și consilier - juridic pentru intimatul - pârât Inspectoratul de Poliție al Județului A, lipsă fiind ceilalți intimați.
Procedura, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefier ul de ședință, după care:
Reprezentantul intimatului A depune la dosar întâmpinare, pe care instanța califică drept concluzii scrise, având în vedere momentul depunerii ei. Arată că nu are alte cereri de formulat în cauză.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul - reclamant, arată că nu are alte cereri de formulat în cauză.
Curtea, în raport de această împrejurare, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia pe fond.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul - reclamant, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței primei instanțe, în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată. Precizează că nu solicită cheltuieli de judecată.
Consilier - juridic, având cuvântul pentru intimatul - pârât Inspectoratul de Poliție al Județului A, solicită respingerea recursului ca nefondat, întrucât nu există prevederi legale care să statueze dreptul polițiștilor la acordarea primelor de concediu anterior datei de 01.01.2004.
După strigarea cauzei, dar înainte de pronunțare, s-au primit la dosar, prin biroul registratură, concluzii scrise din partea intimaților Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Internelor și Reformei Administrative.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Constată că, rin p. acțiunea introdusă la data de 27.03.2008, înregistrată la Tribunalul Argeș sub nr-, reclamantul Gac hemat în judecată Inspectoratul de Poliție al Județului A, Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Ministerul Economiei și Finanțelor, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:
- obligarea pârâților la plata primei de vacanță pe perioada 1.08.2002 - 31.12.2003, actualizată cu coeficientul de inflație de la data plății, calculată în raport de perioada în care fiecare reclamant a avut calitatea de polițist și timpul efectiv lucrat;
- obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, a arătat că este angajatul A și de la data de 1.08.2002, potrivit Legii nr.360/2002, a devenit funcționar public cu statut special. Această lege se completează cu Legea nr.188/1999.
În această calitate, potrivit Legii nr.188/1999 și Legii nr.360/2002, avea dreptul la prima de vacanță, primă neacordată pe perioada în discuție.
În cauză, nu sunt incidente dispozițiile art.78 alin.2 din Legea nr.360/2002, întrucât categoriile de personal reglementate de această lege nici în momentul de față nu beneficiază de prima de vacanță.
Prin nr.OUG146/2001, s-a reglementat plata primei de vacanță funcționarilor publici, inclusiv funcționarilor publici cu statut special, pe perioada 2001-2006. Ca atare, și el are dreptul la plata primei de vacanță pentru perioada pretinsă.
Suspendarea plății dreptului nu a avut ca efect prescripția dreptului la acțiune sau pierderea dreptului la aceasta.
Pârâtul, prin întâmpinare (filele 5-8), a invocat cu titlu de excepție, lipsa calității procesuale pasive, deoarece creditele bugetare aprobate unui ordonator principal de credite prin legea bugetară anuală nu pot fi utilizate pentru finanțarea unui alt ordonator principal de credite, precum și faptul că nu se află în raporturi de prepușenie cu reclamanții, aceștia fiind angajații celorlalți pârâți. A mai invocat, cu titlu de excepție, prescripția dreptului la acțiune. Pe fond, a susținut că acțiunea este lipsită de interes, deoarece plata acesteia a fost reglementată prin nr.OUG146/2007, iar dreptul a fost recunoscut prin deciziile nr.XII/2007 și nr.LXXVII/2007 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Pârâtul, prin întâmpinare (fila 15), a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, deoarece reclamantul nu poate beneficia de prima de vacanță pe perioada pretinsă, nefiind reglementată de lege, iar dispozițiile nr.OUG146/2007 sunt neaplicabile acestuia.
Pârâtul Aas olicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, deoarece reclamantul nu are dreptul la plata primei de vacanță pe perioada 2002-2003.
Prin sentința civilă nr.310/CA din 16 mai 2008, Tribunalul Argeș, Complet specializat contencios administrativ și fiscal a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamant, reținând următoarele:
Reclamantul este angajatul A ca polițist, având calitatea de funcționar public cu statut special.
Dreptul la prima de vacanța este reglementat de art.37 alin.2 din nr.OG38/2003.
Potrivit dispozițiilor art.53 din Constituția României "exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru apărarea securității naționale, a ordinii, sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, desfășurarea instrucției penale, prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o să fie aplicată, în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau libertății".
Dispozițiile constituționale invocate reprezintă o garanție a protecției juridice a drepturilor omului, restrângerea exercițiului unor drepturi și libertăți cetățenești fiind permisă autorităților publice, doar pentru situații de excepție și numai condiționat.
Chiar dacă restrângerea se poate realiza doar prin lege, acesteia nu îi este permisă atingerea substanței, conținutului normativ, decât dacă se impune pentru situațiile strict și limitativ enumerate de dispozițiile constituționale menționate.
Prima de concediu pentru categoria de personal din care face parte reclamantul este prevăzută în art.33 din Legea nr.188/1999 privind statutul funcționarilor publici, potrivit căruia "funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat", precum și în nr.OG38/2003, art.37 alin.2, care reglementează salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor.
Acest drept nu a mai fost, însă, acordat funcționarilor publici începând cu anul 2001, fiind suspendate dispozițiile art.33 din Legea nr.188/1999 prin nr.OUG33/2001. Textul de lege care prevede dreptul la prima de concediu a fost suspendat până la 31 decembrie 2006, potrivit art.5 alin.5 din Legea nr.379/2005 a bugetului de stat pe anul 2006.
În raport de dispozițiile constituționale enunțate, potrivit art.3 din nr.OUG33/2001, precum și cele ale subsecventelor acte normative prin care s-au suspendat dispozițiile referitoare la acordarea primei de concediu de odihnă, contravin situațiilor expres și limitativ enumerate de art.53 din Constituția României și aduc o atingere a principiului protecției juridice a drepturilor omului.
Pe de altă parte, un drept deja câștigat nu poate fi restrâns sau retras decât printr-un act normativ cu aceeași putere.
În ceea ce privește perioada pentru care prima de vacanță este datorată, s-a constatat că această chestiune a fost dezlegată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr.XII/5.02.2007, potrivit căreia prima de vacanță se cuvine polițiștilor pe perioada 2004-2006.
Dreptul la plată a fost reglementat și prin nr.OUG146/2007, în preambulul ordonanței făcându-se trimitere la decizia nr.XII/2007, anterior citată.
Ca atare, reclamantul nu poate pretinde, iar instanța nu poate acorda prima de vacanță pe perioada 2002-2003, menționată în acțiune.
Împotriva sentinței de mai sus, în termen legal, a formulat recurs reclamantul G, criticând-o pentru nelegalitate, conform dispozițiilor art.304 pct.9 cod procedură civilă.
Se susține că, începând cu 1.08.2002, potrivit dispozițiilor art.33 alin.2 din Legea nr.188/1999, polițiștii, ca funcționari publici, beneficiază, pe lângă indemnizația de concediu, de o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu; că polițiștilor nu li se aplică prevederile referitoare la salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, așa cum reiese din dispozițiile art.78 alin.2 ale Legii nr.360/2002, aceste categorii de personal neavând nici în prezent dreptul la prima de concediu; că în temeiul textului arătat a fost făcută doar conversia gradelor militare în grade profesionale, pentru polițiști, aceștia fiind salarizați după aceeași lege ca și cea anterioară transformării lor în funcționari publici, adică nr.OG38/2003; că prin nr.OUG146/2007 a fost reglementată modalitatea de plată a primelor acordate cu ocazia plecării în concediu, pe perioada anilor 2001-2006 și că pârâtul refuză plata primelor de concediu pe perioada anilor 2002-2003, sub motiv că nr.OG38/2003 a intrat în vigoare la 1.01.2004, și potrivit art.1 alin.2 din nr.OUG146/2007 este aplicabilă funcționarilor publici, funcționarilor publici cu statut special, personalului auxiliar din sistemul justiției etc.
Se mai susține că prima de concediu nu a fost acordată funcționarilor publici, începând cu anul 2000 și funcționarilor publici cu statut special, din anul 2002, fiind suspendată potrivit nr.OUG33/2001 și art.5 alin.5 din Legea nr.379/2005, ca și a altor legi bugetare și că un drept câștigat nu poate fi retras decât printr-un act normativ cu aceeași putere.
Recursul nu este fondat.
Nu sunt fondate criticile formulate de recurent, încadrate corect de acesta în motivul prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Curtea constată că, în fapt, reclamantul, ca funcționar public cu statut special, este salarizat potrivit nr.OG38/2003, intrată în vigoare la 1.01.2004 și că, în drept, prima de concediu a fost acordată polițiștilor în temeiul rt. 37 alin. 2 din OG. nr. 38/2003, potrivit căruia la plecarea în concediul de odihnă polițistul primește o primă de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu; polițistul are dreptul să solicite acordarea salariului de bază cuvenit pentru perioada de concediu, cu anticipație; salariul de bază și prima de concediu se plătesc cumulat, cu cel puțin 5 zile înaintea datei plecării în concediu. În cazul în care concediul de odihnă se efectuează fracționat, prima de concediu și salariul de bază se acordă cu anticipație, o singură dată. Acest act normativ a intrat în vigoare începând cu 1.01.2004.
Având în vedere că dreptul subiectiv al reclamantului la plata primei de concediu s-a născut în temeiul actului normativ arătat, curtea constată că pretenția acestuia de a i se atribui de către instanțele de judecată dreptul subiectiv la aceste prime în virtutea textului art.78 alin.1 din Legea nr.360/2002, care face trimitere la Legea nr.188/1999, nu poate fi primită. Curtea constată că trimiterea făcută de textul art.78 alin.1 nu lasă să se înțeleagă voința legiuitorului de a acorda polițiștilor dreptul la prima de concediu stabilită în art.35 din ultimul act normativ.
Așa cum va fi arătat mai jos, legiuitorul înțelege să stabilească criterii diferite de salarizare pentru funcționarii publici ce cad sub incidența Legii nr.188/1999 și pentru polițiști, funcționari publici cu statut special, altfel, nu s-ar justifica existența legii statutului polițiștilor (Legea nr.360/2002) și nici OG nr.38/2003.
În concluzie, pretenția reclamantului este neîntemeiată și critica acestuia împotriva sentinței primei instanțe este nefondată.
Văzând și dispozițiile art.312 alin.1 Cod procedură civilă, se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței nr.310/CA/16 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția Civilă - Complet specializat contencios administrativ și fiscal în contradictoriu cu intimații - pârâți INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI A, MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 octombrie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
,
Grefier,
Red./10.11.2008
GM/2 ex.
Jud.fond:
Președinte:Ioana MirițăJudecători:Ioana Miriță, Ioana Bătrînu, Dumitru
