Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 1305/2014. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1305/2014 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 04-12-2014 în dosarul nr. 2577/176/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV, FISCAL ȘI DE INSOLVENȚĂ
DECIZIE Nr. 652/A/2014
Ședința publică de la 04 Decembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. M. C.
Judecător C. L.
Grefier D. M.
Pe rol judecarea apelului declarat de apelant T. R. – V. împotriva sentinței civile nr. 1305/2014 pronunțată de Judecătoria A. I. și intimat INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI A., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție CP NR._.
La apelul nominal făcut în cauză la prima și la a doua strigare se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează următoarele:
la data de 22.10.2014 intimatul a depus la dosar înrtâmpinare.
Instanța în baza art. 131 Noul Cod procedură civilă, raportat la art. 95 din NCPC și art. 8 din Legea nr. 554/2004, constată că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta pricină.
Instanța, în baza disp. art. 238 NCPC, estimează durata necesară pentru cercetarea procesului ca fiind astăzi.
În baza disp. art. 244 din NCPC civilă declară încheiată cercetarea judecătorească și reține apelul spre soluționare.
INSTANȚA
Asupra apelului de față ;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba Iulia la data de 31.03.2014 sub dosar nr._ petentul T. R. – V. în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului A. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună:
- în principal, anularea procesului verbal . nr._/23.03.2014 și a tuturor măsurilor dispuse prin acesta;
- în secundar, înlocuirea sancțiunii amenzii cu aceea a avertismentului;
- restituirea sumei de 170 lei achitată la momentul întocmirii procesului verbal;
- restituirea permisului de conducere reținut în vederea suspendării;
În motivarea cererii petentul a arătat că la data de 23.03.2014 se afla în trafic, circulând în direcția Abrud – Zlatna, iar la un moment dat, autoturismul care circula în fața sa a intrat în depășirea autoturismului pe care îl avea în față. După ce s-a asigurat și a constatat că are posibilitatea de a efectua măsura depășirii, petentul arată că a început această operațiune întrucât atât la momentul începerii depășirii cât și la momentul revenirii pe banda sa de mers pe axul drumului era trasată linie discontinuă. În continuare, petentul a arătat că după ce a efectuat depășirea și-a continuat călătoria, circulând cu o viteză legală de 50 km/h, iar la un moment dat a fost oprit în trafic de către un echipaj al poliției rutiere, cu motivația că ar fi efectuat manevra de depășire pe o porțiune de drum unde era linie continuă și indicatorul „depășirea interzisă”. C_ privire la aceste aspecte petentul a arătat că a formulat obiecțiuni, în sensul că nu a recunoscut săvârșirea faptei și că a efectuat depășirea pe linie discontinuă, obiecțiuni ce au fost consemnate și în cuprinsul procesului verbal de contravenție atacat.
Petentul a apreciat că procesul verbal de contravenție este netemeinic și nelegal raportat la modalitatea de întocmire a acestuia, prin nemenționarea împrejurărilor concrete de săvârșire a pretinsei fapte, prin efectuarea de mențiuni indescifrabile precum și pentru reținerea în sarcina sa a faptei descrise, în contextul în care nu este vinovat de săvârșirea acesteia.
În situația în care se va aprecia de către instanță că depășirea a fost efectuată pe o porțiune de drum cu linie continuă, petentul a solicitat înlocuirea amenzii contravenționale cu cea a avertismentului.
În drept au fost invocate prevederile O.G. 2/2001.
În probațiune au fost anexate la dosarul cauzei, în copie, următoarele înscrisuri: procesul verbal atacat, chitanța nr._ și cartea de identitate a petentului (f. 7-8).
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei (f. 6).
La data 17.04.2014 intimata a depus întâmpinare (fila 23), prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată și menținerea procesului verbal de contravenție așa cum a fost întocmit.
În motivarea întâmpinării, intimata a precizat că procesul-verbal atacat îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art.16 alin.1 din Ordonanța nr.2/2001, precum și cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art.17 din același act normativ. Totodată a apreciat că sancțiunea aplicată reprezintă o justă individualizare a răspunderii contravenționale, în raport cu criteriile stabilite de art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001.
Intimata a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
În drept, a invocat, prevederile OG nr.2/2001 și OUG nr.195/2002.
Au fost anexate următoarele înscrisuri: raportul agentului constatator, planșe foto, copia procesului verbal de contravenție, atestat operator radar, buletin de verificare metrologică, extras din registrul radar (f. 24-28).
La data de 07.05.2014, petentul a depus răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiate a apărărilor formulate de pârât, raportat la nulitatea procesului verbal atacat (f. 32-35), prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiate a apărărilor formulate de intimată, raportat la nulitatea procesului verbal atacat.
Prin sentința civilă nr.1305/2014 pronunțată de Judecătoria A. I. s-a respins ca neîntemeiată, plângerea formulată de petentul T. R. V. CNP_ domiciliat în Inoc, nr. 68, ., împotriva procesului verbal de contravenție . nr._, întocmit la data de 23.03.2014 de intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI A., cu sediul în A. I., .. B., nr. 1, județ A..
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._, întocmit la data de 23.03.2014 petentul a fost sancționat contravențional cu amenda în cuantum de 340 lei de către intimatul I. Județean de Poliție A., în cuprinsul procesului verbal reținându-se că a condus autoturismul cu număr de înmatriculare_ pe DN 74 din direcția Abrusd – Zlatna, în raza localității Izvorul Ampoiului, depășind auto marca Volkswagen cu nr. de înmatriculare_, în zona de acțiune a indicatorului depășirea interzisă și a marcajului longitudinal continuu.
Fapta, astfel cum a fost ea descrisă în procesul verbal contestat întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 120 lit. i din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 aprobat prin HG nr. 1391/2006 raportat la art. 100 alin. 3 lit. e) din OUG nr. 195/2002.
Examinând cu precădere procesul verbal de contravenție . nr._, întocmit la data de 23.03.2014 sub aspectul legalității întocmirii sale, prin prisma motivelor ce pot fi reținute din oficiu, instanța a apreciat că procesul verbal antemenționat a fost încheiat cu respectarea tuturor dispozițiilor legale imperative, edictate pentru încheierea sa valabilă.
În considerarea celor expuse, instanța a reținut faptul că procesul verbal . nr._, întocmit la data de 23.03.2014 cuprinde toate mențiunile prevăzute sub sancțiunea nulității prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001, respectiv conține numele și prenumele agentului constatator și al petentului, descrierea faptei reținute în sarcina acestuia din urmă, data acesteia și nu în ultimul rând semnătura agentului constatator (fila 7).
Față de cele mai sus expuse, instanța a apreciat că procesul verbal de contravenție întrunește exigențele edictate de prevederile OG nr. 2/2001 ca o garanție de legalitate a acestuia.
Procedând la cercetarea temeiniciei procesului verbal de contravenție . nr._, întocmit la data de 23.03.2014, instanța a reținut următoarele:
Actul normativ special cu aplicabilitate în domeniul contravențional, respectiv OG nr. 2/2001 nu conține dispoziții exprese referitoare la forța probantă a procesului-verbal de constatarea a contravenției, însă fiind vorba despre un act administrativ, se aplică principiile generale ale dreptului administrativ privind prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal încheiat.
Totodată, instanța și-a circumscris analiza prin prisma dispozițiilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, aplicabil prin prisma art. 11 și 20 din Constituție, sens în care, pentru a califica dacă sancțiunea amenzii intră în câmpul de aplicare al noțiunii autonome de „acuzație în materie penală”, instanța a avut în vedere, dincolo de calificarea din dreptul intern, scopul sancțiunii (cauza Kadubec c. Slovaciei) și natura și gravitatea acesteia (cauza Garifallou c. Greciei).
Așadar, atâta timp cât norma juridică a cărei încălcare îi este imputată petentului are un caracter general și urmărește un scop represiv, în pofida cuantumului relativ scăzut al amenzii, instanța a concluzionat că aceasta are atât caracter de constrângere a petentului, dar și punitiv, astfel că sancționarea cu amendă echivalează cu aducerea unei acuzații în materie penală, în accepțiunea autonomă uzitată în jurispudența Curții EDO.
Stabilit fiind acest fapt, instanța a avut în vedere jurisprudența Curții EDO, mai exact cauzele Salabiaku împotriva Franței, precum și Janosevic împotriva Suediei, în care, Curtea a stabilit, sub aspectul sarcinii probei că art. 6 par. 2 nu interzice existența unor prezumții de fapt sau de drept, însă prin reglementarea acestora, statele membre trebuie să respecte cerința proporționalității între mijloacele folosite și scopul legitim urmărit.
Cu alte cuvinte, în aprecierea temeiniciei procesului verbal de contravenție, instanța a avut în vedere asigurarea unui just echilibru pe de o parte între prezumția de nevinovăție ce îi este garantată de dispozițiile convenționale anterior evocate și dreptul la apărare garantat de par. 1 al art. 6 și pe de altă parte prezumția de legalitate si temeinicie de care se bucură procesul verbal atacat.
În acord cu cele anterior expuse, instanța a avut în vedere inclusiv considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 219/2008 (publicată în Monitorul Oficial al României nr. 403/2008), în conformitate cu care „din procedura de soluționare a plângerii împotriva procesului-verbal de stabilire și sancționare a contraventiei nu rezultă răsturnarea sarcinii probei, [...], ci, mai degrabă, exercitarea dreptului la aparare".
Analizând probatoriul administrat în cauză, în acord cu principiile statuate în cauza N. c. României, instanța a reținut următoarele:
Potrivit art. 120 alin. 1 lit. I din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, aprobat prin HG nr. 1391/2006 se interzice conducătorilor auto să efectueze manevra de depasirea vehiculelor:
I) cand pentru efectuarea manevrei se incalca marcajul continuu, simplu sau dublu, care desparte sensurile de mers, iar autovehiculul circula, chiar si partial, pe sensul opus, ori se incalca marcajul care delimiteaza spatiul de interzicere
Nerespectarea obligațiilor amintite mai sus sunt sancționate de legiuitor conform art. 100 alin. 3 lit e) cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul care nu respecta regulile privind depășirea;
În lumina celor evocate, instanța a reținut că petentul contestă situația descrisă în procesul verbal, în sensul că cele consemnate în procesul verbal atacat nu sunt conforme realității.
În conformitate cu prevederile art. 16 alin. 6, art. 33 și 34 din OG nr. 2/2001, petentul are dreptul de a propune probe în dovedirea susținerilor sale. Or, petentul s-a rezumat la face simple afirmații în fața instanței nefiind dovedite prin nici un mijloc de probă.
Din cadrele foto depuse în probațiune de către intimată (f. 25) reiese că petentul a efectuat manevra de depășire a autoturismul marca Volkswagen cu nr. de înmatriculare_ și că pe acel sector de drum exista marcaj longitudinal continuu.
Nu pot fi reținute apărările petentului referitoare la faptul că în procesul verbal nu sunt menționate împrejurările concrete de săvârșire a pretinsei fapte și că s-au făcut mențiuni indescifrabile, câtă vreme instanța examinând procesul verbal . nr._, întocmit la data de 23.03.2014, a apreciat că fapta este clar și suficient descrisă, procesul verbal fiind descifrabil.
Concluzionând, instanța a apreciat că procesul verbal de contravenție . nr._, întocmit la data de 23.03.2014 este susținut probator, în timp ce afirmațiile petentului sunt nedovedite și prin urmare, neîntemeiate.
Consecința acestui fapt îl reprezintă – în aprecierea instanței – răsturnarea prezumției de nevinovăție de care se bucură în virtutea par. 2 al art. 6 din Convenția Drepturilor Omului petentul, concomitent cu validarea/confirmarea prezumției de temeinicie a actului administrativ supus controlului judecătoresc.
Fapta petentului, astfel cum a fost ea reținută în procesul verbal . nr._, întocmit la data de 23.03.2014 și confirmată prin probatoriul administrat în cauză întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 120 lit. i) din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 aprobat prin HG nr. 1391/2006 și sancționată de art. 100 alin. 3 lit. e) din OUG nr. 195/2002.
Sub aspectul proporționalității sancțiunii aplicate, văzând dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, instanța a apreciat că aceasta este corespunzător dozată, imperativul asigurării siguranței desfășurării traficului pe drumurile publice prin descurajarea depășirii pe tronsoanele de drum unde vizibilitatea este redusă fiind unul de importanță majoră în considerarea potențialelor urmări pe care le-ar putea avea nesocotirea regulilor privind depășirea pe sectorul de drum pe care se circulă, motiv pentru care instanța a respins și cererea subsidiară de înlocuire a amenzii cu sancțiunea avertismentului.
În consecință, instanța a respins plângerea formulată de petent și a menținut procesul verbal de contravenție ca legal și temeinic.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel T. R. V. solicitând
in baza art. 480 NCPC, raportat la imprejurarile concrete ale cauzei si la practica preluata, instanța de apel sa se dispună admiterea apelului si schimbarea hotărârii instanței de fond in sensul de admitere a plângerii contravenționale.
Prin plângerea formulata a solicitat instanței de fond admiterea acesteia si, pe cale de consecința
- in principal - anularea procesului-verbal . nr._ incheiat la data de 23.03.2014 si a tuturor masurilor dispuse prin acesta;
- in subsidiar - inlocuirea sancțiunii amenzii cu aceea a avertismentului
- restituirea sumei de 170 lei achitata pe loc, la momentul intocmirii procesului-verbal, pentru a beneficia de posibilitarea legala de a plați jumătate din minimul amenzii, conform chitanței . nr._-23.03.2014;
- restituirea permisului de conducere reținut in vederea suspendării dreptului.
In susținerea plângerii a arătat ca, la data de 23.03.2014 se afla in trafic, circulând in direcția Abrud-Zlatna.
La un moment dat, autoturismul care circula in fata autoturismului condus de către el a intrat in depășirea autoturismului pe care il avea in fata.
Dupa ce s-a asigurat si a constatat ca poate efectua si el manevra depășirii a
inceput aceasta operațiune.
Mai arată că, având in fata autoturismul despre care a făcut referire mai sus si în contextul în care si acesta a efectuat depășirea, din cate iși amintește la momentul la care aa început aceasta operațiune marcajul longitudinal era dat de linie discontinua si in aceste condiții a considerat ca este in regula sa depășească.
A arătat ca in cazul in care se constata, desi contestă ca depășirea a fost efectuata pe porțiune de drum cu linie continua, ca la revenirea pe banda de mers era deja linie continua, solicită inlocuirea sancțiunii amenzii cu aceea a avertismentului.
Aceasta cerere subsidiara isi are fundamentul in imprejurarile concrete ale faptei, respectiv in aceea ca nu a fost pusa in pericol siguranța traficului si manevra a fost efectuata fara a perturba in vreun fel circulația.
A formulat petitul subsidiar referitor la inlocuirea sancțiunii amenzii cu aceea a avertismentului având in vedere faptul ca sancțiunea avertismenului este prevăzuta de dispozițiile legale cu aplicabilitate la datele spetei, respectiv dispozițiile exprese ale art. 7 alin. 3 din OG 2/2001: "Avertismentul se poate aplica si in cazul in care actul normativ de stabilire si sancționare a contravenției nu prevede aceasta sancțiune", iar cata vreme o asemenea prevedere legala exista inseamna ca ea trebuie aplicata in toate situațiile in care starea de fapt concreta, asa cum este in speța de fata, o impune .
Fiind o sancțiune legala, in funcție de situația concret analizata, instanța poate aplica aceasta sancțiune, fara ca prin aceasta sa încalce sau aplice in mod greșit legea.
Mai mult decât atat, fapta contravenționala nu a produs nici un rezultat păgubitor
Sancțiunea contravenționala a avertismentului "se poate aplica si in cazul in care actul normativ de stabilire si sancționare a contravenției nu prevede aceasta sancțiune. Pe buna dreptate s-a remarcat ca, in practica, agenții constatatori abuzează prin aplicarea de amenzi contravenționale chiar si celor mai neînsemnate contravenții. In acord cu aceasta opinie, apreciază ca practicienii din domeniul aplicării sancțiunilor contravenționale ar trebui sa uzeze mai mul de sancțiunea avertismentului. Sancțiunea contravenționala nu reprezintă un scop in sine ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate, iar pentru aceasta nueste nevoie ca in toate cazurile de contravenții sa se aplice sancțiunea amenzii"(D. contravențional, Partea generala- M. A. H., Ed. Editas, București, 2003, pag. 330-331).
Mai arată că, planșele foto depuse in probatiune de către intimata nu surprind momentul inceperii efectuării depășirii si acest aspect l-a subliniat prin răspunsul la intampinare depus in cauza.
Susține că, Instanța de fond nu face nicio referire la aceasta imprejurare si la aceasta apărare care o consideră importanta fata de imprejurarile săvârșirii faptei, cu consecințe asupra individualizării sancțiunii.
Asa cum a arătat si in răspunsul la intampinare, in cauza exista dubiu cu privire acest moment al începerii efectuării manevrei de depășire.
Chiar in condițiile in care din planșele foto rezulta ca la reîntoarcerea banda de mers era marcaj continuu, neexistand probe in legătura cu apărarea sa referitoare la faptul ca la inceperea manevrei era marcaj discontinuu se poate retine cel puțin un dubiu referitor la aspectele mai sus invocate iar acest dubiu îi profita doar apelantuui.
Pericolul social concret al faptei trebuie apreciat in raport cu situatia concreta, cu modalitatea săvârșirii contravenției si tronsonul de drum pe care a fost săvârșită contravenția, in considerarea întregului comportament al contravenientului.
Manevra de depășire efectuata de către apelant nu a pus in pericol siguranța traficului sau a celorlalți participanți și sunt foarte multe sectoare de drum cu linie continua total nejustificata. Comportamentul apelantului nu justifica aplicarea sancțiunii complementare a reținerii permisului.
Arată că a respectat obligațiile prevăzute de art.35 OUG 195/2002 si ale art. 118 si OG 1391/2006 referitoare la obligațiile conducătorilor auto la efectuarea manevrei depășirii.
Din planșele foto depuse in probatiune rezulta ca la intoarcerea pe banda de mers era deja marcaj longitudinal continuu aspect care insa apreciază ca este insuficient, in raport cu imprejurarile faptei, pentru a se dispune aplicarea sancțiunii amenzii si reținerea permisului de conducere.
Expune apoi pe larg exemple din practică.
In drept: OG 2/2001, art.466 si urm. NCPC .
Intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond, ca fiind legală și temeinică.
Pe fondul cauzei, arată faptul că aspectele prezentate în cererea de apel nu constituie motive întemeiate care să conducă la admiterea plângerii contravenționale și anularea procesului-verbal de contravenție.
Prin sentința apelată s-a respins plângerea contravențională a petentului îndreptată împotriva procesului-verbal ., nr._, încheiat la data de 23.03.2014, de către agent constatator C. Dorinei, din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean A. - Poliția Orașului Zlatna.
Arată că procesul-verbal a fost încheiat cu respectarea condițiilor de fond si formă impuse, sub sancțiunea nulității, de art. 17 din O.G. nr.2/2001. Referitor la temeinicia procesului-verbal, contravenția reținută în sarcina petentului a fost dovedită prin probele administrate în cauză.
Mai susține că, prin manevra de depășire efectuată, petentul a încălcat dispozițiile art. 120, alin.l, lit.h și i din H.G. nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, text de lege care stabilește anumite interdicții pentru conducătorii auto.
In esență arată că:
In fapt, la data de 23.03.2014, petentul a fost înregistrat de aparatul radar marca Python II montat pe autospeciala MAI_, în timp ce conducea autoturismul cu nr. de înmatriculare_, efectuând manevra de depășire a autoturismului cu nr. de înmatriculare A B - 53 _ L., pe raza localității Izvorul Ampoiului, sector de drum cu indicator "Depășirea interzisă" și marcaj longitudinal continuu.
Solicită să se observe că starea de fapt reținută de agentul constatator în cuprinsul procesului-verbal de contravenție contestat este susținută de materialul probator administrat în cauză și, în mod corect, instanța de fond a respins plângerea contravențională.
In ceea ce privește cererea subsidiară, consideră că nu se impune înlocuirea cu avertisment a sancțiunii amenzii contravenționale aplicate. Apreciază că sancțiunea aplicată reprezintă o justă individualizare a răspunderii contravenționale, că a fost în mod corect stabilită de către agentul constatator și trebuie menținută în ansamblul ei, acestea fiind limitele prevăzute * de lege.
Conform art. 95 din OUG 195 "(1) încălcarea dispozițiilor prezentei ordonanțe de urgenta, altele decât cele care întrunesc elementele constitutive ale unei infracțiuni, constituie contravenție si se sancționează cu avertisment ori cu amenda ca sancțiune principala si, dupa caz, cu una dintre sancțiunile contravenționale complementare prevăzute la art. 96 alin. (2), iar in conformitate cu art. art. 96 din OUG 195/2002, "(1) Sancțiunile contravenționale complementare au ca scop înlăturarea unei stări de pericol si preîntâmpinarea săvârșirii altor fapte interzise de lege si se aplica prin același proces-verbal prin care se aplica si sancțiunea principala a amenzii sau avertismentului.(2) Sancțiunile contravenționale complementare sunt/ următoarele: b) suspendarea exercitării dreptului de a conduce, pe timp limitat;...". OUG 195/2002, în art. 100, alin.3, lit.e, prevede următoarele: „(3) Constituie contravenție si se sancționează cu amenda prevăzuta in clasa a II-a de sancțiuni si cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioada de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: e) nerespectarea regulilor privind depășirea ".
Aceasta dispoziție legala impune agentului constatator obligativitatea aplicării sancțiunii complementare, indiferent de sancțiunea principala aplicata si indiferent de pericolul social concret al faptei comise, legiuitorul prezumând un pericol social suficient de mare care sa atragă sancțiunea complementara respectiva.
Consideră că fapta comisă de către petent, respectiv nerespectarea regulilor privind depășirea, nu prezintă un pericol social redus care să ducă la înlăturarea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice pe o perioadă de 30 de zile și înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment. Depășirile neregulamentare au fost considerate de legiuitor ca fapte contravenționale ce au un pericol social abstract ridicat, riscul încălcării acestor reguli fiind punerea în pericol a integrității și vieții persoanelor prin producerea de accidente. Este general cunoscut că depășirile neregulamentare reprezintă una dintre cauzele principale ale accidentelor rutiere, iar o astfel de conduită în trafic trebuie descurajată prin aplicarea promptă a sancțiunilor legale.
În probațiune, depune cazierul auto al petentului.
În drept: dispozițiile art.205-208 din Codul de procedura civilă, O.G. OG nr.2/2001 și OUG 195/2002 republicată .
Examinând actele și lucrările dosarului atât prin prisma criticilor formulate dar și din oficiu ,tribunalul constată următoarele:
Motivele de apel sunt neîntemeiate, astfel încât calea de atac va fi respinsă, pentru motivele ce vor fi expuse în continuare.
Apelantul a fost sancționat contravențional cu amenda în cuantum de 340 lei de către IPJ A., întrucât a condus autoturismul cu număr de înmatriculare_ pe DN 74 din direcția Abrud – Zlatna, iar în raza localității Izvorul Ampoiului, depășind auto marca Volkswagen cu nr. de înmatriculare_, în zona de acțiune a indicatorului depășirea interzisă și a marcajului longitudinal continuu.
În mod corect, prima instanță a reținut că din cadrele foto depuse în probațiune de către intimată reiese că petentul a efectuat manevra de depășire a autoturismul marca Volkswagen cu nr. de înmatriculare_ și că pe acel sector de drum exista marcaj longitudinal continuu. Chiar dacă afirmația apelantului privitoare la lipsa planșelor foto care să surprindă momentul începerii depășirii este adevărată, acest aspect nu este de natură a determina netemeinicia sentinței apelate.
Potrivit normei contravenționale, anume art. 120 alin. 1 lit. I din HG nr. 1391/2006 se interzice conducătorilor auto să efectueze manevra de depasirea vehiculelor cand pentru efectuarea manevrei se incalca marcajul continuu, simplu sau dublu, care desparte sensurile de mers, iar autovehiculul circula, chiar si partial, pe sensul opus, ori se incalca marcajul care delimiteaza spatiul de interzicere. Textul nu diferențiază, astfel încât întreaga manevră de depășire, cu cele 3 faze, inițiere, derulare și finalizare trebuie să aibă loc pe un sector de drum fără indicatoare de restricție sau marcaje longitudinale continue.
Chiar apelantul recunoaște în cuprinsul cererii de apel că la reîntoarcerea pe banda de mers era marcaj continuu, aspect care nici nu poate fi tăgăduit față de planșele foto aflate la dosar. În consecință, motivul de apel nu este întemeiat, întrucât depășirea vehiculului cu nr. de înmatriculare_ nu a avut loc integral pe un sector de drum fără indicatoare de restricție sau marcaje longitudinale continue.
Așadar, astfel cum a reținut și prima instanță, conform art. 1 teza a II- a din OG 2/2001, fapta contravențională există, este prevăzută de lege, iar apelantul este vinovat de săvârșirea acesteia.
În privința reindividualizării sancțiunii aplicate, în acord cu prima instanță, prin raportare la criteriile indicate în art. 21 al. 3 din OG 2/2001, instanța de apel apreciază că nu impune față de potențialul vătămător al faptelor de natura celei săvârșite de apelant, având în vedere și cazierul său auto din care rezultă că nu este la prima încălcare a normelor rutiere.
D. urmare, în baza art. 480 NCPC, se va respinge apelul declarat de apelantul T. R. V. CNP_ împotriva sentinței civile nr. 1305/2014, pronunțată Judecătoria A. I. în dosar nr._ .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelantul T. R. V. CNP_ împotriva sentinței civile nr. 1305/2014, pronunțată Judecătoria A. I. în dosar nr._ .
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 04.12.2014.
Președinte, C. M. C. | Judecător, C. L. | |
Grefier, D. M. |
Red.CMC
Jud. fond S. F.
Tehnored.MD/4ex/ 16.12.2014
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Hotărâre din... | Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 14/2014.... → |
|---|
