Anulare proces verbal de contravenţie. Hotărâre din 04-12-2014, Tribunalul ALBA

Tribunalul ALBA - Sentințe și decizii de contencios administrativ și fiscal / 2014

Hotărâre pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 04-12-2014 în dosarul nr. 2376/176/2014

ROMÂNIA

TRIBUNALUL A.

SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV, FISCAL ȘI DE INSOLVENȚĂ

Dosar nr._

DECIZIE Nr. 651/A/2014

Ședința publică de la 04 Decembrie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE C. M. C.

Judecător C. L.

Grefier D. M.

Pe rol judecarea apelului declarat de apelant C. NAȚIONALĂ "POȘTA ROMÂNĂ" SA împotriva sentinței civile nr . 1429/2014 pronunțată de Judecătoria A. I. în contradictoriu cu intimat INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI A., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție PA NR._,

La apelul nominal făcut în cauză la prima și la a doua strigare se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează următoarele:

la data de 18.11.2014 apelanta a depus la dosar răspuns la întâmpinare.

Instanța în baza art. 131 Noul Cod procedură civilă, raportat la art. 95 din NCPC și art. 8 din Legea nr. 554/2004, constată că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta pricină.

Instanța, în baza disp. art. 238 NCPC, estimează durata necesară pentru cercetarea procesului ca fiind astăzi.

În baza disp. art. 244 din NCPC civilă declară încheiată cercetarea judecătorească și reține cauza spre soluționare.

INSTANȚA

Asupra apelului de față;

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba Iulia la data de 21.03.2014 și înregistrată sub dosar nr._ petenta C. Națională „Poșta Română" S.A., a solicitat în contradictoriu cu intimatul I. de Politie al Județului A. constatarea nulității absolute a procesului verbal de contravenție . nr._/28.02.2014 și exonerarea de la plata amenzii aplicate.

În subsidiar, a solicitat în temeiul dispozițiilor art. 1, art. 5 alin. 2 lit. a si alin. art. 7 și art. 34 din O.G. 2/2001 cu modificările ulterioare publicării, înlocuirea amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului.

Pe cale de excepție a invocat excepția lipsei calității Companiei Naționale Poșta Română S.A. de subiect activ al contravenției reținute în sarcina sa, motivat de interpretarea coroborată a art. 3 (1), art. 4, 26 alin.5, art. 52 și art. 99 alin. 4 din Legea nr. 333/2003.

Petenta a menționat dacă în cazul factorilor poștali este prevăzută obligația conducerii companiei de a lua măsurile minime de pază, reiese în mod evident că persoana responsabilă de asigurarea condițiilor minime de securitate și pentru transportul de valori sau pentru paza oficiilor poștale este tot conducerea companiei, respectiv conducătorul acesteia și nu societatea comercială însăși.

Tot pe cale de excepție a invocat excepția prematurității amenzii raportat la prelungirea termenului de 24 luni, acordat prin HG nr. 301/2012 conform prevederilor art. 7 alin.1, modificat prin HG nr. 1017/2013, în vederea conformării la noile condiții de asigurare a pazei și securității.

Termenul prevăzut de art. 7 alin. 1 din HG nr. 301/2012 este un termen legal suspensiv care indică data până la care unitățile prevăzute trebuie să îndeplinească criteriile impuse de acest act normativ. Răspunderea unităților poate fi angajată numai după împlinirea termenului dacă până atunci nu s-au conformat măsurilor stabilite prin actul normativ.

Mai mult a arătat că înțelege să invoce excepția nulității procesului verbal de contravenție ca urmare a lipsei elementelor obligatorii de individualizare a faptei în lumina noilor prevederi legislative.

Nemenționarea exactă a sumei care se transportă, pentru a se constata dacă contravenientul îndeplinea condițiile legale privind transportul de valori, în sensul că era obligat să aibă mijloace de transport blindate, semiblindate sau special amenajate, personal de pază propriu calificat și atestat ori agenți ai unei societăți specializate de pază și protecție, și aceste persoane să fie înarmate cu arme de foc, fie nu era obligat să organizeze transportul de valori, în cazul în care transporta valori sub 10.000 euro constituie un dubiu care împiedică antrenarea răspunderii contravenționale a petentei atât timp cât nu există dovezi în acest sens.

De asemenea, petenta a invocat excepția nulității procesului verbal de contravenție în temeiul art. 16 alin. 7 din OG 2/2001, având în vedere că nu s-a adus la cunoștința contravenientului dreptul a formula obiecțiuni.

Pe fondul cauzei petenta a arătat că prin procesul verbal contestat s-a reținut în mod eronat de către agentul constatator în sarcina C.N. „Poșta Română” SA, ca abatere contravențională, faptele prev. la art. 26 alin. 1 din Legea nr. 333/2003, respectiv OPRM A. I., jud. A. efectuează transport valori monetare pe raza jud. A., fără a avea planul de transport valori aprobat de către IPJ A. Serviciul Ordine Publică conf. art. 26 alin. 1.

Petenta a considerat că, având în vedere definiția legală prev. de art. 1 din OG 2/2001, nu există vinovăția ca element subiectiv al abaterii contravenționale.

În drept a invocat dispozițiile Legii nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor cu modificări și completări, ale HG nr. 301/2012 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 333/2003, respectiv ale OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările ulterioare, dispozițiile Noului Cod de procedură civilă.

Petenta a anexat plângerii, în copie, procesul verbal, certificat de înregistrare emis de ORC, hotărârea nr. 94/10.12.2012, hotărârea nr. 199, referat, sentința nr. 5753/2013 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Târgu J., sentința civilă nr. 748/2013 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Petroșani (f. 9-15).

La data de 24.02.2014, intimata a depus la dosar întâmpinare (f.21-22), prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată, deoarece sub aspectul legalității procesul verbal conține toate elementele prevăzute sub sancțiunii nulității de art. 16 și art. 17 din OG 2/2001, iar sub aspectul temeiniciei a arătat că agentul constatator a respectat dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG 2/2001, aplicând sancțiunea în limitele prevăzute de actul normativ, raportat la gradul de pericol social al faptei, la împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, la modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, la scopul urmărit.

Intimata a arătat că în data de 28.02.2014 a fost efectuat un control la Oficiile Poștale aflate pe raza mun. A. I., pe linia respectării prev. Legii nr. 333/2003. Cu această ocazie, s-a constatat faptul că nu sunt respectate măsurile minimale de securitate, respectiv activitatea de transport valori monetare se desfășoară fără a exista plan de pază transport valori aprobat de către IPJ A. - Serviciul Ordine Publică.

Cu privire la susținerile petentei referitoare la termenul de 24 luni acordat prin art. 7 alin. 1 din HG 301/2012, intimata a considerat că termenul invocat de petentă nu este incident în speță, deoarece acesta nu este aplicabil măsurilor minimale care trebuie îndeplinite de unități.

Cu privire la excepția lipsei calității C.N. Poșta Română de subiect activ al contravenției, invocată de petentă, intimata a arătat că aceasta este inadmisibilă, având în vedere prev. art. 52, art. 60 din Legea nr.333/2013 și ale art. 4 alin. 2 din HG 301/2012.

Intimata a depus la dosar raportul agentului constatator și copie borderou de expediție (f. 23-26).

În drept, intimata a invocat prev. Legii nr. 134/2010, OG 2/2001, HG 301/2012.

Petenta a depus și răspuns la întâmpinare prin care a solicitat în esență admiterea plângerii și anularea procesului verbal contestat (f.31-32), cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr.1429/2014 pronunțată de Judecătoria A. I. s-a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petenta C. NAȚIONALĂ „POȘTA ROMÂNĂ”, cu sediul în București, ., sector 2, J_, CUI RO 42/410, prin reprezentant legal, împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/28.02.2014, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului A., cu sediul în A. I., ..1, jud. A..

În baza art.453 din NCPr.Civ., s-a respins cererea petentei privind obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.

Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:

Așa cum rezultă din procesul-verbal de contravenție . nr._/28.02.2014 (f.8), petenta C.N.POSTA ROMANĂ SA a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 2000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de 60 lit.c) din Legea nr.333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor, raportat la art.61 lit.b din același act normativ, pentru nerespectarea obligației de întocmi planul de transport de bunuri ori valori..

În fapt, s-a reținut că în data de 20.02.2014, ora 12.00, în localitatea A. I., O.P.R.M A. –I. a efectuat transport de valori monetare pe raza județului A., fără a avea planul de transport valori aprobat de către IPJ A.-serviciul ordine publică, conform art.26 alin.1 din Legea nr.333/2003.

Cu privire la excepțiile invocate prin plângerea ce formează obiectul prezentei cauze, de către petenta C. Națională „Poșta Română” și anume:excepția lipsei calității Companiei Naționale Poșta Română SA de subiect activ al contravenției reținute în sarcina sa, excepția prematurității aplicării amenzii, excepția nulității procesului verbal de contravenție ca urmare a lipsei elementelor obligatorii de individualizare a faptei, excepția nulității procesului verbal de contravenție ca urmare a faptului că nu s-a adus la cunoștința contravenientului dreptul de a formula obiecțiuni, instanța a constatatcă acestea nu sunt veritabile excepții, față de dispozițiile art.245 din N. Cod de pr. civ., câtă vreme nu s-au invocat neregularități procedurale privitoare la compunerea completului sau constituirea instanței, competența instanței ori la procedura de judecată sau lipsuri referitoare la dreptul la acțiune. Ca urmare, acestea au fost calificate de instanță drept apărări de fond și analizate ca atare.

Verificând în conformitate cu dispozițiile art. 34 alin.1 din O.G. nr.2/2001 legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța a retinut că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

Astfel, instanța a reținut că procesul verbal . nr._/28.02.2014 (f.8), cuprinde toate mențiunile stipulate în mod expres sub sancțiunea nulității prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001, respectiv conține numele și prenumele agentului constatator și al petentei, descrierea faptelor reținute în sarcina acesteia din urmă, data acesteia și nu în ultimul rând semnătura agentului constatator.

Sub aspectul temeiniciei, instanța a reținut că, deși OG nr. 2/2001 nu prevede dispoziții exprese care să reglementeze forța probantă a actului de constatare a contravenției, cu toate acestea, din economia textului de lege a art. 34, rezultă că procesul verbal face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Forța probantă a rapoartelor și a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, cu condiția ca echitabilitatea procedurilor în ansamblu să nu fie afectată (cauza Bosoni c. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este un drept absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Astfel, existența unei prezumții relative simple nu contravine per se prevederilor art. 6 din Convenția Europeană, în măsura în care, în administrarea probatoriului, statul respectă anumite limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragr. 28, cauza Vastherga Tari Aktieholag c. Suedia, hotărârea din 23 iulie 2002, paragr. 113).

Astfel, instanței îi revine sarcina de a respecta proporționalitatea între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu lăsa nesancționate acțiunile antisociale, prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit, și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007).

Din analiza probatoriului administrat în cauză, instanța a considerat că procesul verbal de contravenție întocmit de către agentul constatator, în cadrul căruia sunt prevăzute cele percepute personal de către acesta, constituie o prezumție simplă împotriva petentei sub aspectul săvârșirii faptei contravenționale. În lipsa unui minim suport probator, apt să inducă un dubiu cu privire la situația de fapt reținută în actul încheiat de agentul constatator ca urmare a constatărilor ex propriis sensibus, instanța a apreciat că a da crezare petentei, ar echivala cu suprimarea oricărei autorități cu care însăși legea îi învestește pe agenții constatatori ai intimatului.

Cu privire la lipsa calității Companiei Naționale Poșta Română SA de subiect activ al contravenției reținute în sarcina sa, această susținere a considerat instanța că este neîntemeiată motiv pentru care a respins-o, câtă vreme potrivit art.61 alin.2 din Legea nr.333/2003, sancțiunea amenzii poate fi aplicată și persoanei juridice.

În privința prematurității aplicării amenzii raportat la prelungirea termenului de 24 luni acordat prin HG nr.301/2012 conform prevederilor art.7 alin.1 modificat prin HG nr.1017/2013 în vederea conformării la noile condiții de asigurare a pazei și a securității, instanța a reținut că această apărare este neîntemeiată, motiv pentru care a respins-o, din moment ce termenul de 24 de luni invocat de petentă nu este aplicabil în cauză. Potrivit art.7 alin.1 din Hot.Guv. nr.301/2012, în termen de 24 de luni de la data intrării în vigoare a respectivei hotărâri, modul de funcționare al unităților prev. la art.2 din Legea nr.333/2003, trebuie să fie potrivit cerințelor stabilite în normele metodologice aprobate prin respectiva hotărâre. Deci termenul de 24 de luni privește doar cerințele stabilite în normele metodologice și nicidecum obligația legală de întocmire a planului de transport, obligație care este prevăzută prin însăși Legea nr.333/2003- la art.26 alin.1 și art.60 alin.1 lit.c), intrată în vigoare la data de 20 octombrie 2003.

De asemenea, a mai reținut că nemenționarea sumei transportate nu are relevanță în cauză, față de contravenția reținută în sarcina petentei.

Instanța a mai reținut că, nici critica referitoare la nulitatea procesului verbal de contravenție pe motiv că nu s-a adus la cunoștința contravenientului dreptul de a formula obiecțiuni conform art.16 alin.7 din OG nr.2/2001, nu este întemeiată. Neîndeplinirea unei asemenea obligații nu este sancționată expres cu nulitatea, astfel încât ar fi în prezența unei nulități virtuale sau condiționate, iar într-o asemenea situație, pentru a se putea invoca nulitatea, cel interesat trebuie să justifice o vătămare produsă prin viciul care afectează actul, conform art.175 din N. Cod de pr. civ. Ori în cauză, nu s-a făcut dovada unei astfel de vătămări.

În atare condiții, instanța a apreciat că procesul-verbal de contravenție supus controlului judecătoresc sub aspectul temeiniciei sale nu poate fi invalidat ca urmare a unor simple susțineri ale petentei.

Sub aspectul proporționalității sancțiunii aplicate, instanța a reținut că aceasta este aplicată în limitele prevăzute de lege, fiind corect individualizată de către intimat, având în vedere pericolul social al faptei săvârșite. Astfel, fapta petentei este o faptă de pericol, fără a avea relevanță faptul că nu au rezultat pagube sau victime omenești și, prin urmare, nu se impune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului .

Împotriva acestei sentințe a declarat apel C. Națională „Poșta Română” SA solicitând :

- admiterea apelului formulat în prezenta cauză și modificarea în tot a sentinței apelate în sensul admiterii plângerii contravenționale formulată de de apelantă

- în subsidiar, având în vedere că fapta contravențională este de o gravitate redusă, în baza art. 34, alin.7 din O.G. nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, solicită instanței admiterea apelului și în consecință admiterea în parte a plângerii contravenționale și înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea „avertisment", sancțiune care să conducă la formarea unei atitudini viitoare adecvate a subscrisei față de regulile încălcate.

Solicită să se constate că agentul constatator, la întocmirea procesului verbal ce face și obiectul prezentului apel, nu a respectat dispozițiile art. 16 din OG nr. 2/2001 cu privire la arătarea în cuprinsul procesului verbal de constatare a tuturor împrejurărilor în care a avut loc fapta: „procesul verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu [...] arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite;"

Lipsa menționării împrejurărilor în care a avut loc presupusa faptă contravențională conduc în mod firesc, la punerea instanței de judecată în imposibilitatea de a aprecia gravitatea faptei și consecințele sociale ale acesteia, cu consecința stabilirii legalității și temeiniciei individualizări sancțiunii aplicate.

Potrivit dispozițiilor art. 27 alin. 1 din Legea nr. 333/2003 cu modificările și completările ulterioare: „(1) Mijloacele auto destinate transportului bunurilor și valorilor sau celui cu caracter special, prevăzute la art. 25, se dotează cu dispozitive tehnice de pază, alarmare, monitorizare, localizare și supraveghere, destinate să asigure securitatea persoanelor însoțitoare, a bunurilor, "a valorilor și produselor speciale transportate, și se echipează cu tehnică de comunicații radio pe frecvențele aprobate conform legii,"

Având în vedere faptul că nu au fost expuse în cuprinsul procesului verbal niciun fel de elemente din care să rezulte amplitudinea socială a pretinsei încălcări a legii de către unitatea apelantei, apreciază că sancțiunea dată de către agentul constatator depășește raportul legal de proporționalitate dintre gradul de pericol social, împrejurările în care a fost săvârșită presupusa faptă contravențională, modul și mijloacele de săvârșire ale acesteia, urmarea produsă și cuantumul amenzii. Neexistând niciun prejudiciu real și concret, fie de natură financiară, fie de natură socială pe care unitatea sa-l fi produs societății în ansamblu prin fapta reținută de agentul constatator, consideră că procesul verbal a fost încheiat în mod nelegal și netemeinic, cu depășirea competențelor date de lege în sarcina agentului constatator.

Precizează că, nu a putut formula aceste obiecțiuni, deoarece nu a fost de față la încheierea procesului-verbal de contravenție, aflându-se în imposibilitatea de a -și exercita dreptul la apărare.

În motivarea apelului arată că, sentința apelată a fost dată cu greșita aplicare a legii în ceea ce privește soluționarea excepției invocate de către apelantă, respectiv lipsa elementelor obligatorii de individualizare a faptei în lumina noilor prevederi legislative.

Conform art. 57 din HG nr. 301/2012, publicată în Monitorul Oficial nr. 335/17.05.2012, pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor, solicită să se ia în considerare prevederile acestui act normativ care detaliază și împarte pe categorii faptele contravenționale în funcție de valoarea transportată.

În conformitate cu art. 57 din HG nr. 301/2012, derularea transportului bunurilor și valorilor se realizează cu îndeplinirea anumitor cerințe în funcție de suma transportată.

La lit. c) a articolului menționat se prevede că: transporturile bunurilor și valorilor în cuantum sau cu o valoare cuprinsă între 10.000 și 100.000 euro ori echivalentul în lei se asigură cu mijloace de transport blindate, semiblindate sau special amenajate, însoțite cu personal de pază propriu calificat și atestat ori agenți ai unei societăți specializate de pază și protecție, înarmați cu arme de foc, în condițiile legii, iar la alin. (2) se prevede că: pentru bunurile și valorile în cuantum de sub 10.000 euro sau echivalentul în lei nu este obligatorie organizarea transportului de valori, în condițiile legii.

Ori, nementionarea exactă a sumei care se transporta, pentru a se constata dacă contravenientul îndeplinea condițiile legale privind transportul de valori, în sensul că fie era obligat să aibă mijloace de transport blindate, semiblindate sau special amenajate, cu personal de pază propriu calificat și atestat ori agenți ai unei societăți specializate de paza și protecție, si aceste persoane să fie înarmate cu arme de foc, fie nu era obligat să organizeze transportul de valori, în cazul în care transporta valori sub 10.000 euro, constituie un dubiu care împiedică antrenarea răspunderii contravenționale a apelantei, atât timp cât nu există dovezi în acest sens.

Prin urmare, considerând că și în cazul răspunderii contravenționale se aplică prezumția de nevinovăție, dar și principiul in dubio pro reo, solicită să se observe că nementionarea sumei transportate și implicit individualizarea sancțiunii aplicate conduce automat la anularea sancțiunii, chiar dacă sancțiunea a fost aplicată în alt temei legislativ, atât timp cât legiuitorul prin normele metodologice a înțeles să clasifice gravitatea acestor sancțiuni în funcție de suma transportată, înlăturând chiar răspunderea în cazul în care suma transportată este sub 10.000 euro.

De asemenea, art. 63 alin. 2 din H.G. nr. 301/2012, dispune că:

„ Mijloacele din dotarea efectivă se stabilesc în funcție de bunurile și valorile transportate, prin planul de pază.”

Solicită instanței să aprecieze că mai este obligatoriu ca în descrierea faptei, agentul constatator să indice, în mod corespunzător, datele de identificare ale mijlocului de transport (marca, numărul de înmatriculare, etc), cu care se transportau valorile, element esențial ce face parte din latura obiectivă a contravenției.

Raportat la dispoziția legală de mai sus, procesul verbal de contravenție este lovit de nulitate, având în vedere că din descrierea faptei contravenționale nu rezultă autoutilitarele cu care se efectua transportul valorilor, pentru a aprecia dacă sunt sau nu întrunite elementele constitutive ale contravenției.

În conformitate cu prevederile art. 16 din O.G. nr. 2/2001, procesul verbal de constatare a contravenției va cuprinde, în mod obligatoriu, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locul în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite. La art. 17 se prevede că, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.

Din descrierea faptei contravenționale reținute în sarcina apelantei potrivit procesului verbal de contravenție . nr._/28,02,2014, nu rezultă datele de identificare ale autoutilitarei cu care se efectua transportul de valori, C.N. Poșta Română S.A. deține mai multe autoutilitare în jud. A. destinate transportului de valori, fiind în imposibilitate de a identifica autoutilitara pentru a demonstra contrariul, solicită anularea procesului verbal de contravenție.

Hotărârea instanței de fond este criticabilă si sub aspectul că, în mod eronat Judecătoria A. I. s-a pronunțat asupra excepției prematuritatii aplicării amenzii raportat la termenul de 01 ianuarie 2015 acordat prin H.G. nr. 301/2012 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a legii nr. 333/2003 conform prevederilor art. 7 alin (1), modificat prin Hotărârea nr. 361 /30.04.2014, în vederea conformării la noile condiții de asigurare a pazei si securității.

Prin Sentința formulată, instanța de fond contestă apărarea apelantei privind prematuritatea sancțiunii aplicate, față de dispozițiile art. 7 alin (1), modificat prin Hotărârea nr. 1.017. /II.12.2013 din H.G. 301/2012, instanța de fond susține că apelanta a fost sancționată pentru nerespectarea dispozițiilor Legii 333/2003 și nu ale H.G. 301/2012.

Instanța de fond consideră că Legea 333/2003 și H.G. 301/2012 sunt două acte normative cu domenii total diferite de aplicare. Solicită instanței să ia în considerare faptul că, H.G. 301/2012 a aprobat Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor.

Art. 7 din HG nr. 301/2012 modificat prin Hotărârea nr. 361 /30.04.2014 prevede:,, (1) începând cu data de 1 ianuarie 2015, modul de funcționare a unităților prevăzute la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 333/2003, republicată, a societăților specializate de pază si protecție și a celor care desfășoară activități de proiectare, producere, instalare si întreținere a sistemelor de alarmare împotriva efracției, licențiate până la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, precum și a dispeceratelor de monitorizare a sistemelor de alarmare, înființate până la aceeași dată, trebuie să fie potrivit cerințelor stabilite în normele metodologice aprobate prin prezenta hotărâre." propriu și atestarea acestuia pentru a fi înarmat cu arme de foc), urmând ca ulterior împlinirii termenului stabilit de legiuitor, unitățile să fie sancționate.

- Astfel, prin art. 7 din HG nr. 301/2012 modificat prin Hotărârea nr. 361 /30.04.2014 legiuitorul a înțeles să acorde termen până la data de 1 ianuarie 2015 persoanelor prevăzute la art. 2 din Legea nr. 333/2003 în vederea stabilirii modului de funcționare potrivit cerințelor stabilite în normele metodologice aprobate prin prezenta hotărâre.

Societățile private pot acționa nelimitat în privința fondurilor societății, în acest caz, hotărârea asociatului de a se conforma prevederilor legale este personală, nelimitată de nicio hotărâre a unor organe de conducere.

În schimb, în cazul unei societății comerciale cu capital de stat (acționarii C.N. Poșta Română S.A. sunt. Statul Român și Fondul Proprietatea) hotărârile, inclusiv cele de achiziție sunt limitate de Adunarea Generală a Acționarilor.

- Din interpretarea coroborată a acestor articole legislative reiese că amenda stabilită de agentul constatator este prematur aplicată, fără respectarea termenului de 01 ianuarie 2014 prevăzut de legiuitor, cu atât mai mult cu cât au fost constatate fapte ce cad sub incidența noilor prevederi legislative.

Judecătoria A. IU LI A în mod netemeinic nu a admis excepția nulității procesului verbal de contravenție în temeiul art. 16, alin 7, din OG nr. 2/2001, având în vedere că nu s-a adus la cunoștința contravenientului dreptul de a formula obiecțiuni.

Aceste concluzii ale judecătorului de fond sunt în contradicție cu prevederile legale, deoarece agentul constatator nu și-a respectat obligația de a aduce la cunoștința contravenientului dreptul de a formula obiecțiuni, cu privire la faptele consemnate de agentul constatator în procesul verbal Potrivit legii, agentul constatator are obligația de a consemna în procesul verbal obiecțiunile contravenientului cu privire la conținutul acestuia, precum și mijloacele de probă de care contravenientul înțelege să se servească în cauză. Formularea obiecțiunilor este extrem de importantă deoarece constituie o garanție reală a respectării dreptului pe care îl are contravenientul. în acest caz, agentul constatator, în mod nelegal nu aduce la cunoștința contravenientului dreptul de a formula obiecțiuni. Prin această nesocotire a unei dispoziții imperative a legii, se produce o vătămare contravenientului.

Cu toate că art. 19 din OG nr. 2/2001 în mod firesc permite încheierea procesului-verbal în lipsa contravenientului, această normă trebuie interpretată și înțeleasă în legătură cu prevederile art. 16 alin. 7, în sensul că încheierea procesului-verbal în lipsa contravenientului trebuie să fie urmare a refuzului acestuia expres sau tacit de a se prezenta în fața agentului constatator, nu în sensul îngrădirii contravenientului de la dreptul de a face obiecțiuni. Altfel, ar rezulta în mod absurd că agentul constatator are posibilitatea de a alege între a-i da dreptul contravenientului să facă obiecțiuni sau să încheie procesul-verbal în lipsa contravenientului îngradindu-i dreptul de a face mențiuni la procesul verbal.

Solicită să se să constate că în mod netemeinic judecătorul fondului nu s-a pronunțat asupra gradului de pericol social creat.

Gradul de pericol social este un element important de analizat, considerând că și legiuitorul s-a raportat la această condiție atunci când a individualizat faptele, iar având în vedere faptul că C.N. Poșta Română S.A. transportă valori fără să aibă mijloace de transport special amenajate, consideră că se impune anularea procesului-verbal de contravenție pe considerentul lipsei gradului de pericol social creat prin fapta contravențională.

Lipsa menționării locului identificării autovehiculelor este de asemenea important deoarece transportul valorilor este o activitate în mișcare care nu poate avea loc decât în afara subunității poștale, ori agentul a constatat transportul la subunitatea poștală se asimilează cu situația favorabilă petentului, ceea ce conduce la concluzia că apelanta nu era obligată să dețină mijloace de transport special amenajate, deoarece se transportau valori sub 10.000 euro.

În situația în care. instanța va insista asupra fondului cauzei, solicită să se observe că nici sub acest aspect nu este temeinic și legal procesul verbal în discuție, întrucât legiuitorul a stabilit un termen (art. 7 din HG nr. 301/2012. modificat prin Hotărârea nr. 316/2014) în funcție de volumul si natura măsurilor care trebuie întreprinse pentru . unităților.

Având în vedere că agentul constatator a sancționat lipsa planului de transport valori, acesta trebuia să prezinte și un atestat care să certifice, în ceea ce îl privește, calitatea sa de specialist în sisteme de transport valori, care să cunoască în amănunt dotările autovehiculelor în vederea transportului valorilor.

Mai susține că, că veridicitatea constatărilor organelor de poliție este prezumată a fi reală, însă, în speță pendinte, există o . inadvertențe care împiedică aplicarea acestei prezumții de veridicitate, și anume:

* Constatările agentului de poliție sunt pur tehnice, iar acesta nu prezintă un certificat de calificare profesională care să îi permită să facă aceste constatări.

Constatările agentului trebuia să se rezume la respectarea regulilor de circulație, calitatea și conformitatea autovehiculului neputând fi apreciate de acesta.

Termenul legal pentru remedierea oricăror neconformități, în cazul în care ar fi fost constatate de un specialist, iar nu de un agent de poliție, este 01.01.2015, astfel încât presupusa abatere nu putea fi sancționată până la această dată.

De asemenea instanta de fond nu s-a pronunțat nici asupra excepției nulității procesului verbal de contravenție . nr._/28,02,2014, prin raportare la prevederile art. 19 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, privind datele de identificare ale martorului.

Având în vedere dispozițiile exprese ale art. 19 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 potrivit cărora: "Procesul-verbal se semnează pe fiecare pagină de agentul constatator și de contravenient. în cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor.

În acest caz procesul-verbal va cuprinde și datele personale din actul de identitate al martorului și semnătura acestuia ", solicită instanței să observe că:

- "fapta a fost constatată" în data de 20.02.2014, iar procesul verbal a fost încheiat în data de 28.02.2014(peste opt zile!), astfel încât nu cunoaște modul în care a fost identificat martorul și exactitatea descrierii faptei, faptă ce presupunea o constatare la fata locului făcută personal de martor, prin urmărirea modului în care se efectuează transportul de valori.

Pe cale de consecință, consideră că datele de identificare ale martorului sunt fictive sau martorul nu este obiectiv în ceea ce privește fapta presupusă a fi fost constatată.

Rezultă, așadar că, în viziunea instanței de fond, elementele obligatorii de individualizare a faptei nu prezintă importanță.

În considerarea acestor aspecte, solicită admiterea excepțiilor și anularea procesului verbal de contravenție . nr._/28.02.2014.

Din lipsa calității de contravenient rezultă și lipsa vinovăției C.N. Posta Română S.A.. element constitutiv al contravenției, în lipsa căruia procesul-verbal de contravenție este netemeinic, aspect care a fost reținut în mod eronat de Judecătoria A. IU LI A.

Prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul verbal nu are caracter absolut, dar prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitate de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul verbal.

Prin urmare, procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europenă a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului. "

Analizând temeinicia procesului verbal în discuție, solicită să observe că starea de fapt reținută în cuprinsul acestuia nu corespunde realității.

Aduce la cunoștința instanței și faptul că, în ziarul cotidian „Ring" din data de 02.06.2014, un angajat al Poliției Române a acordat un amplu interviu, in care a susținut că agenții constatatori aplică amenzi pentru atingerea indicatorilor impuși de șefi. D. urmare, rezultă fără putință de tăgadă că procesele verbale de contravenție sunt întocmite de agenții constatatori pentru îndeplinirea „normei de amenzi" și nu pentru a reflecta realitatea.

Prin urmare, în considerarea tuturor motivelor menționate, consideră că, prin sentința civilă nr. 1429/2014, Judecătoria A. I. a aplicat greșit prevederile legala deoarece:

- fapta a fost aplicată prematur fără respectarea termenului acordat de legiuitor 01 ianuarie 2015;

- fapta nu a fost individualizată în funcție de importanța valorilor umane și materiale și a nivelului de risc evaluat;

- organul de poliție a făcut o greșită interpretare și aplicare a legii;

- nu există vinovăția C.N. Posta R. S.A., ca element subiectiv al abaterii contravenționale, pornind de la definiția legală prevăzută de art. 1 din O.G. nr. 2/2001.

Pentru aspectele precizate și în urma examinării cauzei sub toate aspectele solicită admiterea apelului și pe cale de consecință, admiterea plângerii contravenționale astfel cum a fost formulată în prima instanță și anularea procesului verbal de contravenție, iar în subsidiar, având în vedere că fapta contravențională este de gravitate redusă, înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment, în baza art. 34 și art. 7 din O.G. nr. 2/2001.

În subsidiar, solicită Instanței admiterea apelului și în consecință admiterea în parte a plângerii contravenționale și înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea „avertisment", sancțiune care să conducă la formarea unei atitudini viitoare adecvate a apelantei față de regulile încălcate.

În susținerea afirmațiilor înțelege să depună la dosarul cauzei, cu titlu de jurisprudență, Decizia Civilă nr. 70/14.03.2014, pronunțată de Tribunalul Satu M. în dosarul nr._, Decizia Civilă nr. 165/10,04,2014, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ .

În drept, invocă: dispozițiile art. 466 și următoarele din Codul de procedură Civilă, Legea nr. 333/2003, O.G. nr. 2/2001, H.G. nr. 301/2012.

Intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului A., a formulat întâmpinare prin care a solicitat

- respingerea apelului formulat

- menținerea ca temeinică și legală sentința civilă nr. 1429/2014 pronunțată de Judecătoria A. I.

Apreciază că sentința pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, iar motivele de apel invocate sunt neîntemeiate din următoarele considerente:

Sub aspectul legalității, procesul verbal contestat conține toate elementele prevăzute sub secțiunea nulității de art. 16 și art. 17 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.

Sub aspectul temeiniciei învederează instanței că agentul constatator a respectat dispozițiile art.21 alin.3 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aplicând sancțiunea în limitele prevăzute de actul normativ, raportat la gradul de pericol social al faptei, la împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, la modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, la scopul urmărit, precum și la circumstanțele personale ale contravenientului.

Totodată, se opunem administrării oricăror probe cu caracter extrajudiciar, întrucât acestea nu respecta principiul contradictorialității și al nemijlocirii probelor în procesul civil.

In fapt, în data de 28.02.2014, lucrătorii de poliție din cadrul Poliției Municipiului A. I., aflați în timpul executării atribuțiilor de serviciu, au efectuat un control la Oficiile Poștale aflate pe raza municipiului A. I., pe linia respectării prevederilor Legii 333/2003, cu această ocazie constatându-se faptul că nu sunt respectate măsurile minimale de securitate, respectiv activitatea de transport valori monetare se desfășoară fără a exista plan de pază transport valori aprobat de către LP.J. A. - Serviciul de Ordine Publică.

Cu privire la motivele invocate în plângere de către petentă, arată că aceasta nu are motive temeinice care să-i justifice cererea deoarece:

• Cu privire la susținerile petentei referitoare la termenul de 24 luni acordat prin art. 7 alin. 1 din HG 301/2012, consideră că termenul invocat de petentă nu este incident în speță întrucât acesta nu este aplicabil măsurilor minimale care trebuie îndeplinite de unități. Or, în aceste condiții, respectarea condițiilor minimale, așa cum reiese și din denumire, reprezintă condițiile minime pe care trebuie să le îndeplinească unitățile prevăzute de lege timp de 24 de luni, urmând ca mai apoi aceasta să se alinieze și celorlalte prevederi stabilite prin HG 301/2012.

• În art. 16 alin. (1) din OG 2/2001 sunt enumerate datele pe care trebuie sa le cuprindă in mod obligatoriu procesul-verbal de constare a contravenției. In cadrul alin. (7) al aceluiași articol 16 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 s-a prevăzut că ,în momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat să aducă la cunoștința contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare".

În legătură cu instituirea acestei obligații, a cărei nerespectare atrage sancțiunea nulității procesului-verbal, este de observat că, în raport cu natura interesului ocrotit prin dispoziția înscrisa în art. 16 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, o atare nulitate nu poate fi absolută, nesusceptibilă a fi acoperită în niciun mod, ci doar relativă.

Or, situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contravenției sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art. 17 din ordonanța. Astfel, prin acest text de lege se prevede ca "lipsa mențiunilor privind numele, prenumele si calitatea agentului constatator, numele si prenumele contravenientului, iar in cazul persoanei juridice lipsa denumirii si a sediului acesteia, a faptei săvârșite si a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal specificandu-se ca numai în astfel de situații nulitatea se constata si din oficiu".

În raport cu acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia in considerare si din oficiu, se impune ca in toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie sa le intruneasca, inclusiv cel referitor menționarea in procesul verbal contravențional a obiecțiunilor petentului, nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenției sa nu poate fi invocata decât daca s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act.

Învederează instanței că petenta este în eroare de fapt, în sensul că aceasta nu a fost sancționată pentru că a efectuat transport de valori în cuantum cuprins între 10.000 și 100.000 euro fară mijloace de transport blindate, semiblindate, ci pentru faptul că activitatea de transport valori monetare se desfășoară fără a exista un plan de pază aprobat de instituția abilitată în acest sens, astfel că pentru aceasta nu este impus vreun cuantum valoric. De asemenea, nementionarea activităților de transport și a traseelor pe care acestea s-au efectuat suni irelevante din punct de vedere al existenței faptei contravenționale săvârșite, întrucât este notoriu faptul că societatea prestează astfel de activități, reprezentând unul dintre obiectele de activitate pentru care a fost înființată.

Totodată, precizează faptul că, în ultima perioadă au devenit numeroase situațiile în care unitățile poștale sunt ținta infracțiunilor tocmai pentru că măsurile de securitate luate de acestea sunt deficitare, iar aceste sancțiuni sunt luate tocmai pentru a preîntâmpina astfel de situații, iar nu de a îndeplini norma de amenzi așa cum susține apelanta .

Procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție de legalitate, în sensul că acesta face întotdeauna dovada până la proba contrară (în acest sens Curtea Constituțională pronunțându-se prin Decizia 197/2003, Decizia 259/2007 ș.a), forța probantă a procesului verbal este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de către Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, paragraf 28, hotărârea din 7 octombrie 1988, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, hotărârea din 22 iulie 2002).

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloace de probă și să invoce orice argument pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.

In drept, invocă: dispozițiile art. 456 și următoarele din C. Pr. Civ., OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, HG 301/2012 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor si protecția persoanelor.

Examinând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:

Apelul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse:

S-a reținut în sarcina petentei apelante că, în data de 28.02.2014 a fost depistată că nu respectă măsurile minime de securitate privind activitatea de transport valori monetare, respectiv că nu desfășoară activitatea de transport pe baza unui plan de pază, aprobat de IPJ A. – serviciul de ordine publică.

În primul rând critica apelantei vizând nemenționarea sumei transportate nu are relevanță în cauză, față de contravenția reținută în sarcina petentei.

De asemenea nu sunt fondate motivele de apel referitoare la termenul de 24 de luni prev. de art.7 din HG 301/2012 .

Acest termen nu este incident în speță întrucât nu este aplicabil măsurilor minimale care trebuie îndeplinite de unitate. Așa cum o indică și denumirea, condițiile minimale sunt stabilite de lege pentru 24 de luni, urmând ca după expirarea termenului să respecte și celelalte prevederi stabilite prin HG 301/2012.

Nici critica referitoare la nulitatea procesului verbal vizând neaducerea la cunoștința contravenientului nu este fondată, câtă vreme, apelantul nu a dovedit existența unei vătămări produse prin neîndeplinirea acestei obligații.

Neîndeplinirea acestei obligații, nu se regăsește printre cazurile de nulitate expresă absolută enumerate de textul de lege ( art. 17 din OG nr.2/2001) și care se pot lua în considerare din oficiu, astfel că, în lipsa dovezii vătămării produse, procesul verbal atacat nu poate fi invalidat doar pe baza susținerilor petentei.

În motivele de apel întreaga critică a apelantei vizează o altă stare de fapt decât cea reținută în procesul verbal atacat. Astfel, petenta nu a fost sancționată pentru că a efectuat transport de valori în cuantumul cuprins între 10.000 și 100.000 euro fără mijloace de transport blindate, semiblindate ci pentru că activitatea de transport valori monetare se desfășura fără a exista un plan de bază aprobat de instituția abilitată, în acest sens (IPJ –serviciul de ordine publică), fiind irelevantă suma.

În același sens, menționarea traseelor pe care circulat nu are relevanță față de obiectul contravenției.

În fine, critica apelantei vizând individualizarea sancțiunii aplicate este nefondată. Fapta petentei este o faptă de pericol social, fără a avea relevanță că nu au rezultat pagube sau victime omenești, astfel că, nu există temei care să justifice înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment.

Asupra lipsei calității Companiei Naționale Poșta Română SA de subiect activ al contravenției, în mod corect s-a pronunțat prima instanță în sensul respingerii acestei susțineri întrucât potrivit art.61 alin.2 din Legea nr.333/2003 sancțiunea amenzii poate fi aplicată și persoanei juridice.

Pentru aceste motive, în baza art.480 alin. 1 Codul de procedură civilă, va respinge apelul declarat de C. Națională „Poșta Română” SA.

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelul declarat de C. Națională „Poșta Română” SA împotriva sentinței civile nr. 1429/2014 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosar_ .

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 04 Decembrie 2014.

Președinte,

C. M. C.

Judecător,

C. L.

Grefier,

D. M.

Red.LC

Tehnored.MD/4ex/16.12.2014

← Anulare act emis de autorităţi publice locale. Sentința nr....		Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 2014/2014.... →

Anulare proces verbal de contravenţie. Hotărâre din 04-12-2014, Tribunalul ALBA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Anulare proces verbal de contravenţie. Hotărâre din 04-12-2014, Tribunalul ALBA