Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința nr. 1656/2014. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1656/2014 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 12-11-2014 în dosarul nr. 159/107/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV, FISCAL ȘI DE INSOLVENȚĂ
SENTINȚA ADMINISTRATIVĂ Nr. 1656/C./2014
Ședința publică de la 12 Noiembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. F.
Grefier M. R.
Pe rol se află pronunțarea cauzei privind pe reclamantul L. D. și pe pârâtele DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B. și ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE A., având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999).
La apelul nominal făcut în cauză, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că:
La data de 12.11.2014, reclamantul a depus la dosar, cu titlu de practică judiciară, copia sentinței nr. 338/C./2014 și a încheierii nr. 94/C./CC/2014, pronunțate de Tribunalul A., în dosar nr._ .
Se constată că mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea din data de 24.10.2014, când instanța, pentru a avea timpul necesar deliberării, a amânat pronunțarea la data de 07.11.2014 și, apoi, la data de astăzi, încheieri ce fac parte integrantă din prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei în contencios administrativ de față;
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată pe rolul Tribunalului A. sub dosar nr._, reclamantul L. D., in contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA GENERALA REGIONALA A FINANȚELOR PUBLICE B., in nume propriu si pentru ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE A., a solicitat ca prin sentința ce o va pronunța instanța sa dispună:
- anularea Deciziei nr. 487/01.08.2013 de eliberare din funcția publica de inspector principal cl. I gr. 2 clasa de salarizare 44 in cadrul DGRFP B. - Administrația Județeană a Finanțelor Publice A., Serviciul Inspecție Fiscala Persoane Fizice 1 (din cadrul DGFP A.), la data expirării termenului de preaviz.
- obligarea pârâtei să procedeze Ia repunerea reclamantului in situația anterioară, respectiv obligarea pârâtei la reîncadrarea reclamantului în aceeași funcție ce se regăsește si in cadrul activității de inspecție fiscala din cadrul DGRFP B., Administrația Județeană a Finanțelor Publice A.,
- obligarea pârâtei la plata retroactiva a tuturor drepturilor salariale ce i se cuvin de la data încetării activității si până la data repunerii in funcția anterior deținută,
- obligarea paratei la plata unor daune morale in cuantum de 40.000 lei;
- obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata aferente acestui litigiu.
În motivare se arată următoarele:
Prin decizia atactă, s-a dispus eliberarea din funcție a reclamantului, iar în preambul se face referire la HG nr.520/2013.
Se mai arată că prin OUG nr. 74/26.06.2013 s-a reglementat reorganizarea Agenției Naționale de Administrare Fiscala, ca urmare a fuziunii prin absorbție si preluarea activității Autorității Naționale a Vămilor, precum si activității Gărzii Financiare.
Odată cu reorganizarea Agenției, au fost infinitate Direcțiile Regionale ale Finanțelor Publice, care preiau activitatea si competentele tuturor Direcțiilor Generale ale Finanțelor Publice din tara, absorbite, din aria de competență a direcțiilor regionale precum si a tuturor structurilor teritoriale subordonate acestora.
În fapt, susține că prin Decizia nr.487/01.08.2013 a directorului general al Direcției Regionale a Finanțelor Publice B. s-a dispus eliberarea reclamantului din funcția publica deținuta anterior, respectiv cea de Inspector principal cl. I gr.2, clasa de salarizare 44 din cadrul Serviciului Inspecție Fiscala Persoane Fizice 1, din cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice A., efectele deciziei urmând a se produce la implinirea termenului de preaviz de 30 de zile.
Preambulul deciziei releva ca emiterea acesteia a fost făcuta având in vedere Hotărârea Guvernului nr.520/2013 privind reorganizarea si funcționarea ANAF, prevederile OUG nr.74/2013 privind unele masuri îmbunătățirea si reorganizarea activității ANAF, Ordinul nr.1104/2013 al Președintelui ANAF privind aprobarea structurii organizatorice a direcțiilor generale regionale ale finanțelor publice, Ordinul nr.1106/2013 al Președintelui ANAF privind aprobarea numărului de posturi pentru fiecare direcție generala regionala a finanțelor publice, Ordinul nr.1113/2013 al Președintelui ANAF privind aprobarea statului de funcții al DGRFP B. si art.97 Ut c). art.99 alin (1) Ut b). alin (2)-(7), art.103, art.106, respectiv art.109 din Legea 188/1999.
Prin OUG 74/26.06.2013, s-a reglementat reorganizarea Agenției Naționale de Administrare Fiscala, urmare a fuziunii prin absortie si preluarea activității Autoritarii Naționale a Vămilor, precum si a activității Gărzii Financiare.
Odată cu reorganizarea ANAF, au fost infiintate cele 8 Direcții Regionale a Finanțelor Publice care preiau prin fuziunea prin absortie si celelalte direcții generale a finanțelor publice județene din aria lor de acoperire.
Din punct de vedere juridic, transformarea înseamnă continuarea existentei persoanei juridice inițiale, sub o alta titulatura, dar succesoare in drepturi si obligații a persoanei juridice initiale. Fuziunea prin absortie inseamna încetarea existentei persoanei juridice inițiale (persoana absorbita) si integrarea acesteia in cadrul noii structuri (persoana absorbanta).Ca atare, drepturile si obligațiile juridice ale persoanei absorbite sunt preluate de drept de persoana absorbanta.
Pentru punerea in aplicare a OUG nr.74/2013, si in conformitate cu prevederile art.13 din Ordonanța, Guvernul Romaniei a adoptat Hotărârea nr.520/24.07.2013, publicata in M.OF. in data de 30.07.2013, prevăzând, in dispozițiile art.24 alin 2 ca Personalul direcțiilor generale ale finanțelor publice care se reorganizează prin fuziune prin absortie se preia in cadrul direcțiilor generale ale finanțelor publice, in limita numărului de posturi aprobat, in condițiile legii.
Urmarea a reorganizării prin fuziune prin absortie, personalul direcțiilor generale ale finanțelor publice a fost preluat in cadrul direcțiilor regionale a finanțelor publice infiintate, in limita numărului de posturi aprobat, in condițiile legii( art.10 alin 8 din Oug 74/2013).
Precizează ca in temeiul HG nr.520/04.07.2013, președintele ANAF a emis ordinele nr.1104/01.08.2013 si nr.1106/01.08.2013 privind aprobarea structurii organizatorice a direcțiilor generale regionale a finanțelor publice, respectiv privind numărul de posturi pentru fiecare direcție generala regionala. Totodata, prin Ordinul nr.1113/2013 a fost aprobat statul de funcții al Direcției generale a Finanțelor Publice B..
Menționează ca in urma reorganizării prin fuziune prin absortie, DGFP A. a devenit Administrația Județeană a Finanțelor Publice A., activitatea de inspecție fiscala regasindu-se in structura organizatorica a acesteia aprobata prin Ordinul nr.1104/2013, a președintelui ANAF, iar posturile existente anterior reorganizării au fost suplimentate cu inca doua prin Ordinul nr.1106/2013 a președintelui ANAF pentru Direcția Regionala a Finanțelor Publice B., precum si in statul de funcții aprobat prin Ordinul nr.113/2013 al președintelui ANAF pentru aceasta direcție regionala.
Precizează ca decizia a fost emisa in perioada in care reclamantul se afla in concediu medical, certificatele de concediu medical dovedind ca inclusiv pana in data de 26.11.2013 reclamantul se afla in concediu medical.
Conform preambulului deciziei 487/2013 privind eliberarea din funcție, rezulta ca aceasta a fost emisa in considerarea dispozițiilor art.99 alin 1 lit b din legea 188/1999.
Textul de legea menționat reglementează situațiile de eliberare din funcția publica doar atunci cand:
- funcția publica isi reduce personalul, si
- reorganizarea activității presupune reducerea postului ocupat de funcționarul public.
În cauza insa, reorganizarea a avut loc conform procedeului specific fuziunii prin absortie.
Susține că parata nu a probat ca in speța postul ocupat de către reclamant a fost redus, si, prin urmare, in acest context, măsura eliberării din funcție si obligarea participării la concurs pentru același post apare ca o măsura nelegala si abuziva.
Ca atare, in discuție nu este numai reducerea de personal ci si reducerea postului ocupat de către funcționarul public, condiții care nu sunt insa îndeplinite in cazul reclamantului.
De altfel, comunicatul de presa nr._/05.08.2013 al ANAF preciza ca in cadrul procesului de restructurare numărul de posturi la nivelul instituției ramane același, structura organizatorica devenind mai flexibila, funcție de amploarea activității de desfășurare pe regiunile stabilite.
Arată că este evident faptul ca reclamantului i s-a emis decizia de eliberare din funcție fiindu-i solicitat sa participe la concursul pentru ocuparea postului deținut si din care a fost eliberat, in condițiile in care prin noua organigrama nu exista reduceri de personal pentru activitatea de inspecție fiscala, inspector fiscal. Cu atat mai mult nu se justifica eliberarea reclamantului din funcție cu cat in vechea organigrama a DGFP A. erau cuprinse 5 posturi de inspectori principali pentru inspecție fiscala persoane fizice( a se vedea pozițiile 67, 69-72) iar in noua organigrama aferenta Administrației Județene a Finanțelor Publice A. se regăsesc 7 posturi similare(poziiia 6, linia a 4-a).
Susține că art.99 lit b din Legea nr.188/1999, ce a constituit temeiul de drept al eliberării din funcție a reclamantului, nu este aplicabil in prezenta cauza intrucat instituția nu si-a redus personalul si posturile nu s-au desființat, acestea regasindu-se si in noua organigrama.
Intenția ANAF a fost aceea de a prelua posturile post pe post, asa cum se aflau acestea la momentul organizării, context in care desființarea contractului individual de munca a reclamantului apare ca nejustificata.
Contrar prevederilor dispozițiilor art.10 alin 8 din OUG nr.7/2013 si art.24 din HG nr.520/2013, decizia de eliberare din funcție a reclamantului s-a emis in contextul general de eliberare din funcțiile publice avute anterior a tuturor funcționarilor publici ce au fost incadrati pana la reorganizare, cu toate ca funcția reclamantului se regăsește si in noile structuri ale DGRFP B..
Subliniază faptul ca nicăieri nu se indica vreo reducere de posturi si nici nu se prevede eliberarea din funcție a tuturor funcționarilor cu atribuții de inspecție fiscala dintr-o fosta direcție județeană asa cum s-a procedat cu DGFP A..De altfel, cu toate ca nou-infiintata DGFRP B. a preluat un număr de 6 direcții județene a finanțelor publice, doar in cazul Direcției Generale a Finanțelor Publice A. s-a dispus astfel, pentru celelealte direcții județene a finanțelor publice emitandu-se decizii de eliberare din funcții doar pentru acei funcționari ale căror atribuții nu mai sunt cuprinse in noile state de funcții aprobate prin ordinul ANAF.
In contextul antementionat, decizia de eliberare din funcție a reclamantului apare ca fiind nelegala, in contrast cu dispozițiile actelor normative despre care a făcut vorbire supra. O atare procedura, pe langa faptul ca nu are la baza un suport legal, nu a fost acceptata nici de ANAF, care in comunicatul de presa nr._/05.08.2013, postat pe site-ul ANAF, conform căruia numărul de posturi la nivelul instituției ramane același, structura organizatorica devenind mai flexibila, funcție de amploarea activității de desfășurare pe regiunile stabilite.
Susține că s-a creat un tratament diferit si discriminatoriu comparativ cu alti funcționari ANAF incadrati in aceleași funcții publice de Inspector principal cl.I gr.2 din alte structuri teritoriale, dar incadrati in aceeași activitate de inspecție fiscala, cărora nu le-au fost emise decizii de eliberare din funcție intrucat posturile lor se regăsesc, ca si al reclamnatului, in noile state de funcții ale persoanelor juridice nou înființate. Procedandu-se astfel, se incalca flagrant acutul adițional nr.l la Protocolul nr.l la Convenția CEDO, care prohibește discriminările intre persoane aflate in aceeași situație.
In egala măsura, legeislatia interna, respectiv OG nr.137/2000 privind prevenirea si sancționarea tuturor formelor de discriminare sancționează orice deosebire in privința exercitării in condiții de egalitate a drepturilor omului sau a drepturilor recunoscute prin lege.
In alt plan, in lumina prevdererilor art.100 alin 5 din Legea 188/1999 se interzice autorităților publice supuse organizării prin reducerea posturilor sa mai infiinteze, timp de un an, posturi similare celor desființate, sens in care nici nu s-ar putea pune problema reducerii de posturi de inspector.
Apare nelegala procedura de eliberare a reclamantului din funcție, pentru ca ulterior sa se indice prezentarea la examen pentru ocuparea funcției anterior deținuta.
Precizează ca in caz de reorganizare a unei instituții publice sunt aplicabile, in privința personalului, dispozițiile art.100 din Legea 188/1999.In prezenta cauza, fiind vorba despre de o procedura de reorganizare a ANAF cu păstrarea numărului de personal, se impunea sa se numească pe noile funcții si compartimente funcționarii existenți, sub rigorile art. 100 alin(2) din Legea 188/1999, avandu-se in vedere criteriile acolo stipulate, respectiv:
a) categoria, clasa și, după caz, gradul profesional ale funcționarului public;
b) îndeplinirea criteriilor specifice stabilite pentru funcția publică;
c) pregătirea profesională;
d) să fi desfășurat activități similare.
(3) în cazul în care există mai mulți funcționari publici, se organizează examen de către autoritatea sau instituția publică.
In aceste condiții, examenul la care se refera art.100 alin (3), nici nu se impunea in cadrul activității de inspecție fiscala atâta timp cat posturile se regăsesc in totalitate in noua structura. Examenul se impunea doar daca pe funcțiile publice din noile structuri se regăseau mai mulți funcționari ce dețineau aceleași funcții.
Pe de alta parte, au fost nesocotite dispozițiile art.99 alin (1) din Legea 188/1999, care nu prevede eliberarea din funcție ., cazurile in care se poate face fiind expres si limitativ prevăzute in cuprinsul lui.
Decizia eliberării din funcție i-a adus reclamantului importante prejudicii morale, reflectandu-se in atingerile aduse prestigiului profesional, onoarei, demnității, cinstei, pentru argumentele ce le vom expune.
Menționează că a suportat în mod incontestabil un astfel de prejudiciu moral, determinat de eliberarea intempestivă și nelegală din funcția de inspector principal cil gr.2, printr-o aplicare eronată a legii, fapt care i-a generat un stres psihic in condițiile pierderii dreptului de a primi un salariu din care sa poată asigura întreținerea familiei si plata ratelor de credit.
Precizează că nu se poate susține inexistența unei lezări grave, de natură a atrage reclamantului un prejudiciu de imagine, motiv pentru care cererea de acordare a daunelor morale este pe deplin întemeiată.
Dreptul la repararea prejudiciului moral astfel suferit este expres prevăzut in cuprinsul Legii 554/2004, respectiv in textul art.8 si ort 18, care dau dreptul persoanei vătămate de a pretinde daune morale.
Subliniază, de asemenea, ca nerepararea prejudiciului moral încercat de reclamant, echivalează cu o restrângere nepermisă a dreptului la repararea integrală a prejudiciului suferit.
Menționeză ca pentru a da satisfacție principiului reparării integrale a prejudiciului, trebuie avuta in vedere pe de o parte repararea prejudiciului material, iar pe de alta parte, repararea prejudiciului moral. Pentru ca reparația să fie integrală este necesar să fie înlăturate toate consecințele dăunătoare ale faptei ilicite sau împrejurării care le-a generat.
Cu privire la cuantificarea prejudiciului moral menționează faptul ca aceasta nu este supusa unor criterii legale de determinare. Astfel cum s-a reținut si de către înalta Curte de Casație si Justitie prin decizia nr. 4505/03.07.2008, in privința daunelor morale nu se poate apela la probe materiale, judecătorul fiind singurul care, in raport de consecințele, pe orice plan, suferite de reclamant, trebuie sa aprecieze o anumita suma globala, care sa compenseze prejudiciul moral cauzat, fara ca prin aceasta sa se încerce o reparare cu mult peste vătămarea produsa, determinând o îmbogățire fara justa cauza in persoana reclamantului.
Stabilirea cuantumului daunelor morale include o doza de aproximare avandu-se in vedere consecințele negative suferite de reclamant, măsura in care i-a fost afectata situația familiala, profesionala si sociala. Asadar, daunele morale nu se dovedesc cu probe materiale, ci judecătorul trebuie sa aprecieze ca a existat un prejudiciu moral si sa stabilească o anumita suma globala cu titlul de reparații.
In drept: Legea nr.554/2004; Legea nr.188/1999; OUG nr.74/2013; HG nr.520/2013.
In probatiune: proba cu înscrisuri și martori.
Pârâta Direcția Generala Regionala a Finanțelor Publice B., in nume propriu si pentru Administrația Județeană a Finanțelor Publice A. a depus întâmpinare, prin care, pe cale de excepție, invocă excepția lipsei calității procesual pasive a Administrației Județene a Finanțelor Publice A., motivat de faptul că decizia de eliberare din funcția publică a fost emisă de Direcția Generala Regionala a Finanțelor Publice B. in nume propriu si nu prin structuri subordonate acesteia.
Pe fondul cauzei, se menționează că actul administrativ atacat in cauză a fost emis în aplicarea dispozițiilor H.G. nr. 520/2013 și ale O.U.G. nr. 74/2013. Sub acest aspect este foarte important de relevat faptul că atât O.U.G. nr.74/2013 cât și H.G. nr. 520/2013 sunt acte normative care se caracterizează prin aplicabilitate generală, ele fiind publicate în Monitorul Oficial și adoptate cu respectarea prevederilor Legii nr. 52/2003, proiectele fiind publicate pe site-ul A.N.A.F. și puse în dezbatere publică. Din conținutul notei de fundamentare a O.U.G. nr. 74/2013 și H.G. nr. 520/2013 rezultă că promovarea acestor acte normative a fost determinată de contextul socio-economic actual, de opiniile și recomandările F.M.I. referitoare la scăderea cheltuielilor bugetare, precum și necesitatea eliminării disfuncționalităților, întăririi aparatului fiscal și utilizării resurselor la capacitate maximă în condiții de eficiență.
Acest proces de preluare prin absorbție a vechii structuri este reglementată de art.10 alin.2, alin. 4, alin.5 și alin.8 din O.U.G.nr.74/2013 unde se prevede în mod expres că noua formă de organizare a A.N.A.F. (prin structura centrală și structurile teritoriale) va dobândi drepturi exclusive asupra activității și competențelor tuturor structurilor absorbite.
Este important a sublinia că și dreptul de a exercita managementul personalului preluat a fost dobândit de către noua structură, art.10 alin.8, art.20 alin.3 și alin.4 din O.U.G.nr.74/2013 fiind foarte explicite din acest punct de vedere. Acesta este și temeiul ce a stat la baza încadrării personalului (preluat de la vechile structuri) pe noile funcții, în limita numărului de posturi aprobat.
În vederea punerii in aplicare a dispozițiilor HG nr. 520/2013, Președintele ANAF a emis ordinele nr. 1104/2013, nr. 1106/2013, nr. 1113/2013 prin care
- s-a aprobat si repartizat numărul maxim de posturi pentru ANAF si direcțiile regionale ale finanțelor publice ;
- s-a aprobat numărul total de posturi pe fiecare direcție generala regionala . finanțelor publice ;
- s-a aprobat structura organizatorica a direcțiilor generale regionale ale finanțelor publice si a structurilor din cadrul acestora ;
- s-a aprobat structura organizatorica a paratului propriu al ANAF ;
- s-au aprobat statele de funcții ale DGRFP C., DGRFP Timișoara, DGRFP lasi, DGRFP Cluj N., DGRFP G., DGRFP B., DGRFP Ploiești, si DGRFP București.
In ceea ce privește reducerea numărului de posturi de la nivelul fostei D.G.F.P. A. (actuala Administrația Județeană a Finanțelor Publice A.) se precizează că reorganizarea D.G.R.F.P. B. a implicat reducerea numărului de posturi la nivelul tuturor structurilor subordonate acesteia. Astfel, înainte de reorganizare, D.G.F.P. A. avea aprobate un număr de 498 posturi, iar după reorganizarea noii structuri, AJFP A. i-au fost aprobate un număr de 410 posturi, ceea ce înseamnă că la nivelul acestei unități fiscale a operat o reducere de 88 posturi.
In ceea ce privește structura in care reclamantul si-a desfășurat activitatea -Activitatea de Inspecție Fiscala de la nivelul fostei D.G.F.P. A. se învederează faptul că această structură a fost reorganizata in întregime, aceasta fiind reorganizata prin reducerea numărului de posturi alocat acestei structuri, prin eliberarea din funcție a tuturor funcționarilor publici încadrați in aceasta structura si prin asigurarea drepturilor funcționarilor publici eliberați din funcție de a opta pe posturile aprobate pentru noua structura de inspecție fiscala. In noua structura a AJFP A. Activitatea de Inspecție Fiscala are aprobate un număr de 90 posturi (si nu 7 posturi cum a susținut reclamantul B. M. F.), iar înainte de reorganizare existau 103 posturi la DGFP A. - Activitatea de Inspecție Fiscala.
Reclamantul face o gravă confuzie cu privire la următoarea situație: acesta si-a desfășurat activitatea in cadrul fostei D.G.F..P. A. - Activitatea de Inspecție Fiscala -Persoane Fizice si se raportează la situația sa cu referire strict la serviciul in care îsi desfășurase activitatea. Însă, reorganizarea a vizat întreaga Structura de Inspecție Fiscala din cadrul fostei D.G.F.P. A. si nu doar un serviciu anume. În cauză nu a fost vorba de o reorganizare a unui serviciu ci a unei activități in întregul său. Activitatea de Inspecție Fiscala a fost reorganizata in întregul său, sub toate structurile care formau aceasta activitate si nu doar pe o anumită ramură. Reorganizarea nu se putea face discriminatoriu prin desființarea unui anume post ocupat, dintr-o anumita structura.
Reorganizarea Activității de Inspecție Fiscala din cadrul fostei D.G.F.P .A. a presupus eliberarea tuturor funcționarilor publici care îsi desfășurau activitatea in vechea structura a Activității de Inspecție Fiscala A., nu doar a celor încadrați . si crearea posibilității de exprimarea opțiunilor de ocupare a posturilor vacante create in noua structură a Inspecției Fiscale din cadrul AJFP A..
În acest context, funcționarii publici încadrați in această structură au fost eliberați din funcții potrivit art. 99 alin. 1 lit b din legea nr. 188/ 1999 privind Statutul funcționarilor publici.
Totodată, se învederează că reclamantul in procesul de reorganizare al instituției, a înțeles să parcurgă toate etapele puse la dispoziția funcționarilor publici eliberați din funcție. Astfel, reclamantul si-a exprimat in termenele stabilite prin preaviz dreptul de opțiune pentru unul dintre posturile vacante puse la dispoziție de ANAF. Important de subliniat este faptul ca funcționarii publici aveau posibilitatea sa opteze pe oricare din posturile vacante din cadrul Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice B., cu respectarea criteriilor specifice stabilite prin OPANAF nr. 2133/ 2013.
Reclamantului i-a fost pusa la dispoziția lista posturilor vacante create prin noile state de funcții aprobate cu începere de la 01.08.2013, urmare a reducerii numărului de posturi aferente structurii aferente. Reclamantul susține in mod eronat ca ar fi fost eliberați funcționarii publici din posturi si ulterior aceste posturi ar fi fost vacantate, creându-se astfel posibilitatea sa opteze pe aceleași posturi. Aceste susțineri sunt eronate si se face confuzie intre numărul de posturi aprobat al vechii structurii D.G.F.P. A. si numărul de posturi aprobat noii structuri, înființate de la 01.08.2013, A.J.F.P. A..
Se precizează că reclamantul avea posibilitatea formulării de opțiuni pe orice post vacant din cadrul DGRFP B., adică nu doar pe un post vacant din cadrul AJFP A., ci si pe un post vacant din celelalte ajfp-uri din cadrul regiunii B., sau chiar pe un post vacant al unei activități aflată la nivelul regiunii.
Pentru posturile vacante puse la dispoziția funcționarilor publici in termenul prevăzut in deciziile de eliberare din funcție, daca au existat mai multe opțiuni, au fost organizate examene de testare profesionala. Întrucât cu privire la postul pe care au optat reclamantul din prezenta cauza au fost exprimate si alte opțiuni in conformitate cu dispozițiile OPANAF nr. 2133/ 2013 a fost organizat examen de testare profesionala a cunoștințelor. Reclamantul a susținut atât probele de departajare scrise cât și interviurile, fiind declarat respins în urma calculului punctajului final.
In ceea ce privește solicitarea reclamantului ca in urma admiterii acțiunii să se dispună numirea acestuia in cadrul aceleiași funcții ce se regăsesc in cadrul activității de inspecție fiscala a AJFP A., această cerere este inadmisibila. Aceasta întrucât postul ocupat anterior de reclamant nu se mai regăsește in noua structura aprobata a AJFP A., astfel încât, in mod evident, si in situația admiterii acțiunii reclamantului nu ar mai putea fi numit in posturi inexistente.
In ceea ce privește daunele morale, se învederează că reclamantul nu a probat suferințe morale deosebite. Măsura eliberării din funcție nu putea sa le cauzeze un prejudiciu moral întrucât a fost generată de necesitatea reorganizării structurii in baza unor acte normative cu aplicabilitate generala. Nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile pentru acordarea acestor daune.
Pronunțându-se în prealabil, conform disp. art. 248 NCPC, asupra excepției de fond invocate de pârâtă, instanța reține că este întemeiată și o va admite, pe considerentul că reclamantul nu a justificat in cuprinsul acțiunii calitatea procesuală pasivă a pârâtei AJ.F.P. A.. Or, raportul juridic de drept procesual nu se poate derula decât intre titularii dreptului ce rezultă din raportul de drept material dedus judecății, astfel că, decizia a cărei anulare se solicită fiind emisă de către directorul general al DGRFP B., doar această instituție poate avea calitate procesuală pasivă în prezenta cauză. Pe de altă parte, nici nu se solicită obligarea AJFP A. la efectuarea unei anumite operațiuni administrative, astfel încât nu se justifică participarea acesteia in procesul de față.
Pe fondul cauzei, instanța reține următoarele:
În prealabil, trebuie menționat faptul că apărările formulate de reclamant împotriva deciziei nr. 487/01.08.2013 de eliberare din funcția publica de inspector principal cl. I gr. 2, pornesc de la o premisă eronată și anume, faptul că, după reorganizare, în noua organigramă a AJFP A., la Activitatea de Inspecție Fiscală se regăsesc 7 posturi de inspectori principali pentru inspecție fiscală persoane fizice, cu două posturi mai mult decât anterior reorganizării, situație în care nu se justifică eliberarea sa din funcție. Însă, reclamantul face abstracție de faptul că reorganizarea a vizat întreaga structură din cadrul fostei DGFP A. și nu doar un Serviciul de Inspecție Fiscală Persoane Fizice în cadrul căruia acesta și-a desfășurat activitatea.
Reorganizarea ANAF a fost realizată în baza OUG nr.74/2013 și a HG nr.520/2013, prin metoda fuziunii prin absorbție a unor structuri centrale și teritoriale. Potrivit art. 24 alin. 2 din HG nr. 520/ 2013 „Personalul Direcțiilor generale ale finanțelor publice care se reorganizează prin fuziune prin absorbție, se preia in cadrul direcțiilor generale regionale ale finanțelor publice in limita numărului de posturi aprobat, in condițiile legii".
Prin OPANAF nr. 1106/ 2013, act normativ care a stat la baza emiterii deciziei atacate in cauză, s-au aprobat numărul de posturi pentru fiecare direcție generala regionala a finanțelor publice, iar prin OPANAF nr. 1113/ 2013 a fost aprobat statul de funcții al direcției generale regionala a finanțelor publice B.. Conform acestor acte normative, noii structuri AJFP A. i-au fost aprobate un nr. de 410 posturi, față de 498 posturi, câte avea aprobate fosta DGFP A. anterior reorganizării. În consecință, se observă că la nivelul acestei unități fiscale a rezultat o reducere a 88 de posturi.
Faptul că prin Decizia nr.55/05.02.2014 Curtea Constituțională a declarat neconstituționalitatea Legii privind aprobarea OUG nr.77/2013 nu are nicio influență asupra legalității Ordinelor emise de Președintele ANAF în procesul de reorganizare a ANAF, care au stat la baza adoptării deciziei atacate de reclamant, întrucât OUG nr.77/2013 este menționată în preambulul acestor ordine doar pentru a evidenția faptul că reducerea posturilor prevăzută de acest act normativ nu este aplicabilă și ANAF și instituțiilor subordonate. Astfel, conform art.2 din OUG nr.77/2013 „Numărul total al posturilor ocupate, la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, se reduce potrivit anexei nr. 2, cu respectarea prevederilor legale aplicabile fiecărei categorii de personal”, iar în ANEXA 2 „Instituțiile publice care aplică reducerea cu 4% a posturilor ocupate conform prevederilor art. 2 din ordonanța de urgență” este menționat și Ministerul Finanțelor Publice, cu specificația expresă că reducerea „Se referă la aparatul central și la instituțiile/autoritățile publice/organele de specialitate aflate în subordine, sub autoritate sau coordonare, cu excepția posturilor din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală și structurile din subordinea acesteia care se reduc conform hotărârii Guvernului de reorganizare a acesteia.”
Totodată, nepublicarea Ordinelor nr. 1104/2013, 1106/2013, 1113/2013 în Monitorul Oficial nu atrage inopozabilitatea acestora față de reclamant deoarece acestea sunt acte administrative individuale, cu referire concretă la structura și competențele unei anumite instituții, prin aceste ordine, neinstituindu-se norme care să reglementeze situații juridice cu caracter de generalitate, impersonale. Așa fiind, se reține că, în speță, nu sunt aplicabile disp. art. 11 alin. 1 din Legea 24/2004, cerința publicării fiind prevăzută de lege în raport de un act normativ iar nu un act administrativ individual cum este cazul ordinelor invocate în speță.
În cauză sunt aplicabile disp. art. 11 alin 2 lit. b din Legea nr. 24/2004 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicate, potrivit cărora nu sunt supuse regimului de publicare în Monitorul Oficial al României actele normative clasificate precum și cele cu caracter individual emise de autorizațiile administrative autonome și de organele administrației publice centrale și de specialitate, precum și disp. art. 55 alin 3 din Anexa 1 la HG 561/2009 potrivit cărora nu sunt supuse regimului de publicare în M.Of al României – Partea I, ordinele, instrucțiunile și alte acte cu caracter normativ clasificate potrivit legii, precum și cele cu caracter individual.
Față de reducerea numărului de posturi al AJFP A., inclusiv reducerea efectivă a numărului de posturi al structurii de inspecție fiscală ( de la 103 la 90) este evident că nu poate fi acceptată susținerea reclamantului privind faptul că acesta trebuia să fie absorbit in noua structură. În contextul în care nu s-a procedat la reducerea unui post anume ocupat, ci s-a procedat la reducerea numărului de posturi, reducerea posturilor la nivelul AJFP A. in general, si la nivelul structurii de inspecție fiscala, in special, nu s-a întemeiat pe disp. art. 100 alin. 4 din Legea nr. 188/1999, privind modificarea atribuțiilor în proporție de peste 50%, ci a fost urmarea procesului de reorganizare a ANAF si structurilor subordonate, în temeiul actelor normative menționate mai sus, proces care a implicat si reducerea numărului de posturi.
Ca urmare a acestui fapt, pentru a preîntâmpina apariția oricărei forme de discriminare în cadrul structurii de inspecție fiscală din fosta DGFP A., s-a procedat la eliberarea din funcție a tuturor funcționarilor publici din structura respectivă fără a se putea reține această situația, datorită faptului că reclaantul compară situația sa cu cea a altor coledi din c adrul altor direcții, astfel că nu se poate reține încălcarea actului adițional nr.1 la Protocolul nr.1 la Convenția CEDO.
Nu se poate reține existența unei situații discriminatorii invocată de către reclamant în ceea ce privește procedura de eliberare din funcție la care au fost supus întrucât s-a dovedit că toți funcționarii publici din structura respectivă au fost eliberați din funcție, toți funcționarii publici aflați în situații identice beneficiind de același tratament legal. Scoaterea la examen a posturilor pentru care au existat mai multe cereri nu se identifică cu discriminarea funcționarilor publici supuși examinării și ceilalți funcționari care au fost numiți direct, deoarece numărul de posturi era mai mare sau egal cu numărul funcționarilor.
Deși se invocă faptul că reclamantul s-a aflat în incapacitate temporară de muncă, la data de 05.08.2013, după care a urmat procedura legală în vederea susținerii examenului de testare profesională pentru ocuparea unui post vacant.
Întrucât numărul opțiunilor a fost mai mare decât numărul posturilor vacante, a fost organizat un examen de testare profesională în condițiile prevăzute de Ordinul Președintelui ANAF nr.2133/2013. Reclamantul a participat la acest concurs, fiind declarat respins în urma calculului punctajului final, punctajul acestuia fiind inferior față de cel obținut de ceilalți funcționari publici . De asemenea, reclamantul nu a contestat rezultatele sau modalitatea de desfășurare a concursului conform art.32 din OPANAF nr.2133/2013.
În speță, prin reorganizarea ce a avut loc la nivelul ANAF, nu s-a procedat la reducerea unor posturi, ca urmare a modificărilor aduse atribuțiilor de serviciu și nici nu ne aflăm în vreuna din celelalte situații prevăzute de art. 100 alin.1 din Legea nr. 188/1999, ci a avut loc o reorganizare prin reducerea efectivă a numărului de posturi, la nivelul AJFP A., de la 498 de posturi, la 410 posturi. În această situație, au devenit incidente disp. art. 100 alin 3 din Legea nr. 188/1999 în conformitate cu care trebuia organizat examen, dat fiind existența mai multor persoane care au optat pentru ocuparea aceleași funcții publice.
DGRFP B. nu a încălcat dispozițiile art. 100 alin. 5 din Legea nr. 188/1999, neînființând posturi similare celor desființate, în situația de față neaflându-ne în ipoteza reglementată de acest text de lege, respectiv de înființare a unor posturi similare celor desființate ulterior procesului de reorganizare a instituției, ci de stabilire a numărului de posturi corespunzător noii structuri organizatorice, operațiune care constituie însăși esența procesului de reorganizare.
Față de considerentele expuse mai sus, instanța reține că este neîntemeiată solicitarea reclamantului L. D. privind anularea Deciziei nr. 487/01.08.2013, sens în care va dispune respingerea acesteia.
Raportat la modul de soluționare a petitului principal, soluția este aceeași și în privința cererilor accesorii privind numirea reclamantului în postul din cadrul activității de Inspecție Fiscală din cadrul DGRFP B. – AJFP A., de obligare la plata retroactivă a tuturor drepturilor salariale sau de acordare a unui daune morale .
Față de soluția pronunțată si disp. art. 453 NCPC, nu se vor acorda reclamantului cheltuielile de judecată solicitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Administrația Județeană a Finanțelor Publice A., cu sediul în mun. A. I., ., jud. A. și, în consecință, respinge acțiunea reclamantului L. D. împotriva acestei pârâte ca formulată față de o persoană fără calitate procesuală pasivă.
Respinge acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul L. D. din A. I. ., jud. A. în contradictoriu cu pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice B., cu sediul în B., ..7, jud. B..
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Recursul și motivele de recurs se depun la Tribunalul A., sub sancțiunea nulității. Pronunțată în ședință publică din 12.11.2014.
Președinte, C. F. | ||
Grefier, M. R. |
Red. FC / Tehnored. MR / 5 ex. /24.11.2014
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 98/2014.... | Pretentii. Sentința nr. 822/2014. Tribunalul ALBA → |
|---|
