Anulare proces verbal de contravenţie. Hotărâre din 06-03-2014, Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 06-03-2014 în dosarul nr. 3949/176/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV, FISCAL ȘI DE INSOLVENȚĂ
DECIZIE NR. 90/A/2014
Ședința publică de la 06 Martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. C.
Judecător L. A. P.
Grefier M. P.
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de petentul T. F. împotriva sentinței civile nr. 3023/2013 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul IPJ A., având ca obiect - anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă în fața instanței petentul apelant T. F. ale cărui date de identificare au fost trecute în caietul grefierului de ședință, asistat de avocat D. A. cu împuternicire avocațială la dosar și consilier juridic C. G. A. cu delegație la dosar pentru intimat .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
În conformitate cu art. 131 C. instanța își verifică, din oficiu, competenta și constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina în baza dispozițiilor art. 34 alin 2 din OG 2/2001 raportat la dispozițiile art. 95 alin 1 pct 2 din C..
Reprezentanta intimatului depune la dosar răspunsul comunicat către petentul apelant T. F. respectiv: faptul că certificatul de înmatriculare al autovehiculului nu îi poate fi restituit petentului întrucât a fost înaintat Inspectoratului General al Poliției Române - Direcția Rutieră la data de 22.08.2012 pentru a fi remis autorităților emitente.
Mandatarul petentului solicită emiterea unei adrese către R.A.R. pentru a ne comunica dacă un autoturism înmatriculat într-un alt stat membru comunitar se poate sau nu expertiza în România.
Reprezentanta intimatului arată că nu contestă faptul că autoturismul menționat în procesul verbal nu este înmatriculat în România .
Referitor la efectuarea unei adrese la R.A.R. se opune .
Instanța respinge solicitarea apărătorului petentului apelant cu privire la efectuarea unei adrese către R.A.R. având în vedere faptul că verificarea existenței obligației reținute în sarcina petentului prin procesului verbal este atributul instanței și nu a altei autorități, în speță a R.A.R.
Mandatarul petentului apelant solicită în probațiune audierea în calitate de martor a agentului constatator, întrucât acesta este singurul care poate face referiri la starea tehnică a autoturismului .
Instanța acordă cuvântul reprezentantei intimatului asupra cererii în probațiune solicitate de mandatarul petentului - aceasta arătând că se opune audierii agentului constatator, susținând că nu poate fi audiat în instanță.
Instanța respinge cererea în probațiune solicitată de mandatarului petentului apelant cu privire la audierea agentului constatator, întrucât acesta este organul control care a încheiat procesul verbal, astfel că nu poate avea calitate de martor.
Constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța declară închisă probațiunea și acordă cuvântul în dezbateri.
Mandatarul petentului solicită admiterea apelului și anularea procesului verbal de constatare a contravenției și exonerarea petentului de amenda contravențională precum și anularea punctelor de penalizare .
Reprezentanta intimatei solicită respingerea apelului formulat de petentul apelant și menținerea sentinței instanței de fond .
Susține că petentul a refuzat să se supună în trafic controlului R.A.R. și nu are importanță dacă autoturismul este sau nu înmatriculat în România .
În ce privește procesul verbal solicită a se constata că acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute de lege.
INSTANȚA
Asupra apelului de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba Iulia sub dosar nr._, petentul T. F. a chemat în judecată pe intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI A., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună anularea procesului verbal ..P. nr._ încheiat la data de 03.06.2013 de către IPJ A., prin care s-a aplicat amendă în valoare de 675 lei și 6 puncte de penalizare.
În motivarea plângerii, petentul a apreciat că sancțiunea aplicată nu a fost corect stabilită de către agentul constatator, în raport cu prevederile O.G. nr. 2/2001.
În dovedirea plângerii, petentul a depus la dosar, în copie, procesul verbal atacat.
La data de 26.07.2013, intimatul a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii formulate de petent și menținerea procesului verbal de contravenție astfel cum a fost întocmit.
În motivarea întâmpinării, intimatul a arătat că procesul verbal atacat îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16 alin. 1 cât și cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din Ordonanța nr. 2/2001, modificată, privind regimul juridic al contravențiilor.
În drept, intimatul a invocat prevederile O.G. 2/2001 și ale Legii nr. 61/1991, republicată. În dovedirea întâmpinării, intimatul a depus la dosar următoarele înscrisuri: raportul încheiat de agentul constatator la data de 20.07.2013 și cazier auto.
Prin serviciul registratură, la data de 09.08.2013, petentul a depus la dosar răspuns la întâmpinare, prin care a menționat că apreciază că sancțiunea aplicată de către agentul constatator nu a fost în mod corect stabilită conform Legii 2/2001 și în raport cu criteriile stabilite de art. 21 alin. 3, art. 16, precum și raportat cu criteriile stabilite de art. 21 alin. 3, art. 16, precum și raportat la art. 54 alin. 1 privind condițiile de temeinicie a procesului verbal pentru sancționarea în mod valabil a contravenientului în ceea ce privește fapta reținută în sarcina sa.
Petentul a mai arătat că, la momentul respectiv, transporta în autovehicul o cantitate de cca. 20 kg de carne crudă a unui vecin care avea un botez în familie, iar ca să supună autoturismul verificării trebuia să stea la rând, în fața lui fiind alte 5 autovehicule, ceea ce ar fi durat mai mult de o oră, condiții în care carnea s-ar fi alterat, fiind foarte cald afară. De asemenea, a arătat că i-a spus reprezentantului R.A.R., dacă i-ar putea efectua I.T.P. la autoturismul înmatriculat în altă țară, iar acesta i-a spus că I.T.P.-ul îl poate efectua doar la autovehiculele înmatriculate în România.
În drept, petentul a invocat prevederile O.G. 2/2001, ale Legii nr. 61/1991/R, O.G. 6/2012, precum și hotărârea CEDO în cazul A. c. României, disp. art. 6 pct. 2 din Convenția pt. apărarea drepturilor Omului.
Prin sentința civilă nr.3023/2013 pronunțată de prima instanță s-a reținut că prin procesul verbal de contravenție . nr._ din data de 03.06.2012 petentul a fost sancționat contravențional pentru aceea că a condus auto cu nr. AV987JL pe DN 74 km 99+600 m și a refuzat să supună autoturismul unui control tehnic efectuat de către specialiștii RAR.
Instanța nu a reținut apărarea petentului în sensul că indicarea temeiului de drept este de natură a duce la anularea procesului verbal de contravenție.
Sub acest aspect, instanța a reținut că fapta contravențională este prevăzută de art. 147/4 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002.
În ceea ce privește sancțiunea aplicată, instanța a reținut că în mod corect agentul constatator a reținut ca temei legal de aplicare a sancțiunii art. 102 alin . 2 din OUG 195/2002.
Este adevărat că art. 102 alin 2 se coroborează cu art. 108 alin. 1 lit d pct 1 și nu cu art. 108 alin. 1 lit c. pct.2 din OUG 195/2002 cum din eroare s-a consemnat în procesul verbal atacat, dar acest lucru nu este suficient pentru a atrage constatarea nulității procesului verbal raportat la celelalte temeiuri de drept indicate.
Mai mult decât atât, petentul nu a făcut dovada vreunei vătămări care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea procesului verbal de contravenție urmare a indicării eronate a temeiului de drept.
În ceea ce privește numărul punctelor de penalizare, acesta a fost corect individualizat raportat la fapta contravențională descrisă în procesul verbal atacat.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal, instanța a reținut că, deși OG nr. 2/2001 nu prevede dispoziții exprese care să reglementeze forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului de lege a art. 34, rezultă că procesul verbal face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Forța probantă a rapoartelor și a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, cu condiția ca echitabilitatea procedurilor în ansamblu să nu fie afectată (cauza Bosoni c. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este un drept absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Astfel, existența unei prezumții relative simple nu contravine per se prevederilor art. 6 din Convenția Europeană, în măsura în care, în administrarea probatoriului, statul respectă anumite limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragr. 28, cauza Vastherga Tari Aktieholag c. Suedia, hotărârea din 23 iulie 2002, paragr. 113).
Astfel, instanței îi revine sarcina de a respecta proporționalitatea între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu lăsa nesancționate acțiunile antisociale, prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit, și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Din analiza probatoriului administrat în cauză, instanța a considerat că procesul verbal de contravenție întocmit de către agentul constatator constituie o prezumție simplă împotriva petentului sub aspectul săvârșirii faptei contravenționale.
Petentul nu a reușit să facă dovada contrară celor reținute în sarcina sa, mai mult decât atât, nici nu a contestat situația de fapt reținută în procesul verbal
În consecință, instanța a reținut că petentul se face vinovat de săvârșirea faptei contravenționale reținute în sarcina sa.
Cu privire la sancțiunile aplicate, s-a reținut că pentru stabilirea sancțiunii contravenționale trebuie să se țină cont de criteriile de individualizare prevăzute de art. 21 alin.3 din OG nr. 2/2001 potrivit căruia sancțiunea se aplica în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie sa fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
In cauza de față, instanța, având în vedere criteriile arătate anterior, a apreciat că nu se impune reindividualizarea sancțiunii contravenționale aplicate petentului.
Pentru toate aceste motive, instanța a respins plângerea petentului.
Petentul a declarat apel împotriva hotărârii primei instanțe, solicitând anularea sentinței civile atacate și rejudecând, să se dispună anularea procesului verbal de contravenție pe motivul prevăzut de art.11 alin.1-eroarea de fapt, exonerarea de amenda aplicată și anularea punctelor de penalizare.
Raportat la prevederile art. 147/4 prin care s-a reținut în sarcina contravenientului faptul că nu s-a supus controlului autoturismului ce l-a condus, autoturism înmatriculat în Franța sub nr. AV987JL la momentul în care a fost oprit, se menționează că în urma discuțiilor avute cu personalul RAR care ar fi trebuit să efectueze acest control acesta l-a înștiințat de raptul că autoturismele înmatriculate în alt stat comunitar nu se supun verificării RAR pe teritoriul României, fapt ce se poate deduce și din actele care au fost înmânate agentului constatator care nu neagă că acest autoturism nu ar fi avut verificare tehnică valabilă.
Or, în situația în care nu există o dispoziție legală cu privire la verificarea autoturismelor înmatriculate în alte state de către R.A.R. în trafic, se consideră că petentul s-a aflat într-o eroare de fapt atât cu privire la starea de fapt reținută și pentru care a fost sancționat cât și raportat la actele pe care acesta le deține, acte valabile din punct de vedere al verificării stării autoturismului, verificare efectuată de autoritățile franceze.
În altă ordine de idei, petentul a fost sancționat pentru fapta prevăzută de art. 147/4 din Regulamentul de aplicare al OUG 195/2002, însă articolul care sancționează această stare de fapt este art. 108 alin 1 lit. d și nu cel reținut în procesul verbal contestat
Din acest punct de vedere, procesul - verbal de constatare a contravenției nr. . nr_ na îndeplinește condițiile de formă, prev de art. 16, încălcând astfel cerința ... indicării actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția, astfel că lasă să se înțeleagă faptul că nu contează care este fapta concretă, important este să aplicăm o sancțiune în mod discreționar, fară a ne raporta la un text legal, fapt ce vatămă contravenientul.
Un alt motiv pe care îl petentul îl învederează este acela care rezultă din întreg dosarul dedus judecății și anume, lipsa de probe din care să rezulte dacă acest autoturism ar fi trebuit să fie verificat de RAR, dacă putea să fie verificat și cine are obligația de a verifica starea autoturismelor înmatriculate în FRANȚA.
Intimatul nu a depus întâmpinare.
Procedând la soluționarea apelului, în limitele stabilite de apelant, Tribunalul reține următoarele:
În primul rând, referitor la viciul de formă al procesului verbal în contextul nerespectării de către agentul constatator a dispozițiilor art.16 din OG nr.2/2011, Tribunalul reține că în mod corect prima instanță a constatat că petentul nu a făcut dovada vreunei vătămări care să nu poată fi înlăturată altfel decât prin anularea actului, datorită menționării greșite a art.108 alin.1 lit.c pct.2 în loc de art. 108 alin.1 lit.d pct.1 din OUG nr.195/2002, ca și temei legal al aplicării punctelor de penalizare.
Or, câtă vreme s-a precizat că sancțiunea principală a amenzii se aplică în baza disp. art.102 alin.2 din OUG nr.195/2002 „Amenda contravenționala prevăzută la alin. (1) se aplică si conducătorului de autovehicul sau tramvai care săvârșește o faptă pentru care se aplică 6 puncte de penalizare, conform art. 108 alin. (1) lit. d)” rezultă în mod clar că acest din urmă text legal constituie textul normativ de sancționare cu punct de penalizare. Sancționarea petentului nu s-a realizat în mod discreționar, așa cum se susține prin cererea de apel, dimpotrivă agentul de poliție a aplicat nr. legal de puncte de penalizare, astfel cum este stabilit de art. 108 alin. 1 lit. d din OUG nr.195/2002.
În ce privește temeinicia stării de fapt reținută de agentul constatator, Tribunalul reține că potrivit art. 1 din OG nr. 2/2001 constituie contravenție fapta săvârșită
cu vinovăție, iar potrivit art. 11 alin. 1 din același act normativ, caracterul contravențional al faptei este înlăturat de eroarea de fapt.
În speță, instanța constată că petentul a menționat că s-a aflat într-o eroare de fapt cu privire la existența obligației legale de a supune verificării tehnice autoturismul înmatriculat într-un alt stat comunitar. Însă, aspectele menționate nu întrunesc cerințele cauzei care înlătură caracterul contravențional al faptei, instanța de judecată având competența de a analiza procesul verbal din punct de vedere al legalității sancționării petentului, adică de a verifica dacă petentul poate avea calitatea de subiect activ al contravenției în contextul dat. Așadar, apărările invocate au legătură cu însăși existența contravenției în sarcina petentului, în condițiile în care petentul apreciază că nu a săvârșit contravenția descrisă în procesul verbal, nu că ar fi anumite cauze legale de înlăturare a caracterului contravențional al faptei săvârșite.
Din această perspectivă, Tribunalul reține că potrivit disp. art.147 pct.4 din HG nr.1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a OUG nr.195/2002, conducătorul unui autovehicul este obligat să permită controlul stării tehnice a vehiculului. De asemenea, potrivit disp. art.9 alin.1 din același act normativ „Până la înmatriculare sau înregistrare, vehiculele pot circula pe drumurile publice, fără inspecție tehnică, in baza unei autorizații provizorii pentru circulație, eliberata de autoritatea competentă, dacă îndeplinesc normele tehnice privind siguranța circulației rutiere.”
Așadar, se poate lesne observa faptul că controlul stării tehnice a vehiculelor se poate realiza indiferent de faptul dacă acestea sunt sau nu înmatriculate în România, acest control neavând legătură cu inspecția tehnică periodică efectuată de RAR, în baza disp. art.2 din Ordinul MTCT nr. 2133/2005 care prevăd că „ Vehiculele rutiere înmatriculate pot fi menținute în circulație numai dacă se face dovada încadrării acestora în cerințele tehnice specifice stabilite de reglementările prevăzute la art. 1, prin efectuarea inspecțiilor tehnice periodice.”
Condițiile efectuării controlului tehnic în trafic sunt stabilite de Ordinul nr. 510 din 21 iunie 2007 pentru aprobarea Reglementărilor privind controlul tehnic în trafic al vehiculelor - RNTR 11, unde în Anexă se stipulează următoarele:
Art. 1. – „Prezentele reglementări stabilesc procedura și condițiile tehnice care se aplică la efectuarea controlului tehnic în trafic al vehiculelor care circulă pe drumurile publice din România, cu excepția vehiculelor utilitare."
Art.5-„ CTT se efectuează pentru vehiculele aflate în circulație pe drumurile publice din România, fără discriminări bazate pe naționalitatea conducătorului auto sau pe statul de înmatriculare ori punere în circulație a vehiculului, ținându-se cont de necesitatea reducerii la minimum a costurilor și întârzierilor provocate conducătorilor auto și/sau operatorilor economici.”
Art. 6” (1) Lucrătorul Poliției Rutiere asigură oprirea vehiculelor în vederea efectuării de către inspectorul RAR a verificărilor prevăzute prin prezentele reglementări.
(2) Modul de selectare a vehiculelor ce urmează a fi supuse CTT trebuie să urmărească în special identificarea și oprirea acelor vehicule în cazul cărora există indicii privind o stare tehnică necorespunzătoare.”
Art. 7 ”(1) Lucrătorul Poliției Rutiere controlează actele privind înmatricularea vehiculului respectiv.
(2) Lucrătorul Poliției Rutiere verifică, dacă este cazul, existența și valabilitatea certificatului de agreare pentru transportul mărfurilor periculoase, corespunzător mărfii transportate.
(3) După efectuarea controlului actelor privind înmatricularea vehiculului, inspectorul RAR va proceda la efectuarea verificărilor prevăzute prin prezentele reglementări.
(4) CTT cuprinde următoarele verificări:
a) o inspecție vizuală a stării tehnice a vehiculului în staționare;
b) o verificare a raportului de CTT întocmit recent sau o verificare a documentelor care atestă efectuarea ITP în statul de înmatriculare sau punere în circulație a vehiculului și, în particular, pentru vehiculele dintr-un stat membru al Uniunii Europene, a documentului ce atestă că vehiculul a fost supus ITP obligatorii, conform Directivei 2009/40/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 mai 2009 privind inspecția tehnică auto pentru autovehicule și remorcile acestora; și/sau;
c) o inspecție ce vizează detectarea defectelor privind starea tehnică a vehiculului. Această inspecție se efectuează asupra unuia, mai multor sau tuturor punctelor de control enumerate în raportul de CTT.
5) Dovada eliberată într-un alt stat membru al Uniunii Europene care stabilește că un autovehicul, precum și remorca sau semiremorca acestuia, înmatriculate în acest stat membru, au fost admise la o ITP care respectă cel puțin prevederile Directivei 2009/40/CE, este recunoscută ca având aceeași valabilitate ca și dovada de ITP eliberată în România.”
Art. 8 „(1) Înainte de a proceda la o inspecție privind punctele de control enumerate în raportul de CTT, inspectorul RAR ia în considerare documentele care atestă efectuarea ITP și/sau un raport de CTT prezentat de conducătorul auto și care a fost întocmit recent fie de RAR, fie de autoritatea competentă a unui alt stat membru al Uniunii Europene.”
Prevederile legale menționate mai sus relevă, în mod neechivoc, faptul că și petentul, surprins în trafic conducând un autoturism înmatriculat în Franța avea obligația de a supune autoturismul controlului sării tehnice. Or, petentul a refuzat să se conformeze acestei obligații legale motivând că se grăbește, justificare ce nu este de natură a înlătura răspunderea contravențională pentru fapta săvârșită.
Față de cele ce preced, Tribunalul reține că hotărârea primei instanțe este temeinică și legale, iar criticile apelantului petent sunt neîntemeiate, sens în care, în baza disp. art.480 alin.1 NCPC, va respinge apelul declarat de acesta.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de petentul T. F. împotriva sentinței civile nr. 3023/2013 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul IPJ A..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 06.03.2014
Președinte, C. C. | Judecător, L. A. P. | |
Grefier, M. P. |
Red. /Tehnored. C.C./4 ex./03.04.2014
Jud. primă instanță: B. M. B.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 285/2014.... | Pretentii. Sentința nr. 1419/2014. Tribunalul ALBA → |
|---|
