Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 100/2014. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 100/2014 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 12-06-2014 în dosarul nr. 3073/176/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV, FISCAL ȘI DE INSOLVENȚĂ
DECIZIE NR. 276/A/2014
Ședința publică de la 12 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. M. C.
Judecător C. L.
Grefier M. P.
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de petentul T. V. împotriva sentinței 100/2014 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul C. JUDEȚEAN A., având ca obiect – anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă în fața instanței avocat C. M. cu împuternicire avocațială la dosar pentru petentul T. V. și consilier juridic P. D. cu delegație de reprezentare la dosar pentru intimatul C. Județean A. .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
În conformitate cu art. 131 C. instanța își verifică, din oficiu, competenta și constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina în baza dispozițiilor art. 32 alin 2 din OG 2/2001 raportat la dispozițiile art. 95 alin 1 pct 2 din C..
Având cuvântul în probațiune, mandatarul petentului învederează instanței că a depus în probațiune foile de parcurs și planșele fotografice, solicitând a fi încuviințate de către instanța de control judiciar .
Reprezentanta intimatului arată că nu mai are probe de solicitat în afară de cele administrate deja.
Instanța, în baza art. 237 pct. 7 raportat la art. 258, 265 din NCPC, încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Instanța pune în discuția părților durata necesară pentru cercetarea procesului.
Mandatarul petentului estimează durata necesară pentru cercetarea procesului ca fiind astăzi.
Reprezentanta intimatului, estimează durata necesară pentru cercetarea procesului ca fiind astăzi.
Instanța, în baza disp. art. 238 NCPC, estimează durata necesară pentru cercetarea procesului ca fiind astăzi.
Constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța în baza prevederilor art.244 C. civilă declară încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în dezbateri .
Mandatarul petentului solicită admiterea apelului, schimbarea în totalitate a sentinței atacate și în consecință admiterea plângerii contravenționale așa cum a fost formulată și de asemenea anularea procesului verbal atacat împreună cu toate consecințele ce decurg din acesta respectiv anularea amenzii contravenționale în cuantum de 15.000 lei . Fără cheltuieli de judecată.
În susținerea apelului, mandatarul petentului apelant arată că prin sentința pronunțată de instanța de fond s-a reținut că prin procesul verbal atacat petentul a fost sancționat cu amendă în sumă de 15.000 lei pentru faptul că a refuzat să supună verificării prin cântărire autovehiculul pe care –l conducea .
De asemenea, s-a mai arătat prin procesul verbal că refuzul de cântărire a avut loc pe drumul județean 107 C între localitatea V. de Jos și DN 1 .
Învederează instanței că au fost audiați în fața instanței de fond martorii propuși de petent respectiv numiții: M. V. și B. D. .
Martorul M. V. este administratorul societății proprietate a autovehiculului condus de către petent, declarația acestuia a fost înlăturată de către instanța de judecată considerând că acesta se contrazice . Acesta a fost prezent în momentul în care petentul de deplasa pe drumul comunal pentru a servi masa la un han respectiv la Pensiunea Drumul Dragostei când a fost oprit de inspectorii intimatei și cunoaște că a refuzat să se supună cântăririi invocând faptul că se află în șantier și că pe drumul comunal nu este obligat să se supună cântăririi .
Solicită a se observa că analizând declarația acestuia martor – aceasta nu prezintă aspecte contradictorii.
De asemenea și declarația celui de-la doilea martor a fost înlăturată de instanța de fond .
Mai susține că contrar declarației agentului de circulație, din planșele fotografice depuse la dosarul cauzei rezultă foarte clar că la intersecția Drumul Județean cu drumul privat „Drumul Dragostei” se mai află un drum care nu face parte din rețeaua drumurilor județene sau comunale acesta nefiind asfaltat, loc unde urma ca petentul să efectueze manevra de întoarce în condiții de siguranță.
Mai susține că porțiunea de drum pe care a fost oprit petentul de către agenții constatatori este un drum privat care a fost asfaltat din fondurile proprii ale proprietarilor pensiunii „Drumul Dragostei” . Prin urmare, acesta nu se află în administrarea Consiliului Județean A. și chiar dacă autoutilitara ar fi fost încărcată cu o greutate peste limita legală nu ar fi produs unității administrativ teritoriale respectiv județului A. nici un prejudiciu .
În concluzie susține că, atâta timp cât acel drum privat „Drumul Dragostei” nu se află în administrarea Consiliului Județean A. și nu s-a făcut vreo probă că oprirea conducătorului auto să fi fost făcută pe administrarea Consiliului Județean, procesul verbal trebuie anulat .
Reprezentanta intimatului solicită respingerea apelului formulat petentul apelant și menținerea sentinței pronunțate de instanța de fond ca temeinică și legală, respingerea plângerii contravenționale formulate de contravenient, menținerea procesului verbal de constatare a contravenției și în consecință obligarea petentului la plata amenzii contravenționale în cuantum de 15.000 lei .
Instanța de fond a apreciat că procesul verbal este corect întocmit iar starea de fapt corespunde realității în sensul că petentul a refuzat cântărirea autoutilitarei pe un drum județean .
Referitor la declarațiile martorilor audiați în fața instanței de fond acestea sunt părtinitoare având în vedere relațiile de interese respectiv: unul este angajat al societății iar celălalt este proprietarul mașinii .
Pentru aceste argumente, solicită respingerea apelului formulat de petentul apelant .
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 07.05.2013, sub dosar nr._, petentul T. V. în contradictoriu cu intimatul C. JUDEȚEAN A. I. a solicitat ca prin hotărârea care se va pronunța să se dispună:
- în principal, anularea procesului verbal de contravenție nr._ încheiat în data de 14.04.2013 și comunicat la data de 22.04.2013 ca fiind netemeinic și nelegal, exonerarea sa de la plata amenzii în cuantum de 15.000 lei;
- în subsidiar, înlocuirea sancțiunii contravenționale cu avertisment, raportat la gravitatea și la pericolul social ale faptei.
În fapt, a arătat în esență că lucra în interiorul șantierului când a fost oprit de agentul constatator, iar nu pe un drum județean; nu a creat nicio pagubă, iar fapta imputată nu există.
În drept, a invocat prevederile OG 2/2001.
Intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii.
În fapt, a arătat în esență că fapta a fost comisă astfel cum a fost menționată în procesul verbal, iar sancțiunea amenzii contravenționale s-a aplicat cu respectarea prevederilor art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, în limitele prevăzute de OG nr. 43/1997, fiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite în speță, aplicându-se minimul amenzii contravenționale.
În drept, a invocat prevederile art. 40, 60 și 61 din OG nr. 43/1997, art. 16, 17, 19, 21, 32 și 39 din OG nr. 2/2001, art. 205 și urm. din C.p.c., art. 1 alin. 2 lit i și art. 20 alin. 1 din Legea administrației publice locale nr. 215/2001, art. 2 alin. 1 pct. 7 din Legea 273/2006.
În probațiune, s-au depus înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 100 /2014 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Alba Iulia s-a respins plângerea formulată de petentul T. V. în contradictoriu cu intimatul C. JUDEȚEAN A., pentru anularea procesului – verbal de constatare a contravenției nr._ încheiat la data de 14.03.2013.
S-a luat act că nu au fost cerute cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a avut în vedere următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție nr._/2013 de la fila 8 se constată că la data de 14.03.2013 petentul a fost sancționat în temeiul art.61 al.1 lit.o din OG nr.43/1997 cu amendă în sumă de 15.000 lei, pentru faptul că a refuzat să supună verificării prin cântărirea autovehiculul pe care îl conducea cu numărul de înmatriculare_ .
În procesul-verbal s-a mai făcut mențiunea că refuzul de cântărire a avut loc pe DJ107C între localitatea V. de Jos și DN1, iar după ce petentul a golit parte din încărcătura pe care o transporta a acceptat cântărirea.
La cererea părților pentru stabilirea stării de fapt instanța a procedat la ascultarea unui număr de trei martori, doi propuși de către petent și unul de către intimat.
Declarația martorului M. V. de la fila 60 va fi înlăturată pentru următoarele considerente.
În primul rând, se observă că afirmațiile martorului din declarație se contrazic, fiind evident că acesta urmărește să îndrepte instanța într-o direcție greșită care să ducă la concluzia că fapta nu ar exista.
Se ajunge la această concluzie deoarece se constată că dacă în prima parte a declarației martorul afirmă că s-a aflat la fața locului în momentul în care petentul a fost oprit, când i s-a solicitat să se supună cântăririi: „Am fost prezent în momentul în care petentul se deplasa pe drumul comunal pentru a servii masa la un han când a fost oprit de inspectorii intimatei și cunosc că a refuzat să se supună cântăririi invocând faptul că se află în șantier și că pe drumul comunal nu este obligat să se supună cântăririi” -, afirmație care este reluată peste două aliniate: „În momentul în care i s-a solicitat de către inspectorii de control să se supună cântăririi eu am fost cel care i-am spus să nu facă acest lucru deoarece se află pe un drum comunal și nu este obligat să se cântărească” -, în ultima parte susține: „Eu nu mă aflam împreună cu petentul în autobasculantă ci la în șantier, la o distanță de aproximativ 300m de locul unde a fost oprit”, astfel că se desprinde concluzia firească că nu avea cum să fie prezent la refuzul de cântărire.
În al doilea rând, potrivit propriei declarații martorul este proprietarul autovehiculului, iar afirmația, repetată: „i-am supus să nu facă acest lucru deoarece se află pe un drum comunal și nu este obligat să se cântărească, această obligație fiind doar pentru drumurile județene”, câtă vreme este evident că nu a fost prezent la fața locului, duce la concluzia că în calitate de angajator a îndrumat conducătorul auto să nu se supună controalelor și în acest mod aplicării legii.
În al treilea rând, ultima parte a declarației conform căreia „Nu știu de discuții a purtat petentul cu agentul constatator” întărește concluzia instanței că se impune înlăturarea, fiind evident că martorul este părtinitor iar declarația nu ajută la stabilirea corectă a stării de fapt.
Și declarația martorului B. D. de la fila 61 va fi înlăturată, instanței fiindu-i imposibili să creadă că în situația în care petentul a dorit să servească masa la un han a trecut de acesta și s-a deplasat până la intersecția cu DN1 în dorința de a se întoarce, din moment ce logic era să se oprească în fața sau în dreptul hanului.
La fila 69 de află declarația martorului M. M., agentul de circulație care a procedat la oprirea petentului, din care reține că acesta a circulat pe drumul cunoscut sub denumirea de „Drumul Dragostei” și a fost oprit deoarece „se asigura pentru ca să intre în drumul județean 107”, fiind făcută și precizarea că „urma să intre pe drumul județean neavând altă cale”.
Din aceeași declarație mai rezultă că petentului i s-a indicat să oprească pe drumul județean într-o parcare pentru a fi cântărit, iar „după ce a dat mai multe telefoane, petentul a făcut cunoscut agentului constatator că refuză cântărirea”, aspect care confirmă starea de fapt menționată în procesul-verbal.
Separat de corecta menționare a stării de fapt, susținerile petentului în sensul că reprezentantul intimatei nu avea competența să verifice încărcătura nu pot să fie primite, deoarece în conformitate cu dispozițiile art.60 al.1 și 2 din OG nr.43/1997: „(1) Controlul privind respectarea prevederilor prezentei ordonanțe se efectuează de către personalul cu atribuții de control pe rețeaua de drumuri publice și în punctele de trecere a frontierei de stat a României, precum și de către alte autorități competente potrivit legii. (2) Controlul prevăzut la alin. (1) poate fi efectuat și în locurile în care aceste vehicule sunt parcate, oprite sau staționate pe drumurile publice din România”, or petentul se afla pe un drum public iar nu într-un șantier cum susține.
Pe de altă parte, chiar dacă trecând peste dispozițiile legale s-ar admite că petentul nu s-ar fi aflat pe un drum județean, nu există o dispoziție legală care să îi permită să refuze cântărirea, poziția acestuia apărând ca o nesupunere la aplicarea legii.
Verificând procesul-verbal sub aspectul legalității se constată că potrivit dispozițiilor art.61 al.1 lit.o din OG nr.43/1997:
„(1) Următoarele fapte constituie contravenții, dacă nu constituie infracțiune potrivit legii penale, și se sancționează după cum urmează:
o) refuzul de a supune vehiculul verificării prin cântărire și/sau măsurare a dimensiunilor, refuzul de a însoți vehiculul personalului cu atribuții de control în vederea cântăririi și/sau măsurării dimensiunilor transportului, precum și refuzul de a prezenta personalului cu atribuții de control documentele privind transportul, cu amendă de la 15.000 lei la 20.000 lei, aplicată conducătorului auto”.
Raportat la starea de fapt reținută în procesul-verbal instanța constată că agentul constatator a făcut o corectă aplicare a legii.
Verificând procesul-verbal sub aspectul corectei instrumentări nu se constată existența unor lipsuri de natura celor menționate în cuprinsul art.17 din OG nr.2/2001 care ar putea să ducă la nulitatea acestuia.
Față de cele ce preced, în temeiul art.34 al.2 din OG nr.2/2001 urmează ca cererea principală de a anula procesul-verbal de contravenție să fie respinsă.
Instanța va respinge și cererea subsidiară de înlocuire a amenzii cu sancțiunea avertismentului.
Se va dispune în acest sens pentru motivul că în conformitate cu dispozițiile art.7 al.2 din OG nr.2/2001 sancțiunea avertismentului se poate aplica doar în cazurile în care faptele sunt de gravitate redusă, or văzând felul în care legiuitorul a înțeles să sancționeze în OG nr.43/1997 refuzul de cântărire, cu amendă de la 15.000 la 20.000 lei, instanța nu poate să constate că o astfel de fapta ar fi de gravitate redusă decât cu riscul de a coborî în derizoriu aplicarea normei legale.
Pe de altă parte, cum contrar probelor din dosar petentul a susținut că nu a săvârșit fapta, sancțiunea avertismentului nu se poate dispune.
Nu în ultimul rând, având în vedere degradările pe care le poate produce rețelei rutiere circulația cu încărcături peste masa admisă, nu se poate reține că refuzul de cântărire ar fi o faptă de gravitate redusă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel contravenientul T. V. solicitând admiterea apelului și schimbarea în totalitate a hotărârii atacate și în consecință să fie admisă plângerea așa cum a fost formulată.
În expunerea de motive, critică sentința atacată pentru greșita înlăturare a declarației martorului M. V. pe motivul că declarația acestuia prezintă aspecte contradictorii întrucât, în virtutea rolului activ instanța trebuia să clarifice aceste aspecte, cerând precizări de la martor .
În esență, apelantul arată că la sunat pe administratorul societății care i-a spus că nu este obligat să oprească și să execute indicațiile agenților constatatori întrucât aceștia săvârșesc un abuz în serviciu deoarece drumul pe care circula la acel moment era un drum privat și nu public .
De asemenea critică sentința atacată pentru greșita înlăturare și a declarației martorului B. D.. Susține că instanța de fond a înlăturat greșit această declarație cu argumentarea că instanței nu i s-a părut că petentul ar fi făcut o manevră logică, fiindu-i imposibil să creadă că petentul ,care a dorit să ia masa la Pensiune Drumul Dragostei a trecut de aceasta și s-a deplasat până la intersecția cu DN 1 în dorința de a se întoarce, din moment ce logic era să oprească în fața sau în dreptul hanului .
Mai arată apelantul că nu avea motive pentru a se deplasa pe drumul Județean întrucât activitatea sa zilnică se desfășoară doar pe tronsonul Trei Poduri – Izvorul Mureșului și Izvorul Ulpia, apelantul deplasându-se pe drumul în lucru paralel cu linia de cale ferată la o distanță de câțiva metri neintenționând nici un moment să intre pe DN sau Județean
Consideră că declarația agentului de poliție M. M. care a fost audiat în fața instanței de fond este infirmată de declarațiile martorilor mai sus menționați precum și de planșele fotografice anexate apelului din care reiese existența drumului privat pe care urma să efectueze manevra de întoarcere. Mai arată că drumul privat care accesează pensiunea Drumul Dragostei este deosebit de îngust și nu-i permitea efectuarea unei manevre de întoarcere în condiții de siguranță astfel că a fost nevoit să ajungă la confluența celor trei drumuri identificate mai sus .
În ceea ce privește aspectele de natură juridică consideră că instanța de fond a făcut o greșită interpretare a prev. art. 60 al. 1 și 2 din OG 43/1997, art care prevede că agenții constatatori își îndeplinesc atribuțiile de control privind respectarea prevederilor Ordonanței pe rețeaua de drumuri publice, iar controlul poate fi efectuat și în locurile în care aceste vehicule sunt parcate, oprite sau staționate pe drumurile publice din România .
Mai susține că porțiunea de drum pe care a fost oprit de către agenții constatatori este un drum privat care a fost asfaltat din fondurile proprii ale proprietarilor pensiunii Drumul Dragostei, nefiind în administrarea Consiliului Județean A. .
Intimata a formulat întâmpinarea solicitând respingerea apelului (f. 33)
Verificând legalitatea și temeinica sentinței apelate Tribunalul constată că apelul este neîntemeiat pentru considerentele ce vor fi expuse:
În mod corect instanța de fond a procedat la înlăturarea declarațiilor de martori date de M. V. și B. D. întrucât ambii au relații de interese cu apelantul, primul în calitate de angajator iar al doilea este proprietarul vehiculului supus cântăririi .
Împrejurarea că apelantul contravenient nu a fost asistat de apărător în momentul audierii martorilor nu atrage reformarea hotărârii întrucât contravenientul putea să-și angajeze apărător, fiind culpa sa că nu a depus diligențele necesare în vederea angajării apărătorului .
Nu s-a dovedit că instanța de fond nu și-a exercitat rolul activ în luarea declarațiilor martorilor care se contrazic .
Împrejurarea că declarațiile martorilor se contrazic nu obligă instanța să ceară lămurirea acestora, instanța având posibilitatea la aprecierea probelor să înlăture declarațiile care nu se coroborează .
Apelantul susține că oprirea nu a avut pe drumul public ci pe un drum privat iar la instanța de fond a susținut că într-un șantier .
Declarațiile celor doi martori nu confirmă că oprirea a fost efectuată pe drum privat și nici planșele foto nu redau vehiculul în acest punct de oprire .
Pentru acest motiv, în mod corect instanța de fond a concluzionat că vehiculul a fost oprit pe un drum public județean, așa cum s-a reținut și în procesul verbal atacat .
Cele susținute de agentul de poliție se coroborează cu planșele fotografice astfel că petentul apelant nu a răsturnat prezumția de legalitate și veridicitate a procesului verbal. .
Așa cum a reținut și instanța de fond refuzul de cântărire s-a manifestat pe un drum public județean, astfel că reprezentanții intimatei aveau competență să verifice încărcătura și să încheie proces verbal .
F. contravenientului are o gravitate ridicată demonstrată chiar prin limitele de sancționare a contravenției întrucât legiuitorul a avut în vedere urmările ei și anume degradarea drumului public .
Contravenientul care neagă săvârșirea contravenției nu poate crea convingerea instanței că s-a îndreptat și că astfel poate beneficia de înlocuirea amenzii cu avertisment .
Pentru toate aceste motive în baza art. 480 Cod pr. Civilă prezentul apel va fi respins .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de petentul T. V. împotriva sentinței 100/2014 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosar nr._ .
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12.06.2014
Președinte, C. M. C. CO. Semnează președinte Tribunal M. C. | Judecător, C. L. | |
Grefier, M. P. |
Red. /Tehnored./ C.L. /4 ex
27.06.2014
Jud. fond: F. S. C.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 113/2014. Tribunalul ALBA | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 285/2014.... → |
|---|
