Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 205/2014. Tribunalul ALBA

Tribunalul ALBA - Sentințe și decizii de contencios administrativ și fiscal / 2014

Decizia nr. 205/2014 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 07-05-2014 în dosarul nr. 5757/320/2013

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL A.

SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV,

FISCAL ȘI DE INSOLVENȚĂ

DECIZIE Nr. 205/A/2014

Ședința publică de la 07 Mai 2014

Completul constituit din:

PREȘEDINTE C. F.

Judecător M. B. B.

Grefier R. B.

Pe rol se află pronunțarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe apelantul O. V. în contradictoriu cu intimatul I. A. - POLIȚIA AIUD, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție .

La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:

Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 24.04.2014 când din lipsă de timp pentru a delibera instanța a amânat pronunțarea la data de 30.04.2014 când pentru aceleași motive a amânat pronunțarea la data de 07.04.2014.

Încheierea de ședință din data de 24.04.2014, precum și încheierea de ședință din data de 30.04.2014 fac parte integrantă din prezenta sentință.

INSTANȚA

Deliberând asupra apelului, constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Aiud, sub dosar nr._, ca urmare a declinării competenței de către Judecătoria Târgu M., petentul O. V. a chemat în judecată pe intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI A., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună anularea sancțiunii amenzii contravenționale de 300 lei aplicate în procesul verbal de contravenție . nr._ din 01.05.2013, și în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului.

În motivare, petentul a arătat că la data de 01.05.2013, in jurul orelor 15:30, a circulat cu autoturismul marca VW Golf cu nr. de înmatriculare_ intre localitățile T. si Aiud, că anterior cu aproximativ 2 km fata de mun. Aiud, pe un sector de drum in curba la stânga cu marcaj longitudinal simplu continuu, a observat un autoturism marca Dacia L. cu însemnele politiei parcat pe partea dreapta a drumului, fata de sensul său de mers T.-Aiud. Partea laterala dreapta a autoturismului de politie era amplasata parțial pe partea carosabila. Autoturismul de politie era dotat cu aparatura radar si in acesta se afla un agent.

De asemenea, petentul a mai arătat că la . se afla încă un autoturism marca Dacia L. cu însemnele politiei, a fost oprit in parcarea de pe partea dreaptă a șoselei de către agentul P. A., care i-a adus la cunoștință faptul ca a circulat pe un sector de drum cu limita de viteza de 50 km/h, iar autoturismul condus de petent a fost înregistrat de aparatura radar cu viteza de 73 km/h. După aproximativ 2-3 minute, în timp ce aștepta în autoturism a oprit în spatele său un autoturism cu însemnele poliției, a coborât din acesta un agent de poliție, care s-a prezentat ca fiind I. M. si i-a solicitat documentele, pe care le-a pus la dispoziția acestuia, ocazie cu care i s-a comunicat că urmează sa fie sancționat contravențional cu amenda de la 150-300 lei, pentru depășirea vitezei de 50 km/h în afara localității pe un sector de drum cu restricție.

În continuare, petentul i-a solicitat agentului sa motiveze baza legala, respectiv unde se prevede in OG 2/2001 acest aspect sau unde sunt menționate limitele de aplicare a avertismentului si sancțiunii cu amenda, referitoare la constatarea si aplicarea contravențiilor conform OG 2/2001, astfel sa tina cont de gradul de pericol social al faptei săvârșite, împrejurările in care a fost comisa fapta, scopul urmărit, urmarea produsa, precum si de circumstanțele personale ale contravenientului, argumentând ca drumul era liber, nu circula nici un alt autoturism in fata sa, traficul nefiind aglomerat. După câteva minute, agentul constatator a revenit la autoturismul său, i-a dat documentele și i-a comunicat conținutul procesului - verbal de constatarea a contravenției, faptul că i-a stabilit o amenda in baza OUG 195/2002, de 300 lei sau 150 lei plătibilă in 2 zile, si 3 puncte de penalizare, întrebându-l daca are obiecții de efectuat. Petentul i-a răspuns ca are obiecții de făcut și că nu este corectă modalitatea de constatare a contravenției respectiv ca s-a poziționat cu autoturismul de poliție pe un sector de drum în curba cu marcaj longitudinal continuu și rampa, iar o parte a autoturismului se afla pe partea carosabila, respectiv ca si el a încălcat prevederile OUG 195/2002. De asemenea, petentul l-a rugat să facă mențiunea în procesul - verbal cu privire la modalitatea in care a fost constatată contravenția si poziția de staționare a autoturismului dotat cu aparatura radar.

Față de cele de mai sus, petentul a arătat că agentul principal de politie I. M., prin poziționarea, depistarea si ulterior sancționarea sa a încălcat legislația rutiera la data de 01.05.2013, in intervalul orar 15:00 - 15:30, în calitate de conducător auto al unui autoturism marca Dacia L. cu înscripțiile poliției, în timpul serviciului. De asemenea nu este legal ca un agent de politie rutiera să comită unele contravenții pentru a depista încălcări ale legislației rutiere de către alți participanți la trafic si ulterior sa-i sancționeze sau mai mult sa încalce Codul de conduita etica si deontologică al polițistului, motivând sancțiunea care i-a aplicat-o ca un răspuns la faptul ca si el a fost sancționat de către politia rutieră în județul M. și hotărârea îi aparține.

Față de aspectele menționate, petentul solicită anularea sancțiunii amenzii referitoare la depășirea regimului de viteza pe un sector de drum cu restricție de 50 km/h ori aplicarea în subsidiar a unei sancțiuni cu avertisment, conform art. 7 al. 1 si 2, a art. 21. al. 3 din OG nr. 2/2001, ținându-se cont de gradul de pericol social al faptei săvârșite, împrejurările în care a fost comisă fapta, scopul urmărit, urmarea produsa.

Petentul consideră că legea a fost aplicata greșit, de asemenea și instrucțiunile interne ale Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.

În motivarea întâmpinării intimatul a arătat că petentul a fost sancționat contravențional întrucât a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_, cu viteza de 79 de km/h, pe direcția T. - A. I., abatere înregistrată de aparatul radar montat pe autospeciala cu număr de înmatriculare MAI_.

Intimatul consideră că dovada incontestabilă a depășirii vitezei legale o constituie prelucrarea înregistrării video a aparatului radar. Astfel, imaginile surprinse de aparatul radar, pun în evidență faptul că petentul a circulat cu autovehiculul menționat, cu viteza de 75 de km/h. Aparatul radar de tip AUTOVISION permite operatorului radar să aleagă între tipul de utilizare în mișcare sau staționar. Ca radar staționar, AUTOVISION permite polițistului să monitorizeze traficul din apropiere, în timp ce vehiculul de patrulă este oprit. Ca radar în mișcare AUTOVISION permite monitorizarea vitezelor de trafic în timp ce sunt îndeplinite alte activități obișnuite de patrulă. Unitatea radar monitorizează viteza fiecărui autovehicul care se apropie din aceeași direcție sau din direcția opusă. Aparatul radar realizează funcția de autotestare automat, în momentul punerii în funcțiune a acestuia, fără a fi necesară vreo intervenție din partea operatorului radar. Acesta are aplicat sigiliul lucrătorului și al Biroului de Metrologie Legală, care a declarat aparatul radar ca fiind omologat și verificat din punct de vedere metrologic prin Buletinul de verificare metrologică cu valabilitate de 1 an.

Intimatul a mai arătat că, analizând procesul verbal atacat rezultă că acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16. alin. (1) cât și cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din Ordonanța nr. 2/2001, modificată, privind regimul juridic al contravențiilor, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.

Intimatul a apreciat că sancțiunea aplicată reprezintă o justă individualizare a răspunderii contravenționale, în raport cu criteriile stabilite de art.21 alin.3 din O.G. nr.2/2001. Astfel, sancțiunea a fost în mod corect stabilită de către agentul constatator și trebuie menținută în ansamblul ei, acestea fiind limitele prevăzute de lege.

În cursul cercetării judecătorești a fost administrată proba cu înscrisurile depuse în dosarul declinat: copia procesului verbal în copie (f.27), planșe foto (f.21-22), raportul agentului constatator (f. 18-20), atestatul agentului constatator (f.22), buletin de verificare metrologică (f.24), tabelul posturilor (f.25-26).

Prin sentința civilă nr. 1376/2013 pronunțată de Judecătoria Aiud s-a respins, ca neîntemeiată, plângerea contravențională formulată de petentul O. V. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL de POLIȚIE al JUDEȚULUI A., împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ încheiat în data de 01.05.2013.

Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut următoarele:

Prin procesul verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 01.05.2013, ora 15:30, petentul O. V. a fost sancționat cu o amendă contravenționala în cuantum de 300 lei, și 3 puncte penalizare, de către intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului A., pentru încălcarea prevederilor art. 121 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002. (f. 9 dosar declinat)

În fapt, prin procesul-verbal s-a reținut că în data de 01.05.2013, ora 15:28, pe DN1 KM 413+200 metri, direcția de mers T.-Aiud, pe un sector de drum cu limitare de viteza de 50 km/h, petentul a condus autoturismul marca VW, cu nr. de înmatriculare_, fiind înregistrat de aparatul radar montat pe autospeciala MAI_, hard Ab 20, cu o viteză de 79 km/h.

Procesul-verbal contestat a fost semnat de către petent, iar la rubrica „alte mențiuni” s-a consemnat: „nu sunt mențiuni. Poziția radarului” (fl. 9 dosar declinat).

In baza art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța investită cu soluționarea unei plângeri contravenționale trebuie să verifice dacă aceasta a fost formulată în termenul prescris de lege, iar apoi, prin prisma probatoriului administrat, va proceda la analizarea legalității și temeiniciei procesului verbal, putând să hotărască și cu privire la individualizarea sancțiunii.

În cauza dedusă judecății, s-a constatat că plângerea, depusă la Judecătoria Târgu M. în data de 13.05.2013 (f. 5 dosar declinat), a fost formulată în termenul legal de 15 zile de la data încheierii procesului-verbal-01.05.2013, iar prezenta instanță, în temeiul art. 32 alin.1 din O.G. nr. 2/2001 este competentă să soluționeze plângerea, contravenția fiind săvârșită în circumscripția sa teritorială.

Examinând procesul verbal de contravenție sub aspectul legalității sale, instanța a constatat că acesta a fost întocmit cu respectarea prevederilor art. 17 din OG 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității, respectiv numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele petentului, descrierea faptei reținute în sarcina acestuia din urmă, data săvârșirii faptei și semnătura agentului constatator (fila 9 dosar declinat).

Petentul nu a invocat motive de nelegalitate ale procesului-verbal de contravenție, ci numai aspecte cu privire la temeinicia actului de constatare și sancționare, care vor fi analizate în cele ce urmează.

Întrucât instanța nu a putut reține nicio cauză de nulitate absolută a procesului-verbal iar petentul nu a invocat motive de nulitate relativă care ar fi putut conduce în condițiile legii la anularea procesului-verbal, instanța a reținut că actul de sancționare a fost legal întocmit și se bucură de prezumția de legalitate instituită de lege în favoarea sa.

Cu privire la temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța a reținit că potrivit jurisprudenței CEDO, faptele contravenționale se pot încadra, dincolo de calificarea atribuită în dreptul intern, în sfera de aplicare a noțiunii de “acuzație în materie penală” edictată de art. 6 din Convenție. Pentru aceasta sunt avute în vedere criterii precum natura faptei, scopul sancțiunii (cauza Kadubec c. Slovaciei), natura și gravitatea acesteia (cauza Garifallou c. Greciei).

Contravențiile la regimul circulației pe drumurile publice prevăzute în dreptul intern sunt stabilite prin norme juridice cu caracter general, iar prin sancțiunile aplicate pentru săvârșirea acestora se urmărește un scop preventiv și represiv, astfel încât se poate concluziona că ele se subsumează noțiunii de “acuzație în materie penală”, atrăgând incidența garanțiilor instituite de art. 6 din Convenție.

Calificarea faptei ca ”acuzație în materie penală” are drept consecință incidența în respectiva cauză a prezumției de nevinovăție de care se bucură petentul și a obligației autorităților statului de a proba faptele reținute în sarcina acestuia.

Însă, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, hotărârea din 23 iulie 2002, paragraf 113).

Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Având în vedere aceste principii, instanța a reținut că procesul-verbal de contravenție beneficiază de o prezumție relativă de legalitate și temeinicie, permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cât timp petentului i se asigură de către instanță, condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil. Prin urmare, atât timp cât contravenientului i se oferă posibilitatea reală, efectivă de a proba contrariul, prezumția de nevinovăție, astfel cum este conturată în jurisprudența CEDO nu este încălcată.

Petentul a fost sancționat pentru încălcarea prevederilor art. 121 din HG 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, care stabilesc obligația conducătorilor de autovehicule de a respecta viteza maxima admisa pe sectorul de drum pe care circula si pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum si cea impusa prin mijloacele de semnalizare.

Petentul a fost sancționat contravențional potrivit art. 108 alin. 1 lit. b din OUG 195/2002, care stabilesc că savarsirea de catre conducatorul de autovehicul sau tramvai a uneia sau mai multor contraventii atrage, pe langa sanctiunea amenzii, si aplicarea unui numar de puncte de penalizare, dupa cum urmeaza:

b) 3 puncte de penalizare pentru savarsirea urmatoarelor fapte:

2. depasirea cu 21-30 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatata, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate si verificate metrologic;

Din examinarea planșelor foto depuse la dosarul cauzei, s-a putute constata că în data de 01.05.2013, la ora15:28, autoturismul VW cu nr. de înmatriculare_ a circulat cu viteza de 79 km/h pe un sector de drum cu limitare de viteză de 50 km/h. Această faptă a fost constatată cu mijloace omologate și verificate metrologic, astfel cum rezultă din cuprinsul înscrisurilor depuse la dosar de către intimată (f. 22-26 dosar declinat).

Prin urmare, fapta reținută în sarcina petentului este susținută de probele foto depuse la dosarul cauzei, probe care respectă prevederile legale și care sunt în măsură a pune în evidență viteza de deplasare și numărul de înmatriculare al mașinii.

Petentul nu a contestat faptul că nu ar fi circulat cu viteza de 79 km/h, mai mult chiar, acesta arată în cuprinsul plângerii contravenționale că i-a solicitat agentului de poliție să îi stabilească sancțiunea avertismentului, însă acesta a refuzat având în vedere viteza cu care a fost înregistrat de aparatul radar. (f. 6 dosar declinat)

Petentul a formulat obiecțiuni chiar și cu ocazia încheierii procesului-verbal, dar și în fata instanței, în ceea ce privește locul în care era poziționată autospeciala pe care era montat aparatul radar cu care s-a constatat contravenția. Petentul arată că însuși agentul constatator a încălcat prevederile OUG 195/2002, prin aceea că a oprit și staționat pe un sector de drum în curbă și cu marcaj longitudinal continuu, a încălcat marcajul longitudinal continuu pe sectorul de drum unde a staționat cu ocazia parcării autospecialei. (f. 7 dosar declinat).

Agentul constatator a arătat în cuprinsul raportului din data de 05.06.2013 (f. 19 dosar declinat) că nu a încălcat prevederile legislației rutiere și a explicat modul în care a realizat întoarcerea autospecialei fără a încălca vreo regulă de circulație. De asemenea, prin răspunsul la petiția adresată de petent Inspectoratului de Poliție al Județului A. (f. 49 dosar declinat) s-a arătat că în urma verificărilor efectuate de superiorii agentului constatator nu au rezultat fapte care ar putea constitui abateri disciplinare sau încălcări ale deontologiei profesionale.

Prin urmare, susținerile petentului sunt lipsite de orice suport probator și se bazează doar pe modul în care a apreciat petentul că autospeciala poliției ar fi putut ajunge în poziția și locul unde se afla la momentul constatării contravenției.

Petentul mai susține că pe buletinul de verificare metrologică se menționează că mijloacele de măsurare au fost predate beneficiarului la data de 15.05.2013, ori fapta a fost constatată la 01.05.2013, prin urmare consideră că buletinul de verificare metrologică a fost emis cu nerespectarea prevederilor legale.

Însă petentul nu observă faptul că buletinul de verificare metrologică este emis la data de 15.03.2013, astfel cum rezultă din cupsinsul său (f. 24 dosar declinat), prin urmare acest buletin era valabil la data de 01.05.2013, iar mijlocul de măsurare era predat deja intimatei din moment ce la data de 01.05.2013 a fost posibilă constatarea contravenției cu ajutorul acestui aparat radar.

Față de probele administrate în cauză s-a constatat că, din actele și lucrările dosarului, nu a rezultat o situație de fapt contrară celei reținute de agentul constatator în cuprinsul procesului-verbal.

Potrivit prevederilor art. 34 alin. 1 din OG 2/2001, instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost formulată în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării.

De asemenea, potrivit art. 5 alin. 5 din OG 2/2001, sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, iar potrivit art. 21 alin. 3 din OG 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele stabilite de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele persoanale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

În temeiul acestor texte de lege, la aprecierea gradului de pericol social al faptei, instanța trebuia să aibă în vedere criterii precum: împrejurările în care s-a comis fapta, modul și mijloacele de comitere a faptei, urmarea produsă, circumstanțele personale ale contravenienului, sau orice alte împrejurări de natură a contribui la stabilirea gradului de pericol social al faptei comise.

În privința sancțiunii aplicate petentului, instanța a reținut că sancțiunea aplicată este una proporțională cu gradul de pericol social al faptei și nu se impune înlocuirea amenzii cu avertisment. Utilizând criteriile menționate mai sus, instanța a constatat că simpla depășire a vitezei legale pe un anumit sector de drum pune în pericol siguranța tuturor participanților la trafic, în plus depășirea limitei maxime a vitezei admise pe acel sector de drum a fost una substanțială, cu 29 km/h peste limita maximă admisă, motiv pentru care instanța a apreciat că nu s-a impus aplicarea unui avertisment.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel O. V. în contradictoriu cu intimatul I. A. - POLIȚIA AIUD, solicitând anularea atat din cauza de nulitate absoulta cat si de nulitate relativa, a modului de constatare si aplicare a scanctiunii amenzii contravenționale de 300/150 lei prin procesul-verbal de constatare a contravenției, cu . si nr._ / 01.05.2013, întocmit de către agentul de politie I. Marinei, din cadrul Politiei mun. Aiud sau aplicarea in subsidiar a unei sancțiuni cu avertisment.

Motive in fapt si de drept:

La data de 13.05.2013, apelantul a depus o plângere la Judecătoria Tg.-M., ulterior declinata la Judecătoria Aiud, spre soluționare conform competentei, prin care a solicitat anularea scanctiunii amenzii contravenționale de 300/150 lei, din procesul-verbal de constatare a contravenției, cu . si nr._ / 01.05.2013, intocmit de către agentul de politie I. Marinei, din cadrul Politiei mun. Aiud sau aplicarea in subsidiar a unei sancțiuni cu avertisment.

Dupa depunerea plângerii contravenționale la Judecătoria Tg.-M., in luna septembrie 2013, a primit intimpinarea I.P.J.-A., la care s-au anexat alte documente, precum si citația de chemare in instanța la data de 08.10.2013, la Judecătoria Tg.-M..

In ziua de 08.10.2013, apelantul s-a prezentat in fata instanței, ocazie cu care a depus o cerere ca răspuns la intimpinarea I.J.A. si o planșa foto, astfel a solicitat respingerea documentelor anexate la intimpinare de către I.P.J. A., solicitând si anularea procesul-verbal de constatare a contravenției, cu . si nr._ / 01.05.2013.

Dupa depunerea documentelor Ia dosar i s-a comunicat in instantă faptul ca dosarul se va înainta la Judecătoria Aiud, spre competenta soluționare.

La data de 27.11.2013, a fost chemat in instanța la Judecătoria Aiud, s-a prezentat si a primit cuvântul in dezbateri asupra fondului cauzei. Cu aceasta ocazie a solicitat audierea agentului constatator I. Marinei din cadrul Politiei mun. Aiud, avandu-se in vedere cele menționate in raport de către acesta ( " poziționarea autospecialei in poziția precizata mai sus am realizat-o deplasandu-se pe sensul de mers A. I. - Cluj N., in parcarea situata la kilometrul 413+350 metri, in partea dreapta a aceluiasi sens de mers. In dreptul poziției kilometrice mai sus menționate, traficul rutier de desfășoară pe doua sensuri de mers, delimitate prin marcaj longitudinal simplu / vezi planșa foto nr. 2 /, fapt pentru care a putut efectua manevra de întoarcere pe sensul opus de mers. La poziția kilometrica 413+200 metri, unde a acționat cu aparatul radar, configurația drumului si lățimea acestuia respectiv 4,20 lățimea pârtii carosabile a sensului de mers Cluj N. - Aiud, împreuna cu 2,50 lățimea parcării in care a poziționat ulterior autospeciala, și-a permis întoarcerea acesteia din trei manevre fara a încalcă vreo regula de circulație si stânjenii circulația rutiera in zona " ) si aspectele sesizate de apelant in plângerea si in cererea depusa la Judecatoaria Tg.-M., cu privire la încălcările legislației rutiere comise de agentul constatator anterior inregistarii sale cu viteza de 79 km/h, in timp ce conduce autoturismul VW Golf cu nr. de înmatriculare_, intre loc. T. -Aiud, la aproximativ 2 km de loc. Aiud km 413+200 m, coroborate cu planșele foto de la fata locului si mențiunea apelantului in procesul -verbal de constatare a contravenției cu privire la poziționarea radarului " este incorecta poziția radarului".

Instanța a respins proba testimoniala de ascultare a agentului constatator, desi din plasele foto depuse de apelant la dosar rezulta ca la km 413+200 m, pe partea carosabila este aplicat marcaj continuu atat pe axa drumului ce desparte cele doua sensuri de mers cat si pe părțile laterale in fiecare sens de mers, încălcând prevederile art. 77 pct. 2 din ROUG 192/2002, sancționat de art. 100(1) pct. 3/108(1) lit. a pct. 6 din OUG 195/2002. Pentru oprirea si staționarea autospecialei L. MCV, pe un sector de drum in curba a încălcat prev. art. 142 lit. d si m, art. 143 lit a din ROUG 195/2002, sancționate de art. 100(1) pct. 3/108(1) lit. a pct. 8 din OUG 195/2002, astfel apelantul a considerat ca instanța nu a luat in considerare probele menționate de mine si faptul ca este imposibil de a intoarce din trei manevre un autoturism marca Dacia L. MCV, care are o lungime de 4,5 m si 2 m latime, conform datelor tehnice, pe o protiune de 2,50 m (lățimea parcării conform raportului agentului constatator ) fara a se incalca marcajul continuu lateral aflat pe sensul de mers T. -Aiud .

Nu s-a luat in considerare nici faptul ca agentul constatator pentru a intoarce autospeciala pe sensul de mers Aiud - T. a trebuit sa oprească, dupa care I-a parcat, iar in acel sector de drum, oprirea si staționarea sunt interzise, desi agentul constatator face precizare in raportul sau ca s-a poziționat in parcarea amenajata, iar apelantul in plangere a arătat ca era parcat cu o porțiune din autoturism ( partea laterala dr.) pe partea carosabila pe sensul meu de mers . Din planșele foto depuse de apelant la dosar rezulta ca nu exista nici o parcare amenajata, doar o porțiune de acostament, desi din inregistrarile video cu aparatura radar ( plase foto depuse la dosar de I.P.J. A. ) rezulta poziționarea autospecialei parțial cu partea laterala dr. pe carosabila, astfel instanța respinge aceste probe motivând ca " sunt lipsite de orice suport probator si se bazează doar pe modul in care a apreciat petentul ca autospeciala politiei ar fi putut ajunge in poziția si locul unde se afla Ia momentul constatării contraventei " .

Referitor la acest aspect, de ce nu a solicitat instanța ca material probator, inregistrarea video a parcursului autospecialei de politie anterior depistării si sancționării apelantului, poziționarea autospecialei Ia km 413+200, prezentarea acestei probe in instanța.

Apelantul consideră ca este imposibila întoarcerea pe o distanta de 2,50 m, a unui autoturism marca Dacia L., din trei manevre fara . mers T.-Aiud si fara sa se incalce marcajul continuu longitudinal dinspre acostament, tinandu-se cont lungimea autoturismului menționata mai sus.

De asemenea, pentru a efectua manevra de întoarcere a autospecialei de politie dinspre sensul de mers T. - Aiud si poziționarea dupa întoarcere pe acelasi sens de mers dar cu fata, agentul de politie trebuia sa oprească si sa iasa pe acostamentul din partea dr. a șoselei ceea ce a determinat încălcarea marcajului continuu longitudinal dinspre acostament. Aceleași încălcări ale legislației rutiere le-a comis si dupa inregistarea apelantului cu aparatura radar si venirea in urma acestuia pana la ., unde a fost oprit si sancționat.

La dosarul cauzei a anexat sesizare apelantului depusa la I.P. J.- A., in care a menționat încălcările ROUG 185/2002, efectuate de agentul constatator I. Marinei pentru oprirea, întoarcerea si staționare cu auto MAI_ pe DN 1 la Km 413+200, pentru a se poziționa pe sensul apelantului de mers T. - Aiud, comportamentul acestuia, precum si raspunsul primit de la I.P.J. A., ce este foarte evaziv, menționând in cererea depusa la dosar cu ocazia înfățișării din 08.10.2013, la Judecătoria Tg.-M. si in care apelantul a motivat neverificarea de superiorii agentului constatator a tuturor aspectelor sesizate de el, astfel instanța s-a limitat doar Ia răspunsul primit de apelant la sesizarea făcuta la I.P.J. A..

Dupa primirea Sentinței Civile nr. 1376/2013, avandu-se in vedere mențiunea instanței in aceasta cu privire la verificarea efectuata de I.P.J. A., apelantul a sesizat Inspectoratul General al Poliței Romane, spre reverificarea aspectelor semnalate de mine inițial prin petiție .

Desi, a sesizat instanța ca din Buletinul de verificare metrologica nr._/15.03.2013, ora 17:00, rezulta ca aparatul radar tip AUTOVISION, montat pe auto MAI_, cu care a fost înregistrat conducând pe DN 1 la km 413+500, auto VW Golf cu nr. de înmatriculare_, la 01.05.2013, orele 15:20, cu viteza de 79 km /h, pe un sector de drum cu limitare de viteza de 50 km /h, a fost predat cu restul echipamentelor de firma din Cluj -N., ce 1-a verificat metrologic in ziua de 15.05.2013, ora 20:46, delegatului R. M., CI/BI RR_/imputernicire_, aparat radar măsurat la 12.03.2013, ora 09:25, instanța menționează in Sentința ca " petentul nu observa faptul ca

buletinul de verificare este emis la data de 15.03.2013 .....iar mijlocul de măsurare

era predate deja intimatei".

Referitor la acest aspect, apelantul a sesizat instanța ca mijlocul de măsurarea a fost PREDAT la 15.05.2013, conform mențiunilor din buletin. Probabil a fost verificat la 15.03.2013, dar din mențiunea ologarf a predării rezulta data de 15.05.2013. Din acelas buletin rezulta ca finalizarea verificării metrologice s-a efectuat la 12.03.2013, ora 09:25. Se observa din înscrisul olograf diferența intre ciferle 5 si 3 menționate de predator. Fiind dubii instanța putea solicita date suplimentare de la firma de metrologie din Cluj N., dar instanța nu a admis nici aceasta proba cu înscrisuri.

Este cert ca acest aparat a fost verificat la 12.03.2013, ora 09:25 si Buletinul de verificare metrologica a fost redactat la 15.03.2013, ora 17:00, dar si posibilitatea sa fi fost predat delegatului I.P.J. A., doar la data de 15.05.2013 ( probabil dupa ce I.P.J. A. a achitat contravaloarea serviciilor prestate ), avandu-se in vedere mentiuiile olograf din buletin

Desi la dosar I.P.J. A., anexează mai multe documente, din fotografiile efectuate cu ocazia detectării mele cu aparatura radar in ziua de 01.05.2013, instanța se sesizează ca la ora 15:28:23, am fost înregistrat cu viteza de 79 km/h, dar nu sesizează aspectul ca la ora 15:28:24( . fost înregistrat cu trei viteze diferite, respectiv 78 km/h, 75 km/h si 73 km/h, fiind o diferența de inregistare a vitezei de deplasare / secunda / km de o toleranta foarte mare, iar eu in sesizări am menționat considerentul ca aceste inregistari s-au efectuat cu aparatura neverificata metrologic sau cu intervenția operatorului radar I. Marinei, dar instanța nu a admis nici aceasta proba .

Tot in motivarea sa, instanța a arătat ca sancțiunea care mi s-a aplicat " este una propotionala cu gradul de pericol social al faptei si nu se impune inlocuirea amenzii cu avertisment, deoarece instanța constata ca simpla depășire a vitezei pe un sector de drum pune in pericol siguranța tuturor participanților la trafic, in plus depășirea limitei maxime a vitezei admise pe acel sector drum a fost una substanțiala, cu 29 km /h peste limita admisa, motiv pentru care instanța aprecieaza ca nu se impune aplicarea unui avertisment " .

Cu privire la acest aspect apelantul a arătat ca instanța nu a analizat in mod real gradul de pericol social, menționat in motivare, respectiv pericolul pentru siguranța tuturor participantiilor la trafic, desi am arătat in plângere ca drumul era ușor circulat, nefiind aglomerat, fluenta fiind redusa, circula in afara localității, nu circulau din sens opus autovehicule, de asemenea cum rezulta si din fotocopiile existente la dosar si surprinse de aparatura radar, nici in spatele meu nu circulau alte autovehicule, am parcurs sub 100 m cu viteza peste limita legala de 50 km/h, dupa care asa cum rezulta si din inregistari viteza a scăzut, astfel intenția mea nu era de a circula cu viteza in zona de restricție. In raportul sau agentul constatator arata ca a intors autospeciala la km 413+350 m, si s-a postat cu autospeciala dotata cu aparatura radar la km 413+200 m . Din planșele foto, unde se observa parcarea de pe sensul de mers Aiud- T. si indicatoarele de restricție, zona unde era amplasata autospeciala cu aparatura radar si faptul ca am fost detectat anterior cu aproximativ 50-70 m fata de zona de staționare a acesteia, consider ca am parcurs sub 100 m dupa indicatorul de restricție. Tot din raportul agentului constatator rezulta ca porțiunea de drum de la km 413+500 pana Ia 412+500 ,este o zona cu risc ridicat in prodcerea de evenimete rutiere, astfel eu am parcurs in acesta zona sub 100 m cu viteza peste limita legala de 50 km/h, dupa care se constata reducerea vitezei.

Instanța nu a analizat latura obiectiva a contraventei, referitoare la pericolul social, consecințe negative sau raportul cauzal. Acțiunea ilicita nu avea ca scop consecințe socialmente periculoase, prin manifestarea exterioara a persoanei, a faptei care prin rezultatul produs nu lezează sau pune in pericol valorile ocrotite prin OUG 195/2002.

In hotarare instanța a arătat ca in cauza nu se poate retine nicio cauza de nulitate absoluta a procesului-verbal, iar eu in calitate de petent nu am invocat nulitarea relativa. Daca se analiza conținutul plângerii si ulterior cererea depusa la prima infatisare in fata Judecătoriei Tg.-M., am arătat ca legea a fost aplicata greșit, faptul ca agentul constatator a încălcat prev. R OUG 195/2002, am invocat art. 16 pct. 1 si 2 din Costitutia României, dar instanța nu face referire la aceste aspecte in motivare.

F. de cele de mai sus, a solicitat anularea sancțiunii amenzii contravenționale de 300/150 lei, din procesul-verbal de constatare a contravenției, cu . si nr._ / 01.05.2013, intocmit de către agentul de politie I. Marinei, din cadrul Politiei mun. Aiud sau aplicarea in subsidiar a unei sancțiuni cu avertisment din cazua nulității absolute, astfel:

- neindeplinirea condițiilor de fond a procesului-verbal atacat prevăzute de art. 16 alin. 1 din OUG 2/2002, modificata, referitoare la fapta săvârșita, mentionandu-se in procesul -verbal de constatare a contravenției " A condus autoturimul VW cu nr. de înmatriculare_ pe DN 1 km 413+200 m direcția de mers T. - Aiud limitare viteaza 50 km / h detectat de aparaura radar MAI_ hard AB20 cu viteza de 79 km/h ", fara a se menționa marca, tipul, . numărul aparatului radar si nici mențiuni referitoare la certificatul de omologare a radarului, buletinul de verificare metrologica, fara a fi fost prezentat la intocmitrea procesului - verbal de aplicarea sancțiunii, fapte care conduc la ceea ce eu am sesizat instanței, neconforme cu realitatea, avandu-se in vedere Buletinul de verificare metrologica ce a fost predat reprezentantului I.P.J. A. la 15.05.2013, coroborate cu fotocopiile inregistarii radar a diferentelor de viteza de la 79 km/h la orele 15:28:23 si trei viteze diferite in aceiași secunda la 15:28:24 de la 78 ,1a 75 si 73 km / h, diferente si tolerante foarte mari de viteza / secunda, aspecte nesesizate de instanța.

Conform art. 109 pct. ( 2 ) din OUG nr. 195/2002, agentul constatator are obligația de a menționa toate datele referitoare la omologarea si verificarea aparatelor radar, respectiv " Constatarea contraventilor se poate face si cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace omologate si verificate metrologic consemnandu-se acestea in procesul - verbal de constatare a contraventei ". Din analiza conținutul procesului-verbal contestat rezulta ca aceste date nu au fost menționate de agentul constatator.

In probarea celor de mai sus, a solicitat verificarea modaliatii in care s-a efectuat integistarea radar la 01.05.2013, orele 15:28:23 si 15:28:24, in baza prevederilor din Norma de Metrologie Legala nr. 021-05, care prevede in art. 3.2.6 " Cinemometrul trebuie prevăzut cu o funcție de autosetare, care sa poată pune in evidenta orice defect sau dereglare funcționala, ce pot avea influienta asupra exactității de masuare. Aceasta funcție trebuie sa fie activate automat la fiecare punere in funcțiune a cinemometrului, având si posibilitatea de a fi activata manual de către operator, ori de cate ori se considera necesar. In cazul depistării unor defecte sau dereglări funcționale, aceste vor fi semnalate iar funcționarea cinemometrului va fi blocata ". F. de aceste precizări legale daca se analizează fotografiile efectuate cu ocazie inregistarii vitezei de deplasare a auto VW Golf_ , se observa in partea stg. langa viteza/km imprimata literea T, ceea ce reprezintă " Test " sau "Target" (ținta), adică aparatul isi efectua autotestarea si astfel nu si-a finalizat autotestarea in momentul inregistarii mele. Solicit ca instanța sa solicite I.P.J. A., pentru a fi prezentat in instanța manualul cinemometrului - radar, pentru a se demonstra semnificația reala a literi T .

In procesul-verbal de constare se face mențiunea ca a fost depistat pe " DN 1 km 413+200 m directia de mers T. - Aiud " mențiune neadevarata tinadu-se cont de rapoartele agentului constatator in care face mențiune ca s-a postat cu autospeciala de politie la km 413+200 m, iar eu am fost depistat anterior cu aproximativ 50-70 m, fata de autospeciala parcata Ia 413+ 200 m, deci nu Ia km 413+200 ( porbabil intre 413+250/413+280).

Pentru cauza nulității relative a invocat:

- viciul de consimțământ, in cauza dolul ca element intențional ( subiectiv ) fiind si determinant, respectiv mijlocul prin care s-a efectuat constatarea contravenției, in scopul întocmirii procesului- verbal de sancționare cu amenda .

In calitatea sa de agent de politie rutiera I. Marinei, a comis mai multe încălcări ale legislației rutiere pentru a se poziționa cu autospeciala Dacia L. MAI_ pe DN 1 la km 413+200, anterior constatării si intocmirii procesului - verbal de contravenție, abuzând de autoritatea sa ca agent de politie rutiera, spre a depista sancționa participanții la traficul rutier (11 conducători auto postat cu autospeciala politiei la acelasi km 413+200, in intervalul orar 14:52 - 17:10) asa cum rezulta din registrul radar al zilei de 01.05.2013 .

În probațiune, înscrisuri.

Intimatul, deși legal citat, nu a depus întâmpinare.

Analizând apelul formulat în prezenta cauză, instanța reține următoarele:

Prin procesul verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 01.05.2013, ora 15:30, petentul O. V. a fost sancționat cu o amendă contravenționala în cuantum de 300 lei și 3 puncte penalizare, de către intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului A., pentru încălcarea prevederilor art. 121 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002.

Examinând procesul verbal de contravenție sub aspectul legalității sale, instanța de fond a constatat în od corect că acesta a fost întocmit cu respectarea prevederilor art. 17 din OG 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității, respectiv numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele petentului, descrierea faptei reținute în sarcina acestuia din urmă, data săvârșirii faptei și semnătura agentului constatator.

S-a invocat prin cererea de apel nulitatea relativă a procesului verbal de constatare a contravenției având în vedere “viciul de consimțământ în cauză dolul ca element intențional”.

Având în vedere natura actului atacat – act administrative- o astfel de apărare este lipsită de relevanță.

De altfel toate susținerile formulate prin plângere și apelul declarat de petent legate de încălcarea de către agentul constatator a regulilor de circulație nu pot face obiectul plângerii îndreptate împotriva procesului verbal de contravenție, în condițiile în care vizează aspecte anterioare constatării contravenției și nu au legătură cu fapta reținută în procesul verbal atacat.

În mod corect petentul s-a adresat cu plângere organelor de poliție cu privire la presupuse încălcări de către agentul de poliție a regulilor de circulație fapte care ar putea constitui abateri disciplinare sau încălcări ale deontologiei profesionale.

Așadar aceste susțineri ale petentului nu pot avea ca efect anularea procesului verbal de contravenție, motiv pentru care nu vor fi luate în considerare în prezenta cauză.

Proba cu martorul I. M., față de teza probatori propusă nu a fost utilă cauzei, raportat la cele anterior arătate, motiv pentru care a și fost respinsă.

Cu privire la temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța de fond a reținut în mod corect că potrivit jurisprudenței CEDO, faptele contravenționale se pot încadra, dincolo de calificarea atribuită în dreptul intern, în sfera de aplicare a noțiunii de “acuzație în materie penală” edictată de art. 6 din Convenție. Pentru aceasta sunt avute în vedere criterii precum natura faptei, scopul sancțiunii (cauza Kadubec c. Slovaciei), natura și gravitatea acesteia (cauza Garifallou c. Greciei).

Însă, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, hotărârea din 23 iulie 2002, paragraf 113).

Având în vedere aceste principii, instanța reține că procesul-verbal de contravenție beneficiază de o prezumție relativă de legalitate și temeinicie, permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cât timp petentului i se asigură de către instanță, condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil. Prin urmare, atât timp cât contravenientului i se oferă posibilitatea reală, efectivă de a proba contrariul, prezumția de nevinovăție, astfel cum este conturată în jurisprudența CEDO nu este încălcată.

Din examinarea planșelor foto depuse la dosarul cauzei, s-a constatat în mod neîndoielnic că în data de 01.05.2013, la ora15:28, autoturismul VW cu nr. de înmatriculare_ a circulat cu viteza de 79 km/h pe un sector de drum cu limitare de viteză de 50 km/h. Această faptă a fost constatată cu mijloace omologate și verificate metrologic, astfel cum rezultă din cuprinsul înscrisurilor depuse la dosarul de fond de către intimată (f. 22-26 dosar declinat).

Imprejurarea susținută în apel în sensul că petentul a fost înregistrat cu trei viteze diferite nu este de natură să ducă la anularea procesului verbal de contravenție.

In astfel de situații, se va avea în vedere viteza cea mai mare, așa cum în mod corect a fost avută în vedere de către agentul constatator.

Cu privire la datele aparatului radar, instanța apreciază că prin menționarea în procesul verbal a autospecialei MAI_ și a hardului Ab 20, coroborat cu depunerea la dosar a buletinului de verificare metrologică s-a făcut dovada verificării metrologice și a identității aparatului radar.

De asemenea, în mod corect s-a reținut de instanța de fond că petentul nu a observat faptul că buletinul de verificare metrologică este emis la data de 15.03.2013, astfel cum rezultă din cupsinsul său (f. 24 dosar declinat), prin urmare acest buletin era valabil la data de 01.05.2013, iar mijlocul de măsurare era predat deja intimatei din moment ce la data de 01.05.2013 a fost posibilă constatarea contravenției cu ajutorul acestui aparat radar.

Potrivit art. 5 alin. 5 din OG 2/2001, sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite,iar potrivit art. 21 alin. 3 din OG 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele stabilite de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele persoanale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

În temeiul acestor texte de lege, la aprecierea gradului de pericol social al faptei, instanța trebuie să aibă în vedere criterii precum: împrejurările în care s-a comis fapta, modul și mijloacele de comitere a faptei, urmarea produsă, circumstanțele personale ale contravenienului, sau orice alte împrejurări de natură a contribui la stabilirea gradului de pericol social al faptei comise.

În privința sancțiunii aplicate petentului, instanța de fond în mod corect a reținut că sancțiunea aplicată este una proporțională cu gradul de pericol social al faptei și nu se impune înlocuirea amenzii cu avertisment.

Contrar celor afirmate de către petentul apelant, instanța de fond a analizat latura obiectivă a contravenției, raportul cauzal și consecințele negative ale contravenției.

Instanța de fond în mod pertinent a constatat că simpla depășire a vitezei legale pe un anumit sector de drum pune în pericol siguranța tuturor participanților la trafic, în plus depășirea limitei maxime a vitezei admise pe acel sector de drum a fost una substanțială, cu 29 km/h peste limita maximă admisă, motiv pentru care instanța a apreciat că nu se impune aplicarea unui avertisment.

Față de cele de mai sus, instanța va respinge apelul declarat de apelantul O. V. împotriva Sentinței civile nr. 1376/2013 pronunțată de Judecătoria Aiud în dosar nr._ .

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelul declarat de apelantul O. V. împotriva Sentinței civile nr. 1376/2013 pronunțată de Judecătoria Aiud în dosar nr._ .

Definitivă și executorie.

Pronunțată în ședința publică din 07.05.2014.

Președinte,

C. F.

Judecător,

M. B. B.

Grefier,

R. B.

Red/tehnored.B.B.M

21.07 2014/4 EX

← Pretentii. Sentința nr. 99/2014. Tribunalul ALBA		Obligaţia de a face. Sentința nr. 1241/2014. Tribunalul ALBA →

Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 205/2014. Tribunalul ALBA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 205/2014. Tribunalul ALBA