Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 675/2014. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 675/2014 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 13-11-2014 în dosarul nr. 846/175/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV, FISCAL ȘI DE INSOLVENȚĂ
Dosar nr._
DECIZIE Nr. 562/A/2014
Ședința publică de la 13 Noiembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. L.
Judecător C. M. C.
Grefier D. M.
Pe rol judecarea apelului declarat de apelant B. A. împotriva sentinței civile nr. 675/2014 pronunțată de Judecătoria Aiud și intimat INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI A., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție PROCES VERBAL . NR._.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă în instanță dl. avocat G. L. N. pentru apelant, lipsind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează următoarele:
La data de 16.10.2014 apelantul a depus la dosar răspuns la întâmpinare.
Instanța în baza art. 131 Noul Cod procedură civilă, raportat la art. 95 din NCPC și art. 8 din Legea nr. 554/2004, constată că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta pricină.
Instanța pune în vedere avocatului apelantului să estimeze durata necesară cercetării procesului.
Avocatul aelantului estimează durata ca fiind astăzi.
Instanța, în baza disp. art. 238 NCPC, estimează durata necesară pentru cercetarea procesului ca fiind astăzi.
Instanța pune în discuția părții prezente calificarea căii de atac.
Avocatul apelantului precizează că,în prezenta cauză calea de atac este apelul însă din eroare s-a redactat recurs.
Solicită audierea martorului propus la fond cu care vrea să dovedească dacă într-adevăr a săvârșit contravenția pe tronsonul de drum arătat de agentul constatator .
Instanța în deliberare respinge cererea în probațiune privind audierea martorului B. B. întrucât de la fila 38 din dosarul de fond rezultă că aceste este plecat din țară.
În baza disp. art. 244 din NCPC civilă declară încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în susținerea apelului.
Avocatul apelantului solicită admiterea apelului, casarea în tot a sentinței apelate și reținând cauza spre rejudecare solicită admiterea plângerii contravenționale pentru criticile invocate în motivele de apel pe care le susține. În esență învederează că, agentul constatator a reținut greșit starea de fapt descrisă în procesul verbal pe care de altfel nu a probat-o. În subsidiar solicită înlocuirea amenzii cu avertisment. Fără cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Asupra apelului de față;
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Aiud la data de 21.02.2014, sub dosar nr._, petentul B. A. a solicitat în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului A. ca prin hotărâre ce se va pronunța:
- anularea procesului-verbal de contravenție ., nr._ întocmit de agent constatator A.S.P. P. M. din cadrul Poliției Aiud, la data de 14.02.2014, deoarece aceasta nu corespunde adevărului, petentul nu a încălcat regulile de circulație, așa cum reține agentul constatator, și în consecința restituirea permisului de conducere și exonerarea petentului de la plata amenzii contravenționale stabilite prin procesai verbal;
- restituirea sumei de 170 lei pe care petentul a plătit-o în termen de 48 de ore de la constatarea contravenției, cu titlu de amenda contravențională:
În fapt, petentul a arătat că în data de 14.02.2014 circula pe direcția Cluj N. - Aiud, iar în localitatea Inoc a fost oprit de către agentul constatator din cadrul Poliției mun. Aiud pe motiv că ar fi depășit pe linie continuă un alt autoturism.
Acest fapt contravine realității deoarece petentul a circulat regulamentar, nu a depășit nici un autoturism pe linie continua, dimpotrivă circula foarte încet deoarece în fata sa circula un TIR cu încărcătura mare si era nevoit să circule cu o viteza foarte mică.
Susținerile agentului constatator sunt nereale, poate confundând autoturismul petentului cu un alt autoturism care a depășit pe linia continuă.
Curtea Europeana a Drepturilor Omului în cauzele A. contra României, din 4 oct. 2007 si Telfner contra Austriei, din 20 manie 2001 a aprecia faptul ca materia contravenționala aparține domeniului penal acuzatul-contravenient beneficiind de prezumția de nevinovăție, sarcina probei contrare inculmbând acuzatorului, respectiv organului constatator.
De asemenea, petentul a arătat că a formulat obiecțiuni la procesul verbal întocmit, tocmai pe acest considerent ca nu a încălcat nici o regula de circulație . Nu își explică sub ce motiv agentul constatator a apreciat ca ar fi încălcat regulile de circulație si care a fost autoturismul depășit, întrucât acesta așa cam reiese din procesul verbal are numere străine . Petentul a apreciat ca a fost un exces de zel din partea agentului constatator, întrucât nu a existat dovada vreunei încălcări regulilor de circulație.
Față de motivele invocate, petentul a solicitat admiterea plângerii si în consecința anularea totala a procesului-verbal de contravențional atacat, dispunând restituirea permisului de conducere, exonerarea de la plata amenzii contravenționale și restituirea sumei plătite de petent în 48 de ore.
Plângerea a fost motivată în drept pe dispozițiile art. 31 O.G. 2/2001.
În probațiune la dosar s-a depus, în copie procesul verbal contestat (fl.7), buletinul de identitate al petentului (fl.8), chitanța reprezentând dovada achitării a 1/2 din cuantumul amenzii, în termenul de 48 ore (fl. 9).
Intimatul legal citat a formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată, având în vedere următoarele considerente:
Prin manevra de depășire efectuată, petentul a încălcat dispozițiile art. 120, alin.l, lit.h din H.G. nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, text de lege care stabilește anumite interdicții pentru conducătorii auto, respectiv: „Se interzice depășirea autovehiculelor: h) în zona de acțiune a indicatorului „ Depășirea interzisa ".
Incriminarea și sancționarea faptelor având ca obiect nerespectarea regulilor privind depășirea este prevăzută în art. 100, alin.3, lit.e din OUG 195/2002 republicată: "art.100 (3) Constituie contravenție si se sancționează cu amenda prevăzuta in clasa a 11-a de sancțiuni si cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioada de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: e) nerespectarea regulilor privind depășirea."
În fapt, petentul a condus autoturismul marca VW Passat cu nr. de înmatriculare_ pe Drumul Național 1, direcția de mers T.-Aiud, iar la Km 422+600m a efectuat manevra de depășire a autoturismului cu nr. de înmatriculare 9539-FHV în zona de acțiune a indicatorului "DEPĂȘIREA INTERZISĂ". S. de fapt reținută în procesul verbal de contravenție este rezultatul unor constatări personale a unui polițist aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, acesta fiind învestit de către stat cu puterea de a constata și sancționa faptele antisociale, având ca scop respectarea legilor și apărarea statului de drept. Astfel constatările personale ale unui agent constatator dau conținut și susținere prezumției de temeinicie procesului verbal. In acest context, veridicitatea constatărilor personale ale agentului constatator nu poate fi pusă sub semnul întrebării în lipsa unor minime indicii că situația de fapt reținută în procesul verbal nu ar corespunde realității. Aceste indicii trebuie furnizate și dovedite de către petentul care susține netemeinicia procesului verbal, neputându-se reduce la o simplă afirmație a acestora. In caz contrar, ar fi lipsită de conținut atât instituția răspunderii contravenționale cât și puterea organelor abilitate de lege de a acționa în sensul respectării acesteia.
In consecință, procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte probe contrare concludente și pertinente.
Intimata a apreciat că sancțiunea aplicată reprezintă o justă individualizare a răspunderii contravenționale, în raport cu criteriile stabilite de art.21, alin.3 din O.G. nr.2/2001. Astfel, sancțiunea a fost în mod corect stabilită de către agentul constatator și trebuie menținută în ansamblul ei, acestea fiind limitele prevăzute de lege.
Analizând procesul verbal atacat rezultă că acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16, alin. (1) cât și cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din Ordonanța nr. 2/2001, modificată, privind regimul juridic al contravențiilor, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Față de motivele expuse în cuprinsul întâmpinării, intimatul a solicitat acțiunea formulată de către petent și menținerea procesului-verbal de contravenție așa cum a fost întocmit.
In probațiune, intimatul a depus raportul din data de 10.03.2014 (fl.17).
În drept s-au invocat prevederile O.G.2/2001, ale OUG 195/2002 republicată.
În conformitate cu prevederile art. 411, alin.l, pct.2, teza finală din C.p.c. a solicitat judecarea cauzei și în lipsa reprezentantului instituției .
Petentul prin avocat ales a depus răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea tuturor apărărilor invocate de intimat și analizând întreg materialul probator admiterea plângerii așa cum a fost formulată.
Petentul a precizat că respectivul conducător auto ce apare ca persoană depășită nu știe de unde a fost identificat de organele de poliție, întrucât el nu a depășit nici o mașină cu numărul de înmatriculare indicat. Petentul a mai arătat că a fost oprit de către organele de poliție după o distanță de aproximativ 5 Km de la zona unde organul de poliție ar fi constatat așa zisa încălcare a regulilor de circulație, împrejurare față de care nu înțelege cum, după o distanță așa de mare nu ar mai fi putut fi o altă mașină care a efectua acea manevră de depășire a autoturismului respectiv.
Față de motivele invocate, petentul a solicita respingerea apărărilor invocare de intimat prin întâmpinare.
La solicitarea instanței la dosar s-a depus răspunsul de la Direcția Regională Drumuri și Poduri Cluj, înregistrat sub nr._/16.04.2014 la care s-a atașat adresa nr. 1047/14.04.2014 emisă prin fax de către Direcția Drumuri Naționale A. (fl. 27, 28).
Prin sentința civilă nr.675/2014 pronunțată de Judecătoria Aiud s-a respins plângerea contravențională formulată de petentul B. A., domiciliat în Mediaș, ., județ Sibiu în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului A., cu sediul în municipiul A. I., . nr.1, județ A..
S-a menținut procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/14.02.2014 ca temeinic și legal.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._, încheiat la data de 14.03.2014, petentul B. A. a fost sancționat cu o amendă contravenționala în cuantum de 340 lei și suspendarea exercitării dreptului de a conduce pe o perioada de 30 de zile de către intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului A. – Politia municipiului Aiud în temeiul art.120 lit.h din Regulamentul de aplicare al O.U.G. nr. 195/2002, republicată, privind circulația pe drumurile publice și art. 100, alin.3, lit. e din ordonanța de urgenta antemenționată, reținându-se că în data de 14.02.2014, ora 19:25, a condus autoturismul cu număr de înmatriculare_, pe DN 1, pe direcția de mers T.-Aiud și la km 422+600 m a efectuat manevra de depășire a autoturismului cu nr.de înmatriculare 9539-FHV prin loc nepermis, semnalizat prin marcaj și indicator „depășirea interzisă”.
Procesul verbal contestat a fost semnat de către petent.
În baza art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța investită cu soluționarea unei plângeri contravenționale trebuie să verifice dacă aceasta a fost formulată în termenul prescris de lege, iar apoi, prin prisma probatoriului administrat, va proceda la analizarea legalității și temeiniciei procesului verbal, putând să hotărască și cu privire la individualizarea sancțiunii.
În cauza dedusă judecății, s-a constatat că plângerea, depusă la Judecătoria Aiud în data de 21.02.2014, a fost formulată în termenul legal de 15 zile de la înmânarea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, iar instanța, în temeiul art. 32 alin.2 din O.G. nr. 2/2001 este competentă să soluționeze plângerea, contravenția fiind săvârșită în circumscripția sa teritorială.
Examinând procesul verbal de contravenție sub aspectul legalității sale, instanța a constatat că acesta a fost întocmit cu respectarea prevederilor art. 17 din OG 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute, respectiv numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele petentului, descrierea faptei reținute în sarcina acestuia din urmă, data săvârșirii faptei și semnătura agentului constatator. De asemenea, s-a constatat că petentul nu a invocat producerea vreunei vătămări prin încălcarea altor dispoziții legale privind întocmirea valabilă a procesului-verbal de contravenție.
Însă, petentul contesta temeinicia procesului verbal de contravenție, arătând că la momentul în care s-a angajat să efectueze manevra de depășire linia de marcaj era discontinuă, însă a finalizat manevra de depășire pe marcaj longitudinal continuu.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța a reținut că potrivit jurisprudenței CEDO, faptele contravenționale se pot încadra, dincolo de calificarea atribuită în dreptul intern, în sfera de aplicare a noțiunii de “acuzație în materie penală” edictată de art. 6 din Convenție. Pentru aceasta sunt avute în vedere criterii precum natura faptei, scopul sancțiunii (cauza Kadubec c. Slovaciei), natura și gravitatea acesteia (cauza Garifallou c. Greciei).
Contravențiile la regimul circulației pe drumurile publice prevăzute în dreptul intern sunt stabilite prin norme juridice cu caracter general, iar prin sancțiunile aplicate pentru săvârșirea acestora se urmărește un scop preventiv și represiv, astfel încât se poate concluziona ce ele se subsumează noțiunii de “acuzație în materie penală”, atrăgând incidența garanțiilor instituite de art. 6 din Convenție.
În consecință, trebuie să se dea eficiență și în materie contravențională principiului prezumției de nevinovăție, reținându-se că procesul-verbal de contravenție nu mai este suficient prin el însuși pentru a face dovada situației de fapt consemnate de agentul constatator, ci este necesar ca acesta să fie însoțit și de alte mijloace de probă.
Respectând aceste principii enunțate de CEDO, Curtea Constituțională a statuat prin Decizia 1054/2010, că cel care formulează o plângere contravențională nu trebuie să-și demonstreze propria nevinovăție, revenind instanței de judecata obligația de a administra tot probatoriul necesar stabilirii și aflării adevărului.
Astfel, potrivit raportului agentului constatator se arată că în data de 14.02.2014 petentul a condus autoturismul cu număr de înmatriculare_, pe DN 1 și la KM 422+600 m a efectuat manevra de depășire a autoturismului cu nr. de înmatriculare 9539-FHV în zona de acțiune „depășirea interzisă” trecând peste marcajul longitudinal continuu care desparte cele două sensuri de mers.
De asemenea, potrivit răspunsului primit de la C.N.A.D.N.R. S.A. prin Direcția Regională Drumuri și Poduri Cluj (fila 28), km 422+600 m se află zona de acțiune a indicatorului "depășirea interzisă", aflându-se marcaj longitudinal continuu.
Față de probele administrate în cauză s-a constatat că, din actele și lucrările dosarului, nu rezultă o altă stare de fapt decât cea consemnată de agentul constatator în cuprinsul procesului verbal de contravenție. Actul de sancționare a fost încheiat în urma unor constatări ex propriis sensibus ale unui agent învestit cu prerogative de putere publică, astfel că acest act administrativ beneficiază de o prezumție de legalitate și temeinicie. Această prezumție este însă relativă și poate fi răsturnată prin probele propuse de către contravenient.
În ceea ce privește sancțiunea aplicată instanța a reținut că aceasta este corect individualizată față de împrejurările săvârșirii faptei, întrucât s-a aplicat minimul amenzii prevăzute de lege (4 puncte amenda), având în vedere că depășirile neregulamentare reprezintă cauza principală a accidentelor rutiere, iar o astfel de conduită în trafic trebuie descurajată prin aplicarea promptă a sancțiunilor legale, dar văzând și dispozițiile imperative ale art. 120, alin. 1 din Regulamentul de aplicare O.U.G. nr. 195/2002 și art. 100, alin. 3, lit. e din O.U.G. nr. 195/2002.
Împrejurarea că petentul în momentul depășirii nu a pus în pericol viața participanților la trafic nu este exoneratoare de răspundere, întrucât art. 120, alin. 1, lit. i si h din regulamentul de aplicare al O.U.G. nr. 195/2002 prevede în mod imperativ ca „se interzice depășirea vehiculelor în zona de acțiune a indicatorului "Depășirea interzisă" și când pentru efectuarea manevrei se încalcă marcajul continuu, simplu sau dublu, care desparte sensurile de mers”. Mai mult, normele rutiere ar deveni inutile în ipoteza în care fiecare participant la trafic după o prealabilă asigurare pentru a preveni accidente ar încălca aceste dispoziții.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel B. A., solicitând admiterea apelului ,casarea in tot a sentinței atacate si reținând cauza in vederea rejudecarii admiterea plângerii contravenționale asa cum aceasta a fost formulata ținând cont de următoarele motive :
In primul rand critică hotărârea data de către instanța de fond intrucat acesta nu a avut in vedere motivele care au stat la baza motivării plângerii, instanța pronuntandu-se fara sa analizeze intregul material probator cerut in cauza . In acest sens instanța de fond nu procedează la audierea martorului propus atat de către intimata si insusit de către petent, multumindu-se sa analizeze doar procesul verbal atacat. De asemenea instanta de fond nu a avut in vedere faptul ca nu s-a putut demonstara de către agentul de politie faptul ca intradevar petentul ar fi săvârșit contravenția pe tronsonul de drum arătat in cuprinsul procesului verbal. Acestea sunt doar doua aspecte importante de care instanța de fond ar fi trebuit sa tina cont la momentul cand a pronunțat hotărârea . Ba mai mult instanța de fond face aprecieri nedovedite de către agentul constatator, intrucat asa cum a arătat in cuprinsul plângerii contravenționale nu s-a produs o constatare directa a presupusei fapte contravenționale, neindicandu-se de către agentul constatator unde ar fi tronsonul de drum unde s-ar fi produs acea depășire de care se face vorbire in procesul verbal.
Arată apelantul că există o situație neelucidata de către instanta de fond care se mulțumește doar cu ce se consemnează in procesul verbal, fara sa se tina cont de obiectiunile aduse de către petent la momentul întocmirii procesului verbal. Asa cum s-a arătat si in cuprinsul procesului verbal petentul era singur in autoturism, fiind astfel nevoie de o verificare mai amănunțita a celor relatate in procesul verbal, lucru neefectuat de către instanta de fond . Dupa aprecierile apelantului organul constatator ar fi trebuit sa prezinte in fata instanței de judecata inregistrarea video sau vreun alt mijloc de proba din care sa se confirme cele reținute, lucru neindeplinit si necompletat pe intreg parcursul judecării dosarului in fata instanței de fond . O simpla analiza a conținutului procesului verbal atacat de către instanța de fond care verifica conținut acestuia doar din punct de vedere al modului de intocmire si al conținutului acestuia fara sa constate in mod direct daca intradevar cele consemnate corespund adevărului, nu ar fi un motiv de respingere a plângerii contravenționale.
Solicită de asemenea instanței de fond sa dispună citarea martorului propus de către intimate si care nu a fost audiat in fata instanței de fond .
In drept: art 483 si urm cpc.
Intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului A., a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond, ca fiind legală și temeinică pentru următoarele motive:
Aspectele prezentate în cererea de apel nu constituie motive întemeiate care să conducă la admiterea plângerii contravenționale și anularea procesului-verbal de contravenție.
În fapt prin sentința apelată s-a respins plângerea contravențională a petentului îndreptată împotriva procesului-verbal ., nr._, încheiat la data de 14.02.2014, de către agent constatator P. M., din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean A. - Poliția Municipiului Aiud.
În ceea ce privește hotărârea primei instanțe, în mod legal, prin sentința dată, aceasta a constatat că procesul-verbal a fost încheiat cu respectarea condițiilor de fond si formă impuse, sub sancțiunea nulității, de art. 17 din O.G. nr.2/2001. Referitor la temeinicia procesului-verbal, vinovăția petentului a fost dovedită prin probele administrate în cauză, iar petentul nu a reușit să răstoarne, prin probele propuse, prezumția de temeinicie a procesului verbal de contravenție contestat.
Prin manevra de depășire efectuată, petentul a încălcat dispozițiile art. 120, alin.l, lith din H.G. nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, text de lege care stabilește anumite interdicții pentru conducătorii auto, respectiv: „Se interzice depășirea autovehiculelor: h) în zona de acțiune a indicatorului „Depășirea interzisa". S. faptelor vând ca obiect nerespectarea regulilor privind depășirea este prevăzută în art. 100, alin.3, lit.e din OUG 195/2002 republicată: "art. 100 (3) Constituie contravenție si se sancționează cu amenda prevăzuta in clasa a Il-a de sancțiuni si cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioada de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: e) nerespectarea regulilor privind depășirea;"
Fapta a fost constatată în mod direct de către agentul de poliție, aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, competent să sancționeze contravenții la regimul circulației rutiere, conform prevederilor art. 109, alin.l din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Constatarea faptelor în mod direct de către agentul constatator este suficientă pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului. Simpla negare a contestatorului, în sensul că fapta reținută în sarcina sa nu corespunde realității, nu poate răsturna prezumția de temeinicie și legalitate de care se bucură procesul-verbal atât timp cât acesta nu aduce probe pertinente, ori invocă împrejurări credibile.
Curtea Europeană pentru apărarea drepturilor omului a constatat deja că orice sistem juridic cunoaște prezumțiile de fapt și de drept, Convenția nu le împiedică din principiu, dar în materie penală obligă statele contractante să nu depășească un anumit prag. In special, art. 6 alin. 2 cere statelor să includă aceste prezumții în limite rezonabile, luând în calcul gravitatea mizei și păstrând drepturile la apărare.
De asemenea, în doctrină s-a reținut, în acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor, că una din limitele până la care să acționeze prezumția de temeinicie a procesului-verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent.
Astfel, procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta nu este în măsură să prezinte probe contrare pertinente.
In mod corect instanța de fond a reținut că, față de probele administrate în cauză, se constatată că, din actele și lucrările dosarului, nu rezultă o altă stare de fapt decât cea consemnată de agentul constatator în cuprinsul procesului-verbal de contravenție. Împrejurarea că petentul în momentul depășirii nu a pus în pericol viața participanților la trafic nu este exoneratoare de răspundere, întrucât art. 120, alin.l, lit.i și h din HG 1391/2006 prevede în mod imperativ că „Se interzice depășirea autovehiculelor: h) în zona de acțiune a indicatorului „Depășirea interzisa", i) când pentru efectuarea manevrei se încalcă marcajul continuu, simplu sau dublu, care desparte sensurile de mers, iar autovehiculul circula, chiar si parțial, pe sensul opus, ori se încalcă marcajul care delimitează spatiei1 de interzicere". Normele rutiere ar deveni inutile în ipoteza în care fiecare participant la trafic, după o prealabilă asigurare pentru a preveni accidente, ar încălca aceste dispoziții.
De asemenea, nerespectarea regulilor privind depășirea au fost considerate de legiuitor ca fapte contravenționale ce au un pericol social abstract ridicat, riscul încălcării acestor reguli fiind punerea în pericol a integrității și vieții persoanelor prin producerea de accidente.
În concluzie susține că, având în vedere că procesul-verbal a fost legal și temeinic, apelul este nefondat.
În drept: dispozițiile art.205-208 din Codul de procedura civilă, O.G. nr.2/2001 și OUG 195/2002 republicată .
Examinând actele și lucrările dosarului atât prin prisma criticilor formulate dar și din oficiu,tribunalul reține următoarele:
Instanța de fond a pronunțat o soluție legală și temeinică care este rezultatul unei corecte stabiliri a stării de fapt și a unei judicioase interpretări a normelor interne și ale celor comunitare (CEDO).
În primul rând contrar celor susținute de apelant, trebuie reținut că, agentul constatator a indicat în cuprinsul procesului verbal atacat tronsonul de drum DN 1 Km 422+509 pe care petentul a efectuat depășirea interzisă.
DRDP Cluj prin adresa comunicată instanței de fond și depusă la dosarul cauzei, fila 28, a arătat că pe acest sector de drum există marcaj longitudinal continuu și indicator rutier fig. 27, confirmând astfel cele menționate de agentul constatator cu privire la sectorul de drum.
Împrejurarea că, din motive obiective nu a putut fi audiat martorul, care se afla în mașina depășită de petent nu constituie temei pentru anularea procesului verbal.
Constatările personale ale agentului de poliție coroborate cu adresa DRDP Cluj stau la baza antrenării vinovăției contravenientului, nefiind înlăturate.
Pentru aceste motive, în baza art. 480 alin.1 Cod procedură civilă va respinge apelul declarat de petentul B. A..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de petentul B. A. împotriva sentinței civile nr. 675/2014 pronunțată de Judecătoria Aiud în dosar_ .
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 13 Noiembrie 2014.
Președinte, C. L. | Judecător, C. M. C. | |
Grefier, D. M. |
D.M. 13 Noiembrie 2014
Red.LC
Jud. fond M. L. C.
Tehnored.MD/4ex/09.12.2014
ROMANIA
TRIBUNALUL A.
SECTIA DE C., ADMINISTRATIV FISCAL
ȘI DE INSOLVENȚĂ
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Nr._
C O P I A
EXTRASULUI DISPOZITIVULUI DECIZIEI NR. 562/A/2014
| ← Pretentii. Sentința nr. 2014/2014. Tribunalul ALBA | Pretentii. Sentința nr. 789/2014. Tribunalul ALBA → |
|---|
