Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 1114/2014. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1114/2014 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 16-06-2014 în dosarul nr. 1030/107/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV, FISCAL ȘI DE INSOLVENȚĂ
SENTINȚA ADMINISTRATIVĂ Nr. 1114/C./2014
Ședința publică de la 16 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. L.
Grefier D. M.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamant . CU D. ALES și pe pârât M. FINANȚELOR PUBLICE-DIRECȚIA DENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B.- AJFP A., având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă în instanță dl. avocat B. C. P. pentru reclamant și dl. consilier juridic P. N. pentru pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Avocatul reclamantei depune practică judiciară Hotărârea Curții Europene din 21 iunie 2012.
Reprezentantul pârâtei depune la dosar Adresa nr._/10 martie 2014 emisă de către Serviciul de investigare a Fraudelor și copia Sentinței nr. 194/2014 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosar nr._ .
Avocatul reclamantei învederează instanței că, sentința depus la acest termen de judecată de către pârâtă prin reprezentant, nu se referă la cauza de față însă nu se opune încuviințării probei cu cele două înscrisuri.
Instanța încuviințează proba cu cele două înscrisuri antemenționate.
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța acordă cuvântul pe fond.
Avocatul reclamantei solicită admiterea acțiunii, anularea deciziei de suspendare și pe cale de consecință obligarea ANAF să răspundă contestației pentru motivele invocate în cererea de chemare în judecată pe care le susține și le dezvoltă. Învederează în esență faptul că, practica Curții Europene este constantă în a interpreta prevederile legale cu privire la aspectele menționate în cuprinsul cererii de chemare în judecată și de asemenea arată că, că organele de control nu au făcut dovada susținerilor. În ceea ce privește decizia de suspendare susține că este nelegală și netemeinică, de 1 an de zile neîntâmplându-se nimic și nici chiar în plângerea penală nu s-a stabilit nimic concret. Cu cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru iar onorariul va fi solicitat pe cale separată.
Reprezentantul pârâtei solicită respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală pentru motivele invocate în întâmpinare pe care le susține și le dezvoltă. În esență susține că, reclamanta face obiectul unor cauze penale în care s-a început urmărirea penală urmând ca până la sfârșitul dezbaterilor să depună dovezi în acest sens.
Avocatul reclamantei se opune celor mai sus învederate întrucât pârâta trebuia să le depună până la acest moment al procesului.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față;
Prin acțiunea formulată și înregistrată la a această instanță sub dosar civil nr._/2014 reclamanta S.C. M. G. S.R.L. în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice - DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B., Administrația județeană a finanțelor publice A. (fosta direcția Generala a finanțelor publice A.) prin organele de conducere, a solicitat:
1.. Anularea deciziei de suspendare nr. 917/11.11.2013 prin care se suspenda soluționarea contestației depusa de M. G. SRL din A. I., contestație înregistrata la DGRFP B. cu nr._/30,09.201 a si la AFP A. cu nr_/26.09.2013
Ca fiind netemeinica si nelegala, si pe cale de consecința obligarea pârâtei la emiterea unei decizii privind soluționarea contestației reclamantei, in temeiul prevederilor Codului de Procedura Fiscala.
Arată în motivare că:
A. Aspecte procedurale
/83
31. În fapt reclamanta a solicitat prin deconturile de TVA cu suma negativă cu opțiune de rambursare înregistrate sub numerele, pe care le enumeră.
Ca urmare a solicitărilor sale atat de rambursare a TVA cat si a solicitărilor privind efectuarea actelor administrativ fiscale necesare, conform legii, privind ramb TVA, in perioada 01.12._12 precum si in perioada 01.07.2 22.07.2013 ANAF - DGFP A. lulia a efectuat o inspecție fiscala „parțiala".
Precizare de natura procedurala: in temeiul art 70 alin 1 din Codul de Procedura" F „cererile depuse de către contribuabil potrivit prezentului cod se soluționează de organul fiscal in termen de 45 de zile de la înregistrare". Ori de la data depunerii p decont respectiv 07.09.2012 - aferent lunii august 2012 termenul de 45 de zile împlinit cel mai târziu la 22.10.2012. Nesolutionarea acestui decont in termenul, fara solicitarea de informații suplimentare din partea organului fiscal conform art 7 2 reprezintă un abuz procedural. Menționează ca primul control a fost inceput la data de 01.12.2012.
De asemenea in conformitate cu prevederile Ordinului MEF 1857/2007 punctul 6 cap „Solicitările de rambursare se soluționează, în ordinea cronologică a înregistrării lor organul fiscal, în termen de maximum 45 de zile calendaristice de la data depunerii decontului cu sume negative de taxă pe valoarea adăugată cu opțiune de rambursare.
II In ce privește suspendarea controlului fiscal precizează următoarele:
- In data de 01.04.2013, la patru luni de la suspendarea inspecției, constatând ca, deși a depus noi deconturi privind TVA, de asemenea cu opțiune de rambursare, DGFP A. nu preia spre inspecție documentele societății si nici nu emite o decizie conform legii privind restituirea TVA, a inaintat o adresa la DGFP A.(cu numarul_/_ ) prin care a solicitat finașizarea insepcției fiscale suspendată în 21.12.2012 si ridicarea documentelor aferente deconturilor TVA pentru lunile decembrie 2012-martie 2013
- La solicitarea reclamantei a primit răspunsul numărul_/05.04.2013 prin care i s-a comunicat faptul ca „dupa incetarea condițiilor care au generat suspendarea inspecția fiscala va fi reluata..."fara a i se comunica nici unul din motivele suspendării.
- A revenit către DGFP A. cu adresa nr_/22.04.2013 prin care din nou a solicitat soluționarea cu celeritate a situației deconturilor sale, intrucat tergiversarea emiterii unei decizii privind rambursarea TVA produce prejudicii grave societății reclamante, data fiind si suma mare de rambursat, care pana la finele lunii februarie 2013 totaliza 2.795.246 lei.
- A primit un nou răspuns identic cu cel primit in data de 05.04.2013.
Conform prevederilor Ordinului ANAF nr 1308/2009 respectiv art 2 alin 1, 2 si 4, rezultatele controlului încrucișat se transmit in 45 de zile de la solicitare, acest termen putandu-se prelungi, in cazuri justificate cu 45 zile, iar controalele incrucisate in scopul soluționării deconturilor cu suma negativa de TVA cu opțiune de rambursare încadrate la risc maxim (cum este cazul activităților de comerț cu bijuterii ce privește si subscrisa) se planifica cu prioritate fata de alte inspecții.
De asemenea, in conformitate cu prevederile art. 11 al Ordinului Ministerului Finanțelor Publice, ANAF Nr. 467 din 22 aprilie 2013, se abrogă ordinul 14/2010 ordin pe baza căruia DGFP A. a suspendat inspecția fiscală.
Menționează ca in 29.04.2013, data la care reclamanta a primit răspunsul_ din partea DGFP A., art. 5 din Ordinul 14.2010 invocat de DGFP A. nu mai era in vigoare, fiind abrogat prin Ordinul MFP - ANAF nr 467/2013.
In cuprinsul primului ordin de serviciu din 03.12.2012 ADICĂ LA 4 LUNI DUPA DEPUNEREA DECONTULUI, inspectori fiscali au fost numiți, V. L. si Beiala O., care ulterior - in 21.06.2013 adică la 10 luni de la depunerea primului decont au cerut sa fie înlocuite.
In data de 19.07.2013,1a prezentarea proiectului de raport de procedat la formularea de obiectiuni scrise, înregistrate sub numărul_/19.07.2013.
1. Organul fiscal a luat la cunoștința de obiectiunile formulate, fara a le analiza măcar, a emis Raportul de Inspecție fiscală nr. -3/23.07.2013, Decizia de impunere 323/23.07.2013 si Dispoziția de măsuri nr._/18.07.2013.
2. In termen legal a înaintat Contestație in temeiul art. 7 din contenciosului administrativ) precum si in temeiul Codului de inregistrata sub numărul_/19.08.2013 la DGFP A.. )
3. Considerând ca se impune informarea organului ierarhic asupra comportamentului abuziv al inspectorilor ANAF, si vazand ca nu primește răspuns la contestația sa a formulat un memoriu adresat președintelui ANAF sub numărul_/27.08.2013 un memoriu, rămas până la această data fara răspuns.
4. De asemenea reclamanta a formulat plângere împotriva inspectorilor D. F., Tnf D., precum si a șefului de serviciu M. S. I. și a directorului executiv S. C., plângere inregistrata sub nr. 3911/P/2013 la parchetul de pe lângă Judecătoria A. I..
5. In data de 11.11.2013 MFP- ANAF - DGRFP B. serviciul de soluționare a contestațiilor a emis Decizia nr. 917/11.11.2013 prin care suspendă procedura de soluționare pe cale administrativa a Contestației formulate de reclamantă împotriva Deciziei de impunere nr. 323/23.07.2013, emisă de Activitatea de Inspecție Fiscală, la 84 de zile de la data înregistrării contestației.
B. Aspecte de fond
Cu privire la decizia a cărei anulare o solicită respectiv decizia nr 917/11.1.2013 precizează următoarele:
I. Decizia nr 917/11.11.2013, privind suspendarea solutionării contestației nr._/19.08.2013 este netemeinica si nelegala
In decizia de suspendare atacata, parata ANAF - DGGRFP a menționat următoarele:
- La pag 26 din „decizie", respectiv la cap II, se reiau parțial și trunchiat susținerile RIF nr. 3/23.07.2013 intocmit de către AIF A. I.
Pe ce se bazează susținerile paratei?
In RIF nr.3/23.07.2013, parata susține ca anumiți furnizori ai societății reclamante nu dețin coduri active de TVA si nu dețin autorizații emise conform legii privind desfășurarea de activități de comerț cu metale prețioase.
A arătat in obiectiunile la RIF precum si in contestația împotriva deciziei de impunere si a RIF ca acei furnizori aveau atat coduri de TVA valabile la data cumpărării produselor cat si autorizații ANPC valabile pentru activitatea desfășurata.
De asemenea, a pus la dispoziția organului fiscal documente pe care se sprijină susținerile sale.
Date fiind toate informațiile pe care le-a pus la dispoziție inspectorilor fiscali, consecința logica ar fi fost aceea de a emite decizia de rambursare a TVA.
In schimb, pe langa refuzul de a rambursa TVA, au fost pusi in situația de a răspunde unor acuzații netemeinice si de a suporta tratamentul abuziv al ANAF care si-a făcut o adevărata practica din a „suspenda" răspunsurile la contestațiile contribuabililor, facandu-le „plângeri penale" pe motive inventate si pe supoziții neprobate, adică pe „păreri".
Din nici un document avut in vedere la intocmirea RIF nu rezulta vreo forma de participare a reclamantei la vreo activitate neconforma cu legea, ci dimpotrivă, actele si faptele arata corectitudinea operațiunilor fiscale supuse controlului.
Susține că va demonstra prin prezenta acțiune precum si prin documentele pe care înțelege sa le folosească in probatiune ca nu exista nici o justificare legala pentru suspendarea răspunsului la contestația sa si ca decizia atacata, respectiv Decizia nr. 917/11.11.2013, privind suspendarea soluționării contestației nr._/19.08.2013, este netemeinica si nelegala.
In fapt, reclamanta . a depus deconturi de TVA aferente lunilor august 2013- ianuarie 2014 cu opțiune de rambursare.
Luna August 2012
In data de 07.09.2012, . a depus la Administrația Finanțelor Publice a municipiului A. I. decontul de TVA aferent lunii august 2012 cu opțiune de rambursare prin care solicita rambursarea sumei de 667,051 lei, rezultată din livrările intercomunitare de bunuri scutite de TVA, conform art. 143, alin. 2, lit. a din Codul Fiscal.
Mai susține că,, in urma controalelor încrucișate efectuate la furnizorii reclamantei si la „furnizorii furnizorilor..." era suspectata ca „aprovizionările de bijuterii din aur realizate de societate sunt nereale, conturandu-se caracterul fals si fictiv al intocmirii si declarării facturilor cu scopul de a practica tranzacții fictive in lanț..." Invocandu-se in mod aberant o decizie a Curții Europene C-255/02 Halifax & others, decizie care nu are nici o legătura cu speța de fata.
Arată că achizițiile care au fost efectuate în baza unor facturi emise de furnizorii respectivi și care conțin elementele prev. la art. 155 alin. 5 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal valabil în 2012, după cum urmează:
- . suma de 2.141.166 lei cu TVA suma de 513.880 lei
- . SRL suma de 583.805 lei cu TU de 140.113 lei.
a) Organele de control in susținerea respingerii TVA -ului dedus aferent achizițiilor efectuate de la . adresa primita de la DGFP lasi - Activitatea de inspecție Fiscali nr.1216/24.01.2013 concluzionând ca . acele cantității de aur si ca in conformitate cu preve alin.2) din Codul Fiscal societatea nu are drept de deducere a acestor achiziții. De asemenea se invoca o Decizie a Curții Europene de Justiție nr. C-255/02 Halifax&others.
Cu privire la adresa de la DGFP Iasi cu privire la PUPMETALE menționează că este o simpla adresa, nu este un răspuns la cererea de control incrucisat.
Deși actele contabile ale PUPMETALE au fost depuse la DGFP lasi, acest organ nu a efectuat un control incrucisat in înțelesul legii.
Nu exista nici un act prin care sa se probeze efectuarea de control incrucișat la Pupmetale Construct SRL
Nu exista nici o proba sau indiciu din care sa rezulte desfășurarea unei activități neconforme cu legea.
F. de cele constatate de organele de control, consideră ca au fost interpretate in mod eronat atat prevederile legale in vigoare, cat si Decizia Curții Europene de Justiție nr. C-255/02 HalifaxĂ others, fiind impuse reprezentanților societății M. G. obligații care exced cadrului legal
Reclamanta citează apoi din prev art. 155 privind Facturarea
Susține că nu s-a ținut cont de prevederile art. 152 indice 1 alin.1) si 2) in care se arata in mod - clar in ce condiții societatea reclamantă ar fi fost responsabila in mod individual si solitar cu furnizorul bunurilor, condiții care nu sunt îndeplinite in relațiile comerciale cu ., și citează apoi din prev. art. 151 iindice 2 privind Răspunderea individuală și în solidar pentru plata taxei
Susține că nu s-a ținut cont de faptul ca achizițiile de bunuri ( aur si bijuterii s-au făcut in scopul realizării de operațiuni taxabile, in speța realizarea de livrări intracomunitare scutite de TVA, conform art. 143, alin.2, lit.a din Codul fiscal, livrări care si in urma verificărilor făcute de organele de control rezultă că s-au desfășurat cu respectarea prevederilor legale.
Deasemenea in susținerea faptului ca societatea reclamantă este îndreptățită in a solicita si ai fi rambursata TVA aferenta achizițiilor de bunuri de la . stau si următoarele Decizii ale Curții Europene de Justiție in domeniul aplicării Directivei 2006/112/CE - D. de deducere - Condiții de exercitare - Articolul 273 - Măsuri naționale pentru lupta împotriva fraudei - Practică a autorităților fiscale naționale - Refuzul dreptului de deducere în cazul unui comportament neleqal al emitentului facturii aferente bunurilor sau serviciilor pentru care se solicită exercitarea acestui drept - Sarcina probei - Obligația persoanei impozabile de a se asigura cu privire la comportamentul legal al emitentului acestei facturi și de a-l dovedi " în cauzele conexate C-80/11 și C-142/11, având ca obiect cereri de pronunțare a unor hotărâri preliminare formulate în temeîul articolului 267 TFUE de Baranya Megyei Bîr6sâg (Ungaria) și de Jâsz-Nagykun-Szolnok Megyei Bîrosâg (Ungaria), prin deciziile din 9 februarie 2011 și din 9 martie 2011, primite de Curte la 22 februarie 2011 și la" 23 martie 2011, în procedurile Mahageben kft împotriva Nemzeti Ado- es Vârnhivatal.
Reclamanta descris apoi întrebările adresate în cauza C -142/11
Mai susține că, . a efectuat mai mult de 90% din plați prin banca, asa cum rezulta si din documentele existente anexate la Raportul de inspecție fiscala ( Registrul jurnal pe luna august 2012 al . SRL de la pag.364 din voi.II)
In susținerea celor enunțate mai sus, stau si Decizii ale Curții Europene de Justiție in domeniul aplicării Directivei 2006/112/CE - D. de deducere - Condiții de exercitare - Articolul 273 - Măsuri naționale pentru lupta împotriva fraudei -Practică a autorităților fiscale naționale - Refuzul dreptului de deducere în cazul unui comportament neleqal al emitentului facturii aferente bunurilor sau serviciilor pentru care se solicită exercitarea acestui drept - Sarcina probei - Obligația persoanei impozabile de a se asigura cu privire la comportamentul legal al emitentului acestei facturi și de a-l dovedi " in cauzele conexate C-80/11 și C-142/11 care au fost invocate si in cazul achizițiilor de la la . .
De asemenea invocă Decizia Curții Europene de justiție din 22.12.2010, in cauza C-438/09 având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Naczelny Sad Administracyjny (Polonia), prin decizia din 14 iulie 2009, primită de Curte la 9 noiembrie 2009, în procedura Bogusiaw Juliusz Dankowski împotriva Dyrektor Izby Skarbowej w Lodzi
Reclamanta citează apoi pe larg dintr-o decizie cuprinzând o speță asemănătoare că persoana impozabilă are dreptul de a deduce din taxa pe care o datorează.
Prin urmare hotărârea data de Curtea Europeana de justiție in acest caz se aplica si in cazul . in relația cu . SRL atâta timp cat facturile referitoare la achizițiile efectuate conțin toate informațiile impuse de respectivul articol 22 alineatul (3) litera (b), în special cele necesare pentru identificarea persoanei care a întocmit facturile menționate și a naturii serviciilor furnizate, chiar daca societatea furnizoare nu este inregistrata in scopuri de TVA.
Nici in aceasta situație nu s-a făcut dovada vreunei activități frauduloase a sa nici măcar a unei minime „bănuieli legitime".
Reclamanta arată că, în luna septembrie 2012 . a depus un data de 18.10.2012 la Administrația Finanțelor Publice a municipiului A. I. decontul de TVA aferent lunii septembrie 2012 cu opțiune de rambursare, prin care se solicita rambursarea sumei de 638.625 lei, rezultata din livrările intracomunitare de bunuri scutite de TVA, conform art.143, alin.2, lit.a din Codul Fiscal.
Asa cum precizează si organele de control la cap." Constatări fiscale- TVA deductibila" de la pag.22 din Raportul de inspecție fiscala, cand analizează taxa pe valoarea adăugata deductibila, . a achiziționat in luna septembrie de la 3 persoane juridice aur si bijuterii din aur in valoare de 2.655.252 lei pentru care a dedus TVA in suma de 637.260 lei, achiziții care au fost efectuate in baza unor facturi emise de furnizorii respectivi si care conțin elementele prevăzute la art.155. alin.5) din Legea 571/2003 privind Codul Fiscal valabil in 2012. dupa cum urmează:
- . suma de 2.415.351 lei (baza impozabila) cu TVA deductibil in suma de 579.684 lei
- . SRL suma de 113.625 lei (baza impozabila) cu TVA deductibil de 27.270 lei.
- . suma de 126.276 lei (baza impozabila) cu TVA deductibil in suma de 30.306 lei
a)Organele de control in susținerea respingerii TVA -ului dedus aferent achizițiilor efectuate de la . invoca răspunsul primit de la DGFP lasi/Activitatea de inspecție Fiscala, cu adresa nr. 1216/24.01.2013 concluzionând ca" exista suspiciuni ca aprovizionările de bijuterii de aur sunt nereale", ca facturile emise de aceasta societate către . "nu sunt decât documente introduce in circuitul economic fara a avea o baza reala si legala" /"aceste tranzacții având consecința reala prejudicierea bugetului de stat prin rambursarea unor sume de bani de la ultima veriga din lant" si ca in conformitate cu prevederile art.145 alin.2) din Codul Fiscal societatea nu are drept de deducere a TVA aferent acestor achiziții.
Evident ca organul de control NU PROBEAZĂ IN NICI UN FEL SUSȚINERILE SALE.
Solicită să se aibă in vedere argumentația expusa mai sus.
Organele de control nu au făcut dovada, având in vedere elemente obiective, ca societatea reclamantă stia sau ar fi trebuit sa stie ca operațiunea invocata pentru a justifica dreptul de deducere a TVA era implicata . de emitentul facturilor, sau de un alt operator care a intervenit in amonte in lanțul de livrări si achiziții de bunuri (aur si bijuterii din aur). Astfel societății reclamante nu-i poate fi refuzat dreptul de deducere a TVA aferent achizițiilor de furnizorii sai, efectuate in luna septembrie 2012.
Se desprinde inca o data caracterul nelegal si abuziv al deciziei atacate .
Referitor la luna luna Octombrie 2012 arată că:
. a depus un data de 24.11.2012 la Administrația Finanțelor Publice a municipiului A. lulia decontul de TVA aferent lunii septembrie 2012 cu opțiune de rambursare, prin care se solicita rambursarea sumei de 440.334 lei, rezultata din livrările intracomunitare de bunuri scutite de TVA, conform art.143, alin.2, lit.a din Codul Fiscal.
In ceea ce privește TVA solicitat la rambursare aferent lunii octombrie 2012 in suma de 440.334 lei, inscris in decontul de TVA la rândul 42, acesta provine,in principal, din achizițiile de aur si bijuterii din aur efectuate de la societății din România si care ulterior au făcut obiectul unor livrări intracomunitare scutite de TVA, conform art. 143, alin.2, lit.a din Codul Fiscal.
Asa cum precizează si organele de control la cap." Constatări fiscale- TVA deductibila" de la pag.25 din Raportul de inspecție fiscala, cand analizează taxa pe valoarea adăugata deductibila, . a achiziționat in luna octombrie de la 3 persoane juridice aur si bijuterii din aur in valoare de 1.816.954 lei(baza impozabila) pentru care a dedus TVA in suma de 436.069 lei, achiziții care au fost efectuate in baza unor facturi emise de furnizorii respectivi si care conțin elementele prevăzute la art.155, alin.5) din Legea 571/2003 privind Codul Fiscal valabil in 2012, dupa cum urmează:
- . suma de 1.177.134 lei(baza impozabila) cu TVA deductibil in suma de 282.512 lei
- . suma de 406.200 lei(baza impozabila) cu TVA deductibil de 97.488 lei.
- . suma de 233.620 lei (baza impozabila) cu TVA deductibil in suma de 56.069 lei
Organele de control in susținerea respingerii TVA -ului dedus aferent achizițiilor efectuate de la cele 3 societăți invoca răspunsul primit de la DGFP lasi/Activitatea de inspecție Fiscala, cu adresa nr. 1216/24.01.2013 respectiv adresa nr. AIF 2719/14.02.2013 si DGFP V. cu adresa nr. 1597/15.03.2013, concluzionând ca" exista suspiciuni ca aprovizionările de bijuterii de aur sunt nereale", ca facturile emise de aceasta societate către . "nu sunt decât documente introduce in circuitul economic fara a avea o baza reala si legala" /"aceste tranzacții având consecința reala prejudicierea bugetului de stat prin rambursarea unor sume de bani de la ultima veriga din lant" si ca in conformitate cu prevederile art. 145 alin.2) din Codul Fiscal societatea nu are drept de deducere a TVA aferent acestor achiziții.Deasemenea se invoca o Decizie a Curții Europene de justiție nr. C-255/02 Halifax&others.
Inca o data, total lipsit de fundament si fara nici o legătura cu speța de fata, se invoca decizia Halifax and others. Solicită să se aibă in vedere comentariile de mai sus cu privire la sfera de aplicare a respectivei decizii si la interpretarea prevederilor acesteia.
F. de cele constatate de organele de control, consideră ca au fost aplicate si interpretate in mod eronat prevederile legale in vigoare, fiind impuse in sarcina reprezentanților societății M. G. obligații care exced cadrului legal stabilit de normele legale, atat cele interne cat si cele ale Comunității europene in materie de TVA, argumentele invocate fiind bazate,pe acte normative interne si decizii ale Curții Europene de Justiție,evocate anterior.
• Achizițiile de la toate cele 3 societăți care au fost efectuate in baza unor facturi emise de furnizorii respective si care conțin elementele prevăzute la art 1.55. alin.5) din Legea 571/2003 privind Codul Fiscal valabil in 2012
• In analiza făcuta de organul fiscal, nu s-a ținut cont de prevederile art. 152A1 alin. 1) si 2) in care se arata in mod clar in ce condiții societatea ar fi fost responsabila in mod individual si solitar pentru plata TVA cu furnizorul bunurilor, condiții care nu sunt îndeplinite in relațiile comerciale societățile furnizoare.
• Facturile de achiziție au fost înregistrate in contabilitate in jurnalele de cumpărări, balanța de verificare si deconturile de TVA conform art. 156 din Codul Fiscal
• exercitarea dreptului de deducere s-a făcut cu respectarea prevederilor art. 145 si 146 din legea 571/2003 republicata valabila in 2012:
• Nu s-a ținut cont de faptul ca achizițiile de bunuri ( aur si bijuterii de aur) s-au făcut in-scopul realizării de operațiuni scutite, in speța realizarea de livrări intracomunitare scutite de TVA, conform art. 143, alin.2, lit.a din Codul Fiscal, livrări care si in urma verificărilor făcute de organele de control rezulta ca s-au desfășurat cu respectarea prevederilor legale.astfel:
- ca societatea deține documente justificative prevăzute de lege pentru scutirea de TVA prevăzute la art. 10 din OMEF 2421/2007 ( inclusiv contract valabil semnat cu beneficiarul din UE, CMR)
-conform datelor deținute de M. Finanțelor acești client ai societății dețin coduri corecte si valide de inregistrare in scopuri de TVA
• au fost incasate contravaloarea livrărilor intracomunitare efectuate, asa cum rezulta si din documentele anexate la Raportul de inspecție fiscal ( balanța de verificare la luna octombrie 2012 - rulajul creditor al contului 411"Clienti" suma de 2.891.056 lei. si din documentele anexate la prezenta acțiune), ori daca aceste operațiuni de achiziție ar fi fost fictive si făcute in scopul de a beneficia de rambursări ilegale de TVA cum se explica faptul ca livrările intracomunitare sunt corecte din punct de vedere legal si incasate.
• Toate cele 3 societăți dețin Adeverința eliberata de Guvernul României/ Autoritatea naționala pentru Protecția Consumatorilor lasi respectiv V. prin care aceaste societăți pot sa efectueze operațiuni cu metale prețioase.
• Societatea reclamantă deține copii dupa certificatul de înregistrare in scopuri de TVA si certificatul de înregistrare de Registrul Comerțului la cele 3 societăți.
• In contradicție cu susținerile organelor de control, ca . si . ar avea un comportament specific societatilor de tip "Fantoma", de pe SITE-ul ANAF/Detalii contribuabili actualizat la data de 02.08.2012 respectiv 10.07._ rezulta in mod clar ca aceste societăți nu figura in evidentele ANAF cu aceasta caracteristica,ca sunt înregistrate in scopuri de TVA.
In ceea mai mare parte facturile de achiziție au fost achitate prin banca, cu ordine de plata, asa cum rezulta din documentele de plata anexate.
Organele de control nu au făcut dovada, având in vedere elemente obiective, ca societatea reclamantă stia sau ar fi trebuit sa stie ca operațiunea invocata pentru a justifica dreptul de deducere a TVA era implicat . de emitentul facturilor, respectiv ., . si . sau de un alt operator care a intervenit in amonte in lanțul de livrări si achiziții de bunuri (aur si bijuterii din aur).
Astfel elementele invocate de ANAF in susținerea deciziei de suspendare a cărei anulare o cere, nu se susțin in nici un fel, lasand fara conținut alegațiile paratei si indreptatind-o pe reclamantă inca o data sa afirme ca decizia de suspendare 917/11.11.2013, a cărei anulare o cere, nu este nici temeinica si nici legala.
Referitor la luna noiembrie 2012 reclamanta susține că:
. a depus un data de 17.12.2013 la Administrația Finanțelor Publice a municipiului A. lulia decontul de TVA aferent lunii noiembrie 2012 cu opțiune de rambursare, prin care se solicita rambursarea sumei de 451.755 lei, rezultata din livrările intracomunitare de bunuri scutite de TVA, conform art. 143, alin.2, lit.a din Codul Fiscal.
In ceea ce privește TVA solicitat la rambursare aferent lunii noiembrie 2012 in suma de 451.755 lei, inscris in decontul de TVA la rândul 42, acesta provine in principal, din achizițiile de aur si bijuterii din aur efectuate de la societății din România si care ulterior au făcut obiectul unor livrări intracomunitare scutite de TVA, conform art. 143, alin.2, litra din Codul Fiscal.
Asa cum precizează, si organele de control la cap." Constatări fiscale- TVA deductibila" de la pag.28 din Raportul de inspecție fiscala, cand analizează taxa pe valoarea adăugata deductibila, . a achiziționat in luna noiembrie de la 3 persoane juridice aur si bijuterii din aur in valoare de 1.878.338 lei(baza impozabila) pentru care a dedus TVA in suma de 450.800 lei, achiziții care au fost efectuate in baza unor facturi emise de furnizorii respective si care conțin elementele prevăzute la art.155, alin.5) din Legea 571/2003 privind Codul Fiscal valabil in 2012, dupa cum urmează:
- . SRL suma de 118.227 lei(baza impozabila) cu TVA deductibil in suma de 28.374 lei
- . suma de 1.397.136 lei(baza impozabila) cu TVA deductibil de 335.312 lei.
- . suma de 362.975 lei (baza impozabila) cu TVA deductibil in suma de 87.114 lei
Organele de control in susținerea respingerii TVA -ului dedus aferent achizițiilor efectuate de la cele 3 societăți invoca răspunsul primit de la DGFP lasi/Activitatea de inspecție Fiscala, cu adresa nr.3100 /19.02.2013 pentru . SRL.adresa nr.2719/14.02.2013 pentru . si respectiv adresa nr. AIF /_/05.06.2013 pentru ., concluzionând ca" exista suspiciuni ca aprovizionările de bijuterii de aur sunt nereale", ca facturile emise de aceasta societate către . "nu sunt decât documente introduce in circuitul economic fara a avea o baza reala si legala" ."aceste tranzacții având consecința reala prejudicierea bugetului de stat prin rambursarea unor sume de bani de la ultima veriga din lant" si ca in conformitate cu prevederile art. 145 alin.2) din Codul Fiscal societatea nu are drept de deducere a TVA aferent acestor achiziții.
Achizițiile de la toate cele 3 societăți care au fost efectuate in baza unor facturi emise de furnizorii respective si care conțin elementele prevăzute la art.155. alin.5) din Legea 571/2003 privind Codul Fiscal valabil in 2012, citate anterior la subpunctele B I, II si III:
• nu s-a ținut cont de prevederile art. 152A1 alin.1) si 2) in care se arata in mod clar in ce condiții societatea noastră ar fi fost responsabila in mod individual si solitar pentru plata TVA cu furnizorul bunurilor, condiții care nu sunt indeplinite in relațiile comerciale cu cele 3 societăți, citate anterior in cuprinsul prezentei acțiuni:
• Facturile de achiziție au fost înregistrate in contabilitate in jurnalele de cumpărări, balanța de verificare si deconturile de TVA conform art.156 din Codul Fiscal
• exercitarea dreptului de deducere s-a făcut cu respectarea prevederilor art. 145 si 146 din legea 571/2003 republicata valabila in 2012, citate anterior in prezenta acțiune.
• Nu s-a ținut cont de faptul ca achizițiile de bunuri (aur si bijuterii de aur) s-au făcut in scopul realizării de operațiuni scutite, in speța realizarea de livrări intracomunitare scutite de TVA, conform art. 143, alin.2, lit.a din Codul Fiscal, livrări care si in urma verificărilor făcute de organele de control rezulta ca s-au desfășurat cu respectarea prevederilor legale,astfel:
- ca societatea deține documente justificative prevăzute de lege pentru scutirea de TVA prevăzute la art. 10 din OMEF 2421/2007 ( inclusiv contract valabil semnat cu beneficiarul din UE, facturi externe legal întocmite, CMR)
-conform datelor deținute de M. Finanțelor acești clienți ai societății dețin coduri corecte si valide de înregistrare in scopuri de TVA
• au fost încasate contravaloarea livrărilor intracomunitare efectuate, asa cum rezulta si din documentele anexate la Raportul de inspecție fiscal ( balanța de verificare la luna noiembrie 2012 - rulajul creditor al contului 411 "Clienți" suma de 2.316.354 lei|, ori daca aceste operațiuni de achiziție ar fi fost fictive si făcute in scopul de a beneficia de rambursări ilegale de TVA cum se explica faptul ca livrările intracomunitare sunt corecte din punct de vedere legal si incasate.
• In contradicție cu susținerile organelor de control, ca . SRL ar avea un comportament specific societatiilor de tip "Fantoma", de pe SITE-ul ANAF/Detalii contribuabili actualizat la data de 02.08.2012 rezulta in mod clar ca aceasta societate nu figura in evidentele ANAF cu aceasta caracteristica,ca este înregistrata in scopuri de TVA încăpând cu data de 07.11.2011 inclusiv ca a făcut obiectul verificărilor organelor de control ale statului.
• Toate cele 3 societăți dețin Adeverința eliberata de Guvernul României/ Autoritatea naționala pentru Protecția Consumatorilor lasi prin care aceste societăți pot sa efectueze operațiuni cu metale prețioase.
• Societatea reclamantă deține copii dupa certificatul de înregistrare in scopuri de TVA si certificatul de înregistrare de Registrul Comerțului la . SRL si .
. a achitat prin banca in luna noiembrie 2012 către . suma de 705.000 lei reprezentând contravaloarea bunurilor achiziționate.
• . a achitat prin banca in luna noiembrie 2012 către . suma de 201.938 lei reprezentând contravaloarea bunurilor achiziționate asa cum rezulta si din Fisa analitica"partener M. G." anexata de organele de control de la DGFP lasi la procesul verbal întocmit la solicitarea DGFP A., la pag. 154 din vol.l la Raportul de inspecție fiscala.
Curtea Europeana de justiție in spetele citate anterior s-a pronunțat fata de situații de fapt si de drept care se aplica si in cazul . atâta timp cat organele de control nu au făcut dovada, având in vedere elemente obiective, ca societatea reclamantă stia sau ar fi trebuit sa stie ca operațiunea invocata pentru a justifica dreptul de deducere a TVA erau implicate . de emitentul facturilor, respectiv ., . si . SRL sau de un alt operator care a intervenit in amonte in lanțul de livrări si achiziții de bunuri (aur si bijuterii din aur).
Nici in ce privește deconturile lunii noiembrie, elementele invocate de ANAF in susținerea deciziei de suspendare a cărei anulare o cere, nu se susțin in nici un fel, lasand fara conținut alegațiile paratei si indreptatindu-ne inca o data sa afirmam ca decizia de suspendare 917/11.11.2013, a cărei anulare o cere, nu este nici temeinica si nici legala.
Referitor la luna decembrie 2012 reclamanta susține că:
. a depus un data de 21.01.2013 la Administrația Finanțelor Publice a municipiului A. I. decontul de TVA aferent lunii decembrie 2012 cu opțiune de rambursare, prin care se solicita rambursarea sumei de 260.922 lei, rezultata din livrările intracomunitare de bunuri scutite de TVA, conform art.143, alin.2, lit.a din Codul Fiscal.
In ceea ce privește TVA solicitat la rambursare aferent lunii decembrie 2012 in suma de 260.922 lei, inscris in decontul de TVA la rândul 42, acesta provine.in principal, din achizițiile de aur si bijuterii din aur efectuate de la societății din România si care ulterior au făcut obiectul unor livrări intracomunitare scutite de TVA, conform art.143, alin.2, lit.a din Codul Fiscal.
Asa cum precizează si organele de control la cap." Constatări fiscale- TVA deductibila" de ia pag.31 din Raportul de inspecție fiscal, cand analizează taxa pe valoarea adăugata deductibila, . a achiziționat in luna decembrie de la 3 persoane juridice aur si bijuterii din aur in valoare de 1.086.839 lei(baza impozabila) pentru care a dedus TVA in suma de 260.826 lei, achiziții care au fost efectuate in baza unor facturi emise de furnizorii respective si care conțin elementele prevăzute la art.155, alin.5) din Legea 571/2003 privind Codul Fiscal valabil in 2012 dupa cum urmează:
- . SRL suma de 73.030 lei(baza impozabila) cu TVA deductibil in suma de 17.527 lei
- . suma de 655.417 lei(baza impozabila) cu TVA deductibil de 157.300 lei.
- . suma de 358.392 lei (baza impozabila) cu TVA deductibil in suma de 85.999 lei
Susținerile menționate anterior, cand a făcut vorbire de decontul aferent lunii Noiembrie 2012, se aplica si deconturilor aferente lunii Decembrie 2012, furnizorii societății asupra cărora s-au „aplecat" inspectorii ANAF fiind aceiași.
Referitor la luna ianuarie 2013 reclamanta susține că:
. a depus un data de 22.02.2013 la Administrația Finanțelor Publice a municipiului A. I. decontul de TVA aferent lunii ianuarie 2013, înregistrat sub nr._, cu opțiune de rambursare, prin care se solicita rambursarea sumei de 28.219 lei, rezultata din livrările intracomunitare de bunuri scutite de TVA, conform art,143. alin.2, lit.a din Codul Fiscal.
In ceea ce privește TVA solicitat la rambursare aferent lunii ianuarie 2013 in suma de 28.219 lei, inscris in decontul de TVA la rândul 42, acesta provine,in principal, din achizițiile de aur si bijuterii din aur efectuate de la societății din România si care ulterior au făcut obiectul unor livrări intracomunitare scutite de TVA, conform art. 143. alin.2, lit.a din Codul Fiscal.
Asa cum precizează si organele de control la cap." Constatări fiscale- TVA deductibila" de la pag.34 din Raportul de inspecție fiscal cand analizează taxa pe valoarea adăugata deductibila, . a achiziționat in luna ianuarie 2013 de la 2 persoane juridice aur si bijuterii din aur in valoare de 620.580 lei(baza impozabila) pentru care a dedus TVA doar suma de 18.206 iei. diferența de TVA fiind considerate neexigibilă deoarece facturile de achiziții nu au fost achitate pana la data de 31.01.2013,
Prin urmare, expunând pe larg cursul faptic si juridic, se desprind, in opinia reclamantei, următoarele concluzii:
1. Decizia nr 917/11.11.2013, privind suspendarea soluționării contestației nr._/19.08.2013 este netemeinica întrucât nu exista nici un temei faptic scriptic sau legal probat de organul fiscal (căruia ii revine sarcina probei in temeiul deciziilor Curții Europene de Justiție) care sa poată avea ca si consecința suspendarea soluționării contestației noastre.
Nu exista nici un temei pentru care sa fie inaintata o plângere penala impotriva reclamantei, insa nu caută să nege dreptul unei persoane (fie aceasta si autoritate de control cu atribute ale puterii statului la îndemâna) sa înainteze o plangere.
2 Decizia nr 917/11.11.2013, privind suspendarea soluționării contestației nr._/19.08.2013 este nelegala, temeiurile de drept invocate fiind inaplicabile spetei .
Având in vedere, pe de-o parte documentele probatorii puse la dispoziția organului fiscal atat in timpul controlului, cat si cu ocazia obiectiunilor la RIF, cat mai ales in susținerea contestației nr_/19.08.2013, si pe de alta parte decizii ale Curții Europene de Justiție care nu lasa loc de echivoc sau interpretare in materia dreptului de deducere a TVA, logica ar fi presupus o succesiune de acțiuni si masuri care nu ar fi pus contribuabilul in dificultate, prelungind la nesfârșit soluționarea unei contestații si nu ar fi creat premisele dezvoltării unei practici care are drept consecință o . abuzuri săvârșite de organele de control la umbra interpretării strâmbe a unor norme legale echivoce.
ANAF trebuia in primul rand sa soluționeze contestația reclamantei de urgenta si cu precădere și ar fi trebuit sa emită o decizie privind deconturile de TVA .
Daca prin decizie motivata ANAF rambursa TVA-ul solicitat si, ca urmare a sesizării penale făcute s-ar constata săvârșirea vreunei infracțiuni, persoana vătămata s-ar fi constituit parte civila cu toate consecințele ce ar decurge din aceasta, ca urmare a unei decizii definitive a instanței.
Daca prin decizie motivata ANAF ar fi refuzat rambursarea TVA, contribuabilul ar fi putut urma (neingradindu-i-se accesul la justiție) calea unei acțiuni in contencios, unde, decizia irevocabila a instanței de judecata ar fi fost suverana. Si in aceasta situație, o plângere penala isi urma cursul sau firesc.
Nu se pot invoca principii ale dreptului procesual penal (ex: penalul tine in loc civilul) cum invoca parata in motivarea Deciziei nr 917/11.11.2013, la pag 35 alineatul intai, atat timp cat principiul consacrat de art. 19 alin (2 ) din Codul de Procedura Penala NU SE APLICA in situația unei simple plângeri ce nu a avut ca si consecința nici măcar o ordonanța de începere a urmăririi penale. Solicită să se aibă în vedere ca, in opinia sa o mai solida si mai corecta aplicare in speța ar fi avut principiul consacrat de art. 11. din Declarația Universala a Drepturilor Omului, de art. 23 pct 11 din Constituția României precum si de Art. 4 (1) din Noul cod de Procedura Penala (sau 5A2 din vechiul Cod de procedura Penala) respectiv acela al prezumției de nevinovăție.
In drept invocă prevederile art. 8, 11 din Legea 554/2004, asa cum a fost modificata si republicata, art. 218 din OG 92/2003 precum si cele a le C Proc Civ.
Pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B. prin reprezentant teritorial Administrația Județeană a Finanțelor Publice A. a formulat întâmpinare ( fila 161) solicitând respingerea cererii ca inadmisibilă pentru următoarele:
În primul rând invocă excepția necompetenței materiale ,. a Tribunalului A. raportat la prevederile art. 10 din Legea 334/2004 privind Contenciosul Administrativ
Având în vedere că suma contestată în cauză este de 2.795.246 lei competența de soluționare aparține secției de contencios administrativ al Curții de Apel A. I..
Petenta susține că în mod nefondat, organele de inspecție fiscală au stabilit obligațiile în sarcina sa în sumă de 2.457.154 lei reprezentând TVA iar cele de soluționare a contestației au suspendat soluționarea contestației printr-o decizie netemeinică, nelegală și mai ales păgubitoare pentru societatea reclamantă.
Față de motivele invocate de către reclamantă face precizarea că sunt neîntemeiate, în neconcordanță cu dispozițiile legale incidente în această speță având în vedere următoarele argumente:
În fapt, în urma inspecției fiscale la societatea reclamantă s-a stabilit că aceasta nu este îndreptățită la rambursarea de TVA aferentă achizițiilor de bijuterii din aur datorită faptului că în urma controalelor încrucișate și a proceselor verbale întocmite cu această ocazie așa cum sunt menționate în raportul de inspecție fiscală cât și în decizia de suspendare a soluționării contestației, aprovizionările nu sunt reale, conturându-se caracterul fals fictiv al tocmirii și declarării facturilor cu scopul de a participa la tranzacții fictive în lanț și crearea de circuite economice disimulate prin întocmirea de documente fiscale de vânzări succesive.
Aceste tranzacții au drept consecință prejudicierea bugetului de stat prin solicitare la rambursare a unor sume de bani de către ultima verigă din lanț.
Astfel, organele fiscale apreciază că faptele constatate și descrise în actele administrativ locale atacate, pot întruni elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 9 alin. ) lit. c) din Legea nr. 241/2005 unde se precizează:
(1) Constituie infracțiuni de evaziune fiscală și se pedepsesc cu închisoare de la 2 ani la 8 ani și interzicerea unor drepturi următoarele fapte săvârșite în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale:
| c) evidențierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale ori evidențierea altor operațiuni fictive; și la art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, unde se precizează că:
(1) Constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 3 ani la 10 ani și interzicerea unor drepturi stabilirea cu rea-credință de către contribuabil a impozitelor, taxelor sau contribuțiilor, având ca rezultat obținerea, fără drept, a unor sume de bani cu titlu de rambursări sau restituiri de la bugetul general consolidat ori compensări datorate bugetului general consolidat.
Prin adresa nr._/26.07.2013 Activitatea de inspecție fiscală A. a formulat o sesizare penala îndreptată împotriva administratorului societății, urmând ca organele de urmărire penală să stabilească existența/inexistența elementelor constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 8 și art. 9 din Legea 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale.
Tot sub acest aspect facem precizează că în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 16/24.04.2013 a fost publicat Ordinul președintelui Agenției Naționale de Aministrare Fiscala nr. 450/2013 privind aprobarea Instrucțiunilor pentru aplicarea Titlului IX din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de Procedura Fiscala.
În acest act normativ, cu privire la suspendarea procedurii de soluționare a contestatiei pe cale administrativa a fost stabilit următoarele:
I Daca prin decizie se suspendă soluționarea contestației până la rezolvarea cauzei penale, organul de soluționare competent va relua procedura administrativă, în condițiile art. 13 alin. (1) din Codul de Procedura Fiscala, numai după încetarea definitivă si executorie a motivului care a determinat suspendarea. Aceasta trebuie dovedita de către organele fiscale sau de contestator printr-un înscris emis de organele abilitate. Soluția dată de organele de cercetare si urmărire penală trebuie însoțită de rezoluția motivată, atunci când suspendarea a fost pronunțată pâna la rezolvarea cauzei penale. Dacă solicitarea de reluare a procedurii de soluționare aparține împuternicitului contestatorului, altul decât cel care a formulat contestația, acesta trebuie sa facă dovada calității de împuternicit. În situația îh care solicitarea de reluare a procedurii aparține contestatorului, organele de soluționare vor cere organului fiscal abilitat, printr-o adresa, comunicarea faptului ca motivul de încetare a suspendării soluționării contestației a rămas definitiv/definitiv si irevocabil.
Pornind de la aceste constatări, organul administrativ jurisdictional de soluționare a contestatiei a procedat corect la suspendarea soluționării până la finalizarea laturii penale, apreciind că aceste achiziții fictive se încadrează în prevederile art. 9 alin.(l) lit. b din Legea nr. 241/2005 privind evaziunea fiscală.
Față de aceste indicii clare și suspiciuni de nelegalitate, organul de inspecție fiscală, )în mod legal și temeinic a făcut aplicarea dispozițiilor art. 214 alin. 1 lit a din O.G. 92/2003 și a sesizat organele în drept cu privire la existența indiciilor săvârșirii unei infracțiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează să fie dată în procedura administrativă, urmând ca aceasta să fie reluată după soluționarea definitivă a laturii penale.
Sub alt aspect al inadmisibilității cererii, arată faptul că potrivit dispoz. art. 218 alin. 2 Cod procedură fiscală care arată, că obiectul acțiunii în contencios administrativ în situația actelor administrative îl constituie decizia emisă în soluționarea contestației iar nu în mod direct, actul administrativ contestat.
Susține că, în speță, instanța nu va putea analiza decât legalitatea măsurii suspendării dispuse prin decizie nr. 50/22.05.2012 a DGFP A. iar în situația în care se constată că aceasta a fost greșit dispusă, trebuie să admită acțiunea formulată de reclamantă, să anuleze decizia emisă în soluționarea contestației și să oblige autoritatea administrativ fiscală competentă în soluționarea contestației să treacă la soluționarea pe fond.
Arată că, în speță se poate observa că măsura suspendării dispusă în cadrul soluționării administrative a contestației a fost luată cu respectarea și corecta aplicare a prevederilor art 214 Cod procedură fiscală, finalitatea acestei norme legale este aceea de a clarifica și elimina toate bănuielile, respectiv indiciile privind săvârșirea unei fapte penale a cărei constatare ar avea o directă influență asupra soluției date în procedura administrativă.
Așadar, acțiunea penală are întâietate față de acțiunea civilă deoarece, pe de o parte, cauza materială unică a celor 2 acțiuni este săvârșirea infracțiunii sau existența indiciilor săvârșirii unor infracțiuni, iar pe de altă parte, soluționarea acțiunii civile este condiționată de soluționarea acțiunii penale în privința existenței faptei.
Totodată, precizează că și Curtea Constituțională prin Decizia nr. 449/ 26.10.2004. prin care a respins excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 183 alin. (1) lit. a), din OG nr. 92 / 2003 privind Codul de procedură fiscală - articol devenit art. 214 alin. (1) lit. a după renumerotare, s-a pronunțat în sensul că "întâietatea rezolvării acțiunii penale neîndoielnic justificata si consacrata ca atare si de prevederile art. 19 alin. 2 din Codul procedură penală,, scopul suspendării constituindu-l tocmai verificarea existentei sau a inexistentei infracțiunii cu privire la care instanța are unele "indicii" (Decizia Curții Constitutionale nr. 72 din 28 mai 1996). Cu același prilej. Curtea a reținut ca "nu trebuie ignorate nici prevederile art. 22 alin. 1 din Codul de procedura penala, potrivit cărora hotărârea definitiva a instanței penale are autoritate de lucru judecat, în fata instanței civile, cu privire la existența faptei, a persoanei care a săvârșit-o și a vinovăției acesteia.”
În concluzie susține că, pentru identitate de rațiune, cele statuate în materie civila își găsesc justificarea si în 9iLirfrprivește acțiunile în contencios administrativ.
Pentru considerentele prezentate solicită respingerea acțiunii pe excepția de inadmisibilitate a acțiunii de fond pe motivul lipsei unei soluții definitive în procedura administrativă prealabilă a contenciosului fiscal.
Prin încheierea de ședință din data de 26 mai 2014 instanța a respins cele două excepții invocate de pârâtă.
Examinând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Obiectul acțiunii reclamantei îl reprezintă anularea deciziei de suspendare nr. 917/ 11.11.2013 prin care s-a suspendat contestația depusă de . și obligarea pârâtei la soluționarea contestației.
În motivarea acțiunii se face referire la solicitarea reclamantei de rambursare a TVA-ului și la controlul fiscal.
Tot în susținerea acțiunii s-au invocat decizii ale Curții Europene de Justiție cu privire la abuzul privind îngrădirea dreptului de a primi rambursare d etVA.
Problematica dedusă judecății vizează doar suspendarea deciziei nr. 917/11.11.2013 respectiv analizarea legalității și temeiniciei acesteia, mai exact refuzul organului fiscal de a soluționa contestația reclamantei.
În argumentarea necesității suspendării contestației organul fiscal a menționat următoarele argumente:
În drept. art. 214 alin. (1) lit. a) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările si completările
ulterioare, precizează:
"(1) Organul de soluționare competent poate suspenda, prin decizie
motivată, soluționarea cauzei atunci când:
a) organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele în drept cu privire la existența indiciilor săvârșirii unei infracțiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează să fie dată în procedură administrativă; (...)
(3) Procedura administrativă este reluată la încetarea motivului care a determinat suspendarea sau, după caz, la expirarea termenului stabilit de organul de soluționare competent potrivit alin. (2), indiferent dacă motivul care a determinat suspendarea a încetat sau nu. "
Potrivit acestor prevederi legale, organul de soluționare a contestației poate suspenda prin decizie motivată soluționarea cauzei atunci când organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele în drept cu privire la existența indiciilor săvârșirii unei infracțiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează să fie dată în procedura administrativă.
Prin Decizia de impunere nr. 323/23.07.2013 organele de inspecție fiscala au stabilit în sarcina S.C. M. G. S.R.L. A. I. sume suplimentare la taxa pe valoarea adăugată, sume ce sunt contestate de petentă.
În acest sens, analizând contestația depusă și actele existente la dosarul cauzei, pârâta constată că se impune suspendarea soluționării contestației, fiind incidente dispozițiile art. 214 alin. 1 lit. a) din O.G. nr. 92/2003R, privind Codul de procedură fiscală.
S-a mai arătat că, cauza penală ce este instrumentată de P. de pe lângă Tribunalul A. nu este finalizată, iar soluția ce se va pronunța va avea o înrâurire hotărâtoare asupra rezolvării contestației administrative formulată de S.C. M. G. S.R.L. A. I..
S-a concluzionat că, între stabilirea obligațiilor bugetare constatate prin raportul de inspecție fiscală încheiat la data de 23.07.2013, care a stat la baza emiterii Deciziei de impunere nr. 323/23.07.2013 și, stabilirea caracterului faptelor săvârșite există o strânsă interdependență de care depinde soluționarea cauzei pe cale administrativă.
Această interdependență constă în faptul că organele de inspecție fiscală au constatat că societatea prin înregistrările făcute a majorat în mod nelegal T.V.A. solicitată la rambursare.
In situația dată, precizează pârâta că organele administrativ-jurisdicționale nu se pot pronunța pe fondul cauzei înainte de a se finaliza soluționarea laturii penale și că hotărâtoare în emiterea unei decizii de soluționare a contestației sunt constatările organelor de cercetare penală efectuate în cauză în condițiile în care, așa cum a arătat mai sus, în speță există suspiciuni de evaziune fiscală.
Se susține că, prioritate de soluționare o au în speță organele de cercetare care se vor pronunța asupra caracterului infracțional al faptelor care atrag plata la bugetul statului a obligațiilor suplimentare constatate de organele de inspecție fiscală, potrivit principiului de drept "Penalul ține în loc civilul", consacrat prin art. 19 alin. (2) din Codul de procedură penală, unde legiuitorul a stipulat următoarele: "Judecata in fața instanței civile se suspendă până la rezolvarea definitivă a cauzei penale."
Așadar, acțiunea penală are întâietate față de acțiunea civilă deoarece, pe de o parte, cauza materială unică a celor 2 acțiuni este săvârșirea infracțiunii sau existența indiciilor săvârșirii unor infracțiuni, iar pe de altă parte, soluționarea acțiunii civile este condiționată de soluționarea acțiunii penale în privința existenței faptei.
Totodată, precizează că și Curtea Constituțională prin Decizia nr. 449/ 26.10.2004, anexată la dosarul cauzei, prin care a respins excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 183 alin. (1) lit. a), din O.G. nr. 92 / 2003 privind Codul de procedură fiscală - articol devenit art. 214 alin. (1) lit. a), după renumerotare, s-a pronunțat în sensul că "întâietatea rezolvării acțiunii penale este neîndoielnic justificată și consacrată ca atare și de prevederile art. 19 alin. 2 din Codul de procedură penală", scopul suspendării constituindu-l tocmai verificarea existenței sau a inexistenței infracțiunii cu privire la care instanța are unele "indicii" (Decizia Curții Constituționale nr. 72 din 28 mai 1996). Cu același prilej, Curtea a reținut că "nu trebuie ignorate nici prevederile art. 22 alin. 1 din Codul de procedură penală, potrivit cărora hotărârea definitivă a instanței penale are autoritate de lucru judecat, în fața instanței civile, cu privire la existența faptei, a persoanei care a săvârșit-o și a vinovăției acesteia". Pentru identitate de rațiune, cele statuate în materie civilă își găsesc justificarea și în ceea ce privește acțiunile în contencios administrativ. "
Având în vedere cele precizate mai sus, se reține că până la pronunțarea unei soluții definitive pe latura penală, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B., prin Serviciul de soluționare a contestațiilor, nu se poate investi cu soluționarea pe fond a cauzei.
Astfel, până la pronunțarea unei soluții definitive pe latura penală, se va suspenda soluționarea contestației formulată împotriva Deciziei de impunere nr. 323/23.07.2013 privind pe . A. I., în ceea ce privește suma de 2.457.154 lei reprezentând TVA.
În funcție de soluția pronunțată pe latura penală, procedura administrativă va fi reluată în conformitate cu prevederile art. 214 alin. (3) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscală, republicată.
Ca atare cele două temeiuri juridice invocate în argumentarea deciziei sunt art. 214 alin. 1 Cod procedură fiscală și principiul de drept „penalul ține loc civilului”.
Pentru aceste motive nu se poate considera ca fiind nemotivată decizia de suspendare precizându-se cele două temeiuri juridice.
În ceea ce privește oportunitatea, necesității dispunerii suspendării contestației trebuie avute în vedere chiar temeiurile invocate de pârâtă.
În acest sens art. 214 alin. 1 Cod procedură fiscală nu obligă organul fiscal să procedeze în mod automat la suspendare ci arată că, „se poate dispune suspendarea în condițiile prevăzute de art. 214 alin. 1 Cod procedură fiscală ”.
Cererea reclamantei privind rambursarea TVA-ului nu a fost soluționată de către organul fiscal (care a suspendat inspecția fiscală).
Însă nu s-a demonstrat în cauză, împrejurarea imposibilității continuării procedurii jurisdicționale și nici existența unei interdependențe hotărâtoare cu cauza penală, asupra soluției ce urmează a fi dată în procedura fiscală.
În esență, nu s-a dovedit de către autoritatea fiscală prin elemente obiective că a fost îndreptățită să refuze deducerea din valoarea TVA-ului pe motivul că reclamanta sau unul din prestatori (partenerii) săi au săvârșit nereguli sau fraude.
În plus, începerea urmării penale în dosarul nr. 7 D/P/2014 al DIICOT Iași este doar în „rem” iar pentru a se analiza aplicabilitatea principiului penalul ține loc civilului, trebuie relevat că suspendarea s-a dispus în 2013 iar începerea urmăriri penale doar în 2014.
Reținând că organul fiscal nu a dovedit că nu se poate continua procedura de soluționare a contestației și nici că cercetarea penală din dosarul nr. 7D/P/2014 al DIICOT Iași are înrâurire determinantă în soluționarea contestației, prezenta acțiune va fi admisă.
Ca atare, va anula decizia nr. 917/11.11.2013 și va obliga pârâta la emiterea unei decizii privind soluționarea contestației, în temeiul Codului de procedură fiscală.
Va obliga pârâta la plata sumei de 50 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Va lua act că onorariul avocațial va fi solicitat pe cale separată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamanta ., cu sediul în A. I. ., județul A. în contradictoriu cu pârâta Ministerul Finanțelor Publice –Direcția Regională a Finanțelor Publice B., cu sediul în B., .. 7, județul B. și în consecință:
Dispune anularea Deciziei nr. 917/11.11.2013 privind soluționarea contestației înregistrată la DRGFP B. sub nr._/30.09.2013 și la AFP A. cu nr._/26.09.2013.
Obligă pârâta la emiterea unei decizii prin care să soluționeze contestația mai sus menționată.
Obligă pârâta la plata sumei de 50 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Ia act că onorariul avocațial va fi solicitat pe cale separată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 16 Iunie 2014.
Președinte, C. L. | ||
Grefier, D. M. |
Red. LC
Tehnored. MD/4ex/26.06.2014
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 430/2014.... | Pretentii. Sentința nr. 1769/2014. Tribunalul ALBA → |
|---|
