Obligare emitere act administrativ. Sentința nr. 52/2014. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 52/2014 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 10-01-2014 în dosarul nr. 4910/107/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV, FISCAL ȘI DE INSOLVENȚĂ
SENTINȚA ADMINISTRATIVĂ Nr. 52/C./2014
Ședința publică de la 10 Ianuarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. C. P. - președinte Secția a II-a Civilă
Grefier R. C.
Pe rol se află judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamantul M. A. și pe pârâta U. S. HARET BUCUREȘTI și chematul în garanție M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE, având ca obiect obligare emitere act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Față de lipsa părților instanța lasă cauza la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în ședință publică la a doua strigare se constată de asemenea lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că:
La data de 30.10.2013 pârâta U. S. HARET a depus întâmpinare și cerere de chemare în garanție. La întâmpinare a anexat împuternicire avocațială, taxă judiciară de timbru în sumă de 50 lei și un set de înscrisuri în dovedire.
La data de 2.12.2013 chematul în garanție M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE a depus la dosar întâmpinare .
La data de 12.12..2013 pârâta U. S. HARET a depus note de concluzii.
Instanța în baza art. 131 Noul Cod procedură civilă, raportat la art. 95 din NCPC și art. 10 din Legea nr. 554/2004, constată că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta pricină.
Instanța, în baza art. 237 pct. 7 raportat la art. 258, 265 din NCPC, încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Instanța, în baza art. 238 din NCPC estimează durata necesară pentru cercetarea procesului ca fiind azi.
Instanța față de solicitarea părților privind judecarea cauzei și în lipsă și având în vedere actele depuse la dosar, constată cauza în stare de judecată și o lasă în pronunțare.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată pe rolul Tribunalului A. în dosar nr._, reclamantul M. A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta U. S. Haret, ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună:
- obligarea pârâtei U. S. Haret să elibereze, in favoarea reclamantului, diploma de licență și suplimentul la această diplomă .
În motivarea acțiunii, reclamantul arată că a urmat cursurile Universității S. Haret, Facultatea de Marketing și Afaceri Economice Internationale din București, promovând examenul de licență. Forma de studii a fost aceea de învățământ la distanta, dar in baza prevederilor art. 60 alin. 1 din Legea 84/1995, lege a învățământului în vigoare la data respectiva, aceasta forma de învățământ era legal organizata de U. S. Haret București.
După absolvirea cursurilor si promovarea examenului de licență, reclamantei i-a fost emisă adeverința care atestă acest fapt, dar ulterior nu i s-a eliberat diploma de licența, motivat de faptul că Universității nu i-au fost avizate cererile pentru tipărirea acestor diplome, cerere formulata către S.C. ROMDIDAC S.A. De la data absolvirii si până in prezent, deși a făcut numeroase demersuri in acest sens, s-a lovit permanent de răspunsul Universității S. Haret care îi arata ca este in imposibilitate de a elibera această diplomă.
Mai arată reclamantul că dreptul de obținere a actului care sa ateste studiile absolvite este un drept câștigat al acestora, opozabil oricărui subiect de drept, iar încălcarea acestuia este sancționată legal.
În drept: Legea nr.554/2004
Acțiunea este legal timbrata (fila 6,7,16)
Pârâta U. S. Haret a formulat împotriva Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului cerere de chemare în garanție solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să fie obligat sa aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în Diploma de Licența pentru reclamant și la plata tuturor sumelor solicitate pârâtei cu orice titlu de către reclamant. Cu cheltuieli de judecată.
În motivarea opțiunii sale procesuale pârâta a susținut că s-a conformat cu promptitudine și întocmai condițiilor impuse de Minister, prin adresa nr._/25.06.2009, în vederea obținerii aprobării pentru tipărirea de formulare tipizate.
Prin adresele formulate de pârâtă, s-a anexat necesarul pentru anul 2009, oferind autorității decidente M.E.C.T.S., toate informațiile cerute prin adresa susmenționată, în care impun tuturor instituțiilor de învățământ de stat și particulare, să atașeze la cererile lor, „și situațiile centralizatoare (....) semnate și stampilate pe fiecare pagină și incluse în format electronic pe CD, la Direcția Generală de Învățământ Superior.”
S-a făcut o informare și la S.C. Romdidac S.A. - compania de material didactic, aducându-le la cunoștință că solicită tipărirea unor formulare tipizate, însă, această societate prin mai multe adrese, i-a comunicat pârâtei că nu poate să tipărească și să livreze decât cu aprobarea scrisă a Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului si Sportului - Direcția Generală Juridică și Control.
Se mai arată că potrivit disp. art. 60 alin.(1) din Legea nr. 84/1995 „Activitatea didactică se poate organiza în următoarele forme: zi, cu frecvență redusă și la distanță. Formele de învățământ seral, cu frecvență redusă și la distanță pot fi organizate de instituțiile de învățământ superior care au cursuri de zi”. U. S. Haret având învățământ de zi autorizat sau acreditat, a putut organiza învățământul la distanță și cu frecvență redusă. Ori, din H.G. nr. 940/2004 rezulta fără putință de tăgadă, ca pârâta avea acreditare pentru forma de zi și ca atare, avea dreptul să organizeze și forma urmată de reclamant.
În accepțiunea legii care guverna actele administrative pe principiul „tempus regit actum” evaluarea și acreditarea se făcea doar la nivelul programelor de studii, care conduc la o calificare universitară distinctă, iar nu la nivelul formelor de învățământ.
De altfel, chiar legiuitorul a abrogat O.G. nr. 10/2009 prin art. 361 alin. (2)
din Legea nr. 1/2001 Legea Educației Naționale, fiind abrogate orice alte
dispoziții contrare, tocmai pentru aceste considerente. Incoerența legislativă în domeniul învățământului, nu poate sa fie generatoare de consecințe în planul respectării unor drepturi câștigate de reclamanți, pentru că, în caz contrar ar fi încălcat art. 2 din Protocolul I adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului - ce reglementează dreptul la instruire.
Specializarea urmată de reclamant la forma de învățământ, a fost confirmată de M.E.C.T.S. prin emiterea formularelor cu sigla acestui minister până în anul 2009, data de la care s-a refuzat eliberarea pentru acest an.
Poziția instabilă legal a chematei în garanție, nu poate sa fie generatoare
de consecințe în planul recunoașterii parcurgerii unei forme de învățământ prin
promovarea unui examen de licență, făcând loc la crearea unei situații
discriminatorii, atâta vreme cât pentru alți absolvenți M.E.C.T.S. a aprobat
formularele tipizate de diplomă, pentru ca în fața instanței sa se pună la adăpost invocându-și propria culpa și să adopte o poziție diferită.
Rațiunile pentru care chemata in garanție, încearcă sa se prevaleze de apărări contradictorii pozițiilor legale anterioare, izvorăsc din neputința de a recunoaște ca potrivit autonomiei universitare si coroborat cu dispozițiile invocate din Legea nr. 84/1995, și a celorlalte hotărâri de guvern, pârâta a fost îndreptățită legal să organizeze toate formele de învățământ sub oblăduirea legală a M.E.C.T.S..
Întrucât se consideră ca nu sunt în culpă în ce privește emiterea diplomei de licență, culpa aparținând chematei în garanție M. Educației, Cercetări, Tineretului și Sportului, care refuză să aprobe necesarul de materiale tipizate pentru actele de studii destinate absolvenților pentru anul universitar 2008/2009, se apreciază că nu poate fi ținută răspunzătoare pentru fapta altuia, căruia îi revine obligația potrivit «Regulamentului privind regimul actelor de studii in sistemul de învățământ», să aprobe formularele, și ca atare, s-a solicitat obligarea M.E.C.T.S., să respecte dreptul absolvenților din anul 2009.
M. Educației Naționale (fost Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în garanție formulată de U. „S. Haret", împotriva Ministerului Educației Naționale în principal ca inadmisibilă, în subsidiar ca neîntemeiată.
Se învederează că M.E.N. este terț față de contractul de studii încheiat de fiecare reclamant cu U. "S. Haret". Eliberarea diplomei nu reprezintă un act autonom, separat de procesul de invatamant derulat anterior, ci o încununare a acestuia, o confirmare oficiala a studiilor parcurse.
Se menționează că U. "S. Haret" nu a depus vreo dovadă din care să reiasă că a formulat o cerere de acreditare pentru învățământul ID/FR si nici că s-a supus unei evaluări conform O.U.G. 75/2005 si H.G. nr. 1011/2011 - forma ID pentru specializarea respectiva, astfel nu se regăsește ca fiind autorizata provizoriu sau acreditata forma de invatamant ID in niciuna dintre hotărârile in care se prevăd expres si limitativ structurile instituțiilor de invatamant superior acreditate si specializările din domeniile studiilor universitare de licența - H.G. nr.1609/2004, H.G. nr. 916/2005. H.G. nr. 676/2007. H.G. nr. 635/2008. H.G. nr. 749/2009. H.G. nr. 966/2011.
Cu privire la baza legală a diplomelor /adeverințelor eliberate de către instituțiile de învățământ superior, respectiv U. „S. Haret" din București, pentru formele de învățământ ID și/sau FR, se precizează că Legea nr. 84/1995, prevedea in art. 10, alin. 2 că: "Instituțiile și unitățile de învățământ particular acreditate fac parte din sistemul național de învățământ și educație și se supun dispozițiilor prezentei legi".
Modalitatea de acreditare și autorizare a instituțiilor de învățământ superior a fost reglementată inițial prin Legea nr.88/1993. și ulterior, prin O.U.G. nr.75/2005. cu modificările și completările ulterioare. Conform acestor acte normative, formele de învățământ cu frecventă redusă (FR) și Ia distanță (ID) trebuie să parcurgă procedura de evaluare academică.
Legiuitorul a statuat în sensul că formele FR și ID se organizează doar la acele facultăți care au cursuri la zi, respectiv că nu pot fi organizate cursuri la FR și ID dacă universitatea respectivă nu are organizate și cursuri la zi, la disciplina respectivă.
Aceste prevederi legale nu exonerează însă instituția de învățământ superior de obligația de a se supune procedurii de evaluare efectuată de către ARACIS în vederea autorizării/acreditării și a acestor forme de învățământ.
Astfel, potrivit prevederilor art. 19 din H.G. nr. 1214/2000: "Acreditarea programelor ID se face prin hotărâre a Guvernului pe baza raportului Consiliului Național de Evaluare Academică și Acreditare, avizat de M. Educației..." și art. 17din H.G. nr.1011/2001: "Procedura de evaluare academică a programelor de învățământ la distanță sau de învățământ cu frecvență redusă se realizează conform Legii nr.88/1993, republicată".
In ceea ce privește U. "S. Haret" din București, prin Decizia nr.4726/29 octombrie 2009, Înalta Curți de Casație și Justiție a hotărât în legătură cu această instituție de învățământ superior privată acreditată următoarele: "Faptul că există un program de studiu de licență acreditat, care se desfășoară pentru o anumită formă de învățământ, respectiv zi, nu conduce la ideea că pentru același program este viabilă și poate fi organizată de aceeași instituție de învățământ superior o altă formă de învățământ la aceleași standarde cerute de legislația în vigoare", respectiv "ID"/ "FR". Prin urmare, instanța de fond a considerat în mod nelegal că programele de învățământ la distanță și fără frecvență pot fi organizate fără a urma procedura de evaluare, considerând în locul autorității competente A.R.A.C.LS. că sunt îndeplinite condițiile pentru organizarea acestor forme de învățământ".
Față de prevederile legale potrivit cărora M. Educației Naționale aprobă eliberarea tipizatelor în raport de numărul legal de studenți școlarizați, în momentul de față U. „S. Haret” nu a demonstrat numărul de studenți școlarizați legal, astfel încât MEN nu este în măsură să aprobe achiziționarea unor tipizate cu un anumit număr estimat, număr care nu este exact raportat la studenții școlarizați și pe care nu-l cunoaște până în prezent.
În legătură cu capătul principal de cerere formulat - avizarea tipizatelor în vederea eliberării diplomelor de licență, se învederează faptul că pentru promoția 2009, având în vedere atribuțiile conferite prin lege Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, de control și monitorizare a modului de respectare a reglementărilor din domeniul său de activitate, potrivit prevederilor Hotărârii Guvernului nr. SV2010 privind organizarea și funcționarea M.E.C.T.S. (valabilă pentru promoția 2009), Direcția Generală Juridic și C. și Direcția Generală învățământ Superior avizează achiziționarea de formulare tipizate pentru actele de studii destinate absolvenților de la ROMDIDAC S.A., conform comenzii atașate de universitate, cu precizarea că, în baza Ordinului nr. 2284 din 28 septembrie 2007 pentru aprobarea Regulamentului privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior, a Ordinului nr. 5289 din 9 septembrie 2008 întreaga responsabilitate privind exactitatea datelor completate, precum si eliberarea actelor de studii, revine instituției de învățământ superior în cauză.
In acest sens, se subliniază că pentru promoția 2009, M.E.C.T.S. a emis, în anul 2010-în lunile iunie (nr.37.450/21.06.2010), octombrie (nr.l2356/F/25.10.2010) și noiembrie (nr.49.716/29.11.2010), avize în vederea ridicării de către U. „S. Haret" a tipizatelor de la ROMDIDAC S.A. pentru actele de studii, numai pentru specializările care au funcționat legal, aprobate prin hotărâri de guvern.
In drept: art. 205 Cod de procedură civilă, Legea nr. 84/1995, Legea nr. 443/2002, Legea nr. 88/1993, H.G. 1011/2001, H.G. nr. 536/2011, O.U.G. nr. 75/2005, Legea nr.288/2004, H.G. nr. 1418/2006, O.M.E.C.T. nr. 2284/2007, H.G. nr. 676/2007, H.G. nr. 635/2008, H.G. nr. 1175/2006 si H.G. nr. 749/2009, HG 185/2013.
Examinând cu prioritate excepția inadmisibilității invocată de chematul în garanție M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE instanța o va respinge, având în vedere atribuțiile pârâtului referitoare la eliberarea avizelor referitoare la eliberarea formularelor tipizate. Pe de altă parte, așa cum reiese din poziția pârâtei USH aceasta nu a refuzat eliberarea diplomelor impedimentul fiind legat de lipsa tipizatelor. Pe de altă parte solicitarea de obligare a pârâtului MECTS de a desemna unitatea de specialitate producătoare de a pune la dispoziția pârâtei USH tipizatul de diplomă în vederea eliberării actului de studii nu poate fi solicitată de către absolvent. Desemnarea unității care să pună la dispoziția universității formularele tipizate este o parte a procedurii de eliberare a diplomei, ce se desfășoară între cele două instituții, fără intervenția reclamantului.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Reclamantul a urmat și absolvit cursurile Facultății de Marketing și Afaceri Economice Internaționale din București, specializarea Marketing, promoția 2009, fapt ce rezultă din adeverința de absolvire nr. 1202/22.11.2011 eliberată acestuia și depusă în susținerea acțiunii.
Eliberarea acestei adeverințe conduce la concluzia că reclamantul și-a îndeplinit toate obligațiile ce i-au revenit potrivit contractelor de studii anuale încheiate cu pârâta USH în sensul plății taxelor de studii și a susținerii și promovării tuturor examenelor, inclusiv a examenului de licență.
Conform art. 38 din Regulamentul privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior aprobat prin Ordinul 2284/2007 emis de M. Educației Cercetării Tineretului și Sportului aceste adeverințe eliberate de Universitate au o valabilitate de maxim 12 luni.
Întrucât au expirat cele 12 luni, reclamantul, în baza disp. art. 20 din același regulament s-a adresat prin cerere scrisă pârâtei U. „S. Haret”, solicitând eliberarea Diplomei de licență și suplimentului la diplomă, acte necesare la încadrarea acestuia în muncă conform studiilor absolvite.
Pârâta nu a dat curs solicitării reclamantului, conform celor convenite prin contractele de studii, susținând că această omisiune este imputabilă pârâtului MECTS care a refuzat să avizeze tipărirea de către . diplomelor în numărul solicitat.
Pârâta USH a comunicat MECTS prin adresele emise necesarul de materiale tipizate pentru actele de studii destinate absolvenților USH pentru anul 2009, însă, potrivit susținerilor acesteia, achiziționarea de formulare tipizate de la . fost avizată de către pârâtul MECTS doar pentru o parte din necesar. Această împrejurare nu poate constitui un motiv pentru exonerarea de răspundere a pârâtei USH și nici o justificare a conduitei sale cât timp obligația de remitere a diplomei de licență și a foii matricole către reclamant este una de rezultat, conform art. 20 din OMEC nr. 2284/2007, pârâta USH fiind responsabilă chiar și pentru culpa levissima, de vreme ce contractul de școlarizare a fost unul cu titlu oneros.
Reclamantul a fost admisă la examenul de licență și nu i s-a contestat dreptul de a obține Diploma de Licență și suplimentul la diplomă, astfel că în conformitate cu Metodologia organizării și desfășurării examenelor de finalizare a studiilor emisă de pârâta U. „S. Haret”, pârâta trebuie să îi elibereze reclamantului actele solicitate.
Din actele dosarului nu rezultă că reclamantul s-a înscris la o specializare și la o formă de învățământ pentru a căror organizare universitatea pârâtă nu avea autorizare sau acreditare provizorie. De altfel, în speță nu s-a invocat în mod expres faptul că reclamantul nu are dreptul să obțină diploma de licență și suplimentul la diplomă pentru că au urmat o formă de învățământ pentru care pârâta nu a parcurs etapele obligatorii de acreditare/autorizare provizorie.
Potrivit art. 5 din Regulamentul aprobat prin OMECT nr. 2284/2007, responsabilitatea gestionării, completării și eliberării actelor de studii revine în exclusivitate instituției de învățământ superior, respectiva rectorului instituției.
Pe cale de consecință, chiar în lipsa obținerii aprobării pentru tipărirea formularelor tipizate din partea MECTS, refuzul tacit al pârâtei USH de a elibera reclamantului diploma de licență, suplimentul la diplomă (foia matricolă), după expirarea termenului legal de 12 luni, este unul nejustificat, fiind incidente prevederile art. 8 din Legea nr. 554/2004.
Prin urmare, solicitarea reclamantului de obligare a pârâtei la eliberarea diplomei de licență este întemeiat.
În ce privește cererea de chemare în garanție, instanța constată că este întemeiată deoarece pentru tipizarea actelor menționate este nevoie de avizul pârâtului M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, conform disp. art.7 din Ordinul MECTS nr.2284/2007, aviz pe care chematul în garanție recunoaște că, în cauză, nu l-a dat.
Actul normativ care reglementa procedura de acreditare și autorizare provizorie a organizațiilor furnizoare de educație si a programelor de studiu la momentul începerii studiilor de către reclamantă era OUG nr. 75/2005 privind asigurarea calității educației.
Potrivit prevederilor art. 29 alin. 3 și 4 din acest act normativ, „în învățământul superior evaluarea si acreditarea se fac la nivelul structurilor instituționale pentru fiecare program din ciclul de licență, care duce la o calificare universitară distinctă. Acreditarea presupune parcurgerea a doua etape succesive: a) autorizarea de funcționare provizorie, care acorda dreptul de a desfășura procesul de învățământ si de a organiza, după caz, admiterea la studii; b) acreditarea, care acorda, alături de drepturile prevăzute la lit. a), si dreptul de a emite diplome, certificate si alte acte de studii recunoscute de M. Educației si Cercetării si de a organiza, după caz, examen de absolvire, licență, masterat, doctorat.
Dispozițiile art. 29 din OUG nr. 75/2005 nu conduc la concluzia necesității unei acreditări/autorizări distincte pentru fiecare formă de învățământ, susținută de chematul în garanție, ci pentru fiecare program din ciclu de licență care duce la o calificare universitară distinctă.
Noțiunea de „program de studii” a fost definită în cuprinsul Metodologiei aprobate prin HG 1418/2006 ca fiind totalitatea activităților de proiectare, organizare, conducere si realizare efectiva a predării, învățării si cercetării dintr-un domeniu care conduce la obținerea unei calificări universitare.
De vreme ce art. 60 alin. 3 din Legea învățământului 84/1995, în vigoare la data promovării examenului de licență stabilea că diplomele și certificatele de studii eliberate de instituțiile de învățământ superior, în condițiile legii, pentru aceeași specializare sunt echivalente, indiferent de forma de învățământ absolvită, se poate desprinde concluzia că nu forma de învățământ absolvită (zi, frecvență redusă, învățământ la distanță) este cea care duce la o calificare universitară, ci specializarea aleasă și urmată. Acesta ar fi primul argument pentru înlăturarea susținerilor recurentului în ce privește necesitatea acreditării/autorizării fiecărei forme de învățământ.
Apoi, un alt act normativ care face referiri la autorizarea de funcționare provizorie sau acreditarea instituțiilor de învățământ superior este HG nr. 535/2009. La art. 4 se arată că „autorizarea de funcționare provizorie sau acreditarea se acordă pentru forme de învățământ de zi. Specializările autorizate sau acreditate, care funcționează la forma de învățământ de zi, pot funcționa și la forma de învățământ seral și fără frecventa, fără a fi necesară îndeplinirea procedurii de autorizare de funcționare provizorie sau acreditare de către Consiliul Național de Evaluare Academica și Acreditare”. Învățământul deschis la distanță beneficiază de o reglementare distinctă la art. 5 din același act normativ, redactată după cum urmează: „Învățământul deschis la distanta, similar cu învățământul fără frecventa, se poate organiza numai în cadrul instituțiilor de învățământ superior care au urmat procedura de autorizare prevăzută de lege”.
După cum se poate observa, legiuitorul a impus obligativitatea autorizării de funcționare provizorie sau acreditării doar pentru forma de învățământ de zi, împrejurare ce rezultă din modalitatea imperativă de redactare a textului de lege „se acordă pentru forme de învățământ de zi”, precizând totodată că specializările autorizate sau acreditate, care funcționează la forma de învățământ de zi, pot funcționa și la forma de învățământ seral și fără frecventa, fără a fi necesară îndeplinirea procedurii de autorizare de funcționare provizorie sau acreditare de către Consiliul Național de Evaluare Academica și Acreditare.
Același tratament a stabilit legiuitorul și pentru învățământul deschis la distanță la articolul 5 întrucât în caz contrar nu ar putea fi explicată trimiterea făcută la învățământul fără frecvență „similar cu învățământul fără frecventa”. Mențiunea finală că o astfel de formă de învățământ la distanță va putea fi organizată numai în cadrul instituțiilor de învățământ superior care au urmat procedura de autorizare prevăzută de lege nu poate fi interpretată în sensul că pentru o astfel formă de învățământ ar fi necesară o autorizare distinctă deoarece în acest caz nu ar mai exista nicio o justificare logică pentru trimiterea făcută de legiuitor, la începutul frazei, la învățământul fără frecvență. O astfel de mențiune ține doar să precizeze că numai o instituție care beneficiază de acreditare/autorizare provizorie pentru învățământ la zi ar putea organiza și învățământ la distanță.
Așadar, obligația acreditării/autorizării provizorii subzistă doar pentru forma de învățământ la zi pentru fiecare specializare în parte, iar nu și pentru celelalte forme de învățământ respectiv frecvență redusă și învățământ la distanță.
Este evident că admiterea cererii de chemare în garanție se impune în speță, pentru a se putea asigura efectiv punerea în executare a prezentei hotărâri, fiind vorba despre o interdependență între cele două obligații în raport de competența fiecărei autorități.
Față de considerentele arătate și în temeiul art.18 alin.1 și 6 din Legea nr.554/2004 acțiunea reclamantului împotriva pârâtei va fi admisă în sensul obligării pârâtei U. S. Haret București să elibereze în favoarea reclamantului, diploma de licență și suplimentul la diplomă.
În baza disp. art. 72-74 NCPC, va fi admisă și cererea de chemare in garanție sub aspectul obligării chematului în garanție MEN să avizeze tipărirea formularelor constând în Diploma de licență și suplimentul la diplomă necesare reclamantului.
În baza art. 453 Cod pr. civilă pârâta va fi obligată să plătească reclamantului suma de 50 lei cheltuieli de judecată ( taxă de timbru, onorariu avocat), iar chematul în garanție va fi obligat să plătească pârâtei suma de 100 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea în contencios administrativ formulată de M. A. cu domiciliul în Cugir, .. 38, ., jud. A., CNP_ și cu domiciliul ales la CA C. din Calea Rahovei, nr. 266 – 268, Sector 5, București, în incinta Electromagnetica Business park, corp 60, . în contradictoriu cu pârâta U. S. HARET, cu sediul în București, .. 13, sectorul 3.
Obligă pârâta U. S. HARET să elibereze reclamantei Diploma de Licență și suplimentul la diplomă, ca urmare a absolvirii Facultății de Marketing și Afaceri Economice Internaționale din București, specializarea Marketing.
Respinge excepția inadmisibilității invocată de chematul în garanție M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE.
Admite cererea de chemare în garanție formulată de pârâta U. S. HARET împotriva chematului în garanție M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE, cu sediul în București, .. 28-30, sectorul 1.
Obligă chematul în garanție M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în Diploma de Licență și suplimentul la diplomă pentru reclamant.
Obligă pârâta U. S. HARET la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea reclamantului M. A..
Obligă chematul în garanție M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea pârâtei U. S. HARET
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare, care se depune la Tribunalul A., potrivit art. 490 alin. 1 Noul Cod de procedură civilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 10.01.2014.
Președinte, A. C. P. președinte Secția a II-a Civilă | ||
Grefier, R. C. |
Red. Tehnoredact. PAC.
5 ex./ 05.02.2014
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 1370/2014.... | Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 53/2014. Tribunalul ALBA → |
|---|
