Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 161/2014. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 161/2014 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 27-01-2014 în dosarul nr. 4593/107/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV, FISCAL ȘI DE INSOLVENȚĂ
SENTINȚA ADMINISTRATIVĂ Nr. 161/C./2014
Ședința publică de la 27 Ianuarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. L.
Grefier D. M.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamant S. P. DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ CUGIR și pe pârât DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE A.- ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
se constată că, mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 20.1.2014 când din lipsă de timp pentru a delibera, Instanța a amânat pronunțarea cauzei la data de 27.01.2014, încheiere care face parte integrantă din prezenta sentință.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._, reclamanta S. PUIBLIC DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ CUGIR în subordinea CONSILIULUI LOCAL CUGIR, în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA NAȚIONALA DE ADMINISTRARE FISCALA-DIRECȚIA G. Â FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI A., a solicitat instanței să constate nelegalitatea și netemeinicia actelor fiscale emise de pârâtă și să dispună:
1.anularea Procesului-Verbal nr.339/17.01.2013 în ceea ce privește stabilirea în sarcina subscrisei a obligației impozitării tichetelor cadou acordate salariaților în anul 2008;
2.anularea măsurilor impuse prin Dispoziția nr._/17.01.2013 privind evidențierea, declararea și virarea impozitului pe veniturile din salarii aferente tichetelor cadou acordate salariaților în anul 2008;
3.anularea Deciziei nr.7/05.03.2013 privind soluționarea contestației depuse de Primăria Orașului Cugir, emisă de pârâtă, acte care considerăm că au fost netemeinic și nelegal întocmite.
În fapt, a indicat următoarele:
I .în Procesul-Verbal nr.339/17.01.2013 s-a consemnat de către reprezentanții -împuterniciți ai pârâtei faptul că s-a efectuat un control inopinat la primăriile care au acordat drepturi speciale personalului, în vederea verificării obiectivelor cuprinse în adresa nr._/15.09.2011 emisă de DGFP A.-AIF A., ca urmare a deciziilor Curții de Conturi A. nr.7/2010, respectiv nr.l5/2011 cu privire la necalcularea în cuantum real și la termenele legale a impozitului pe venit și contribuțiile aferente drepturilor speciale impozabile acordate în baza contractelor colective de muncă și a tichetelor cadou. Se mai precizează că s-a efectuat controlul la contribuabilul ORAȘ CUGIR și s-a constatat că pentru aparatul propriu al Consiliului Local Cugir (Primărie) au fost acordate tichete cadou în anul 2008, în baza Hotărâri/ Consiliului Local nr.5/2008 și a contractului colectiv de muncă, tichete în sumă de_ lei .
Reprezentanții pârâtei susțin că trebuia reținut impozit pe veniturile din salarii și pentru tichetele cadou acordate, motiv pentru care prin Dispoziția de măsuri nr._/17.01.2013 s-a dispus "calcularea, reținerea, declararea și virarea impozitului pe veniturile din salarii aferente tichetelor cadou acordate în anul 2008 de la Titlul "Ajutoare sociale", sume care nu se cuprind în fondul de salarii și drept urmare nu sunt generatoare de contribuții sociale, dar se încadrează în prevederile art.78, alin.2, respectiv art.79, alin. 1-3 din Legea nr.571/2003, coroborate cupct.152 din HG nr.44/2004, instituția având astfel obligația de a calcula, declara și vira impozitul pe venit aferent tichetelor cadou acordate salariaților."
Se mai susține că această obligație derivă și din faptul că prevederile art.12, alin.2 din Legea nr. 193/2006 privind acordarea tichetelor cadou și a tichetelor de creșă, referitoare la exceptarea sumelor corespunzătoare tichetelor cadou de la impozitul pe venit, au fost abrogate începând cu data de 01.01.2007 de art.VI din Legea nr.343/2006 pentru modificarea și completarea Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal coroborate cu prevederile pct.11.1 din Normele metodologice de aplicare a dispozițiilor Legii nr. 193/2006.
In acest fel se susține că au fost încălcate prevederile legale susmenționate și se impune întocmirea dispoziției de măsuri prin care s-a dispus primăriei evidențierea, declararea și virarea impozitului pe veniturile din salarii aferente tichetelor cadou acordate angajaților proprii în anul 2008.
II. Dispoziția nr._/17.01.2013 privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală menționează drept contribuabil Primăria Cugir, iar ca măsură stabilește ca această entitate să evidențieze, declare și să vireze impozitul pe veniturile din salarii aferente tichetelor cadou acordate salariaților proprii în anul 2008, având termen până la data de 25.02.2013. In dispoziție mai sunt indicate motivele de fapt și temeiul de drept, precum și calea de atac a contestației.
III. Împotriva acestor acte s-a formulat în termen legal, CONTESTAȚIA nr.718/14.02.2013 prin care au fost aduse critici de nelegalitate și netemeinicie a procesului-verbal de control și a dispoziției.
In ceea ce privește stabilirea în sarcina SPAS a obligației impozitării tichetelor cadou acordate salariaților în anul 2008, precizăm următoarele:
l. La acordarea tichetelor cadou au fost avute in vedere dispozițiile Legii nr. 193/2006 si a H.G. nr. 1317/2006.
Tichetele cadou au fost acordate în baza Hotărârii Consiliului Local Cugir nr. 5/2008. privind aprobarea bugetului local, a Contractului colectiv de munca nr.5353/2008 și a Acordului colectiv de munca nr.5381/2008.
Conform actelor menționate mai sus, tichetele cadou au fost acordate sub forma de ajutoare sociale cu ocazia anumitor evenimente, iar nu ca drepturi salariate și pe cale de consecință au fost cuprinse in bugetul local la Titlul VIII - Asistența socială și nu la Titlul I - Cheltuieli de personal (cum se acorda tichetele de masa) sau la Titlul II -Bunuri materiale.
De asemenea, în Contractul colectiv de munca si Acordul colectiv de munca, acordarea tichetelor cadou este prevăzuta ca măsura de protecție sociala, la Capitolul V, iar in Regulamentul pentru acordarea acestora se specifica faptul ca vor fi distribuite cu ocazia sărbătorii Paștelui, Zilei funcționarului public și Crăciunului. De la data semnării contractului/acordului colectiv de muncă, în baza principiului liberei negocieri, prevederile acestora reprezintă legea părților și sunt obligatorii pentru entitățile semnatare. Mai mult, obligațiile decurgând din contractul/acordul colectiv de muncă nu puteau fi încălcate, întrucât acesta a devenit opozabil.
2.Este adevărat ca prin art.V din Legea nr.343/2006 s-a abrogat art. 12.2 din H.G. 1317/2006, in care se menționa că tichetele cadou nu sunt impozabile, însă art. 21 alin. 3 lit.c din Codul fiscal precizează ca pentru determinarea profitului impozabil sunt incluse in categoria cheltuielilor deductibile, cheltuielile sociale in limita unei cote de 2% aplicata asupra valorii cheltuielilor cu salariile, fiind prevăzute si cadourile oferite salariaților. Pentru acest considerent, sumele acordate ca masuri de protecție sociala, cu titlu de tichete cadou, nu pot fi supuse impozitării.
3.La stabilirea măsurilor precizate mai sus nu s-a avut în vedere că H.G nr.44/2004 de aprobare a Normelor metodologice pentru aplicarea art. 55 alin. (3) din Codul fiscal au fost completate prin H.G. nr.791/2010 și numai de la această dată vin să precizeze, la pct. 70 lit. i), faptul că indiferent dacă angajatorul va acorda tichete cadou pentru destinațiile și în cuantumul prevăzut de art. 55 alin. (4) lit. a) din Codul fiscal, acestea vor fi tratate ca venituri asimilate salariilor si impozitate precum orice avantaje in natura, ori tichetele cadou în speță au fost acordate anterior acestei modificări legislative care nu poate avea aplicare retroactiva. Așadar tichetele cadou primite cu orice ocazie (inclusiv cu ocazia zilelor de 8 martie, 1 iunie, P. sau C.) și indiferent de valoarea acestor tichete (sub sau peste 150 lei) sunt supuse impozitului pe venit, însă numai de la data publicării modificării legislative expuse mai sus. De asemenea numai prin OUG nr.58/2010 a fost modificat art. 55, alin. 3, lit. h în sensul că se consideră avantaje de natură salarială ori asimilate salariilor în vederea impunerii și tichetele cadou acordate potrivit legii.
4.Pentru considerentele expuse anterior, apreciază că, în mod nelegal, s-au încadrat sumele acordate cu titlu de tichete cadou în categoria veniturilor supuse impozitării, stabilind în sarcina SPAS măsura de a evidenția, declara și vira impozitul pe veniturile aferente tichetelor cadou acordate salariaților proprii în anul 2008, motiv pentru care se impune anularea actelor susmenționate și a măsurii dispuse de DGFP A., ca nefiind în conformitate cu legea.
5.Dispoziția de măsuri nr._/17.01.2013 a fost inregistrata la SPAS Cugir cu nr. 718/31.01.2013 iar termenul de punere in aplicare a masurilor dispuse (25 ianuarie 2013) a fost stabilit fară a se tine cont de următoarele aspecte: data plații salariilor a fost 10 ianuarie 2013.
-pentru recuperarea sumelor de la salariații instituției ar fi trebuit emise dispoziții de imputare, care pot fi contestate de aceștia;
-sumele ce ar fi trebuit recuperate depășesc in cazul multor salariați 1/3 din salariul lunar;
-o parte din persoanele care au beneficiat de acordarea tichetelor cadou nu mai lucrează în cadrul instituției, unele au decedat sau au plecat din localitate; -măsurile au fost dispuse la aproximativ patru ani după acordarea tichetelor, termen care impune calcularea de penalități pe toată aceastră perioadă, nefiind stabilit cine va trebui să suporte aceste penalități care se ridică la o valoare foarte mare și care lipsește de scop măsura de protecție socială.
IV.Prin Decizia nr.7/05.03.2013 a fost respinsă contestația ca neîntemeiată, DGFP A. considerând Dispoziția de măsuri nr._/17.01.2013 ca fiind emisă în conformitate cu prevederile legale.
V.Consideră actele atacate ca fiind emise nelegal și sub aspectul neconcordanțelor mențiunilor cuprinse în acestea cu legislația în temeiul căreia au fost emise, acestea conținând mai multe vicii de conținut și formă, respectiv:
-conform art.17 din O.G. Nr.92/2003, subiecte ale raportului juridic fiscal sunt statul, unitățile administrativ-teritoriale, definite potrivit Legii administrației publice locale nr. 215/2001, contribuabilul, precum și alte persoane care dobândesc drepturi și obligații în cadrul acestui raport. Contribuabilul este orice persoană fizică ori juridică sau orice altă entitate fară personalitate juridică ce datorează impozite, taxe, contribuții și alte sume bugetului general consolidat, în condițiile legii. Unitățile administrativ-teritoriale sunt reprezentate de autoritățile administrației publice locale, precum și de compartimentele de specialitate ale acestora, în limita atribuțiilor delegate de către autoritățile respective. DGFP A., fără a avea în vedere aceste prevederi a obligat, prin dispoziția de măsuri, Primăria Orașului Cugir să evidențieze, declare si să vireze impozitul pe veniturile din salarii aferente tichetelor cadou, iar nu Orașul Cugir. Potrivit art.77 din Legea nr.215/2001, primăria este o structură funcțională, cu activitate permanentă, care duce la îndeplinire hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului, soluționând problemele curente ale colectivității locale.
-personalul în cauză face parte din aparatul de specialitate al primarului orașului Cugir, iar nu a consiliului local (primărie);
-nu există un titlu executoriu în baza căruia să fie recuperate sumele în cauză;
-de asemenea potrivit art.28 și art.86 din O.G.nr.92/2003, răspunderea persoanelor se va stabili potrivit dispozițiilor prezentului articol. In scopul prevăzut la alin. (1) organul fiscal va întocmi o decizie în care vor fi arătate motivele de fapt și de drept pentru care este angajată răspunderea persoanei în cauză. Decizia se va supune spre aprobare conducerii organului fiscal. Decizia aprobată potrivit alin. (2) constituie titlu de creanță privind obligația la plată a persoanei răspunzătoare potrivit art. 27 și va cuprinde, pe lângă elementele prevăzute la art. 43 alin. (2), și următoarele:
a)codul de identificare fiscală a persoanei răspunzătoare, obligată la plata obligației debitorului principal, precum și orice alte date de identificare;
b)numele și prenumele sau denumirea debitorului principal; codul de identificare fiscală; domiciliul sau sediul acestuia, precum și orice alte date de identificare;
c)cuantumul și natura sumelor datorate;
d)termenul în care persoana răspunzătoare trebuie să plătească obligația debitorului principal;
e)temeiul legal și motivele în fapt ale angajării răspunderii., ori DGFP a emis o Dispoziție de măsuri, nu o decizie, care nu cuprinde toate elementele prevăzute ca obligatorii, respectiv nu este materializat cuantumul sumelor datorate si nici nu se fac referiri la modalitatea de calcul, respectiv ce impozitam de fapt, toata valoarea tichetelor, ce depășește 2% din valoarea salariile acordate (art.21, alin.3, lit.c din Legea nr.571/2003) sau ce depășește 150 lei/ pers., precum si ca n tu mul penalităților și persoana obligată să le achite (angajator sau angajat).
-având în vedere art. 110 din O.G. Nr.92/2003, colectarea creanțelor fiscale constă în exercitarea acțiunilor care au ca scop stingerea creanțelor fiscale. Colectarea creanțelor fiscale se face în temeiul unui titlu de creanță sau al unui titlu executoriu, după caz. Titlul de creanță este actul prin care se stabilește și se individualizează creanța fiscală, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptățite, potrivit legii. Asemenea titluri pot fi:
a) decizia de impunere;
b) declarația fiscală;
c) decizia referitoare la obligații de plată accesorii;
d) declarația vamală;
e) decizia prin care se stabilesc și se individualizează datoria vamală, impozitele, taxele și alte sume care se datorează în vamă, potrivit legii, inclusiv accesoriile;
f) procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, întocmit de organul prevăzut de lege, pentru obligațiile privind plata amenzilor contravenționale;
g) decizia de atragere a răspunderii solidare emisă potrivit art. 28;
h) ordonanța procurorului, încheierea sau dispozitivul hotărârii instanței judecătorești ori un extras certificat întocmit în baza acestor acte, în cazul creanțelor fiscale stabilite, potrivit legii, de procuror sau de instanța judecătorească. Printre titlurile executorii nu se găsește enumerată și dispoziția de măsuri.
VI.Mai mult potrivit art. l și 2 din Legea nr. 84/2012 privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, se exonerează de la plată pentru sumele reprezentând venituri de natură salarială stabilite personalului din sectorul bugetar plătit din bugetul general consolidat al statului ale cărui venituri de natură salarială au fost stabilite până la . Legii-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare, în baza:
a)contractelor sau acordurilor colective de muncă încheiate, înregistrate la Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale sau, după caz, la inspectoratele teritoriale de muncă și necontestate la instanțele judecătorești competente;
b)hotărârilor consiliilor locale și județene;
c)contractelor de muncă/convențiilor civile încheiate în cadrul proiectelor finanțate din fonduri europene, conform Ghidului de finanțare, în care Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului sau unitățile și instituțiile aflate în subordine/coordonare au calitatea de beneficiar/partener;
pe care personalul din sectorul bugetar trebuie să le restituie ca urmare a deciziilor de impunere emise de angajatori drept consecință a constatării de către Curtea de Conturi a unor prejudicii. Ori în situația în care Curtea de Conturi ar fi constatat un prejudiciu ne-ar fi obligat la recuperarea acestuia și în acest caz se emiteau deciziile de impunere la care se face referire, scopul Legii nr.84/2012 fiind exonerarea la plată care nu poate fi îngrădită de formalismul emiterii unor acte.
VII. In conformitate cu prevederile art.42, lit.a din Legea nr.571/2003, sunt considerate venituri neimpozabile, în înțelesul impozitului pe venit și nu sunt impozabile, ajutoarele, indemnizațiile și alte forme de sprijin cu destinație specială, acordate din bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, bugetele locale și din alte fonduri publice, precum și cele de aceeași natură primite de la alte persoane, cu excepția indemnizațiilor pentru incapacitate temporară de muncă.
In sprijinul acestor concluzii stau și dispozițiile art.12 din Legea nr.193/2006 privind acordarea tichetelor cadou conform cărora sumele corespunzătoare tichetelor cadou și tichetelor de creșă acordate de angajator nu se iau în calcul nici pentru angajator, nici pentru salariat la stabilirea drepturilor si obligațiilor care se determină în raport cu venitul salarial.
VlII.Practica judiciară prin Decizia civilă nr.140/24.02.2011 pronunțată în Dosar nr._ de Curtea de Apel Constanta, a stabilit, cu privire la acordarea tichetelor cadou că au fost avute în vedere dispozițiile Legii nr.193/2006 si a HG nr. 1317/2006 și anterior acordării acestor tichete a fost formulate cereri către Biroul Metodologie si Asistenta Contribuabili, care in răspunsul transmis au arătat ca tichetele cadou nu intra in categoria veniturilor impozabile. Totodată art. 55, alin.4, lit.a C.fiscal prevede ca nu sunt venituri impozabile cadourile oferite salariaților, daca sunt primite in baza unor legi speciale si finanțate de buget. Curtea de Apel C. a stabilit că acordarea de tichete cadou angajaților s-a făcut în baza art.l, alin.l din Legea nr.193/2006 care stipulează ca societățile comerciale, regiile autonome, societățile si companiile naționale, instituțiile din sectorul bugetar, unitățile cooperatiste, celelalte persoane juridice precum si persoanele fizice care încadrează personal pe baza de contract individual de munca pot utiliza bilete de valoare sub forma tichetelor cadou si a tichetelor de masa. De asemenea, în 2.3 din HG nr. 1317/2006 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr. 193/2006 se prevede ca angajații persoane fizice, care desfășoară o activitate într-o relație de angajare, în baza unui raport de muncă, pot beneficia de tichete cadou acordate de angajatorii lor, numai pentru destinațiile sau evenimentele care se încadrează în cheltuielile sociale. Angajatorii acordă angajaților proprii tichete cadou, în limita sumei prevăzute în bugetul de venituri de cheltuieli aprobat potrivit legii, într-o poziție distinctă de cheltuieli denumită "Tichete cadou" pentru cheltuieli sociale. Este adevărat ca prin art.V din Legea nr.343/2006 s-a abrogat art.12.2 din HG nr. 1317/2006, în care se menționa că, tichetele cadou nu sunt impozabile si nu se calculează contribuții la bugetul asigurărilor sociale. însă art.21. alin.3. lit.c din Codul fiscal precizează că pentru determinarea profitului impozabil sunt incluse in categoria cheltuielilor deductibile - cheltuielile sociale in limita unei cote de 2%, aplicata asupra valorii cheltuielilor cu salariile personalului, fiind prevăzute si cadourile oferite salariaților. Pentru considerentele expuse anterior, instanța a apreciat că, în mod nelegal, Curtea de Conturi a încadrat sumele acordate cu titlu de tichete cadou în categoria veniturilor supuse impozitării, stabilind în sarcina entității auditate a obligației de a plăți contribuțiile la bugetul de stat si la bugetul de asigurări sociale, motiv pentru care s-a anulat măsura ca nefiind in conformitate cu legea.
In concluzie, solicită admiterea acțiunea asa cum a fost formulata/motivată si să se dispună anularea Procesului Verbal nr. 339/17.01.2013, a Dispoziției nr._/17.01.2013 și implicit a Deciziei nr. 7/05.03.2013.
In drept: indică prevederile art.194 și urm. din C.pr.civ., Legea nr.215/2001, Legea nr.343/2006, H.G. 1317/2006, H.G. nr.44/2004, H.G. nr.791/2010, Legea nr.571/2003, O.G. nr.92/2003, Legea rir.188/1999, H.C.L. Cugir nr. 5/2008, Contractul colectiv de munca nr.5353/2008 și Acordul colectiv de munca nr.5381/2008.
La termenul de judecată din data de 09.12.2013 S. C. CUGIR și S. Funcționarilor Publici Solidaritatea 2007 din Cugir au formulat cerere de intervenție principală în nume propriu solicitând admiterea în principiu a acestei cereri, comunicarea ei părților din proces iar pe fond admiterea cererii, să se constate nelegalitatea și netemeinica actelor fiscale emise de pârâtă și să se dispună:
- anularea Procesului verbal nr. 339/17.01.2013 în ceea ce privește stabilirea în sarcina reclamantei a obligației impozitării tichetelor cadou acordate salariaților în anul 2008
- anularea măsurilor impuse prin Dispoziția nr._/17.01.2013 privind evidențierea, declararea și virarea impozitului pe veniturile din salarii aferente tichetelor cadou acordate salariaților în anul 2008.
- anularea Deciziei nr. 7/05.03.2013 privind soluționarea contestației depuse de S. P. de Asistență Socială Cugir, emisă de pârâtă, acte care consideră că au fost netemeinic și nelegal întocmite
În motivarea cererilor de intervenție se reiterează aceleași apărări de fapt și de drept din cererea principală.
.Pârâta a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii.
În fapt, a arătat că reclamanta a făcut obiectul unui control inopinat privind verificarea obiectivelor stabilite de către Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generala Coordonare Inspecție Fiscala, ca urmare a deciziilor Camerei de Conturi nr. 7/2010, respectiv 15/2011.
Inspecția fiscala a constatat ca, in anul 2008, reclamanta a acordat tichete cadou salariaților proprii si ordonatorilor de credite secundari pentru care nu a calculat, declarat si virat la bugetul de stat impozitul pe venit aferent acestor drepturi, contrar dispozițiilor legale relevate in continuare.
Impozitul pe venit este reglementat la titlul III din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal. La art. 41, sunt enumerate categoriile de venituri supuse impozitului pe venit, menționându-se la lit. i venituri din alte surse, definite conform art. 78.
Potrivit art. 78 alin. 2 Cod fiscal, venituri din alte surse sunt orice venituri identificate ca fiind impozabile, care nu se încadrează în categoriile prevăzute la art. 41 lit. a) - h), altele decât veniturile neimpozabile în conformitate cu prezentul titlu, precum și cele enumerate prin normele metodologice elaborate în aplicarea prezentului articol.
Pct. 152 din HG nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicarea a Codului fiscal, stipulează: în aplicarea art. 78 alin. 2 din Codul fiscal, în această categorie se includ, de exemplu, următoarele venituri realizate de persoanele fizice:
- tichetele cadou acordate persoanelor fizice în afara unei relații generatoare de venituri din salarii.
Din coroborarea acestor prevederi legale, rezulta in mod expres ca tichetele cadou reprezintă venituri din alte surse supuse impozitului pe venit, in pofida susținerii reclamantului ca tichetele cadou ar fi venituri neimpozabile, conform dispozițiilor art. 42 lit. a C.f., explicitate prin norme.
La cap. 3 al titlului III sunt definite veniturile din salarii, veniturile asimilate veniturilor din salarii in vederea impunerii, iar la art. 55 alin. 4, veniturile care nu sunt incluse în veniturile salariale și nu sunt impozabile.
Astfel, potrivit art. 55 alin. 4 lit. a alin. 2 C.f., următoarele sume nu sunt incluse în veniturile salariale și nu sunt impozabile, în înțelesul impozitului pe venit:
Cadourile oferite de angajatori în beneficiul copiilor minori ai angajaților, cu ocazia Paștelui, zilei de 1 iunie, Crăciunului și a sărbătorilor similare ale altor culte religioase, precum și cadourile oferite angajatelor cu ocazia zilei de 8 martie sunt neimpozabile, în măsura în care valoarea cadoului oferit fiecărei persoane, cu orice ocazie din cele de mai sus, nu depășește 150 lei.
Constatam ca se exceptează de la impozitare exclusiv cadourile oferite de angajatori copiilor minori si femeilor si acestea cu condiția ca valoarea cadoului oferit sa nu depășească 150 lei. Or, tichetele cadou nu sunt incluse in aceasta categorie si chiar daca ar fi asimilate forțat categoriei antemenționate, tichetele cadou in litigiu se autoexclud prin destinatarul si cuantumul lor, ele fiind oferite de către reclamant cu ocazia Crăciunului tuturor angajaților si având un cuantum de 500 lei/persoana.
Potrivit art. 2 din Legea nr. 84/2012 privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, se aprobă exonerarea de la plată pentru sumele reprezentând venituri de natură salarială stabilite în condițiile art. 1 pe care personalul din sectorul bugetar trebuie să le restituie ca urmare a deciziilor de impunere emise de angajatori drept consecință a constatării de către Curtea de Conturi a unor prejudicii. Contrar susținerilor reclamantului, textul de lege prevede expres exonerarea angajaților de ia plata veniturilor salariale, nicidecum exonerarea angajatorului de la plata impozitului pe venit aferent veniturilor salariale, legal datorat conform legii speciale.
Rațiunea Legii nr. 84/2012 a fost protejarea intereselor angajaților instituțiilor publice, care erau in situația de a restitui sume de bani considerabile, constând in dobânzi, majorări si penalități de intarziere, desi angajații au beneficiat de drepturile salariale conform contractelor colective de munca, necontestate de către Instituția Prefectului. Așadar, nu poate fi reținuta susținerea reclamantului ca, in situația in care Curtea de Conturi ar fi constatat un prejudiciu, ar fi obligat reclamantul la recuperarea acestuia prin emiterea deciziilor de impunere deoarece, pe de o parte, legea nu prevede exonerarea angajatorului de la plata impozitului pe venit, ci exonerarea angajaților de la obligația de plata retroactiva, iar pe de alta parte, insasi Curtea de Conturi a dispus subscrisei luarea masurilor pentru încasarea contribuțiilor si a impozitului aferent drepturilor speciale acordate in baza contractelor colective de munca si a tichetelor cadou de către unitățile administrativ-teritoriale din județul A..
In considerarea temeiurilor de drept antementionate, organele de inspecție fiscala au emis actele contestate in prezentul litigiu. In nota explicativa a directorului reclamantului, d-na Hluscu A., aceasta menționează expres ca au fost acordate tichete cadou angajaților primăriei, in cuantum de 232.250 lei, pentru care nu au fost achitate obligații la bugetul de stat deoarece tichetele cadou au fost acordate conform Legii nr. 193/2006 si HG nr. 1317/2006, iar conform art. 12 alin. 2, sumele corespunzătoare tichetelor cadou nu se iau in calcul la stabilirea obligațiilor care se determina in raport cu venitul salarial.
Or, conform art. V pct. 8 din Legea nr. 343/2006, cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 ianuarie 2007 se abrogă prevederile legate de obligațiile fiscale stabilite potrivit Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, de la art. 12 alin. (2) din Legea nr. 193/2006.
Așadar, de vreme ce reclamantul nu a constituit, declarat si achitat la bugetul general consolidat al statului impozitul pe venit aferent tichetelor cadou, fundamentandu-se pe un act normativ abrogat, arată ca se impune respingerea acțiunii reclamantului.
Referitor la nelegalitatea dispoziției de masuri, precizează ca aceasta este reglementata de OMFP nr. 1939/2004 pentru aprobarea formularului "Dispoziție privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală", fiind distincta de decizia de atragere a răspunderii solidare, prevăzuta la art. 27 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, care nu are aplicabilitate in speța. Astfel, conform pct. 1 din anexa 2 a OMFP nr. 1939/2004, Formularul "Dispoziție privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală" reprezintă actul administrativ fiscal emis de organele de inspecție fiscală în aplicarea prevederilor legale privind obligativitatea contribuabililor de a îndeplini măsurile stabilite. Nu va cuprinde măsuri referitoare la sumele pe care contribuabilii le datorează bugetului general consolidat al statului. Se constata așadar ca sunt neîntemeiate susținerile reclamantului privind obligația organelor de inspecție fiscala de calcula impozitul pe venit aferent tichetelor cadou, aceasta obligație revenind contribuabilului conform temeiului de drept antementionat.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În baza art. 248 NCPC, instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepției invocate.
Analizând acțiunea principală cât și cererile de intervenție în interes propriu, prin prisma dispozițiilor legale, având în vedere că aceleași apărri de fapt și de drept instanța reține următoarele:
Potrivit art. 41 din Codul fiscal (forma în vigoare în anul 2008, care va fi avută în vedere la fiecare referire la Codul fiscal): „Categoriile de venituri supuse impozitului pe venit, potrivit prevederilor prezentului titlu, sunt următoarele: venituri din alte surse, definite conform art. 78”. La art. 78 se prevede: „Venituri din alte surse sunt orice venituri identificate ca fiind impozabile, care nu se încadrează în categoriile prevăzute la art. 41 lit. a –h, altele decât veniturile neimpozabile în conformitate cu prezentul titlu, precum și cele enumerate prin normele metodologice elaborate în aplicarea prezentului articol.”
Instanța constată că tichetele cadou nu sunt exceptate de la impozitare, prin raportare la prevederile art. 42 și 55 alin. 4 din Codul fiscal. Astfel cum rezultă din procesul verbal 339/17.01.2013 valoarea tichetelor cadou acordate de reclamantă depășește valoarea prag de 150 lei, indicată de art. 55 alin. 4 din Codul fiscal, astfel că este aplicabil regimul general de impozitare.
Indiferent de rațiunea care a determinat reclamanta să procedeze la acordarea tichetelor cadou, anume ca ajutoare sociale, respectiv ca măsuri de protecție socială, din punct de vedere fiscal, venitul pe care în mod implicit îl generează se include la categoria „alte surse”, potrivit art. 41 Cod fiscal.
În privința criticilor aduse de reclamantă cu privire la destinatarul și titulatura actului atacat, instanța constată că aceste aspecte, respectiv obligarea SPAS și emiterea unei dispoziții de măsuri, iar nu a unei decizii, nu au fost învederate în cadrul contestației, astfel că nu pot fi supuse direct controlului judecătoresc, cu excluderea procedurii prevăzute de art. 7 din Legea 554/2004. De altfel, dispoziția de măsuri este parte componentă a raportului de inspecție fiscală, materializat în procesul verbal 339/17.01.2013, care nu reprezintă un titlu de creanță sau un alt titlu executoriu. D. în măsura în care reclamanta nu se va conforma voluntar dispoziției de măsuri, se va proceda la emiterea deciziei de impunere, potrivit art. 109 din OG 92/2003.
Cu privire la folosirea unei titulaturi inadecvate în cuprinsul actului atacat, cu referire la destinatarul dispoziției, instanța constată că în chiar antetul contestației s-a utilizat denumirea SPAS astfel că în lipsa unei vătămări concrete, eroarea învederată nu poate genera anularea actului.
Față de cuantumul și natura sumelor datorate, se constată că acestea sunt indicate în cuprinsul măsurii 1.1., fiind vorba de cuantumul integral al tichetelor – cadou și de impozitul pe venit aferent.
Instanța constată că nu au aplicabilitate în cauză prevederile Legii 84/2012, astfel cum se arată în cererea introductivă, care se referă la personalul din sectorul bugetar plătit din bugetul general consolidat al statului ale cărui venituri de natură salarială au fost stabilite până la . Legii-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, reclamantă situându-se în poziția angajatorului, iar nu a angajatului.
Având în vedere cele mai sus expuse, instanța va respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul S. P. de Asistență Socială Cugir cât și cererea de intervenție în nume propriu în contradictoriu cu pârâta ANAF – DGFP A..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea de intervenție în nume propriu formulată de intervenienții S. C. CUGIR și S. Funcționarilor Publici Solidaritatea 2007 din Cugir, ambii cu sediul în Cugir, ., nr. 1, județul A..
Respinge acțiunea formulată de reclamantul S. P. de Asistență Socială Cugir în subordinea Consiliului Local Cugir, cu sediul în Cugir, ., nr. 3, județul A. în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția G. a Finanțelor Publice a Județului A., cu sediul în A. I., ., jud. A. .
Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare, care se va depune la Tribunalul A..
Pronunțată în ședință publică, azi, 27.01.2014.
PreședinteGrefier
L. CARMENMOLNAR D.
Red.LC
Tehnored. MD/6ex/12.02.2014
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 1843/2014. Tribunalul... | Pretentii. Sentința nr. 302/2014. Tribunalul ALBA → |
|---|
