Contestaţie la executare. Decizia nr. 437/2014. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 437/2014 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 02-10-2014 în dosarul nr. 5656/176/2013*
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV, FISCAL ȘI DE INSOLVENȚĂ
Dosar nr._
DECIZIE Nr. 437/A/2014
Ședința publică de la 02 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. C. M.
Judecător B. A. A.
Grefier R. B.
Pe rol fiind pronunțarea apelului declarat de petenta apelantă S.C. R. & R. SA în contradictoriu cu intimatul ORAȘUL C. împotriva Sentinței civile nr.244/2014, pronunțată de Judecătoria Cîmpeni, în dosar nr._, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 18.09.2014 când din lipsă de timp pentru a delibera instanța a amânat pronunțarea astăzi, încheiere ce face parte integranta din prezenta decizie.
TRIBUNALUL
Asupra apelului de fata:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba Iulia sub nr._ contestatoarea S.C. R. & R. SA - TG. M., ., nr. 71, J. M. a formulat în contradictoriu cu intimata ORAȘUL C. - C., .. 5, J. A., contestație la executare împotriva executării silite care formează obiectul dosarului execuțional nr.3594/14.08.2013 și a actelor de executare silită emise în acest dosar, solicitând ca prin hotărâre judecătorească:
- Să se admită contestația la executare;
- Să se anuleze toate formele de executare efectuate în dosarul execuțional mai sus arătat;
- Să se anuleze Titlul executoriu nr.3594/14.08.2013 și Somația în dosarul execuțional nr._/14.08.2013;
- Să se dispună suspendarea executării silite până la soluționarea definitivă și irevocabilă a contestației la executare;
- Să fie obligată intimata la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.
În motivarea cererii, contestatoarea apreciază că în mod netemeinic și nelegal s-a demarat executarea silită împotriva sa, cu toate că, potrivit Condițiilor generale pentru furnizarea serviciilor de comunicații electronice din cadrul contractelor încheiate cu clienții societății contestatoare nu se prevedea nicio obligație de plată pentru racorduri și branșamente le rețele de telefonie și televiziune prin cablu efectuate pe teritoriul Orașului C., obligația de plată fiind în sarcina consumatorilor finali. Mai mul chiar, contestatoarea a arătat că intimata în mod greșit a estimat taxa de autorizare datorată.
În temeiul dispozițiilor art.403 alin.1 Cod procedură civilă, contestatoarea a solicitat suspendarea executării silite până la soluționarea definitivă și irevocabilă a contestației la executare, întrucât societatea ar fi prejudiciată, în sensul că ar fi în imposibilitatea de a achita creditele contractate, salariile angajaților și celelalte cheltuieli ale societății.
În drept, contestatoarea și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art.172-173 din O.G. nr.92/2003.
S-a timbrat cererea cu 449 lei taxă judiciară de timbru.
Prin întâmpinare formulată intimata ORAȘUL C. a arătat că din lucrările de la dosar, reiese faptul că, prin procesul verbal nr. 8296/ 27.06.2013, contestatorului i-a fost stabilită, prin estimare, suma de 6600 lei, reprezentând taxa pentru autorizațiile pentru lucrările de racorduri și branșamente la rețelele de telefonie și televiziune prin cablu (în cuantum de 11 lei pentru fiecare instalație).
În baza acestui proces verbal, s-a emis somația nr._/ 14.08.2013 și titlul executoriu nr. 3594/ 14.08.2013, trimise către contestatoare cu AR_.
Prin cererea nr. 3594/ 14.08.2013 s-a solicitat executarea silită împotriva contestatorului și a fost demarată procedura executării silite prin poprire. În acest context, contestatorul demarează o . acțiuni tardive, fără să țină cont de termenele legale, intervenind prescripția și interpretarea greșită a prevederilor legale, de către acesta.
Pentru a explicita în mod clar faptul că, contestatorul nu a ținut cont de termenele legale, motiv pentru care a intervenit prescripția, aduce în probațiune art. 7 din Legea 554/ 2004, coroborat cu art. 718 din Noul Cod de Procedură Civilă Art. 7 din Legea 544/ 2004
(1) înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, trebuie să solicite autorității publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia. Plângerea se poate adresa în egală măsură organului ierarhic superior, dacă acesta există.
Prevederile alin. (1) sunt aplicabile și în ipoteza în care legea specială prevede o procedură administrativ-jurisdicțională, iar partea nu a optat pentru aceasta. Este îndreptățită să introducă plângere prealabilă și persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept, din momentul în care a luat cunoștință, pe orice cale, de existența acestuia, în limitele termenului de 6 luni prevăzut la alin. (7).
Plângerea prealabilă, formulată potrivit prevederilor alin. (1), se soluționează în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. g).
In cazul acțiunilor introduse de prefect, Avocatul Poporului, Ministerul Public, Agenția Națională a Funcționarilor Publici sau al celor care privesc cererile celor vătămați prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe, precum și în cazul prevăzut la art. 4 alin. (2), nu este obligatorie procedura prealabilă.
Plângerea prealabilă în cazul acțiunilor care au ca obiect contractele administrative are semnificația concilierii în cazul litigiilor comerciale, dispozițiile din Codul de procedura civilă fiind aplicabile în mod corespunzător.
Plângerea prealabilă în cazul actelor administrative unilaterale se poate introduce, pentru motive temeinice, și peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului. Termenul de 6 luni este termen de prescripție.
Art. 718 din Noul Cod de Procedură Civilă
Până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, la solicitarea părții interesate și numai pentru motive temeinice, instanța competentă poate suspenda executarea. Suspendarea se poate solicita odată cu contestația la executare sau prin cerere separată. Pentru a se dispune suspendarea, cel care o solicită trebuie să dea în prealabil o cauțiune, calculată la valoarea obiectului contestației, după cum urmează: de 10%, dacă această valoare este până la 10.000 lei; de 1.000 lei plus 5% pentru ceea ce depășește 10.000 lei; de 5.500 lei plus 1% pentru ceea ce depășește 100.000 lei; de 14.500 lei plus 0,1% pentru ceea ce depășește 1.000.000 lei.
Asupra cererii de suspendare instanța, în toate cazurile, se pronunță prin încheiere, chiar și înaintea termenului fixat pentru judecarea contestației. Părțile vor fi întotdeauna citate, iar încheierea poate fi atacată numai cu apel, în mod separat, în termen de 5 zile de la pronunțare pentru partea prezentă, respectiv de la comunicare pentru cea lipsă. În cazuri urgente și dacă s-a plătit cauțiunea prevăzută la alin. (2), instanța poate dispune, prin încheiere și fără citarea părților, suspendarea provizorie a executării până la soluționarea cererii de suspendare. încheierea nu este supusă niciunei căi de atac. Cauțiunea depusă potrivit prezentului alineat este deductibilă din cauțiunea finală stabilită de instanță, dacă este cazul. încheierea prin care s-a dispus suspendarea executării silite se comunică din oficiu și de îndată executorului.
Având în vedere baza legală, vă rugăm să constatați că, contestatorul nu a îndeplinit condițiile necesare pentru o astfel de cerere: să fie formulată cererea de suspendare a executării silite; să fie dovedit cazul urgent pentru care se impune măsura suspendării provizorii a executării silite; să se plătească în prealabil o cauțiune corespunzătoare obiectului contestației.
In ceea ce privește interpretarea greșită a prevederilor legale, arată că:
Conform art. 13 din Codul de Procedură Fiscală, interpretarea reglementărilor fiscale trebuie să respecte voința legiuitorului așa cum este exprimată în lege. Astfel că, contestatorul, în mod eronat face referire la contractul încheiat între el și beneficiarul acestuia, pentru a se sustrage de la plata taxei pentru autorizațiile pentru lucrările de racorduri și branșamente la rețelele de telefonie și televiziune prin cablu (în cuntum de 11 lei pentru fiecare instalație, stabilită prin Hotărârea Consiliului Local). In conformitate cu art. 267 alin. 7 pct. 11 din Legea 571/ 2003, actualizată, acesta are obligația de a plăti această taxă. Faptul că între el și beneficiar există această clauză, nu face obiectul unei scutiri la plată în acest sens, mai mult chiar acesta și-ar recupera cuantumul sumei datorate bugetului local.
Art. 267, alin. (7), pct. 11 din Legea 571/ 2003
Taxa pentru eliberarea unei autorizații privind lucrările de racorduri și branșamente la rețelele publice de apă, canalizare, gaze, termice, energie electrică, telefonie și televiziune prin cablu se stabilește de consiliul local și este de până la 13 lei pentru fiecare racord.
Pentru aceste considerente, solicită, să se respingă plângerea prealabilă a contestatoarei, ca netemeinică și nelegală.
Solicită să se ia în considerare art. 229 din O.G. 92/ 2003, prin care „organele fiscale sunt scutite de taxe, tarife, comisioane sau cauțiuni pentru cererile, acțiunile și orice alte măsuri pe care le îndeplinesc în vederea administrării creanțelor fiscale..."
În drept au invocat art. 7 din Legea 554/ 2004; art. 718 din Noul Cod de Procedură Civilă; art. 13 din Codul de Procedură Fiscală; art. 267 din Legea 571/2003;Hotărâre privind reglementarea unor măsuri financiar fiscale în domeniul impozitelor și taxelor locale la nivelul orașului C. în anul 2013.
La termenul de judecată din data de 13.12.2013 s-a admis excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Alba Iulia, invocată din oficiu și s-a dispus declinarea spre competentă soluționare a cererii de chemare în judecată în favoarea Judecătoriei Cîmpeni.
Cererea a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Cîmpeni la data de 08.01.2014 sub același număr de dosar.
Prin concluziile scrise formulate contestatoarea S.C. R. & R. SA - TG. M., ., nr. 71, J. M. a arătat că cele invocate de către intimată nu au incidență în prezenta cauză, astfel: intimata a invocat faptul că societatea nu ar fi atacat în termen de 30 de zile actul administrativ care în opinia acesteia a stat la baza demarării executării silite - Procesul verbal nr. 8296/27.06.2013, or, prin plângerea prealabilă înregistrată la intimată sub nr. 9023/16.07.2013, societatea a contestat acest act, fără să primească până la această dată vreo soluționare a plângerii.
Aceste aspecte, contrar celor susținute de către intimată nu au relevanță în prezenta cauză, care are ca obiect contestația la executare silită demarată împotriva societății de către intimată, în baza Titlului executoriu nr, 3594/14.08.2013 și a Somației execuționate nr._/14,08.2013. Contrar celor arătate de către intimată, nicăieri nici în cuprinsul titlului executoriu și nici în cel al somației nu se menționează că procesul verbal nr. 8296/27.06.2013, ar sta la baza demarării executării silite împotriva societății. Intimata încearcă practic să își completeze actele emise, prin întâmpinarea depusă la dosar. Or, din titlul executoriu și din somație reiese exact care este natura obligației care a determinat demararea executării silite, respectiv taxa de branșament. însă, intimata nu a arătat modul cum a dedus că suma de 6684 lei este cuantumul taxei. datorată de societate. Nu înțeleg cum a stabilit intimata această sumă în sarcina societății, mai mult, creanța pentru care s-a determinat executarea silită împotriva societății nu este nici certă, nici lichidă si nici exigibilă. De asemenea nu există niciun act fiscal care să stabilească în sarcina societății obligația de plată a sumei de 3 6684 lei, și care să stea la baza demarării executării silite a societății. Așa fiind, este evident că executarea silită demarată împotriva societății este contrară dispozițiilor legale în vigoare.
Prin sentința civilă nr. 244/2014 pronunțată de Judecătoria Cîmpeni s-a respins contestația la executare formulată de contestatoarea S.C. R. & R. SA împotriva intimatului ORAȘUL C. în dosar execuțional nr. 3594/2013.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut următoarele:
În dosar execuțional 3594/14.08.2013 s-a început executarea silită împotriva contestatoarei în baza titlului executoriu nr 3594/14.08.2013 în baza căruia s-a emis somația execuțional nr_/14.08.2013 pentru recuperarea sumei de 6864 lei compusă din 6600 lei reprezentând taxă branșare sau racordare si suma de 264 lei cheltuieli accesorii . Prin cererea nr. 3594/ 14.08.2013 intimata a solicitat executarea silită împotriva contestatorului și a fost demarată procedura executării silite prin poprire.
Cuantumul taxei de 6600 lei reprezentând taxă branșare sau racordare a fost stabilită de intimată prin estimare prin procesul verbal nr. 8296/ 27.06.2013, reprezentând taxa pentru autorizațiile pentru lucrările de racorduri și branșamente la rețelele de telefonie și televiziune prin cablu (în cuantum de 11 lei pentru fiecare instalație, proces verbal care a fost comunicat contestatoarei si înregistrat la aceasta sub nr_/08.07.2013 ( copie fila 45 din vol I) .
Ulterior contestatoarea a transmis intimatei prin adresa nr 1294/15.07.2013, ( copie filele 43-44 din vol I) un răspuns la solicitarea acesteia prin care invocă faptul că în conformitate cu condițiile generale pentru furnizarea serviciilor de comunicații electronice din cadrul contractului de furnizare de servicii, beneficiarul se obligă să obțină pe propria cheltuială orice autorizație, avize au alte aprobări necesare pentru instalarea, branșarea locuinței acestuia la rețeaua de comunicații electronice, susținând faptul că obligația de plată a taxi pentru eliberarea autorizațiilor privind lucrările de racordare si branșamente la care se face referire in procesul verbal nr. 8296/ 27.06.2013 emis de intimată, este in sarcina consumatorilor finali si nu a societății contestatoare . Mai invocă contestatoarea că numărul de 600 noi branșamente indicate în procesul verbal nr. 8296/ 27.06.2013 emis de intimată nu corespunde realității deoarece conform raționamentului intimatei ar trebui ca aproape fiecare locuință de pe raza orașului C. să fie beneficiară a serviciilor contestatoarei prin realizarea de branșamente individuale, ceea ce nu corespunde situației din teren. Mai susținea contestatoarea că în baza celor susținute de ea si a prevederilor codului fiscal taxa datorată pentru racordarea la rețeaua de televiziune prin cablu cade in sarcina abonatului si nu a societății contestatoare .
Potrivit art 267, alin. 7 pct. 11 din Legea 571/ 2003 „Taxa pentru eliberarea unei autorizații privind lucrările de racorduri și branșamente la rețelele publice de apă, canalizare, gaze, termice, energie electrică, telefonie și televiziune prin cablu se stabilește de consiliul local și este de până la 13 lei pentru fiecare racord..
În speță Consiliul Local C. prin hotărârea nr 2/17.01.2013 ( copie fila 9 din vol II), la art 1 a aprobat impozitele si taxele locale la nivelul orașului C. in anul 2013 conform anexei 1 la hotărâre, anexă care la art 5 pct 7 prevede ( copie fila 15 din vol II ) prevede că autorizația pentru lucrări de racorduri si branșamente la rețelele publice de apă, canalizare, gaze, termice, energie electrică si telefonie, televiziune prin cablu, taxa datorată este de 11 lei pentru fiecare autorizație .
Potrivit art 266 din codul fiscal “Orice persoană care trebuie să obțină un certificat, aviz sau altă autorizație prevăzută în prezentul capitol trebuie să plătească taxa menționată în acest capitol la compartimentul de specialitate al autorității administrației publice locale înainte de a i se elibera certificatul, avizul sau autorizația necesară.”
În speță obligația de a obține autorizația necesară pentru televiziune prin cablu revenea contestatoarei, ea fiind cea care a executat aceste lucrări .
Faptul că prin contractul încheiat între contestatoare si beneficiarii serviciilor acesteia, s-a stipulat faptul că în conformitate cu condițiile generale pentru furnizarea serviciilor de comunicații electronice din cadrul contractului de furnizare de servicii, beneficiarul se obligă să obțină pe propria cheltuială orice autorizație, avize au alte aprobări necesare pentru instalarea, branșarea locuinței acestuia la rețeaua de comunicații electronice, este irelevant in cauză atâta timp cât lucrările de instalare, branșare a locuinței persoanelor la rețeaua de comunicații electronice au fost executate de contestatoare . In acest caz raportul juridic dintre contestatoare si beneficiarii lucrărilor acesteia nu poate exonera contestatoarea de obligația legală ce revine acesteia de a achita taxa pentru eliberarea autorizațiilor .
În acest caz contestatoarea poate să-și recupereze ulterior de la beneficiarii serviciilor ei taxele achitate de ea.
Procesul verbal nr. 8296/ 27.06.2013, reprezentând taxa pentru autorizațiile pentru lucrările de racorduri și branșamente la rețelele de telefonie și televiziune prin cablu (în cuantum de 11 lei pentru fiecare instalație, proces verbal care a fost comunicat contestatoarei si înregistrat la aceasta sub nr_/08.07.2013 ( copie fila 45 din vol I) nu a fost atacat de contestatoare .
Potrivit art 110 alin (3) din codul de procedură fiscală “Titlul de creanță este actul prin care se stabilește și se individualizează creanța fiscală, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptățite, potrivit legii. Asemenea titluri pot fi:
a) decizia de impunere;
b) declarația fiscală;
c) decizia referitoare la obligații de plată accesorii;
d) declarația vamală;
e) decizia prin care se stabilesc și se individualizează datoria vamală, impozitele, taxele și alte sume care se datorează în vamă, potrivit legii, inclusiv accesoriile;
f) procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, întocmit de organul prevăzut de lege, pentru obligațiile privind plata amenzilor contravenționale;
g) decizia de atragere a răspunderii solidare emisă potrivit art. 28;
h) ordonanța procurorului, încheierea sau dispozitivul hotărârii instanței judecătorești ori un extras certificat întocmit în baza acestor acte, în cazul creanțelor fiscale stabilite, potrivit legii, de procuror sau de instanța judecătorească.”
Având in vedere că procesul verbal nr. 8296/ 27.06.2013 fiind un act administrativ individual nu a fost atacat de contestatoare in condițiile art 7 si din Legea 544/2004 acesta a devenit titlu de creanță conform art 110 alin (3) din codul de procedură fiscală.
Potrivit ART. 141 cod procedură fiscală care reglementează titlul executoriu și condițiile pentru începerea executării silite “(1) Executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.
(1^1) În titlul executoriu emis, potrivit legii, de organul de executare prevăzut la alin. (1) se înscriu toate creanțele fiscale neachitate la scadență, reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat, precum și accesoriile aferente acestora, stabilite în condițiile legii. Cu excepția cazului în care prin lege se prevede că un înscris constituie titlu executoriu, niciun titlu executoriu nu se poate emite în absența unui titlu de creanță în baza căruia se stabilesc, în condițiile legii, creanțe fiscale principale sau accesorii.
(1^2) Executarea silită a creanțelor bugetare rezultate din raporturi juridice contractuale se efectuează în baza hotărârii judecătorești sau a altui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.
(2) Titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege.
(3) Modificarea titlului de creanță atrage modificarea titlului executoriu în mod corespunzător.
(4) Titlul executoriu emis potrivit alin. (1) de organul de executare competent va conține, pe lângă elementele prevăzute la art. 43 alin. (2), următoarele: codul de identificare fiscală, domiciliul fiscal al acestuia, precum și orice alte date de identificare; cuantumul și natura sumelor datorate și neachitate, temeiul legal al puterii executorii a titlului.
(5) Pentru debitorii obligați în mod solidar la plata creanțelor fiscale se va întocmi un singur titlu executoriu.
(6) Titlurile executorii emise de alte organe competente, care privesc creanțe fiscale, se transmit în termen de cel mult 30 de zile de la emitere, spre executare silită, potrivit legii, organelor prevăzute la art. 136.”
În speță titlul de creanță al intimatei, respectiv procesul verbal nr. 8296/ 27.06.2013, nefiind atacat in condițiile prevăzute de art 7 si urm din Legea 544/2004 a devenit titlu executoriu .
Împotriva acestei sentințe a declarat apel contestatoarea S.C. R. & R. SA, solicitând:
- Admiterea apelului
- Modificarea în tot a Sentinței civile nr. 244/20.03.2014 în sensul admiterii contestației la executare și pe cale de consecință a dispune:
- Anularea tuturor formelor de executare efectuate în dosarul execuțional mai sus arătat
- Anularea Titlului executoriu nr. 3594/14.08.2013 și a Somației execuționale nr._/14.08.2013
- Suspendarea executării silite până la soluționarea definitivă și irevocabilă a contestației la executare
- Cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu la fond și în apel.
In sustinerea apelului a invederat urmatoarele:
În fapt, în data de 14.08.2013 intimata a comunicat apelantei Adresa nr. 9023/14.08.2013 prin care i-a adus la cunoștință că împotriva apelantei s-a demarat executarea silită pentru sumele reprezentând taxa de racordare și branșare a televiziunii prin cablu, anexând acestei adrese Titlul executoriu nr. 3594/14,_ și Somația execuțională nr._/14.08.2013 pentru suma de 6.864 lei, reprezentând debit 6600 lei și accesorii calculate până la data de 14.08.2013 în cuantum de 264 lei.
Împotriva executării silite demarată impotriva apelantei și a actelor de executare emise a formulat contestație la executare, soluționată prin Sentința civilă nr. 244/2014 în sensul respingerii contestației la executare.
A apreciat sentința primei instanțe ca fiind netemeinică și nelegală, pentru considerentele ce le va arăta în cele ce urmează:
În primul rând prima instanță face confuzie între taxa de racorduri și branșamente și taxele care trebuie achitate îh vederea obținerii autorizației de construire a rețelei de televiziune prin cablu.
În speță este vorba de taxa de racorduri și branșamente, care potrivit prevederilor legale cade în sarcina solicitantului branșamentului, adică a BENEFICIARULUI RACORDULUI, adică a abonatului, și nicidecum în sarcina apelantei. În al doilea rând, însăși prima instanță recunoaște că taxa este datorată de către abonații apelantei, cât timp consideră prin sentința pronunțată că apelanta „are posibilitatea de a o recupera de la abonați".
Sentința pronunțată de prima instanță este nemernică și nelegală și pentru faptul că prima instanță a considerat că actele de executare silită sunt corecte motivat de faptul că actele care au stat la baza demarării executării silite nu au fost contestate de societatea apelanta.
În primul rând se impune a arata că a învederat primei instanțe că practic nu a fost emis niciun act administrativ care să poată sta la baza demarării executării silite împotriva apelantei.
Cât timp nu există niciun act fiscal, în temeiul căruia să se procedeze la demararea executării silite a apelantei, este evident că o astfel de măsură este contrară dispozițiilor legale în vigoare.
În ceea ce privește acel proces verbal invocat de către intimată ca temei al demarării executării silite împotriva apelantei, a arătat că acel act nu este un act administrativ - act fiscal - așa cum este definit de codul fiscal astfel încât să stea la baza executării silite demarate împotriva apelantei, deoarece acesta așa cum a arătat nu îndeplinește condițiile legale pentru a fi un act administrativ.
De altfel, așa cum se poate observa, acest „tip de act" nu se regăsește nici printre titlurile executorii, astfel cum acestea sunt definite în art. 110 alin. 3 din l Codul de procedură fiscală - cum greșit reține prima instanță.
A arătat faptul că Procesul verbal nr. 8296/27.06.2013, înregistrat la R.&R. sub nr._/08.07.2013, nu este nicio o decizie de impunere, fiscală, vamală, nici un proces verbal de contravenție și nici vreo „ordonanță a procurorului", astfel încât să poată fi considerat titlu executoriu astfel cum se cere prin prevederile art. 141 Cod procedură fiscală.
În al doilea rând, contrar celor reținute de către prima instanță, Procesul verbal nr. 8269/27.06.2013 a fost contestat de societatea apelanta, prin contestația trimisă prin AE._ și la care s-a comunicat răspunsul nr. 27/07,02.2014, în prezentul dosarul aflându-se pe rolul Tribunalului A..
Așa fiind, este evident că apelanta a contestat și acel act care a fost interpretat de prima instanță ca fiind un titlu executoriu.
Intimatul, deși legal citat nu a depus întâmpinare și nici nu s-a prezentat la termenul de judecată.
Verificand sentinta apelata prin prisma motivelor de apel invocate, instanta de control judiciar a retinut urmatoarele:
In dosarul de executare nr.3549/14.08.2013 al intimatului a fost emis Titlul executoriu cu acelasi numar, pentru suma de 6864 lei, reprezentand obligatie bugetara, constand in Taxa bransare sau racordare. (fl.10- dosarul primei instante)
Urmare emiterii acestui titlu executoriu, a fost emisa si Somatia nr. 3594/14.08.2013.(fl.9-dosarul primei instante)
Potrivit mentiunilor expres inserate in formularul tipizat al acestuia, impotriva Titlului executoriu se poate face contestatie la executare in conformitate cu prevederile art. 172-173 din Og nr. 92/2003.
Chiar daca in Titlul executoriu nr. 3594/14.08.2013, se mentioneaza ca suma pentru care a fost emis, reprezinta Taxa de bransare sau racordare, (debit + accesorii), aceasta nu inlatura obligatia legala a emitentului de insera in cuprinsul acestuia, titlul de creanta in baza caruia a fost emis, fiind indiscutabil ca, raportat la natura debitelor pentru care s-a demarat executarea silita a contestatoarei apelante, nu exista identitate intre titlul de creanta si titlul executoriu.
Astfel, din adresa nr. 9023/14.08.2013, emisa de catre intimatul creditor Orasul Campeni, rezulta ca, s-a trecut la executarea silita a debitoarei contestatoare, pentru sume reprezentand taxa de bransare si racordare a televiziunii prin cablu.
Aceasta taxa de bransare si racordare a televiziunii prin cablu, a fost stabilita prin estimare, prin Procesul verbal nr.8296/27.06.2013, intocmit de trei consilieri ai Serviciului Financiar contabil impozite si taxe, al Primariei Campeni.
Potrivit art. 110 alin.3 din Og nr. 92/2003, titlul de creanta, reprezinta actul prin care se stabileste si se individualizeaza creanta fiscala, intocmit de organele competente sau de persoanele indreptatite potrivit legii.
Potrivit art. 141 alin.2 din Og nr. 2/2003, titlul de creanta devine titlu executoriu, la data la care creanta fiscala este scadenta, prin expirarea termenului de plata prevazut de lege sau stabilit de organul competent sau in orice alt mod prevazut de lege.
Procesul verbal nr.8296/27.06.2013, ar putea reprezenta astfel, titlul de creanta, emis in baza prevederilor art. 67 coroborat cu art. 83 alin.4 din Og nr. 92/2003(fl.60- dosarul primei instante)
Este incontestabil ca titlul de creanta este un act administrativ fiscal, care poate fi contestat in conditiile art. 205 si urm. din Og nr. 92/2003.
Tocmai de aceea este obligatorie mentinonarea Titlului de creanța in Titlul executoriu, pentru ca, debitorul urmărit sa poată verifica izvorul (titlul) creanței in legătura cu care s-a demarat executarea silita, respectiv daca a avut posibilitatea sa conteste existenta si cuantumul acelei creanțe, știut fiind ca, potrivit art.172 alin.3 din Og nr. 92/2003, contestația la executarea silita poate fi făcuta nu doar împotriva actelor de executare silita, ci si împotriva titlului executoriu in temeiul căruia a fost pornita executarea, in cazul in care acest titlu nu este o hotărâre data de o instanța judecătoreasca sau de alt organ jurisdicțional si daca pentru contestarea lui, nu exista o alta procedura prevăzuta de lege.
Or, potrivit art. 205 din Og nr. 92/2003, impotriva titlului de creanta, precum si impotriva altor acte administrative fiscale, se poate formula contestatie potrivit legii, iar potrivit art. 218 alin.2 din Og nr. 92/2003, deciziile emise in solutionarea contestatiilor, pot fi atacate de catre contestator, la instanta judecatoreasca de contencios administrativ competenta potrivit legii.
Raportat la cele ce preced, instanta de control judiciar retine ca mentionarea in Titlul executoriu a titlului de creanta invocat de intimata creditoare ca fiind reprezentat de procesul verbal nr.8296/27.06.2013, era obligatorie, iar aceasta omisiune nu poate fi complinita prin referirea la acest proces verbal care, apare ca un act extrinsec titlului executoriu.
Asadar, sunt fondate sustinerile contestatoarei apelante, iterate in fata primei instante, in conformitate cu care, nicaieri in cuprinsul titlului executoriu si nici in cel al somatiei, nu se mentioneaza ca, procesul verbal nr.8296/27.06.2013, ar sta la baza demararii executarii silite impotriva acesteia.(fl.26- dosarul Judecatoriei Campeni)
In fine, nu face obiectul acestui litigiu, a stabili daca apelanta contestatoare a contestat sau nu procesul verbal nr.8296/27.06.2013.
Pentru toate considerentele de fapt si de drept expuse, retinand ca executarea silita a fost demarata in baza unui Titlu executoriu inform, prin neindicarea titlului de creanta in baza caruia a fost emis, informa fiind pentru identitate de ratiune si somatia execuțională nr._/14.08.2013, ca act subsecvent, emis in baza Titlului executoriu nr. 3594/14.08.2013,
In temeiul art. 480 alin.1 din Codul de Procedura Civila, retinand ca este fondat, va admite apelul declarat de S.C. R. & R. SA, împotriva Sentinței Civile nr. 244/20.03.2014 a Judecătoriei C..
Va schimb sentința apelată și, în consecință:
Va admite contestația la executare formulată de contestatoarea S.C. R. & R. SA, în contradictoriu cu intimatul ORAȘUL C., împotriva executării silite declanșate în dosar execuțional nr. 3594/14.08.2013 și a actelor de executare silită efectuate în acest dosar, pe care le anulează.
Va anula Titlul executoriu nr. 3594/14.08.2013 și Somația execuțională nr._/14.08.2013.
Cererea de apelantei privind acordarea cheltuielilor de judecată, prin obligarea intimatului la plata acestora, va fi respinsa in acest cadru procesual, intrucat, in speta, aceste cheltuieli sunt reprezentate de taxele judiciare avansate pentru solutionarea contestatiei la executare in prima instanta si in apel, or, pentru asemenea cheltuieli de judecata, reprezentand taxe judiciare avansate in cadrul litigiilor avand ca obiect contestatii la executare, legiuitorul a reglementat o procedura speciala de restituire.
Astfel, potrivit art. 45 alin.1 litera f din Oug nr. 80/2013, sumele achitate cu titlul de taxe judiciare de timbru, se restituie dupa caz, integral, partial sau proprotional, la cererea petitionarului, cand contestatia la executare a fost admisa, iar hotararea a ramas definitiva, potrivit art. 45 alin.4 din acelasi act normativ, cererea de restituire adresandu-se instantei judecatoresti la care s-a introdus actiunea sau cererea.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de S.C. R. & R. SA, împotriva Sentinței Civile nr. 244/20.03.2014 a Judecătoriei C..
Schimbă sentința apelată și, în consecință:
Admite contestația la executare formulată de contestatoarea S.C. R. & R. SA, în contradictoriu cu intimatul ORAȘUL C., împotriva executării silite declanșate în dosar execuțional nr. 3594/14.08.2013 și a actelor de executare silită efectuate în acest dosar, pe care le anulează.
Anulează Titlul executoriu nr. 3594/14.08.2013 și Somația execuțională nr._/14.08.2013.
Respinge cererea apelantei privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 02.10. 2014
Președinte, G. C. M. | Judecător, B. A. A. | |
Grefier, R. B. |
Red.ABA/Tehnored.ABA./27.10.2014/ 4 ex.
Jud. Fond C. V.E.
| ← Pretentii. Sentința nr. 382/2014. Tribunalul ALBA | Anulare proces verbal de contravenţie. Hotărâre din... → |
|---|
