Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința nr. 757/2014. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 757/2014 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 15-04-2014 în dosarul nr. 5489/107/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV, FISCAL ȘI DE INSOLVENȚĂ
Dosar nr._
SENTINȚA ADMINISTRATIVĂ Nr. 757/C./2014
Ședința publică de la 15 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. P.
Grefier I. C.
Pe rol se află judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamanta H. S. în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B., având ca obiect Legea nr. 188/1999.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită, fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează următoarele:
La data de 14.04.2014 reclamanta prin av. S. D. a depus la dosar prin fax concluzii scrise.
La data de 14.04.2014 pârâta a depus la dosar prin fax concluzii scrise.
Se constată că mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 08.04.2014, când instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de astăzi.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față;
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului A. la data de 18.11.2013 sub dosar nr._ reclamanta H. S. a chemat în judecată pe pârâta DGRFP B., solicitând prin sentința ce se va pronunța să se dispună:
1. anularea deciziei nr. 548/1.08.2013 emisa de DGRFP B., precum si a răspunsului la procedura prealabila, comunicat sub nr. 6423/18.10.2013;
2. reintegrarea reclamantei in funcția publica de execuție de inspector principal Cl.I, gr. 5, in cadrul AJFP A.;
3. obligarea pârâtei la plata in favoarea reclamantei a drepturilor salariale cuvenite pe perioada de la eliberarea din funcție si pana la data renumirii in funcție, in condițiile art. 106 din Legea 188/1999;
4. obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecata.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat în fapt că a fost funcționar public, având funcția publica de execuție de inspector principal cl. 1, gr. 5, clasa de salarizare 48, in cadrul Serviciului Inspecție Fiscala Persoane Fizice 2 - Direcția Generala a Finanțelor Publice A..
La data de 01.08.2013 a fost emisa decizia contestata, decizie ce i-a fost comunicata la data de 5.08.2013, in baza căreia reclamanta era încunoștințata ca in urma unui preaviz de 30 de zile calendaristice este eliberata din funcția publica de execuție mai sus indicata, ca urmare a reorganizării instituției in care funcționa.
Motivul declarat al eliberării sale din funcție a fost acela al desființării postului său, susținându-se ca i se pune la dispoziție un alt post din funcțiile publice vacante, iar pentru situația in care pentru respectiva funcție sunt mai multe cereri va fi organizat concurs.
In realitate, reclamanta susține că reorganizarea direcțiilor generale de finanțe nu s-a făcut prin desființarea vechilor funcții de execuție si înființarea unora noi, ci vechile funcții de execuție au rămas aceleași, atât ca si atribuții cat si ca si număr, in unele servicii fiind chiar mărit numărul lor. Funcția ocupata de reclamantă anterior eliberării sale din funcție exista in continuare, cu aceleași atribuții, in cadrul aceluiași serviciu, in cadrul aceleiași organigrame. Ceea ce s-a desființat ca urmare a reorganizării au fost funcțiile de conducere si nu cele de execuție.
Din analizarea temeiurilor de drept din Legea 188/1999 cuprinse in preambulul deciziei, reiese ca aceasta este emisa in baza prevederilor art. 97 lit. c, text ce prevede eliberarea din funcție, iar motivul acestei eliberări din funcție este cel ce se reglementează in art. 99 alin. 1 lit. b, respectiv reducerea personalului ca urmare a reorganizării activității prin reducerea postului ocupat de funcționarul public.
Or, o astfel de reducere a postului nu a avut loc efectiv in cadrul AJFP A.. După cum reiese din organigrama, in cadrul serviciului unde a funcționat reclamanta numărul funcțiilor de execuție a rămas constant, in cadrul serviciului apărând chiar un post suplimentar.
Din textul art. 99 din Legea 188/1999 sunt invocate dispozițiile aliniatelor 2-7, texte care prevăd perioada de preaviz, posibilitatea reducerii programului de lucru in aceasta perioada, obligativitatea oferirii uni post vacant. Aceste dispoziții legale au fost respectate doar la modul declarativ, deoarece toate posturile, toate funcțiile de execuție din cadrul serviciului unde active reclamanta au fost declarate vacante, ca urmare a emiterii deciziilor de eliberare din funcție pentru toate persoanele angajate pe aceste funcții, pentru ca apoi sa fie făcuta aplicarea dispozițiilor aliniatului 7 din art. 99 din Legea 188/1999, cu privire la numirea pe unele din aceste funcții a unor funcționari publici cu funcții de conducere cărora li s-a desființat cu adevărat postul, iar pe posturile ramase s-a organizat concurs pentru toți funcționarii publici eliberați din funcții.
Printr-o simpla comparare a organigramelor existente anterior si ulterior reorganizării activității, se poate observa ca funcțiile publice de execuție nu au fost desființate, funcția ocupata de reclamantă anterior emiterii deciziei contestate exista in continuare, iar așa zisa reorganizare nu a fost altceva decât o eliberare din funcțiile de execuție, colectiva, a tuturor funcționarilor publici, pentru crearea in mod artificial a unor posturi libere, care au fost ocupate de foștii funcționari cu funcții de conducere, iar restul posturilor au fost scoase la concurs.
Din moment ce funcția publica ocupata de reclamantă exista in continuare, cu aceleași atribuții de serviciu ca si cele anterioare reorganizării, reclamanta consider că eliberarea din funcție a fost una abuziva, nelegala, motiv pentru care se impune a se anula decizia contestata.
Ca o consecința a acestei anulari se impune reintegrarea sa pe funcția avuta anterior, cu plata drepturilor bănești cuvenite, actualizate in funcție de inflație, deci cu indexare, cu eventualele majorări si recalculări.
In termen legal, prin intermediul sindicatului din care reclamanta face parte, împreuna cu ceilalți colegi ai săi aflați in aceeași situație juridica, a îndeplinit procedura prealabila, prin răspunsul formulat de intimata sub nr. 6423/18.10.2013 fiind respinsa cererea formulata in cadrul procedurii prealabile.
In aceste condiții, sunt îndeplinite cerințele de forma si fond pentru admiterea prezentei acțiuni.
In drept reclamanta a invocate prevederile art. 7 si urm. din Legea 554/2004, art. 99 alin. 1 lit. b, art. 103,106,109 din Legea nr. 188/1999.
La data de 23.12.2013 pârâta a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii.
Pentru început, în întâmpinare pârâta a învederat câteva aspecte specifice procedurii de reorganizare a Agenției Naționale de Administrare Fiscala.
Actele administrative atacate in cauza au fost emise în aplicarea dispozițiilor HG nr. 520/2013 și ale OUG nr. 74/2013. Sub acest aspect este foarte important de relevat faptul că atât OUG nr. 74/2013 cât și HG nr. 520/2013 sunt acte normative care se caracterizează prin aplicabilitate generală, ele fiind publicate în Monitorul Oficial și adoptate cu respectarea prevederilor Legii nr. 52/2003, proiectele fiind publicate pe site-ul ANAF și puse în dezbatere publică. Din conținutul notei de fundamentare a OUG nr. 74/2013 și HG nr. 520/2013 rezultă că promovarea acestor acte normative a fost determinată de contextul socio-economic actual, de opiniile și recomandările FMI referitoare la scăderea cheltuielilor bugetare, precum și necesitatea eliminării disfuncționalităților, întăririi aparatului fiscal și utilizării resurselor la capacitate maximă în condiții de eficiență.
In drept, reorganizarea ANAF a fost realizată în temeiul OUG nr.74/2013 și ale HG nr.520/2013, fiind materializată prin metoda fuziunii prin absorbție a unor structuri centrale și teritoriale. Astfel, începând cu data de 01.08.2013, conform dispozițiilor art. 32 din HG nr.520/2013, coroborate cu cele ale art. 10 alin. 1 și art. 13 alin. 1 din OUG nr.74/2013, odată cu . noii forme de organizare a ANAF, Autoritatea Națională a Vămilor, direcțiile regionale și județene pentru accize și operațiuni vamale, direcțiile generale ale finanțelor publice județene și a municipiului București, administrațiile finanțelor publice municipale și cele de sectoare și-au încetat existența sub aceste forme de organizare și au fost absorbite de către noua structură a ANAF, după cum aceasta a fost înființată prin HG nr. 520/2013. Dispozițiile art. 13 din acest act normativ relevă structura teritorială a ANAF după reorganizare.
Modificarea structurii generale a ANAF si a structurilor subordonate este evidentă. Acest proces de preluare prin absorbție a vechii structuri este reglementată de art. 10 alin. 2, alin. 4, alin.5 și alin.8 din OUG nr. 74/2013, unde se prevede în mod expres că noua formă de organizare a ANAF (prin structura centrală și structurile teritoriale) va dobândi drepturi exclusive asupra activității și competențelor tuturor structurilor absorbite. Conform prevederilor art. 20 alin.3 și alin. 4 din OUG nr. 74/2013, ANAF și direcțiile generale regionale ale finanțelor publice (nou înființate ca structuri teritoriale cu personalitate juridică) se subrogă în toate drepturile și obligațiile instituțiilor absorbite, revenindu-le prin lege exercițiul drepturilor ce au aparținut anterior structurilor preluate.
În acest sens, pentru a delimita în concret acest proces de absorbție, pârâta să învederat instanței că prin lege s-a stabilit faptul că drepturile și obligațiile fostelor direcții generale ale finanțelor publice județene, direcții regionale și județene pentru accize și operațiuni vamale au fost transferate în sarcina și exercițiul noilor înființate direcții generale regionale ale finanțelor publice (având arii de competență aferente regiunilor fiscale stabilite prin anexa nr. 2 la HG nr. 520/2013), acestea subrogându-se, sub toate aspectele, structurilor absorbite. În considerarea acestui proces de reorganizare, a acestei modalități prin care noua structură a devenit competentă material și teritorial în locul vechilor structuri, este important a sublinia că și dreptul de a exercita managementul personalului preluat a fost dobândit de către noua structură, art. 10 alin. 8, art. 20 alin. 3 și alin. 4 din OUG nr. 74/2013 fiind foarte explicite din acest punct de vedere. Acesta este și temeiul ce a stat la baza încadrării personalului (preluat de la vechile structuri) pe noile funcții, în limita numărului de posturi aprobat.
Pârâta a conturat faptul că deciziile de eliberare din funcție a persoanelor ale căror posturi au fost supuse reducerii ca urmare a reorganizării au fost emise de către direcțiile generale regionale ale finanțelor publice în exercitarea drepturilor dobândite „ope legis" de la unitățile absorbite, sub acest aspect OUG nr.b74/2013 și HG nr. 520/2013 fiind fără echivoc.
Procesul de reorganizare al ANAF a avut loc pe mai multe planuri, scopul declarat al acestei operațiuni fiind îndeplinit atât prin modificarea structurii interne (atât la nivel central cât și la nivel teritorial), sub aspectul atribuțiilor și competentelor cât și prin desființarea sau redenumirea unor unități. Astfel, reorganizarea a fost realizată printr-o reducere a numărului de posturi la nivelul ANAF și structurilor subordonate de la 28.904 înainte de reorganizare la 27.100 în prezent (art. 9 alin. 6 din HG nr. 520/2013).
Trebuie reținut faptul că din numărul de posturi rămas după reorganizare (27.100), 2.400 posturi sunt aferente Direcției Generale Antifraudă Fiscală, ce a fost înființată conform prevederilor OUG nr. 74/2013 și HG nr. 520/2013. Având în vedere faptul că reorganizarea ANAF a avut loc printr-o modalitate complexă, implicând și reduceri de personal, pârâta a considerat pertinent a sublinia că încadrarea personalului în noile funcții a avut loc prin numire directă (în cazurile în care numărul de posturi a fost egal sau mai mare decât numărul persoanelor ce urmau a fi reîncadrate în noile funcții) sau prin concurs (în cazurile în care numărul posturilor a fost mai mic decât personalul ce urma a fi numit în noile funcții).
Atât în situația funcționarilor publici cât și în cazurile personalului contractual a fost respectat principiul egalității de șanse, fiecare persoană dintre cele ce au urmat a fi reîncadrate având posibilitatea de a opta pentru posturile declarate vacante în noua structură, concursurile fiind destinate și susținute în vederea departajării persoanelor ce au optat pentru același post.
În acest sens, pe site-ul ANAF au fost publicate (asigurându-se astfel și obligația de transparență) posturile declarate vacante, fiecare persoană pentru care s-a dispus eliberarea din funcție cu preaviz având libertatea de a opta conform dorinței, pregătirii profesionale și exigențelor funcției. Concursurile pentru departajare au fost organizate și susținute în temeiul Ordinului nr. 2133/2013 al Președintelui ANAF, ordin pentru care, de asemenea a fost îndeplinită obligația de publicitate prin publicarea pe site.
Din conținutul notei de fundamentare la OUG nr. 74/2013 si la HG nr.520/2013, postate pe site-ul ANAF, rezulta faptul ca promovarea acestor acte normative a fost determinata de contextul socio-economic actual, opiniile si recomandările FMI referitoare la scăderea cheltuielilor bugetare, precum si necesitatea eliminării disfuncționalităților, întăririi aparatului fiscal si utilizării resurselor de care dispune la capacitate maxima si in condiții de eficienta.
Din conținutul aceleiași note de fundamentare rezulta faptul ca, prin aceasta reorganizare, s-au avut in vedere următoarele:
- crearea nivelului regional in scopul reducerii numărului de raportări către centrala ANAF, îmbunătățirii planificării si controlului, reducerii costului colectării si creării de unități mai echilibrate din perspectiva ponderii economice si a ponderii in colectarea veniturilor; abordarea structurii regionale are ca principal obiectiv îmbunătățirea performantei operaționale a ANAF si diminuarea costului colectării, in condițiile in care de la nivel central la nivel teritorial se va opera cu un număr de 8 structuri in locul celor 42, nivelul regional având inclusiv un rol de planificare, coordonare si control in raport cu unitățile subordonate din raza sa teritoriala, numărul funcțiilor de conducere reducându-se considerabil; regionalizarea păstrează structura de organizare pe 3 paliere (sediul central/nivel regional/nivel local in loc de sediul central/nivel județean/nivel local ), permițând insa un management mai bun, dar si economii importante in procesul de administrare fiscal.
- crearea structurii antifraudă prin reorganizarea controlului operativ in cadrul aparatului propriu al ANAF, aceasta direcție antifrauda va fi o structura puternica având 8 servicii regionale aflate in directa subordonare a aparatului central, in scopul consolidării cadrului legal privind lupta împotriva evaziunii fiscale, prin crearea unui mecanism unic de control care sa înlăture paralelismele si sa elimine astfel evaluarea fiscala diferita sau chiar contrara a aceleiași operațiuni economice;
- asigurarea autonomiei Direcției generale a vămilor in exercitarea funcțiilor specifice vămii: securizarea frontierei externe a UE, efectuarea operațiunilor de vămuire, combaterea traficului de droguri si a traficului de mărfuri contrafăcute;
- implementarea unei noi strategii de resurse umane si simplificarea procesului decizional care se va realiza pe de o parte prin realocarea personalului spre domeniile deficitare (antifraudă, inspecție fiscala, IT, juridic) sau spre organele fiscale cu cel mai mare grad de încărcare si pe de alta parte prin eliberarea din funcție a celor care nu mai corespund din punct de vedere profesional si al integrității; prin reducerea cu pana la 30% a funcțiilor de conducere se va accelera procesul decizional si se vor realiza economii in vederea încadrării in fondurile bugetare alocate pentru cheltuielile de personal; a apărut necesitatea redistribuirii personalului atât intre structurile județene (care au un număr prea mare sau prea mic de personal in funcție de numărul de contribuabili administrați) cat si intre funcțiile administrației (migrarea personalului dinspre procesele masive cu valoare adăugata redusa către funcțiile mai complexe precum inspecția fiscala, asistenta contribuabililor si IT.
În actul normativ s-a ținut cont si de prevederile OUG nr. 77/2013 pentru stabilirea unor masuri privind asigurarea funcționarii administrației publice locale, a numărului de posturi și reducerea cheltuielilor la instituții și autorități publice din subordinea, sub autoritatea sau în coordonarea guvernului ori a ministerelor, respectiv:
- reducerea posturilor de la nivelul ANAF (aparat propriu și unități subordonate), conform prevederilor din ordonanță;
- încadrarea în prevederile art. 3 din ordonanță cu privire la stabilirea numărului funcții de conducere, precum și la cerințele care trebuie îndeplinite în stabilirea structurii funcțiilor instituțiilor.
În vederea punerii in aplicare a dispozițiilor OUG nr. 74/2013 si a HG nr. 520/2013, masuri de implementare mai sus amintite, Președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscala a emis ordinele nr. 1104/2013, nr. 1106/2013, nr. 1113/2013 prin care
- s-a aprobat si repartizat numărul maxim de posturi pentru ANAF si direcții generale regionale ale finanțelor publice ;
- s-a aprobat numărul total de posturi pe fiecare direcție generala regionala a finanțelor publice ;
- s-a aprobat structura organizatorica a direcțiilor generale regionale ale finanțelor publice si a structurilor din cadrul acestora ;
- s-a aprobat structura organizatorica a paratului propriu al ANAF ;
- s-au aprobat statele de funcții ale DGRFP C., DGRFP Timișoara, DGRFP Iași, DGRFP Cluj N., DGRFP G., DGRFP B., DGRFP Ploiești si DGRFP București.
Aceste ordine au fost emise in baza prerogativelor pe care le are Președintele ANAF, conform HG nr. privind organizarea si funcționarea Agenției Naționale de Administrare Fiscala (art. 9, art. 10 alin 1, art. 11 alin. 3).
In ceea ce privește reducerea numărului de posturi de la nivelul fostei DGFP A. (actuala Administrația Județeană a Finanțelor Publice A.) pârâta a făcut următoarele precizări:
Reorganizarea DGRFP B. a implicat reducerea numărului de posturi la nivelul tuturor structurilor subordonate acesteia. Astfel, înainte de reorganizare DGFP A. avea aprobate un număr de 498 posturi iar după reorganizarea noii structuri AJFP A. i-au fost aprobate un număr de 410 posturi, ceea ce înseamnă ca la nivelul acestei unități fiscale a operat o reducere de 88 posturi.
În acest sens pârâta a anexat adresa nr. 6690/31.10.2013 emisa de DGRFP B., in care este prezentat tabelul comparativ cu situația numărului de posturi anterior reorganizării si după aceasta. De asemenea, pârâta a depus statele de funcții aprobate atât ale fostei DGFP A. cat si ale noii structuri AJFP A., care fac dovada reducerii numărului de posturi de la 498 la 410 posturi, precum si reducere numărului de posturi din cadrul structurii in care reclamanta si-a desfășurat activitatea de la 103 posturi la 90 posturi.
In ceea ce privește structura in care reclamanta si-a desfășurat activitatea - Activitatea de Inspecție Fiscala de la nivelul fostei DGFP A. pârâta a învederat faptul ca aceasta structura a fost reorganizata in întregime, respectiv prin reducerea numărului de posturi alocat acestei structuri, prin eliberarea din funcție a tuturor funcționarilor publici încadrați in aceasta structura si prin asigurarea drepturilor funcționarilor publici eliberați din funcție de a opta pe posturile aprobate pentru noua structura de inspecție fiscala. In noua structura a AJFP A. - Activitatea de Inspecție Fiscala are aprobate un număr de 90 posturi (fata de 103 posturi care existau înainte de reorganizare la DGFP A. - Activitatea de Inspecție Fiscala ).
In acest context funcționarii publici încadrați in aceasta structura au fost eliberați din funcții potrivit art. 99 alin. 1 lit. b din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicata, cu modificările si completările ulterioare.
Referitor la motivele invocate de reclamanta în susținerea acțiunii, reținând aspectele cu caracter general mai sus prezentate, pârâta a solicitat respingerea acțiunii reclamantei având în vedere următoarele aspecte:
Reclamanta susține ca reorganizarea instituției s-a realizat prin fuziune prin absorție, situație in care ar fi avut ca aceștia sa fie preluați in activitatea de inspecție fiscala din cadrul AJFP A.. In acest sens se susține ca in statul de funcții al DGRFP B. se încadrează si funcția deținuta de reclamanta anterior reorganizării.
Pârâta a arătat faptul ca aceste susțineri nu sunt reale. Așa cum s-a arătat anterior, prin reorganizarea ANAF (prin structura centrală și structurile teritoriale) DGRFP B. a dobândit drepturi exclusive asupra activității și competențelor tuturor structurilor absorbite. Dreptul de a exercita managementul personalului preluat a fost dobândit de către DGRFP B., art. 10 alin. 8, art. 20 alin. 3 și alin. 4 din OUG nr. 74/2013 fiind foarte explicite din acest punct de vedere. Acesta este și temeiul ce a stat la baza încadrării personalului (preluat de la vechile structuri) pe noile funcții, în limita numărului de posturi aprobat.
Postul ocupat de reclamanta anterior reorganizării nu se mai regăsește in statul de funcții al DGRFP B. aplicabil de la data de 01.08.2013. Astfel, funcția publica de pe care reclamanta a fost eliberata din funcție nu se mai regăsește in actualul stat de funcții.
Reducerea postului ocupat de reclamanta a fost reală și efectivă si este dovedita de Ordinul emis de Președintele ANAF prin care s-a aprobat structura organizatorica a DGRFP B.. Din statul de funcții rezulta ca, urmare a reorganizării, numărul de posturi aprobat este mult inferior vechii structuri, aspect care a determinat eliberarea din funcție ale funcționarilor publici ale căror posturi au fost supuse reorganizării.
In ceea ce privește susținerea reclamantei potrivit căreia, urmare a reorganizării, se impunea preluarea personalului in structura unității absorbite pârâta a învederat faptul ca DGFP B. s-a reorganizat prin transformarea acestei instituții in Direcția Generala Regionala a Finanțelor Publice B.. In ceea ce privește celelalte DGFP-uri care fac parte din raza de activitate a DGRFP B., au fost preluate prin fuziune in limita posturilor aprobate menționate mai sus.
Astfel ca, potrivit art. 99 alin. 1 lit. b din Legea nr. 188/1999, (r2), cu modificările si completările ulterioare, eliberarea din funcție se comunica funcționarului in cazul in care instituția publică își reduce personalul ca urmare a reorganizării activității, prin reducerea postului ocupat de funcționarul public.
Prin urmare, având in vedere ca numărul de posturi aprobate in cadrul DGRFP B. a fost inferior numărului de funcționari publici încadrați in cele 6 foste DGFP-uri, s-au acordat preavize, si astfel, in funcție de opțiunea fiecărui funcționar, s-a stabilit daca este necesar organizarea unui examen de testare profesionala in conformitate cu prevederile art. 100 alin. 3 din Legea nr. 188/1999, r2, cu modificările si completările ulterioare.
Prin lege s-a stabilit faptul că drepturile și obligațiile fostelor direcții generale ale finanțelor publice județene, direcții regionale și județene pentru accize și operațiuni vamale au fost transferate în sarcina și exercițiul noilor înființate direcții generale regionale ale finanțelor publice (având arii de competență aferente regiunilor fiscale stabilite prin anexa nr. 2 la HG nr. 520/2013), acestea subrogându-se, sub toate aspectele, structurilor absorbite, în considerarea acestui proces de reorganizare, a acestei modalități prin care noua structură a devenit competentă material și teritorial în locul vechilor structuri, este important a sublinia că și dreptul de a exercita managementul personalului preluat a fost dobândit de către noua structură, art. 10 alin. 8, art. 20 alin. 3 și alin. 4 din OUG nr. 74/2013 fiind foarte explicite din acest punct de vedere. Acesta este și temeiul ce a stat la baza încadrării personalului (preluat de la vechile structuri) pe noile funcții, în limita numărului de posturi aprobat.
Deciziile de eliberare din funcție a persoanelor ale căror posturi au fost supuse reducerii ca urmare a reorganizării au fost emise de către direcțiile generale regionale ale finanțelor publice în exercitarea drepturilor dobândite „ope legis” de la unitățile absorbite, sub acest aspect OUG nr. 74/2013 și HG nr. 520/2013 fiind fără echivoc.
Tot in acest sens pârâta a arătat faptul ca fuziunea prin absorție produce următoarele efecte juridice:
-dispariția unui subiect de drept existent (care este persoana juridica absorbita);
-transmiterea universala de la persoana juridica absorbita către persoana juridica absorbanta, care devine succesoarea in drepturi, dar si in obligații celei dintâi.
Art. 14 din HG nr. 520/2013 la alin. 1 dispune: „Statele de funcții pentru direcțiile generale regionale ale finanțelor publice se aproba de către președintele Agenției, cu avizul Ministerului Finanțelor Publice pentru structurile coordonate metodologic de aparatul propriu al ministerului". Potrivit art. 24 alin. 2 din HG nr. 520/ 2013 „Personalul Direcțiilor generale ale finanțelor publice care se reorganizează prin fuziune prin absorție, se preia in cadrul direcțiilor generale regionale ale finanțelor publice in limita numărului de posturi aprobat, in condițiile legii".
Prin OPANAF nr. 1106/ 2013, act normativ care a stat la baza emiterii deciziei atacate in cauza, s-a aprobat numărul de posturi pentru fiecare direcție generala regionala a finanțelor publice.
Totodată, prin OPANAF nr. 1113/2013 a fost aprobat statul de funcții al direcției generale regionala a finanțelor publice B., act normativ care de asemenea a stat la baza emiterii deciziei atacate in cauza.
F. de reducerea numărului de posturi al AJFP A., dovedita de pârâtă prin înscrisuri, inclusiv reducerea efectiva a numărului de posturi al structurii de inspecție fiscal, este evident ca nu pot fi reținute susținerile reclamantei privitoare la faptul ca aceștia trebuia sa fie absorbiți in noua structura.
Reducerea numărului de posturi a operat la nivelul întregii structuri de inspecție fiscala, in vechea structura fiind aprobate un număr de 103 posturi acestei structuri, iar in noua structura fiind aprobate 90 de posturi.
Lipsa posturilor vacante suficiente pentru întreg personalul nu este imputabilă instituției pârâte, care a suferit o ireversibilă reorganizare. Intenția legiuitorului de a oferi garanția unui post funcționarului public nu poate paraliza activitatea unei instituții, supusă, în mod obligatoriu, reducerii de personal și care din motive obiective (lipsa posturilor vacante) nu poate oferi celui eliberat din funcție un post corespunzător pregătirii sale.
2. Susținerile reclamantei privitoare la încălcarea de către DGRFP B. a dispozițiilor art. 99 alin. 1 lit b din Legea nr. 188/ 1999 privind statutul funcționarilor publici sunt eronate.
Instituția publica si-a redus efectiv posturile cu respectarea OUG nr. 74/2013 si a HG nr. 520/2013 si a Ordinelor Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscala date in aplicarea actelor normative menționate. De asemenea, reducerea numărului de posturi a operat si la nivelul Activității de Inspecție Fiscala din cadrul AJFP A. in care reclamanta si-a desfășurat anterior activitatea.
Tot astfel, din adresa nr. 6788/08._ a DGRFP B. - Serviciul de Resurse Umane, din copia statelor de funcții anexata prezentei rezulta faptul ca funcțiile de pe care reclamanta din prezenta cauza a fost eliberată nu se mai regăsește in actualul stat de funcții al AJFP A.. Astfel, este dovedita îndeplinirea condiției prevăzuta de dispozițiile art. 99 din Legea nr. 188/1999 privind reducerea postului ocupat de funcționarul public.
3. Reclamanta, in procesul de reorganizare al instituției, a înțeles sa parcurgă toate etapele puse la dispoziția funcționarilor publici eliberați din funcție. Astfel, reclamanta si-a exprimat in termenele stabilite prin preaviz dreptul de opțiune pentru unul dintre posturile vacante puse la dispoziție de ANAF.
În cadrul perioadei de preaviz reclamanta s-a conformat prevederilor art.3 din decizie și si-a manifestat intenția de a ocupa unul dintre posturile vacante oferite de ANAF conform anunțului postat pe site-ul acestei instituții.
Opțiunea reclamantei înregistrata la sediul DGRFP B. a fost pentru funcția de inspector principal la Serviciul Inspecție Fiscala Persoane Fizice din cadrul AJFP A..
Reclamanta avea posibilitatea formulării opțiunii pe orice post vacant din cadrul DGRFP B., adică nu doar pe un post vacant din cadrul AJFP A., ci si pe un post vacant din celelalte AJFP-uri din cadrul regiunii B., sau chiar pe un post vacant al unei activități aflata la nivelul regiunii (ex.: serviciul contestații, serviciul contabilitate, etc).
Pentru posturile vacante puse la dispoziția funcționarilor publici in termenul prevăzut in deciziile de eliberare din funcție, daca au existat mai multe opțiuni, au fost organizate examene de testare profesionala.
Întrucât cu privire la postul pe care a optat reclamanta din prezenta cauza au fost exprimate si alte opțiuni in conformitate cu dispozițiile OPANAF nr. 2133/ 2013 a fost organizat examen de testare profesionala a cunoștințelor. Reclamanta a susținut atât proba de departajare scrisa cât și la interviu, fiind declarata respinsa în urma calculului punctajului final.
Astfel, reclamanta a obținut la proba scrisa 85 puncte, iar la interviu 40 de puncte, astfel cum reiese din rezultatele consemnate de comisia de examinare pentru aceste probe. Potrivit prevederilor OPANAF nr.2133/2013 reclamanta trebuia sa obțina cel puțin 50 de puncte la fiecare proba, atât cea scrisa cat si la interviu.
Întrucât la interviu reclamanta a obținut 40 de puncte, sub plafonul stabilit de regulamentul de organizare a testării profesionale, a fost declarata respinsa, situație in care Decizia nr. 548/01.08.2013 si-a produs efectele.
Important de reținut este faptul ca reclamanta a epuizat în totalitate efectele deciziei atacate, aceasta exercitându-și dreptul de opțiune pentru posturile vacante făcute publice la nivelul DGRFP B.. Astfel, reclamanta nu numai că s-a conformat dispozițiilor din actele administrative atacate, manifestându-și opțiunea în conformitate cu art. 3 din decizie, dar a susținut și concursul pentru testarea profesionala in vederea departajării persoanelor ce au optat pentru aceleași posturi, confirmând odată în plus deciziile de eliberare din funcțiile publice.
De asemenea, reclamanta nu a contestat rezultatele sau modalitatea de desfășurare a concursului conform art. 32 din OPANAF nr. 2133/2013 al Președintelui ANAF, deși avea aceasta posibilitate.
După cum se poate constata, în cuprinsul cererii de chemare in judecata, reclamanta nu a făcut nicio mențiune despre procedura la care a achiesat după primirea deciziei de eliberare din funcție, aceasta solicitând anularea eliberării din funcție numai după ce a consumat în totalitate efectele juridice și rezultatul nu a fost pozitiv.
Organizarea examenului de testare profesionala s-a făcut cu respectarea intru-totul a Regulamentului de organizare si desfășurare aprobat prin OPANAF nr. 2133/ 2013. In acest sens au fost respectate toate procedurile privitoare la modul de organizare. Examenele de testare profesionala s-au organizat cu înștiințarea prealabila a funcționarilor publici.
Reclamanta, chiar daca a înțeles sa uzeze de dispozițiile legale privitoare la exprimarea opțiunilor de ocupare a unui post vacant, de participare la examenele de departajare prin acțiunea formulata, susține ca in mod nelegal i s-ar fi indicat sa opteze pentru prezentarea la examen in vederea ocupării aceleiași funcții pe care o ocupa.
Aceasta interpretare este eronata si se face confuzie intre statele de funcții aprobate anterior reorganizării si statele de funcții aprobate începând cu data de 01.08.2013 ulterior reorganizării. Faptul ca in noile state de funcții se regăsesc posturi de consilier superior, inspector superior etc. posturi care corespund încadrării anterioare a funcționarilor publici nu înseamnă ca acestea sunt si posturile ocupate anterior de aceștia.
Statele de funcții aprobate începând cu data de 01.08.2013 cuprind posturi de natura celui indicat de reclamanta, respectiv consilier superior, inspector superior, consilier principal, inspector principal etc. insa acestea sunt încadrările aferente posturilor aprobate pe noua structura urmând ca in raport de pregătirea profesionala a fiecărui funcționar public, de condițiile de vechime ale fiecăruia fiecare funcționar public eliberat din funcție sa iși exprime opțiunea de a ocupa unul din posturile vacante aprobate in urma reorganizării.
Structura funcției publice, gradele profesionale ale funcției publice, condițiile de ocupare a unei anumite funcții publice sunt reglementate de legea nr. 188/ 1999 privind statutul funcționarilor publici. Faptul ca reclamanta a ocupat anterior un post de inspector principal nu înseamnă ca daca in noua structura se regăsește un alt post de consilier superior sau inspector superior acesta este aferent postului ocupat de reclamanta.
Nu s-a procedat la reducerea unui post anume ocupat ci a numărului de posturi de funcționari publici, organizându-se concursul pentru toate posturile similare, reclamanta participând chiar la examenele de testare profesionala.
Reducerea posturilor la nivelul AJFP A. in general si la nivelul structurii de inspecție fiscala in special nu s-a întemeiat pe dispozițiile art. 100 alin. (4) din Legea nr. 188/1999, privind modificarea atribuțiilor în proporție de peste 50%, ci a fost urmarea procesului de reorganizare a agenției în temeiul actelor normative susmenționate.
Întrucât numărul de posturi de funcționari publici ai AJFP A. s-a redus la 410 - potrivit OPANAF nr. 2133/ 2013 - s-a dispus organizarea concursului pentru ocuparea posturilor aferente noii structuri, concurs la care reclamanta a si participat.
Eliberarea din funcție dispusă prin deciziile atacate este urmarea reorganizării instituției prin reducerea unor posturi. Reclamanta a epuizat toate etapele procesuale prin participarea la concursul de departajare, în urma desfășurării căruia candidații ce l-au susținut si au acumulat punctajul necesar pentru ocuparea funcțiilor publice, care toate îndeplineau aceleași atribuții.
DGRFP B. nu a încălcat dispozițiile art. 100 alin. 5 din Legea nr. 188/1999, r2, cu modificările si completările ulterioare, neînființând posturi similare celor desființate. Așa cum s-a arătat, postul ocupat de reclamantă anterior reorganizării nu se mai regăsește in noua structura aprobata a AJFP A..
Decizia contestata a fost emisa cu respectarea Legii nr. 188/1999 r2, cu modificările ulterioare. Testarea profesională la care au fost supuși funcționarii din cadrul AJFP A. nu a fost un concurs, în sensul recrutării sau promovării, ci o acțiune de a asigura celor ale căror funcții se reduc posturi de nivelul celei deținute sau inferioare.
Reclamanta încearcă să inducă în eroare instanța atâta timp cât nu s-a procedat la reducerea unui post ca urmare a modificărilor aduse atribuțiilor de serviciu, ci a avut loc o reorganizare a instituției, prin reducerea numărului de posturi, cu obligația de încadrare la cheltuielile bugetare alocate.
Reorganizarea, ca și modalitate efectivă de punere în practică, nu a prevăzut o modificare a atribuțiilor de serviciu, ci a constat într-o reducere a numărului de posturi, sens în care s-a pronunțat Curtea de Apel București, în dosar nr._/2/2009, soluționată irevocabil.
Prin aprobarea noii structuri organizatorice a instituției, cu un număr de posturi redus față de structura organizatorică anterioară, nu sunt încălcate prevederile art. 100 al. 5 din Legea nr. 188/1999, r2, cu modificările si completările ulterioare, deoarece nu ne aflăm în ipoteza reglementată de acest text de lege, respectiv de înființare a unor posturi similare celor desființate ulterior procesului de reorganizare a instituției, ci de stabilire a numărului de posturi corespunzător noii structuri organizatorice, operațiune care constituie însăși esența procesului de reorganizare.
Susținerile referitoare la faptul că motivele eliberării din funcție nu au avut o bază și o cauză reală și serioasă, vizează, de fapt, oportunitatea măsurii reorganizării activității ANAF si a structurilor subordonate, chestiune care nu poate face obiectul prezentei analize, instanța de judecată fiind chemată să examineze actul administrativ sub aspectul legalității, nu și al oportunității.
Reclamanta nu putea fi numita . funcții, conform art. 99 din Legea nr. 188/1999, r2, cu modificările si completările ulterioare, invocat ca temei de drepți, întrucât structura de inspecție fiscala din cadrul fostei DGFP A. a fost supusa reorganizării. Tocmai, urmare a reducerii numărului de posturi si pentru a preîntâmpina apariția oricărei forme de discriminare, toți funcționarii publici din respectiva structura au fost eliberați din funcție.
Afirmațiile subiective ale reclamantei si acuzele aduse procesului de reorganizare si intereselor urmărite exced cadrului procesual si sunt contrazise de cadrul legal in care s-a desfășurat întreg proces al reorganizării, respectiv: reorganizarea instituției s-a făcut cu respectarea ordinii stabilita de Legea nr. 188/1999, r2, cu modificările si completările ulterioare, si anume: acordarea preavizelor, exprimarea opțiunilor pentru posturile vacante din cadrul DGRFP B. care trebuia efectuata in perioada de preaviz, reîncadrarea persoanelor care au optat pentru posturile vacante din cadrul DGRFP in condițiile in care nu au existat mai multe opțiuni decât posturi disponibile, in condițiile in care au existat mai multe opțiuni (cum este cazul reclamanților) s-a organizat examen de testare profesionala.
4. In ceea ce privește solicitarea reclamantei ca in urma admiterii acțiunii sa se dispună numirea acesteia in cadrul aceleiași funcții ce se regăsește in cadrul activității de inspecție fiscala a AJFP A., urmează ca instanța sa retina ca pentru toate considerentele dezvoltate mai sus aceasta cerere este inadmisibila. Aceasta întrucât postul ocupat anterior de reclamanta nu se mai regăsește in noua structura aprobata a AJFP A., astfel încât, in mod evident, si in situația admiterii acțiunii reclamanta nu ar mai putea fi numita ..
5. In ceea ce privește cererea de obligare a paratei la plata drepturilor salariale ce i s-ar fi cuvenit, pârâta a solicitat respingerea si a acestei cereri, raportat in primul rând la faptul ca acțiunea in întregul sau este neîntemeiata. In cauza eliberarea a fost efectuată în mod temeinic și legal astfel încât instanța nu poate dispune anularea deciziei de eliberare din funcție și obligarea angajatorului la plata drepturilor salariale.
6. In ce privește cheltuielile de judecata, pârâta a solicitat respingerea acestora motivat pe considerentul ca nu se afla in culpa procesuala fata de reclamanta, întrucât emiterea deciziei nr. 548/01.08.2013 s-a realizat prin punerea in aplicare a prevederilor HG nr.520/2013 si OUG nr.74/2013 si a ordinelor eferente.
În cadrul procedurii de reorganizare a instituției pârâte au fost respectate toate prevederile legale privitoare la garantarea drepturilor reclamantei, atât cele prevăzute de actele normative enunțate mai sus cat si de Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarului public, rep., situație fata de care nu se va putea retine culpa procesuala a paratei.
Concluzionând, pârâta a arătat că in speța suntem in prezenta unui act administrativ ce se bucura de prezumția de legalitate, in conținutul acestuia regăsindu-se toate motivele de fapt si de drept care au stat la baza emiterii lui, fiind aparat de orice critica in cauza de fata. Tot astfel, in ceea ce privește procesul reorganizării ANAF, procedura de lucru, modul in care au fost organizate examenele de testare a cunoștințelor profesionale, instanța de judecata va retine legalitatea si temeinicia acestora.
Reducerea de posturi, efectuata in cadrul AJFP A., a fost efectiva, reala si serioasa, realizându-se cu respectarea dispozițiilor legale in vigoare. În consecință pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiata si pe cale de consecința menținerea deciziei nr.548/01.08.2013 emisa de DGRFP B. ca fiind legala si temeinica.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Reclamanta H. S. a avut calitatea de funcționar public, ocupând funcția publica de execuție de inspector principal cl. 1, gr. 5, clasa de salarizare 48, in cadrul Serviciului Inspecție Fiscala Persoane Fizice 2 al fostei Direcții Generale a Finanțelor Publice A..
Prin decizia nr.548/01.08.2013 emisă de pârâtă (f.13), s-a dispus eliberarea reclamantei din funcția publica de execuție, acordându-i-se un preaviz de 30 de zile calendaristice, stabilindu-se totodată că aceasta poate opta în condițiile legii pentru numirea în una din funcțiile publice vacante corespunzătoare puse la dispoziție potrivit art.3 alin.1 din decizie.
Reclamanta a și optat pentru ocuparea unei funcții vacante (f.30), participând la examenul organizat pentru testarea profesională, însă la proba interviului a fost declarată respinsă (f.52-54).
Împotriva deciziei contestate, reclamanta a formulat plângere prealabilă care a fost respinsă, conform înscrisului aflat la filele 5-12.
Apărările formulate de reclamantă împotriva deciziei nr.548/01.08.2013 pornesc de la o premisă eronată și anume, faptul că reorganizarea direcțiilor generale de finanțe nu s-a făcut prin desființarea vechilor funcții de execuție si înființarea unora noi, ci vechile funcții de execuție au rămas aceleași, atât ca si atribuții cat si ca si număr, in unele servicii fiind chiar mărit numărul lor. Astfel, se susține că funcția ocupata de reclamantă anterior eliberării sale din funcție exista in continuare, cu aceleași atribuții, in cadrul aceluiași serviciu, in cadrul aceleiași organigrame.
Însă, reclamanta face abstracție de faptul că reorganizarea a vizat întreaga structură din cadrul fostei DGFP A. și nu doar un Serviciul de Inspecție Fiscală Persoane Fizice în cadrul căruia acesta și-a desfășurat activitatea.
Reorganizarea ANAF a fost realizată în baza OUG nr.74/2013 și a HG nr.520/2013, prin metoda fuziunii prin absorbție a unor structuri centrale și teritoriale. Potrivit art. 24 alin. 2 din HG nr. 520/ 2013 „Personalul Direcțiilor generale ale finanțelor publice care se reorganizează prin fuziune prin absorbție, se preia in cadrul direcțiilor generale regionale ale finanțelor publice in limita numărului de posturi aprobat, in condițiile legii".
Prin OPANAF nr. 1106/ 2013, act normativ care a stat la baza emiterii deciziei atacate in cauză, s-au aprobat numărul de posturi pentru fiecare direcție generala regionala a finanțelor publice, iar prin OPANAF nr. 1113/ 2013 a fost aprobat statul de funcții al direcției generale regionala a finanțelor publice B.. Conform acestor acte normative, noii structuri AJFP A. i-au fost aprobate un nr. de 410 posturi, față de 498 posturi, câte avea aprobate fosta DGFP A. anterior reorganizării. În consecință, se observă că la nivelul acestei unități fiscale a rezultat o reducere a 88 de posturi (f.29).
Față de reducerea numărului de posturi al AJFP A., inclusiv reducerea efectivă a numărului de posturi al structurii de inspecție fiscală persoane fizice (de la 22 la 9) este evident că nu poate fi acceptată susținerea reclamantei privind faptul că funcția ocupata de reclamantă anterior eliberării sale din funcție exista in continuare, cu aceleași atribuții. În contextul în care nu s-a procedat la reducerea unui post anume ocupat, ci s-a procedat la reducerea numărului de posturi, reducerea posturilor la nivelul AJFP A. in general, si la nivelul structurii de inspecție fiscala persoane fizice, in special, nu s-a întemeiat pe disp. art. 100 alin. 4 din Legea nr. 188/1999, privind modificarea atribuțiilor în proporție de peste 50%, ci a fost urmarea procesului de reorganizare a ANAF si structurilor subordonate, în temeiul actelor normative menționate mai sus, proces care a implicat si reducerea numărului de posturi.
Ca urmare a acestui fapt, pentru a preîntâmpina apariția oricărei forme de discriminare în cadrul structurii de inspecție fiscală din fosta DGFP A., s-a procedat la eliberarea din funcție a tuturor funcționarilor publici din structura respectivă.
Nu se poate reține existența unei situații discriminatorii invocată de către reclamantă în ceea ce privește numirea pe unele dintre posturi a unor funcționari publici cu funcții de conducere, cărora li s-ar fi desființat cu adevărat postul. Aceasta întrucât, s-a dovedit că toți funcționarii publici din structura în care a activat reclamanta au fost eliberați din funcție, toți funcționarii publici aflați în situații identice beneficiind de același tratament legal prin scoaterea la examen a posturilor pentru care au existat mai multe cereri.
Mai mult, așa cum s-a arătat anterior, în cadrul perioadei de preaviz, reclamanta a urmat procedura prevăzută de art.3 din decizia contestată și a înțeles să opteze pentru unul dintre posturile vacante de inspectori principali din cadrul AJFP A. - Serviciul Inspecție Fiscală Persoane Fizice și întrucât numărul opțiunilor a fost mai mare decât numărul posturilor vacante, a fost organizat un examen de testare profesională în condițiile prevăzute de Ordinul Președintelui ANAF nr.2133/2013. Reclamanta a participat la acest concurs, fiind admisă în urma examenului scris și apoi declarată respinsă la proba de interviu. De asemenea, reclamanta nu a contestat rezultatele sau modalitatea de desfășurare a concursului conform art.32 din OPANAF nr.2133/2013.
În speță, prin reorganizarea ce a avut loc la nivelul ANAF, nu s-a procedat la reducerea unor posturi, ca urmare a modificărilor aduse atribuțiilor de serviciu și nici nu ne aflăm în vreuna din celelalte situații prevăzute de art. 100 alin.1 din Legea nr. 188/1999, ci a avut loc o reorganizare prin reducerea efectivă a numărului de posturi, la nivelul AJFP A., de la 498 de posturi, la 410 posturi. În această situație, au devenit incidente disp. art. 100 alin 3 din Legea nr. 188/1999 în conformitate cu care trebuia organizat examen, dat fiind existența mai multor persoane care au optat pentru ocuparea aceleași funcții publice.
În fine, nu poate fi primită susținerea că în cadrul serviciului unde reclamanta a funcționat numărul funcțiilor de execuție a rămas constant (ceea ce ar induce ideea că s-au înființat posturi similare celor desființate, cu încălcarea dispozițiilor art. 100 alin. 5 din Legea nr. 188/1999), întrucât, în situația de față, nu ne aflăm în ipoteza reglementată de acest text de lege, respectiv de înființare a unor posturi similare celor desființate ulterior procesului de reorganizare a instituției, ci de stabilire a numărului de posturi corespunzător noii structuri organizatorice, operațiune care constituie însăși esența procesului de reorganizare.
Față de considerentele expuse mai sus, instanța reține că este neîntemeiată solicitarea reclamantei H. S. privind anularea deciziei nr.548/01.08.2013, sens în care va dispune respingerea acesteia.
Raportat la modul de soluționare a petitului principal, soluția este aceeași și în privința cererilor accesorii privind reintegrarea reclamantei in funcția publica de execuție de inspector principal Cl.I, gr. 5, in cadrul AJFP A. și de obligare a pârâtei la plata in favoarea reclamantei a drepturilor salariale cuvenite.
Față de soluția pronunțată, văzând dispozițiile art.453 Cod pr.civilă, nu se vor acorda reclamantei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta H. S., CNP_, domiciliată în Oarda de Jos, ., jud. A., în contradictoriu cu pârâta DGRFP B., cu sediul în B., ..7, jud. B..
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Recursul si motivele de recurs se depun prin avocat sau consilier juridic la Tribunalul A., sub sancțiunea nulității.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15.04.2014.
Președinte, M. P. | ||
Grefier, I. C. |
Red./Tehnored. M.P.
4 ex./17.04.2014
| ← Pretentii. Sentința nr. 1053/2014. Tribunalul ALBA | Anulare proces verbal de contravenţie. Hotărâre din... → |
|---|
