Pretentii. Sentința nr. 106/2014. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 106/2014 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 20-01-2014 în dosarul nr. 5047/107/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV, FISCAL ȘI DE INSOLVENȚĂ
Dosar nr._
SENTINȚA ADMINISTRATIVĂ Nr. 106/C./2014
Ședința publică de la 20 Ianuarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C. M. C.
Grefier: B. A.
Pe rol se află judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamantul C. I. și pe pârâtul M.A.I. - I.P.J. A., având ca obiect pretentii.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă dna consilier juridic M. I. pentru pârât, lipsind reclamantul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Reprezentantul pârâtului depune la dosar delegație de reprezentare.
Instanța în baza art. 131 Noul Cod procedură civilă, raportat la art. 95 din NCPC și art. 8 din Legea nr. 554/2004, constată că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta pricină.
Instanța pune în vedere pârâtului prin reprezentant să estimeze durata necesară cercetării procesului.
Reprezentantul pârâtului estimează durata ca fiind astăzi.
Instanța, în baza disp. art. 238 NCPC, estimează durata necesară pentru cercetarea procesului ca fiind astăzi.
Reprezentantul pârâtului solicită proba cu înscrisurile aflate la dosar. Declară că nu mai are alte cereri de formulat.
Instanța, în baza art. 237 pct. 7 raportat la art. 258, 265 din NCPC, încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar.
În baza disp. art. 244 din NCPC civilă declară încheiată cercetarea judecătorească.
Instanța, în baza disp. art. 392 NCPC, declară deschise dezbaterile și acordă cuvântul asupra fondului cauzei.
Reprezentantul pârâtului solicită respingerea ca nefondată a acțiunii. Arată că reclamantul s-a rănit în timpul liber, acesta fiind și motivul pensionării sale. Fără cheltuieli de judecată.
Instanța, în baza disp. art. 394 NCPC, declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului A., sub nr._, reclamantul C. loan în contradictoriu cu pârâtul I. A., a solicit instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța sa fie obligat paratul I. A. sa plătească suma de 6000 euro echivalent in lei la data plații, conform art.3 lit.d si art.4 alin.2 lit.c din HG 1083/2008.
În fapt, a arătat că a funcționat ca polițist in cadrul I. A., iar in baza Deciziei Medicale nr. 38/17.03.2010 a Comisiei Centrale de Expertiza Medicala si Evaluarea Capacității de munca s-a constatat ca sunt invalid de gradul III si implicit clasat inapt pentru serviciul de Politie, fiind pensionat.
Prin art.28 alin 1 lit.m din Legea nr.360/2002 privind Statutul Polițistului ,polițiștii au intre altele dreptul la asigurare de sănătate in condițiile stabilite prin Hotărâre a Guvernului.
HG nr. 1083/2008 data in aplicarea prevederii menționate din Statutul Polițistului stabilește prin art.3 ca Ministerul Administrației si Internelor acorda despăgubiri polițiștilor intre altele pentru următoarele categorii de riscuri..."invaliditate de gradul III", iar art.4 alin 2 lit. c se stabilește cuantumul despăgubirilor pentru acest risc la 6000 euro, echivalent in lei la data plații.
Pentru punerea in executare a prevederilor menționate, M. a elaborate norme metodologice aprobate prin Ordinal nr. 24/24.03.2009.
Conform prevederilor art. 8 din acest Ordin a formulat cererea pentru acordarea despăgubirilor depusa la sediul paratului aceasta fiind ultima unitate unde a funcționat depunand toate actele prevăzute in ordin.
Paratul prin adresa nr. 45.067/28.08.2013 a refuzat acordarea despăgubirilor pe motivul ca HG 1083/2008 nu este aplicabila decât polițiștilor raniti, raniti si ramași invalizi sau decedați, neincadrandu-se in niciuna din aceste categorii.
In conformitae cu prevederile art. 4 alin 2 din ordinal M. 24/2009 si art. 7 din Legea nr. 554/2004 a solicitat paratului in termen reanalizarea modului de soluționare a cererii sale.
Prin adresa nr. 410.392/27.09.2013 paratul i-a comunicat ca isi menține punctul de vedere in sensul ca refuza sa-i acorde despăgubirile.
Susținerile paratului referitoare la neincadrarea sa in categoria polițiștilor invalizi sunt lipsite de logica juridica.
In HG 1083/2008 in art. 2 sunt definite clar semnificațiile termenilor si expresiilor folosite astfel:
a) Polițist- funcționar public civil, cu statut special căruia I se aplica prevederile legii 360/2002. Aceasta calitate o aveam la data ivirii invalidității, iar paratul nu o neaga.
b) Politst rănit- politist supus in timpul sau in legătura cu exercitarea atribuțiilor de serviciu, independent de voința lui, unor cauze vătămătoare, in urma cărora ii este afectata integritatea anatomica sau funcțional a organismului. îndeplinirea acestor condiții rezulta din cuprinsul Deciziei Medicale.
c) Polițist invalid- polițist rănit clasat inapt pentru serviciul polițienesc de către comisiile de expertiza medicala si evaluarea capacității de munca. Si acest lucru rezulta din Decizia Medicala.
Atat timp cat actul normativ definește acești termini nicio alta autoritate nu poate da o alta interpretare acestora.
In acest sens s-a pronunțat si Curtea de Apel Alba Iulia prin Decizia nr.2349 din 20.09.2011, in dosar nr.5032/97/201, si prin decizia din 06.11.2012 in dosar nr._ in cauze similare.
Pârâtul a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii.
În fapt, a arătat că prin acțiunea depusă reclamantul C. I. solicită obligarea Inspectoratului de Poliție al Județului A. la acordarea sumei sumei de 6000 de euro echivalent în lei la data plății reprezentând despăgubiri de sănătate conform art. 3 lit.d și art. 4 alin. 2 lit. c din HG nr. 1083/2008, motivat de faptul ca a avut calitatea de polițit în cadrul I.P.J. A. și în baza Deciziei Medicale A nr-38 din 17.03.2010 emisă de Comisia Centrală de Expertiză Medicală și Evaluare a Capacității de Muncă, s-a constatat că este invalid gradul III, fiind clasat inapt pentru serviciul în poliție prin pensionare.
Motivul pensionării reclamantului îl reprezintă faptul că la data de 29.07.2009, fiind în timpul liber în pădure pentru a tăia lemne de foc, a suferit un accident și anume s-a tăiat cu fierăstrăul mecanic proprietate personală la mâna dreaptă, conform propriei declarații.
Anterior emiterii Deciziei medicale menționate, potrivit proceselor-verbale de expertiză medicală privind pe agent șef principal de poliție C. I. întocmite de medicul de unitate și înregistrate cu nr._/ 16.02.2010 și_/ 10.03.2010, ca urmare a accidentului suferit în timpul liber, reclamantul a fost internat de mai multe ori cu diagnosticul Plagă tăiată regiunea carpiană dreaptă cu secțiunea totală a nervului ulnar la nivelul pumnului drept și a tendonului flexor al carpului operată cu tulburări funcționale.
Diagnosticul final a fost de Neuropatie distală senzitivă motorie de nerv ulnar drept posttraumatică cu tulburări funcționale accentuate, fiind clasat inapt pentru serviciul în poliție.
Concluzia finală a fost de boală apărută în timpul, dar nu din cauza serviciului, deci in niciun caz rănire, astfel cum prevede norma specială din legislația incidență.
La ieșirea la pensie, reclamantul a încasat ajutorul financiar prevăzut de lege pentru polițiștii care din cauza sănătății nu pot fi menținuți în activitate.
Mențiunea de boală contractată în timpul și din cauza îndeplinirii serviciului în poliție a fost făcută pentru ca reclamantul să se încadreze în condițiile legale prevăzute pentru realizarea stagiului de cotizare în vederea acordării pensiei.
În conformitate cu pct. 2 al articolului unic din OUG nr. 153/2008 pentru modificarea și completarea Legii nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, lit. m a alin 1 din art. 28 din Legea 360/2002, a fost modificată în sensul că „polițistul are dreptul la asigurarea despăgubirilor de viață, sănătate și bunuri, în condițiile stabilite prin hotărâre a Guvernului".
HG nr. 1083/2008 privind asigurarea despăgubirilor de viata, sănătate si bunuri ale polițiștilor, în vigoare de la data de 01.01.2009 instituie cadrul legal cu privire la modalitatea de despăgubire a polițiștilor în situația producerii riscurilor specifice activității de poliție.
Art. 2 lit b din HG nr. 1083/2008 definește expres termenul de polițist rănit - polițistul supus în timpul sau în legătură cu exercitarea atribuțiilor de serviciu, independent de voința lui, efectelor unor cauze vătămătoare, în urma cărora îi este afectată integritatea anatomică și/sau funcțională a organismului.
In acest fel a fost înlăturat orice dubiu cu privire la regimul juridic al despăgubirilor, în sensul că sumele eventual acordate nu sunt echivalentul sumei asigurate plătită în bază unui contract de asigurare, ci constituie, așa cum a arătat HG 1083/10.09.2008, o formă de sprijin pentru polițistul căruia, în timpul sau în legătură cu exercitarea atribuțiilor de serviciu, îi este afectată sănătatea, își pierde viața sau îi sunt distruse bunurile personale.
„Polițistul rănit" nu este polițistul care „în timpul și din cauza serviciului în poliție", a suferit o rană, ci potrivit HG 1083/10.09.2008, este polițistul supus în timpul sau în legătură cu exercitarea atribuțiilor de serviciu, independent de voința lui, efectelor unor cauze vătămătoare în urmă cărora îi este afectată integritatea anatomica și/sau funcțională a organismului. Dar aceasta „nu poate surveni oricând în timpul și din cauza serviciului în poliție", adică oricând între momentul dobândirii calității de funcționar public cu statut special - polițist - și momentul pierderii acestei calități, spre exemplu la domiciliul polițistului, noaptea în somn, în timp ce acesta efectuează concediul de odihnă etc, ci numai în condițiile în care îi este afectată integritatea anatomica și/sau funcțională a organismului „în timpul sau în legătură cu exercitarea atribuțiilor de serviciu".
„Polițistul invalid" nu este polițistul care a fost clasat inapt pentru serviciul polițienesc din cauza vreunei boli apărute „în timpul și din cauza serviciului în poliție", ci, potrivit HG 1083/10 09.2008, este polițistul rănit, clasat inapt pentru serviciul polițienesc de către comisiile de expertiză medicală și evaluare a capacității de muncă.
În cazul reclamantului, rănirea a survenit în timpul liber, nicidecum în timpul sau în legătură cu exercitarea atribuțiilor de serviciu. H.G. nr. 1083/2008 are în vedere situațiile în care polițistul aflat în deplină stare de sănătate este rănit. în acest sens solicităm ca reclamantul să facă dovada rănirii în timpul serviciului.
De asemenea, invaliditatea de gradul III menționată în decizia medicală nr. 38/ 17.03.2010 este obținută prin boală și nu prin rănire, după cum expres prevede H.G. 1083/2008. Această stare de invaliditate s-a datorat evoluției bolii în mod naturat și a stării de sănătate. Beneficiază de prevederile menționate doar polițiștii răniți în timpul sau în legătură cu exercitarea atribuțiilor de serviciu, nu și polițiștii bolnavi.
În apărare, arată faptul că, în conformitate cu Instrucțiunile OMAI NR. 548/ 09.03.2005, după cum este menționat și în ultimul paragraf, Decizia medicală nr. 38/ 17.03.2010 a fost supusă revizuirii în perioada 01-15 martie 2011. Decizia a fost modificată de Comisia de Expertiză din cadrul Spitalului M. Sibiu care a dispus menținerea în gradul de invaliditate, cu schimbarea cauzei invalidității din boală contractată în timpul și din cauza îndeplinirii serviciului în poliție în boală obișnuită cu menținerea pensiei acordate. Această decizie se întocmește în 3 exemplare din care unul se află la titular, la Csa de Pensii și la Spitalul M. Sibiu.
Potrivit art. 1 din Ordinul M. nr. 24 din 19 martie 2009 privind normele metodologice de aplicare a Hotărârii Guvernului nr. 1.083/2008 privind asigurarea despăgubirilor de viata, sănătate si bunuri ale polițiștilor, „Polițistul beneficiază de despăgubiri în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 1.083/2008, indiferent de momentul la care acesta și-a exercitat atribuțiile de serviciu, respectiv în timpul ori în afara programului normal de lucru. ".
Prin urmare condiția pentru ca polițistul să primească despăgubiri este ca acesta să fi fost rănit, rănit și rămas invalid sau decedat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, în timpul ori în afara programului normal de lucru, fără a se face vorbire despre starea de boală și evoluția normală a acesteia.
În susținerea acestei poziții, vine art. 2 din Ordinul M. 24/2009 care prevede că „ atribuțiile de serviciu reprezintă atribuțiile stabilite în sarcina fiecărui polițist și prevăzute în fișa postului, precum și orice alte atribuții care derivă din normele legale. "
Potrivit punctului de vedere exprimat de Direcția Medicală din cadrul M.A.I. prin adresa nr._/ 08.11.2013, invaliditatea reclamantului este rezultatul afecțiunilor medicale ce a evoluat în timp și s-au agravat progresiv și nu se datorează unor cauze externe (lezarea violentă a integrității morfofuncționale a organismului în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu, independent de voința individuală, ca în cazul rănirilor). Invaliditatea reclamantului nu face obiectul H.G. nr. 1083/2008 deoarece este obținută prin boală obișnuită și nu ca urmare a rănirii (lovirii, accidentării) polițistului în timpul și din cauza îndeplinirii obligațiilor de serviciu, în cazul de față fiind vorba de un polițist bolnav care ajunge la invaliditate. în concluzie, reclamantul C. I. nu poate fi inclus în categoria "polițiștilor răniți" pentru care M.A.I. acordă despăgubiri conform H.G. nr. 1083/2008.
Potrivit punctului de vedere exprimat de către Direcția Resurse Umane din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române prin adresa nr._/ 23.11.2009, prevederile HG nr. 1083/2008 se aplică doar polițiștilor răniți, răniți și rămași invalizi sau decedați în timpul sau în legătură cu exercitarea atribuțiilor de serviciu, potrivit legii.
Pe cale de consecință, polițiștii cărora le-au încetat raporturile de serviciu ca urmare a pierderii capacității de muncă, fiind clasați ca urmare a diagnosticării clinice și funcționale „inapt pentru serviciul în poliție" și încadrați în grade de invaliditate pentru boli apărute în timpul și cauza serviciului în poliție, nu se încadrează în categoriile de polițiști beneficiari ai despăgubirilor prevăzute de actul normativ menționat.
Potrivit structurii fisei postului si a metodologiei de completare a fisei postului, astfel cum este reglementata de Ordinul Ministrului Administrației si Internelor nr. 300/2004 privind activitatea de management resurse umane in unitățile Ministerului Afacerilor Interne, postul ocupat de reclamant este afectat de anumite riscuri, care pot conduce la instalarea unor afecțiuni medicale, ce pot conduce chiar si la instalarea unui anumit grad de invaliditate. Aceste riscuri insa sunt asumate de către polițiști, astfel incat nu se poate considera ca acestea s-au produs independent de voința lui. Asumarea acestor riscuri, de către orice persoana care dorește sa îmbrățișeze profesia de polițist, nu se face in mod gratuit, ci printr-un ansamblu de masuri, ce implica protecția acestor persoane, cu referire, aici, la salarizare, condițiile de vechime in munca si cele de pensionare, precum si altele, potrivit legislației speciale, care sa realizeze un echilibru compensatoriu in raport de riscurile asumate de fiecare polițist.
Așa cum s-a decis și în practica judiciară, " Despăgubirile prevăzute de art. 4 alin.2 din H.G. nr. 1083/2003 nu se pot acorda pentru acele afecțiuni dobândite într-o perioadă nedeterminată de timp ca urmare a serviciului ca polițist, serviciu privit în ansamblul său, ci acestea trebuie să vizeze o situație sau un caz strict determinat ce poate fi atribuit unei persoane, care, acționând efectiv asupra polițistului îi cauzează o afecțiune care-l plasează într-un anumit grad de invaliditate (îl rănește).
Pentru punerea în aplicare a dispozițiilor legale menționate este absolut necesar ca efectele cauzelor vătămătoare la care a fost supus polițistul să se fi produs independent de voința lui. Despăgubirile se acordă numai pentru cazul când evenimentul căruia i-a căzut victimă polițistul este strict determinat.
Afecțiunea medicală suferită de polițist care-i induce un anumit grad de invaliditate trebuie să fie în mod indubitabil strict individualizată și astfel constatată încât să poată fi pusă pe seama
atitudinii unei sau unor persoane identificate sau identificabile care să poată fi făcute responsabile pentru faptul prejudiciabil.
Prin urmare, instanța de fond a apreciat corect că situația reclamantului nu s-a datorat producerii riscurilor specifice activității de poliție, ci unei boli profesionale apărute în timpul exercitării profesiei, în speță nefiind aplicabile dispozițiile H.G. nr. 1083/2008, act normativ special, aplicabil numai polițiștilor, pentru ca reclamantul să poată beneficia de plata despăgubirilor cuvenite potrivit art. 28 alin.l Ut. m din Legea nr. 360/2002." (Curtea de Apel Ploiești, Secția a Il-a civilă, de C. Administrativ și Fiscal, Decizia nr. 1982 din 20 septembrie 2011.)
În drept, invocă prevederile Legii nr. 360/2002, ale HG nr. 1083/2008, ale Ordinului M. nr. 24/2009 și ale Legii nr. 554/2004.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Analizând dispozițiile HG nr. 1083/2008 privind asigurarea despăgubirilor de viață, sănătate și bunuri ale polițiștilor se constată că domeniul de aplicare al acestui text este dat de disp. art. 1 al. 2 „ Despăgubirile prevăzute la al. 1 implică acordarea unor sume de bani pentru polițiști sau, în cazul decesului, pentru familiile acestora, în situațiile producerii riscurilor specifice activității de poliție”.
Potrivit art. 2 lit. b și c din HG 1083/2008:
„polițist rănit - polițistul supus în timpul sau în legătură cu exercitarea atribuțiilor de serviciu, independent de voința lui, efectelor unor cauze vătămătoare, în urma cărora îi este afectată integritatea anatomică și/sau funcțională a organismului;
polițist invalid - polițistul rănit clasat inapt pentru serviciul polițienesc de către comisiile de expertiză medicală și evaluare a capacității de muncă;”
Potrivit art. 3 lit. a și d și 4 al. 2 lit. c din același act normativ:
“Ministerul Internelor și Reformei Administrative acordă despăgubiri polițiștilor pentru următoarele categorii de riscuri rănirea polițistului și invaliditate de gradul III;
În situația producerii unuia dintre riscurile prevăzute la art. 3 lit. b) - d), polițistului i se acordă despăgubiri în sumă de 6.000 euro, echivalent în lei la data plății pentru invaliditate de gradul al III-lea.”
Potrivit art. 1 din Ordinul M. nr. 24 din 19 martie 2009 privind normele metodologice de aplicare a Hotărârii Guvernului nr. 1.083/2008 privind asigurarea despăgubirilor de viata, sănătate si bunuri ale polițiștilor, „Polițistul beneficiază de despăgubiri în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 1.083/2008, indiferent de momentul la care acesta și-a exercitat atribuțiile de serviciu, respectiv în timpul ori în afara programului normal de lucru. ".
Așadar, prin Ordinul M. nr. 24 din 19 martie 2009, actul normativ secundar interpretativ, s-a limitat aptitudinea de a obține despăgubiri doar la situația în care rănirea sau invaliditatea au fost generate de exercitarea atribuțiile de serviciu, respectiv în timpul ori în afara programului normal de lucru. Ordinul este în vigoare și în prezent, nefiind desființat pe calea contenciosului administrativ.
Dispozițiile legale de mai sus se completează și cu prevederile art. 29 al. 1 din OG 38/2003 (forma în vigoare la data de 29.07.2009), unde se arată expres că „Despăgubirile acordate personalului militar, personalului navigant de marina, elevilor și studenților instituțiilor de învățământ militar și militarilor în rezerva concentrați, pentru cazurile de invaliditate sau deces produse în timp de pace, ca urmare a accidentelor, catastrofelor sau a altor asemenea evenimente, intervenite în timpul și din cauza îndeplinirii serviciului militar, se acorda și polițiștilor aflați în situațiile respective, ca urmare a îndeplinirii serviciului polițienesc.”
Rezultă că reclamantul nu îndeplinește condițiile legale pentru obținerea despăgubirilor. Este adevărat că prin decizia medicală 38/17.03.2010 a fost stabilită drept cauză a invalidității boala contractată în timpul și din cauza îndeplinirii serviciului în poliție, însă concluziile deciziei, de altfel nemotivate, sunt contrazise de chiar raportul din 07.09.2009 al reclamantului (fila 25), care a arătat că în data de 29.07.2009, s-a accidentat (a alunecat și a căzut cu mâna dreaptă în lama fierăstrăului mecanic) în afara orelor de program, în timpul liber.
Instanța constată că probele administrate pentru soluționarea prezentei cauze sunt înscrisurile, care au valoare probatorie egală, astfel că față de evidenta netemeinicie a deciziei medicale 38/17.03.2010, în ceea ce privește cauza invalidității, prin raportare la cel de-al treilea diagnostic, aceasta va fi înlăturată. Netemeinicia deciziei se constată și prin referire la primele 2 diagnostice, care conform adresei_/12.11.2013 emisă de M. – Direcția Medicală – Centrul Medical Județean A., sunt afecțiuni cronice, evolutive, care s-au agravat odată cu înaintarea în vârstă și care nu se datorează unor cauze externe.
D. urmare, față de netemeinicia cererii, în baza art. 18 al. 1 din Legea 554/2004, se va respinge acțiunea formulată de reclamantul C. I. CNP_, in contradictoriu cu pârâtul I. A..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul C. I. CNP_, in contradictoriu cu pârâtul I. A..
Cu drept de recurs în 15 de zile de la data comunicării, care se va depune la Tribunalul A..
Pronunțată în ședința publică din data de 20.01.2014.
Președinte, C. M. C. | ||
Grefier, B. A. |
Red /Tehnored CMC/AB
Ex. 4 /30.01.2014
| ← Pretentii. Sentința nr. 1821/2014. Tribunalul ALBA | Pretentii. Sentința nr. 1051/2014. Tribunalul ALBA → |
|---|
