Pretentii. Sentința nr. 1320/2014. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1320/2014 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 24-09-2014 în dosarul nr. 2436/107/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV, FISCAL ȘI DE INSOLVENȚĂ
SENTINȚA ADMINISTRATIVĂ Nr. 1320/F/2014
Ședința publică din 24 Septembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. C.
Grefier sef E. B.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe revizuenta . și pe intimatele ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE A. și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, având ca obiect cerere de revizuire împotriva sentinței administrative nr.4212/C./2013, pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierile de amânare a pronunțării din 10.09.2014, când pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, judecătorul sindic a amânat pronunțarea pentru data de 17.09.2014 și apoi, 24.09.2014, încheieri ce fac parte integrantă din prezenta sentință.
TRIBUNALUL
Asupra cererii de revizuire de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub dosar nr._ revizuenta ., în contradictoriu cu intimatele ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE A. și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, a solicitat schimbarea în tot a sentinței administrative nr. 4212/C./2013, pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._, în cauza având ca obiect pretenții și obligarea pârâtelor la obligarea la restituirea sumei reprezentând taxa pe emisii poluante, plătită la data de 04.01.2013, dobânda legala aferentă, calculată de la data plății taxei. Cu cheltuieli de judecată.
În motivare, se invocă faptul că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea priorității dreptului comunitar, în condițiile în care taxa auto instituită în anul 2012 contravine art.110 al TFUE, fapt stabilit în luna februarie de către CJUE, prin răspunsurile la întrebările preliminare a două instanțe românești.
În drept: art.110 TFUE, art.148 Constituția României, art.322-328 Cod pr. civ., art.21 din Legea nr.554/2004.
Cererea este legal timbrată (fila 13).
Intimata AJFP A. a depus întâmpinare prin care a invocat excepțiile tardivității și lipsei calității procesuale pasive a AJFP A., iar pe fond a solicitat respingerea cererii de revizuire, făcând trimitere la dreptul la un proces echitabil și principiul securității raporturilor juridice.
Analizând cu prioritate, în baza disp. art. 248 NCPC, excepțiile invocate prin întâmpinare, instanța reține următoarele:
În ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a organelor fiscale, instanța constată că această parte a figurat ca pârâtă în dosarul nr._, în care s-a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se solicită. Având în vedere că cererea de revizuire reprezintă o cale extraordinară de atac împotriva unei hotărâri judecătorești, este necesar să figureze ca părți în această cauză subiecții procesuali din raportul juridic inițial dedus judecății, astfel că se constată că există identitate între intimata AJFP A. și titularul obligației de restituire a taxei încasate și corespunzător, a dobânzilor calculate, care a avut calitatea de pârât în procesul ce a format obiectul dosarului nr._ . În consecință, instanța va respinge ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei AJFP A..
Referitor la tardivitatea introducerii cererii de revizuire, instanța constată că, prin Decizia 1609/2010, Curtea Constituționala a declarat neconstitutional art. 21 alin. 2 teza a II-a din Legea nr. 554/2004, care face referire la termenul de 15 zile în care putea fi introdusă cererea de revizuire, iar din 27.01.2011 această dispoziție și-a încetat de drept aplicabilitatea.
Prin urmare, conform art. 147 alin. 1 din Constituția României, dispozițiile din legile și ordonanțele in vigoare, precum și cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept.
În concluzie, începând cu data de 27 ianuarie 2011, dispozițiile art. 21 alin. 2 teza a doua din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 se suspendă de drept, urmând să-și înceteze efectele juridice începând cu data de 14 martie 2011, dacă legiuitorul nu intervine pentru modificarea prevederilor atacate.
Din 14 martie 2011, nemaiexistând un termen legal imperativ prevăzut de lege, nu se poate concluziona altfel decât că legea procedurală specială nu impune un termen de decădere în interiorul căreia trebuia depusă cererea de revizuire întemeiată pe regulile speciale de procedură impuse de art. 21 alin. 2.
Însă, având în vedere principiul securității raporturilor juridice, chiar în condițiile lipsei de reglementare din partea legiuitorului național și a lăsării în suspensie a dreptului judecat printr-o hotărâre definitivă și irevocabilă, nu poate fi lăsată posibilitatea contestării acesteia, sine die, prin intermediul căilor extraordinare de atac, întrucât ar fi încălcat dreptul la un proces echitabil prevăzut de art.6 din CEDO și art.21 din Constituția României.
Or, dreptul comun care reglementează cererea de revizuire prevăzută de art. 21 din Legea nr. 554/2004 îl constituie art. 509 pct. 10 Cod procedură civilă, care se aplică în lipsa intervenției legiuitorului spre reglementarea termenului de revizuire pentru cazul menționat. D. urmare, conform art. 511 alin 3 Cod procedură civilă, în situația formulării cererii de revizuire „pentru motivele prevăzute la art. 322 pct. 9 și 10 Cod procedură civilă, termenul este de 3 luni de la data publicării hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului, respectiv a Deciziei Curții Constituționale în Monitorul Oficial al României, partea I.
În același sens, s-a pronunțat și ICCJ prin Decizia nr. 595/8.02.2013, care a reținut împrejurarea că „odată pronunțată hotărârea Curții Europene și realizată fiind publicitatea soluției adoptate de instanța europeană, partea interesată în promovarea unei cereri de revizuire în temeiul art. 322 pct. 9 C. proc. civ., poate declara această cale extraordinară de atac oricând după pronunțarea ei (și rămânerea definitivă a acesteia) până la împlinirea termenului legal, imperativ – cele 3 luni de la data publicării în Monitorul Oficial al României, după împlinirea lui, intervine însă decăderea din acest drept și sancțiunea respingerii cererii ca tardivă”.
Având în vedere că termenul de 3 luni nu s-a împlinit, deoarece prezenta cerere a fost formulată la data de 29.04.2014, iar Ordonanța CJUE (Marea Camera ) a fost pronunțată in cauzele conexate C-97/13 si C -214/13, ( S. G. C. împotriva AFP Mediaș, respectiv AFP A. împotriva G. C.) la data de 03.02.2014 și publicată în Jurnalul Oficial la data de 20.02.2014, instanța va respinge excepția tardivității.
Pe fondul cererii de revizuire, instanța reține următoarele:
Prin sentința administrativă nr. 4212/C./2013, pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._, rămasă definitivă prin nerecurare, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta . în contradictoriu cu pârâtele ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE A. și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, acțiune având ca obiect restituire taxă pentru emisii poluante.
Potrivit art. 21 alin. 2 teza 1 din Legea 554/2004, constituie motiv de revizuire, care se adaugă la cele prevăzute de Codul de procedură civilă, pronunțarea hotărârilor rămase definitive și irevocabile prin încălcarea principiului priorității dreptului comunitar, reglementat de art. 148 alin. 2, coroborat cu art. 20 alin. 2 din Constituția României, republicată.
Față de aceste împrejurări, acțiunea se impune a fi analizată prin prisma Legii nr.9/2012, astfel cum era în vigoare la data de 04.01.2013.
Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 4 al. 1 din acest act normativ, obligația de plată a taxei intervine:
a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri prevăzute la art. 3 și 8;
c) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului plătitor valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art. 7.
(2) Obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării.
Raportat la aceste dispoziții legale, este evident că la momentul plății taxei pentru emisii poluante nu mai există nici o discriminare între persoanele care achiziționează autovehicule second hand de pe piața internă comparativ cu cele care achiziționează același tip de autovehicule dintr-un alt stat comunitar. Aceasta, întrucât taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule instituită de Legea nr. 9/2012 se aplică atât în privința vehiculele second hand (de ocazie) achiziționate de pe piața internă, care sunt înmatriculate așadar deja în România, dar și vehiculelor de ocazie (second hand) importate, iar prin această prismă, este conformă cu art. 110 TFUE.
Referitor la Hotărârea din data de 07.04.2011, pronunțată de Curtea de Justiție a Comunităților Europene – Camera Întâi în cauza T., se reține că această hotărâre, obligatorie pentru instanțe s-a raportat la dispozițiile OUG nr. 50/2008, astfel că nu poate fi aplicabilă în cauză, atâta timp cât, așa cum s-a arătat anterior, acțiunea reclamantei se impunea a fi analizată prin prisma Legii nr.9/2012, astfel cum era în vigoare; or, conform celor reținute în cele ce preced, la data de 04.01.2013, actul normativ în discuție exclude orice discriminare.
Potrivit art. I din OUG nr. 1 din 30 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial nr. 79 din 31 ianuarie 2012, începând cu data de 31 ianuarie 2012, aplicarea dispozițiilor art. 2 lit. i), ale art. 4 alin. (2) și a celor privind prima transcriere a dreptului de proprietate ale art. 5 alin. (1) din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 17 din 10 ianuarie 2012, se suspendă până la 1 ianuarie 2013.
Tribunalul retine că prin . dispozițiilor legale ce fuseseră suspendate până in 01.01.2013, adică a art. 2 lit. i), ale art. 4 alin. (2) și a celor privind prima transcriere a dreptului de proprietate ale art. 5 alin. (1), toate din Legea nr.9/2012, s-a înlăturat discriminarea, câtă vreme, o dată cu primul transfer al dreptului de proprietate al autovehiculului in România, se plătește taxa de emisii poluante, astfel că plata taxei nu mai este condiționată de prima înmatriculare in România, ci de primul transfer al dreptului de proprietate asupra autovehiculului in România, ceea ce denota că achitarea taxei nu mai are nicio legătură cu caracterul transfrontalier al circulației autovehiculului respectiv (nemaiputându-se invoca astfel nici protejarea industriei auto naționale) si nici cu exceptarea unei anumite categorii de autovehicule noi de la plata taxei, esența fiind că, începând cu data de 01.01.2013, taxa reglementata de Legea nr.9/2012, a devenit o taxă la primul transfer al dreptului de proprietate realizat in țară, pentru toate autovehiculele rulate, indiferent de proveniența lor si indiferent de faptul că la prima înmatriculare in România au fost bunuri second hand sau noi.
Din perspectiva celor mai sus expuse, nici recenta Ordonanță a CJUE (Marea Camera ) din 03.02.2014, pronunțată in cauzele conexate C-97/13 si C -214/13, (S. G. C. împotriva AFP Mediaș, respectiv AFP A. împotriva G. C.), nu este de natură a schimba situația conformității Legii nr.9/2012- forma in vigoare începând cu data de 01.01.2013 si până la data de 15.03.2013,cu principiile statuate de practica instanței comunitare in interpretarea si aplicarea art. 110 TFUE, câtă vreme, prin această hotărâre CJUE stabilea că „art. 110 TFUE trebuie interpretat in sensul că se opune unui regim de impozitare (…), prin care un stat membru aplică autovehiculelor o taxă de poluare care este astfel stabilită încât descurajează punerea in circulație, in acest stat membru, a unor vehicule de ocazie, cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie, având aceeași vechime si aceeași uzură de pe piața națională”. Or, la pct.30 din Ordonanța invocată de revizuentă, CJUE specifică în mod clar faptul că „Pe de altă parte, Legea nr.9/2012 prezenta o diferență esențială în raport cu OUG nr.50/2008, în măsura în care această lege prevedea, la articolul 4 aliniatul (2), că taxa pe poluare era datorată începând din acel moment și cu ocazia primei vânzări pe piața națională a unor autovehicule de ocazie deja înmatriculate în România și cărora nu li se aplicase încă această taxă.”
Față de considerentele mai sus expuse, instanța reține că, în ceea ce privește achitarea de către reclamantă a taxei pentru emisii poluante, la data de 04.01.2013, nu poate fi reținută nicio încălcare a priorității dreptului comunitar, motiv pentru care va respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta ..
Raportat la soluția pronunțată și față de disp. art. 453 Cod pr. civilă, nu vor fi acordate cheltuielile de judecată solicitate de revizuentă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei Administrația Județeană a Finanțelor Publice A. și excepția tardivității formulării cererii de revizuire .
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta . CU domiciliul procesual ales la Cabinet Av. G. K. T., Aiud, .. 14, . cu intimatele ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANA A FINANȚELOR PUBLICE A. I. cu sediul în A. I., . și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul în București, sector 6, Splaiul Independenței, nr. 294, .>
Fără cheltuieli de judecată
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Recursul și motivele de recurs se depun la Tribunalul A., sub sancțiunea nulității
Pronunțată în ședința publică de la 24 Septembrie 2014
Președinte, C. C. | Grefier sef, E. B. | |
Red .C.C./Tehnored. EB/5 ex./ 14 Octombrie 2014
| ← Pretentii. Sentința nr. 1534/2014. Tribunalul ALBA | Obligaţia de a face. Sentința nr. 1111/2014. Tribunalul ALBA → |
|---|
