Pretentii. Sentința nr. 856/2014. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 856/2014 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 09-05-2014 în dosarul nr. 624/107/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV, FISCAL ȘI DE INSOLVENȚĂ
SENTINȚA ADMINISTRATIVĂ Nr. 856/C./2014
Ședința publică de la 9 Mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: L. A. P.
Grefier: M. R.
Pe rol se află judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamantul H. O. și pe pârâtele ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE A. și DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă avocat P. C., mandatar al reclamantului, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța pune în discuție excepția lipsei calității procesuale pasive a organului fiscal, invocată în întâmpinare.
Avocatul reclamantului solicită respingerea excepției invocată în întâmpinare, susținând că din chitanța de plată a taxei de primă înmatriculare rezultă că aceasta a fost achitată la Administrația Finanțelor Publice A. I., motiv pentru care aceasta are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză.
Instanța unește excepția lipsei calității procesuale pasive a organului fiscal cu fondul cauzei.
Avocatul reclamantului solicită proba cu înscrisurile aflate la dosar. Declară că nu mai are alte cereri de formulat.
Instanța, în baza art. 254 și art. 255 Cod procedură civilă, încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar, apreciind că această cerere este utilă soluționării cauzei.
În baza disp. art. 244 din Cod procedură civilă, declară încheiată cercetarea judecătorească.
Instanța, în baza disp. art. 392 Cod procedură civilă, declară deschise dezbaterile și acordă cuvântul asupra fondului cauzei.
Avocatul reclamantului solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost ea formulată. Cu cheltuieli de judecată.
Instanța, în baza disp. art. 394 Cod procedură civilă, declară închise dezbaterile.
INSTANȚA
Asupra acțiunii în contencios administrativ de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului A. în dosar nr._, reclamantul H. O. în contradictoriu cu pârâtele ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE A. și DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B. a solicitat obligarea pârâtelor să restituie reclamantului dobânda legală aferentă sumei de 5.464 lei, achitată cu titlu de taxă de primă înmatriculare și pentru perioada cuprinsă între data plății taxei (_ ) și data restituirii de către pârâte a unei părți din taxa achitată (_ ), precum și dobânda aferentă diferenței taxei de primă înmatriculare, în sumă de 3.723 lei, de la data de 06.08.2008 și până la data formulării cererii de restituire a sumei (_, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul arată că, prin sentința administrativă nr. 4509/C./2012 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._, i-a fost admisă cererea de restituire a diferenței de taxă de primă înmatriculare, însă dobânda i-a fost acordată de la data cererii de restituire și nu de la data plății taxei a cărei restituire a solicitat-o.
În drept au fost invocate: art 90 din Tratatul Comunității Europene, art. 148 din Constituția României, Decizia CJUE I. M. din data de 18.04.2013, Tratatul de aderare al României la Uniunea Europeană ratificat prin Legea 157/2005, art. 214 ind. 1 și ind. 3 Cod fiscal, Legea 554/2004, Codul de procedură fiscală;
În probațiune au fost depuse in copie înscrisuri, reprezentând: cererea de restituire adresată pârâtelor, chitanța privind achitarea taxei de poluare, sentința administrativă pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._ .
Acțiunea a fost legal timbrata.
DGRFP B. prin AJFP A., în numele și pentru ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE A., a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a organului fiscal teritorial motivat de faptul că începând cu data de 01.07.2008 si in temeiul actelor normative prin care a fost reglementata, taxa pe poluare pentru autovehicule constituie venit la bugetul Fondului pentru mediu și se gestionează de AFM, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului. În același sens sunt invocate și prevederile art.12, 14, 20 și 21 din Legea nr.500/2002, considerându-se că organele fiscale teritoriale nu pot restitui sumele gestionate de alt ordonator de credite, in speța de AFM. Pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând în esență faptul că actul normativ care reglementează taxa a cărei restituire se solicită este conform cu normele dreptului comunitar.
Deliberând, cu prioritate, asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a organului fiscal:
Instanța apreciază că excepția lipsei calității procesuale pasive a organelor fiscale nu este fondată, față de dispozițiile art. 3 din HG 686/2008, astfel că va respinge această excepție, având în vedere că pârâta este gestionarul sumelor datorate de contribuabil și, în această calitate, este cel care calculează și cel care colectează taxele, context în care are calitate procesuală pasivă.
Analizând fondul cauzei, instanța reține următoarele:
Prin sentința administrativă nr. 4509/C./2012 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._, rămasă irevocabilă prin respingerea recursului D.G.F.P. A., a fost admisă acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul H. O. în contradictoriu cu ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A. I. și DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE A. pentru restituire diferență taxă de primă înmatriculare și au fost obligate pârâtele să restituie reclamantului suma de 3.723 lei achitată cu titlu de taxa de primă înmatriculare, precum și dobânda legală aferentă sumei, începând cu data cererii de restituire și până la restituirea efectivă .
Pronunțând această hotărâre, instanța a reținut următoarele:
- Potrivit art. 2141 - 2143 din Codul Fiscal și pct. 311 –312 din Normele Metodologice de aplicare a Codului fiscal, taxa specială pentru autoturisme si autovehicule se plătește cu ocazia primei înmatriculării in România, de către persoana fizică sau juridică care face înmatricularea, atât pentru autoturisme si autovehicule noi cât si pentru cele rulate, aduse din import, din state comunitare ori din alte state.
- Conform art. 90 paragraf 1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
- Prin hotărârea CJE pronunțată în cauza Weigel (2004) s-a stabilit că obiectivul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre
- Rolul acestei reglementări este de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone.
- În România, la data achitării taxei de către reclamant, nu se percepea nici un fel de taxă pentru autoturismele produse în țară și care au fost deja înmatriculate aici.
- Organele fiscale din România au invocat legalitatea încasării taxei, ca urmare a aplicării dreptului intern, respectiv a Codului fiscal. Reclamantul a invocat nelegalitatea acesteia ca urmare a aplicării directe a reglementării comunitare.
- S-a constatat că, în cauză sunt aplicabile in mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național.
- Astfel, de la 1 ianuarie 2007 România este stat membru al Uniunii Europene. Potrivit art.148 din Constituția României: ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare, iar Parlamentul, Președintele României, Guvernul si autoritatea judecătoreasca garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării si din prevederile alineatului 2.
- De altfel, prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, statul nostru și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității, dinainte de aderare.
- Prin Decizia pronunțată în cauza C./Enel (1964), CJE a stabilit că legea care se îndepărtează de Tratat – un izvor independent de drept – nu ar putea să ducă la anularea lui, dată fiind natura sa originală și specială, fără a-l lipsi de caracterul lui de lege comunitară și fără ca baza legală a Comunității însăși să fie pusă la îndoială.
- Mai mult, aceeași decizie a definit relația dintre dreptul comunitar și dreptul național al statelor membre arătând că dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior – or, în speță, taxa specială auto a fost introdusă în legislația internă prin Legea nr. 343/2006 privind Codul fiscal.
- De asemenea, în cauza Simmenthal (1976), CJE s-a stabilit că judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare, în mod direct, dacă acesta contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei alte proceduri constituționale.
- Aceste dispoziții se opun unei taxe speciale de primă înmatriculare pentru achizițiile intracomunitare de autoturisme neînmatriculate pe teritoriul național, altfel încălcându-se principiul libertății circulației mărfurilor - adică se dezavantajează, direct sau indirect, autovehiculele din celelalte țări membre UE, in competiția cu produsele similare autohtone.
- În ceea ce privește disp. O.U.G. nr. 50/2008 invocate de pârâte, acestea nu sunt aplicabile în speță întrucât acel act normativ nu era în vigoare la data nașterii raportului juridic fiscal, respectiv la care reclamantul a achitat taxa a cărei restituire o solicită, potrivit disp. art. 14 alin. 1 din cuprinsul acestuia intrând în vigoare doar la data de 1 Iulie 2008.
Constatând așadar că suma impusă în speță cu titlu de taxă de primă înmatriculare, în vederea înmatriculării, nu poate fi datorată, potrivit legislației comunitare, instanța a reținut că acțiunea reclamantului este întemeiată, astfel că a fost admisă, iar pârâtele ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A. I. și DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B. au fost obligate să restituie reclamantului suma achitată de acesta cu titlu de taxă de primă înmatriculare.
În conformitate cu dispozițiile art. 124 alin. 1 din Codul de procedură fiscală, pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget, contribuabilii au dreptul la dobânda din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. 2 sau la art. 70, după caz, iar acordarea dobânzilor astfel acumulate se face la cererea contribuabililor. Astfel, pârâtele ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A. I. și DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B. au fost obligate și la plata sumei reprezentând dobânda legală, dar calculată de la data cererii de restituire și până la data restituirii efective a sumei, potrivit art. 124 Codul de procedură fiscală.
Ulterior pronunțării hotărârii atacate, la data de 18.04.2013, în Cauza C-565/11 (M. I. împotriva AFP Sibiu, DGRFP B.), CJUE a soluționat cererea de decizie preliminară formulată în temeiul articolului 267 TFUE de Tribunalul Sibiu, care privește interpretarea dreptului Uniunii în raport cu un regim național care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a taxei respective.
Cu această ocazie, s-a reținut că „ (..) atunci când un stat membru a încasat taxe cu încălcarea normelor dreptului Uniunii, justițiabilii au dreptul la restituirea nu numai a taxei percepute fără temei, ci și a sumelor plătite acestui stat sau reținute de acesta în legătură directă cu taxa respectivă. Aceasta cuprinde și pierderile reprezentate de indisponibilizarea sumelor ca urmare a exigibilității premature a taxei (a se vedea Hotărârea din 8 martie 2001, Metallgesellschaft și alții, C‑397/98 și C‑410/98, R.., p. I‑1727, punctele 87-89, Hotărârea din 12 decembrie 2006, Test Claimants in the FII Group Litigation, C‑446/04, R.., p. I‑_, punctul 205, Hotărârea Littlewoods Retail și alții, punctul 25, precum și Hotărârea din 27 septembrie 2012, Zuckerfabrik Jülich și alții, C‑113/10, C‑147/10 și C‑234/10, nepublicată încă în Repertoriu, punctul 65).”
Curtea a arătat că, în absența unei reglementări a Uniunii, revine ordinii juridice interne a fiecărui stat membru atribuția de a prevedea condițiile în care se impune acordarea unor astfel de dobânzi, în special rata și modul de calcul al acestor dobânzi. „Aceste condiții trebuie să respecte principiile echivalenței și efectivității, ceea ce înseamnă că nu trebuie să fie mai puțin favorabile decât cele aplicabile unor cereri similare întemeiate pe dispoziții de drept intern și nici concepute astfel încât să facă în practică imposibilă sau excesiv de dificilă exercitarea drepturilor conferite de ordinea juridică a Uniunii „.
Astfel, Curtea a reținut că, în speță, un regim precum cel prevăzut de art.124 Cod pr. fiscală, care limitează dobânzile la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a taxei percepute fără temei, nu îndeplinește această cerință deoarece „ (..) această pierdere depinde în special de durata indisponibilizării sumei plătite fără temei cu încălcarea dreptului Uniunii și survine astfel, în principiu, în perioada cuprinsă între data plății fără temei a taxei în cauză și data restituirii acesteia.
Având în vedere cele de mai sus, (..) dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim național, precum cel în discuție în litigiul principal, care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe.”
Trimiterea preliminară permite instanțelor din statele membre ca, în cadrul unui litigiu cu care sunt sesizate, să adreseze Curții întrebări cu privire la interpretarea dreptului Uniunii sau la validitatea unui act al Uniunii. Curtea nu soluționează litigiul național. Instanța națională are obligația de a soluționa cauza conform deciziei Curții. Această decizie este obligatorie, în egală măsură, pentru celelalte instanțe care sunt sesizate cu o problemă similară.
În consecință, instanța constată că cererea reclamantului este întemeiată, astfel că va fi admisă, în sensul că pârâtele ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE A. și DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B. vor fi obligate să restituie reclamantului suma reprezentând dobânda fiscală stabilita, calculată conform art.120 alin.7 Cod procedură fiscală, începând cu data de 06.03.2008 până la data de 06.08.2008 la valoarea debitului de 5464 lei, precum și la plata dobânzii calculata, în continuare, până la data de 08.03.2012 pentru debitul de 3723 lei .
În baza art. 453 Cod procedură civilă, pârâtele ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE A. și DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B. vor fi obligate la plata sumei de 1000 lei, cheltuieli de judecată suportate de reclamant (taxă de timbru, onorariu avocațial).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive invocata de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice A. I. prin întâmpinare.
Admite acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul H. O., CNP_, cu domiciliul procesual ales în A. I., Calea Moților, nr. 60 jud. A. I., la Cabinet Avocat P. C. I., în contradictoriu cu pârâtele: DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B., cu sediul în B., .. 7, jud. B. și ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE A., cu sediul în A. I., ., jud. A. același sediu și, în consecință:
Obligă pârâtele să restituie reclamantului suma reprezentând dobânda fiscală stabilita, calculată conform art.120 alin.7 Cod procedură fiscală, începând cu data de 06.03.2008 până la data de 06.08.2008 la valoarea debitului de 5464 lei, precum și la plata dobânzii calculata, în continuare, până la data de 08.03.2012 pentru debitul de 3723 lei .
Obligă pârâtele la plata în favoarea reclamantului a sumei de 1000 lei, cu titlu cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs in 15 zile de la comunicare.
Recursul și motivele de recurs se depun la Tribunalul A., sub sancțiunea nulității.
Pronunțată în ședința publică de la 9 Mai 2014.
Președinte, Grefier,
L. A. P. M. R.
Redactat LAP
Tehnoredactat MR
5 exemplare / 16.05.2014
| ← Pretentii. Sentința nr. 774/2014. Tribunalul ALBA | Pretentii. Sentința nr. 864/2014. Tribunalul ALBA → |
|---|
