Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 230/2014. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 230/2014 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 22-05-2014 în dosarul nr. 1469/203/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV, FISCAL ȘI DE INSOLVENȚĂ
Dosar nr._
DECIZIA NR 230/A/2014
Ședința publică de la 22 mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: D. C.
Judecător: A. C. P. – președintele secției
Grefier: M. P.
Pe rol se află apelul declarat de intimatul apelant I. T. DE MUNCĂ împotriva sentinței civile nr. 1206/2013 a Judecătoriei Câmpeni pronunțată în dosarul nr._, în contradictoriu cu petenta intimată ., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților .
Procedura legal îndeplinită, fără citarea părților.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din data de 8.05.2014, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie .
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului de față.
Constată că prin sentința civilă nr. 1206/2013 a Judecătoriei Câmpeni pronunțată în dosarul nr._, s-a admis în parte plângerea formulată de petenta ., în contradictoriu cu intimatul I. T. de Muncă A., și în consecință a fost modificat procesul verbal . nr._ din data de 26.07.2013, în sensul că s-a înlocuit sancțiunea de 10.000 lei amendă contravențională cu avertisment.
Pentru a hotărî astfel, judecătoria a reținut că:
Prin cererea înregistrată la această instanță sub dosar nr._, formulată de petenta ., în contradictoriu cu intimatul I. T. de Muncă A., s-a solicitat:
- în principal, admiterea plângerii formulate de către petenta, anularea procesului verbal de contravenție . nr._ din data de 26.07.2013 și exonerarea petentei de plata amenzii aplicate în cuantum de 10.000 lei.
- în subsidiar, solicită admiterea plângerii formulate si înlocuirea amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului.
În motivarea plângerii, arată petenta că a fost sancționată contravențional întrucât la data controlului efectuat de către ITM A. la sediul petentei din comuna R. Montană, ., județul A., a fost depistată în lucru numita P. N., care a declarat ca desfășoară activitate de barman pentru petentă, conform obiectului secundar de activitate, din data de 22.07.2013, și pentru care nu a fost încheiat în forma scrisă contract individual de muncă, fapt care rezultă din declarația petentei și constatările inspectorului de muncă, data comiterii contravenției fiind 24.07.2013 ora 10,11, iar locul comiterii :la punctul de lucru a . situat în Cărpiniș, ..781, jud. A., faptă care contravine prevederilor art. 16 alin. 1 din Legea nr. 53/2003 și sancționată conform art.260 (1) lit. e din Legea nr. 53/2003 R (Codul muncii), aplicându-i-se amenda în sumă de 10.000 lei.
Mai arată petenta că reprezentanta societății a refuzat să semneze procesul verbal de constatare a contravenției iar la data de 2.08.2013 prin poștă conform plicului anexat i s-a comunicat un exemplar din procesul verbal de control nr._ din 26.07.2013 întocmit de inspectorii de munca din cadrul Serviciului Control Relații de Muncă al ITM A. însoțit de Anexele nr. 1, precum și un exemplar al procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr._/26/07.2013 însoțit de înștiințarea de plată.
Apreciază că procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor este nul întrucât dat fiind faptul că petenta C. A. a refuzat să semneze procesul verbal de constatare a contravenției, acest aspect trebuia confirmat de cel puțin un martor, potrivit art. 19 alin. 1 din OG nr. 2/2001 apreciind că în mod tendențios agentul constatator a întocmit procesul verbal atacat la sediul ITM A. tocmai ca în ipoteza în care contravenientul refuza să semneze să facă simpla mențiune prevăzută de art. 19 alin. 2, respectiv să motiveze că nu au fost persoane compatibile cu calitatea de martor.
Mai învederează că sub aspectul temeiniciei procesului verbal atacat, acesta reține o stare de fapt incompletă ce rezultă din declarația numitei P. N., întrucât acesteia i s-a luat o declarație incompletă, întrucât începând cu data de 22.07.2013 într-adevăr s-a prezentat la punctul de lucru al societății, însă nu a prestat activitate, activitatea fiind prestată de către angajata societății. Numitele A. A., P. N. venind la punctul de lucru în vederea angajării și pentru a vedea ce fel de activități se prestează la punctul de lucru și dacă este pregătită corespunzător pentru a presta aceste activități.
În data de 24.07.2013 P. N. într-adevăr a fost la punctul de lucru și întrucât angajata A. A. a trebuit să plece o anumită perioadă de timp, aceasta a rămas la punctul de lucru, fără ca societatea să aibă cunoștința că desfășoară vreo activitate însă în data de 24.07.2013 i s-a întocmit contractul individual de munca încheiat și înregistrat sub nr. 6/24.07.2013 în registrul general de evidență a salariaților, astfel că au fost respectate prevederile legale prevăzute de art. 16 alin. 1 Codul muncii. Mai învederează că fiind un act juridic bilateral și consensual, contractul individual de muncă presupune că fiecare dintre părți își exprimă, în mod neechivoc, valabil și în deplină cunoștință de cauză voința de a contracta și respectiv de a respecta contractul încheiat și că forma scrisă a contractului individual de muncă este prevăzută de lege nu ad validitatem, ci ad probationem, astfel dovedirea raporturilor juridice poate fi făcută în lipsa inițială a formei scrise prin toate mijloacele admise de lege.
Această prevedere a fost instituită de lege în special pentru protecția interesului salariatului, asigurându-i-se acestuia un mijloc de probă mai sigur și mai ușor de administrat pentru dovedirea contractului în sens de negotium.
Invocă și jurisprudența instanțelor superioare potrivit cărora: Contractul de muncă există chiar și în lipsa unui înscris, cerința fiind doar ad probationem, iar natura juridică se determină după obiectul acestuia, felul și durata muncii prestate (Curtea de Apel București, Secția civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, decizia civilă nr. 1905/R/2006), respectiv: inexistența formei scrise nu înseamnă lipsa raporturilor juridice între părți (Curtea de Apel București, Secția VII civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, decizia civilă nr. 2041/R/2005).
În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii amenzii cu avertisment având în vedere prevederile art. 5 alin. 2 lit. a, art. 6, art. 7, art. 21 alin. 3 din OG nr. 2 din 2001: sancțiunea aplicată trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșita fapta, de modul si mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal.
Apreciază că sancțiunea avertismentului este suficientă față de faptul că sancțiunea amenzii nu este un scop în sine ci numai un mijloc de reglare a raporturilor juridice, precum și de gradul de pericol social al faptei, relativ redus, raportat la împrejurarea că numita P. N. i-a fost încheiat contractul individual de muncă la data de 24.07.2013, că nu a mai fost sancționată contravențional pentru astfel de fapte.
În drept s-au invocat prevederile art. 5 alin. 2 lit. a, art. 6, art. 7, art. 21 alin. 3 din OG nr. 2 din 2001, textele de lege invocate în motivarea plângerii contravenționale.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, s-a solicitat respingerea plângerii și menținerea procesului verbal de sancționare ca legal și temeinic încheiat.
Din actele și lucrările de la dosar, prima instanță a reținut următoarele:
Prin procesul verbal . nr._ din data de 26.07.2013, se reține faptul că, făptuitorul a fost sancționat contravențional cu suma de 10.000 lei, pentru fapta prevăzută de art. 16 alin. 1 din Legea 53/2003 și sancționată în condițiile art. 260 alin. 1 lit. e din același act normativ, reținându-se în sarcina sa, că la data de 24.07.2013 primirea la muncă a numitei P. N., fără a avea întocmit în formă scrisă contract individual de muncă conform prevederilor art. 16 alin. 1 din Codul Muncii, fapt ce rezultă din declarația susnumitei P. N., a fost depistat în lucru la data de 24.07.2013, ora 10,30 la punctul de lucru a societății situat în Cărpiniș, .. 781, județul A., desfășurând activități specifice obiectului secundar de activitate al societății baruri și alte activități.
Constatările organului constatator au fost consemnate în procesul verbal de control în_/26.07.2013, fapta a fost săvârșită în data de 24.07.2013, ora 10,00 la punctul de lucru . în Cărpiniș, .. 781, județul A..
În cauză a fost audiată martora P. N., declarație atașată la dosarul cauzei, care a arătat că la data efectuării controlului nu avea carte de muncă, fiind în perioada de probă, urmând a fi angajată în cadrul firmei ulterior.
Cu privire la legalitatea procesului verbal, instanța constată că nu există nici una dintre cauzele de nulitate absolută, prevăzute de art. 17 din OG 2/2001, procesul verbal fiind corect completat sub aspectul numelui, prenumelui și calitatea agentului constatator, numelui și prenumelui contravenientului, domiciliului acestuia, faptei săvârșite, a datei și locului comiterii ei, precum și a semnăturii agentului constatator.
Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanța apreciază că prezentul litigiu trebuie să ofere garanțiile recunoscute și garantate de art. 6 CEDO, care face parte din dreptul intern, în temeiul art.11 din Constituția României și care are prioritate față de legislația internă în temeiul aceluiași act normativ.
Instanța are în vedere și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, în speță cauza A. contra României în care s-a stabilit că în pofida caracterului pecuniar al sancțiunii contravenționale și a naturii civile a legii care sancționează contravenția în discuție, procedura în cauză poate fi asimilată unei proceduri penale, pentru că se constată că dispoziția a cărei încălcare se reproșează reclamantului are un caracter general și nu se adresează unui grup determinat de persoane, ci tuturor cetățenilor; aceasta le impune un anumit comportament și asociază acestei exigențe o sancțiune care încearcă să descurajeze și să reprime în același timp; sancțiunea contravențională, chiar dacă în concret are o valoare rezonabilă, poate atinge un maxim care ar crea dificultăți în plată.
Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, procedura în soluționarea unei plângeri contravenționale este asimilată cu cea a unei proceduri penale. Prin urmare toate garanțiile privitoare la drepturile omului trebuie privite ca fiind cele din cursul procesului penal. Potrivit dispozițiile legale în vigoare în cursul procesului penal inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție până la pronunțarea unei hotărâri judecătorești definitive. De asemenea orice îndoială asupra vinovăției care nu este înlăturată după administrarea de noi probe este în favoarea inculpatului.
Din administrarea probelor rezultă cu certitudine că la data controlului numita P. N. a fost depistată în unitate prestând efectiv activitate specifică obiectului de activitate al făptuitoarei, comercializând produse aflate în localul acestuia, tip BAR.
Așa cum rezultă și din întâmpinarea depusă la dosarul cauzei de către intimată, și după cum rezultă și din banca de date angajatorul a întocmit și a transmis în REVISAL, contractul de muncă pentru angajata P. N. la data de 24.07.2013 ora 12,22, având ca dată de începere a activității data de 25.07.2013.
În aceste condiții, și având în vedere faptul că nu se poate reține în cauză existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului verbal de constatare a contravenției, instanța constată că forța sa probantă nu a fost înlăturată.
Cu privire la sancțiunea aplicată de către agentul constatator, instanța apreciază că aceasta nu este proporțională raportat la gravitatea faptei săvârșite, în sensul că agentul constatator nu a luat în considerare unele circumstanțe ale făptuitoarei, respectiv faptul că la data încheierii procesului verbal 26.07.2013, făptuitoarea a intrat în legalitate, îndeplinind imediat obligațiile stabilite de agentul constatator prin procesul verbal de control, înainte de termenul de realizare, astfel că scopul sancțiunii contravenționale ar putea fi atins și prin aplicarea unei sancțiuni orientate spre minimul special ale acestuia sau înlocuirea cu o altă sancțiune.
Față de considerentele de mai sus, instanța în baza art. 7 alin. 1 din OG 2/2001, a dispus înlocuirea sancțiunii aplicate cu sancțiunea avertisment, atrăgând totodată atenția făptuitoarei asupra pericolului social al faptei săvârșite cu recomandarea ca pe viitor să respecte dispozițiile legale.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel I. T. de Muncă, solicitând schimbarea în parte a hotărârii apelate, în sensul respingerii în totalitate a plângerii formulate de către . împotriva procesului verbal de constatare a contravențiilor nr._/26.07.2013 încheiat de inspectorii de muncă ai ITM A..
În motivarea apelului, arată că:
În fapt, în urma controlului inopinat efectuat de către inspectorii de muncă ai ITM A. la punctul de lucru al ., din Cărpiniș, în data de 24..07.2013, ora 10,30, aceștia au depistat-o prestând activitate pentru societate, pe numita P. N.. în deplină cunoștință cu prevederile Codului penal privind falsul în declarații, această persoană a dat declarație pe propria răspundere în care a consemnat faptul că prestează activitate în cadrul societății din data de 22.07.2013, precum și faptul că nu a semnat contract individual de muncă.
Această persoană a fost depistată în unitate prestând efectiv activitate specifică obiectului de activitate al petentei, respectiv comercializa produsele din bar, singură, astfel că nu există dubii cu privire la derularea raportului de muncă între cele două părți, însă fără respectarea prevederilor legislației muncii.
Pentru că la momentul controlului reprezentantul legal al petentei nu era de față, inspectorii de muncă au lăsat o înștiințare, pentru ca acesta să se prezinte la sediul ITM A.. înștiințarea a fost înmânată numitei P. N., persoana depistată în muncă în data și la ora stabilită (26.07.2013), s-a prezentat la sediul ITM A. reprezentanta legală a unității, C. A., care a prezentat organului de control contractul de muncă pentru susnumita. Inspectorii de muncă au verificat din nou baza de date și au constatat că ulterior controlului, în data de 24.07.2013, ora 12 22 min 01 sec. angajatorul a întocmit și transmis în REVISAL contractul de muncă pentru susnumita, având ca dată de începere a activității, data de 25.07.2013.
În urma administrării probelor s-a constatat de către instanța de fond că starea de fapt a fost corect reținută de organul de control, însă aceasta a înlocuit sancțiunea amenzii cu avertisment apreciind că fapta nu prezintă pericol social.
Faptul că ulterior controlului petenta a întocmit și transmis contractul individual de muncă pentru numita P., nu este motiv care să reducă pericolul social al contravenției. Acest aspect nu face altceva decât să sublinieze faptul că la momentul controlului susnumita presta activitate fără forme legale, că era nevoie de aceasta în unitate, însă angajatorul a eludat prevederile legale.
Instanța de fond ar fi trebuit să observe că data începerii activității comunicată de contravenientă în baza de date, este 25.07.2013, cu toate că susnumita a început să presteze efectiv activitate din data de 22.07.2013. Astfel, nici măcar ulterior controlului petenta nu a intrat în legalitate și nu a îndeplinit imediat obligațiile stabilite de către agentul constatator prin procesul verbal de control, așa cum a reținut instanța ca motiv care să justifice înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment.
Instanța de fond nu a apreciat corect gravitatea faptei contravenționale și nu a avut în vedere faptul că munca la negru este fapta cu gradul cel mai ridicat de pericol social în domeniul relațiilor de muncă, tocmai pentru aceasta cuantumul amenzii prevăzut de legiuitor este mare, respectiv 10.000 – 20.000 lei pentru fiecare persoană depistată, iar acest fenomen se dorește a fi eradicat la nivel național.
Organul de control a stabilit cuantumul amenzii la minimul prevăzut de lege, astfel că nu se poate reține că amenda este exagerată.
Prestarea în alte condiții decât cele prevăzute de lege îl privează pe cel care prestează activitate de dreptul de a beneficia de vechime în muncă, și de beneficiul altor drepturi cum ar fi concediul de odihna, uneori chiar și de primirea salariului cuvenit, iar angajatorul se sustrage de la plata contribuției la bugetul asigurărilor sociale de stat, a celei de la bugetul de asigurări de sănătate (în caz de accident de muncă angajatul urmând să suporte contravaloarea asigurărilor sociale din bugetul propriu, și nu angajatorul așa cum ar fi firesc, ca o consecință a obligațiilor asumate prin contractul individual de muncă), iar angajatorul are obligația de a nu primi la muncă nici o persoană fără întocmirea formelor legale de angajare, aceasta fiind o condiție care trebuie îndeplinită anterior primirii la muncă a persoanei.
Instanța de fond nu a avut în vedere faptul că direct prejudiciate sunt chiar persoanele care prestează activitate în astfel de condiții, contrare celor prevăzute de către legislația muncii, iar această stare de fapt a fost stopată doar pentru că organul de control competent a intervenit și nu din inițiativa contravenientului.
Intimata a depus întâmpinare, solicitând respingerea apelului.
Susține că a deși în mod corect instanța de fond a reținut din declarația martorei P. N. că la data controlului aceasta nu avea carte de muncă, conform declarației acesteia începând cu data de 22.07.2013 într-adevăr s-a prezentat la punctul de lucru al societății, prestând activitate, însă de serviciu era martora A. A., care a plecat o perioadă de la punctul de lucru, P. N. declarând că nu avea obligația de a servi clienții și că a făcut-o din proprie inițiativă. Această declarație se coroborează cu declarația martorei A. A., care afirma că era de serviciu în ziua respectivă, însă a plecat de la serviciu un anumit interval de timp, lăsând-o pe P. N. la punctul de lucru. Faptul că ulterior s-a transmis în REVISAL contractul de muncă nu are relevanță în cauză, întrucât potrivit declarației martorei P. N. aceasta se afla la punctul de lucru al societății în vederea angajării și pentru a vedea ce fel de activități se prestează la punctul de lucru și dacă este pregătită corespunzător pentru a presta aceste activități.
F. de aceste împrejurări, apreciază petenta că sancțiunea avertismentului, aplicata de către instanța de fond este legală și temeinică, având în vedere prevederile art. 5 alin. 2 lit. a, art. 6, art. 7, art. 21 alin. 3 din OG nr. 2 din 2001: sancțiunea aplicată trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal.
Sancțiunea avertismentului este suficientă față de faptul că sancțiunea amenzii nu este un scop în sine ci numai un mijloc de reglare a raporturilor juridice, precum și de gradul de pericol social al faptei, relativ redus, raportat la împrejurarea că numita P. N. i-a fost încheiat contractul individual de muncă la data de 24.07.2013, că nu a mai fost sancționată contravențional pentru astfel de fapte.
Deliberând asupra apelului de față, prin prisma motivelor invocate de intimat, tribunalul reține că este fondat, pentru următoarele considerente:
În fapt, în urma controlului inopinat efectuat de către inspectorii de muncă ai ITM A. la punctul de lucru al ., din Cărpiniș, în data de 24..07.2013, ora 10,30, aceștia au depistat-o prestând activitate pentru societate, pe numita P. N.. în deplină cunoștință cu prevederile Codului penal privind falsul în declarații, această persoană a dat declarație pe propria răspundere în care a consemnat faptul că prestează activitate în cadrul societății din data de 22.07.2013, precum și faptul că nu a semnat contract individual de muncă.
Această persoană a fost depistată în unitate prestând efectiv activitate specifică obiectului de activitate al petentei, respectiv comercializa produsele din bar, singură, astfel că nu există dubii cu privire la derularea raportului de muncă între cele două părți, însă fără respectarea prevederilor legislației muncii.
Pentru că la momentul controlului reprezentantul legal al petentei nu era de față, inspectorii de muncă au lăsat o înștiințare, pentru ca acesta să se prezinte la sediul ITM A.. înștiințarea a fost înmânată numitei P. N., persoana depistată în muncă în data și la ora stabilită (26.07.2013), s-a prezentat la sediul ITM A. reprezentanta legală a unității, C. A., care a prezentat organului de control contractul de muncă pentru susnumita.
Inspectorii de muncă au verificat din nou baza de date și au constatat că ulterior controlului, în data de 24.07.2013, ora 12,22, adică la momentul terminării controlului, angajatorul a întocmit și transmis în REVISAL contractul de muncă pentru susnumita, având ca dată de începere a activității, data de 25.07.2013.
Instanța de fond nu a apreciat corect gravitatea faptei contravenționale.
Cu privire la individualizarea amenzii aplicate petentei, tribunalul reține că organul de control a stabilit în mod corect cuantumul amenzii, la minimul prevăzut de lege.
În baza art. 34 din OG nr. 2/2001, tribunalul a verificat legalitatea sancțiunii aplicate, ținând seama de dispozițiile art. 21 alin. 3 din același act normativ, în conformitate cu care sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal.
Pentru stabilirea sancțiunii contravenționale trebuie să se țină cont de criteriile de individualizare prevăzute de art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001. Potrivit acestei dispoziții legale, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie sa fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal. În același sens, și art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001, prevede că sancțiunea aplicată trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei.
Potrivit art. 7 din OG nr. 2/2001, sancțiunea avertismentului se aplică atunci când fapta este de o gravitate redusă și chiar dacă actul normativ care stabilește contravenția nu menționează expres această sancțiune.
Amenda de 10.000 lei, minimul prevăzut de lege, a fost aplicată în cuantumul stabilit de către legiuitor, cu respectarea dispozițiilor legale anterior menționate, sancțiunea fiind proporțională faptei săvârșite și gradului de pericol social, având în vedere că: prestarea în alte condiții decât cele prevăzute de lege îl privează pe cel care prestează activitate de dreptul de a beneficia de vechime în muncă, și de beneficiul altor drepturi cum ar fi concediul de odihnă, uneori chiar și de primirea salariului cuvenit, iar angajatorul se sustrage de la plata contribuției la bugetul asigurărilor sociale de stat, a celei de la bugetul de asigurări de sănătate (în caz de accident de muncă angajatul urmând să suporte contravaloarea asigurărilor sociale din bugetul propriu, și nu angajatorul așa cum ar fi firesc, ca o consecință a obligațiilor asumate prin contractul individual de muncă), iar angajatorul are obligația de a nu primi la muncă nici o persoană iară întocmirea formelor legale de angajare, aceasta fiind o condiție care trebuie îndeplinită anterior primirii la muncă a persoanei.
În concret, faptul că ulterior controlului petenta a întocmit și transmis contractul individual de muncă pentru numita P., nu este motiv care să reducă pericolul social al contravenției. Acest aspect nu face altceva decât să sublinieze faptul că la momentul controlului susnumita presta activitate fără forme legale, că era nevoie de aceasta în unitate, însă angajatorul a eludat prevederile legale. Instanța de fond nu a observat că data începerii activității comunicată de contravenientă în baza de date, este 25.07.2013, cu toate că susnumita a început să presteze efectiv activitate din data de 22.07.2013.
Astfel, nici măcar ulterior controlului petenta nu a intrat în legalitate și nu a îndeplinit imediat obligațiile stabilite de către agentul constatator prin procesul verbal de control.
Având în vedere acestea, în baza art. 480 alin. 2 Noul Cod de procedură civilă, se va admite apelul declarat de intimatul apelant I. T. DE MUNCĂ împotriva sentinței civile nr. 1206/2013 a Judecătoriei Câmpeni pronunțată în dosarul nr._ .
Va fi schimbată în tot sentința, în sensul că se va respinge plângerea petentei împotriva procesului verbal . nr._ din 26.07.2013.
Pentru aceste motive.
În numele legii,
DECIDE
Admite apelul declarat de intimatul apelant I. T. DE MUNCĂ împotriva sentinței civile nr. 1206/2013 a Judecătoriei Câmpeni pronunțată în dosarul nr._, în contradictoriu cu petenta intimată ..
Schimbă în tot sentința, în sensul că respinge plângerea petentei împotriva procesului verbal . nr._ din 26.07.2013.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 22.05.2014.
Președinte, D. C. | Judecător, A. C. P. președintele secției | |
Grefier, M. P. |
Redactat/Tehnoredactat DC/2 exemplare/27.05.2014
Judecător de primă instanță: C. Ș. D.
| ← Pretentii. Decizia nr. 1040/2014. Tribunalul ALBA | Anulare proces verbal de contravenţie. Hotărâre din... → |
|---|
