Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 66/2015. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 66/2015 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 05-02-2015 în dosarul nr. 687/298/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV, FISCAL ȘI DE INSOLVENȚĂ
Dosar nr._
DECIZIE Nr. 66/A/2015
Ședința publică de la 05 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. C.
Judecător G. C. M.
Grefier M. U.
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de petenta ȘCOALA G. ȘPRING împotriva Sentinței civile nr. 574/2014 pronunțată de Judecătoria S., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER (ISCTR), având ca obiect: anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a constatat lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefier, după care;
Se constată că mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință de la termenul 22.01.2015 când, instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 05.02.2015.
Încheierea de la termenul din 22.01.2015 face parte integrantă din prezenta decizie.
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față:
Prin plângerea contravențională înregistrată la Judecătoria S. la data de 15.04.2014, sub dosar nr._, petenta ȘCOALA G. ȘPRING a solicitat în contradictoriu cu intimatul I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORT RUTIER, anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/26.03.2014, întocmit de intimat și aplicarea măsurii avertismentului.
În motivare petenta a arătat că mijlocul de transport la care se face referire, microbuzul din dotarea nu este destinat sa efectueze transport internațional sau intern privind curse de durata ca timp sau curse pe distanțe îndelungate. Acesta este destinat pentru transportul cadrelor didactice și a elevilor din cadrul instituției, către și dinspre școala unde își desfășoară activitatea profesională, din localitatea unde își au domiciliul fiecare.
Acest microbuz este destinat efectiv acestui gen de utilizare, fiind în exclusivitate prezent să acopere necesitatea deplasării personalului didactic și elevilor înscriși.
Timpul de condus, efectiv, privind acest mijloc de transport este de 2-3 ore zilnic. Adică dimineața când se încep orele și la ora plecării de la școală, când se termină orele.
Distanțele de parcurs sunt reliefate efectiv prin poziționarea localităților din arondismentul comunei Șpring, de unde se pleacă către școală și dinspre aceasta către domiciliul fiecăruia.
Nu reprezintă un pericol aceste aspecte, reliefate mai sus, reținute prin procesul-verbal nu sunt corect interpretate de către reprezentanții pârâtei, nu aduc nici un prejudiciu nimănui și nu aduc atingere conviețuirii sociale sau altor norme de drept civil sau penal.
În drept: disp. Ordonanței 2/2001, OG 37/2007, și alte coduri civile, norme internaționale.
Intimatul citat în mod legal, a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii petentei ca netemeinică și nelegală și menținerea în totalitate a procesului verbal de contravenție, cu obligarea petentei de a achita amenda contravențională.
În conformitate cu dispozițiile art. 8 alin. (1) pct. 27 din OG 37/2007 aprobată cu modificări prin Legea nr. 371/2007 constituie contravenție „încredințarea unui vehicul cu tahograf digital unui conducător auto care nu deține cartela tahografica" și se sancționează conform art. 9 alin. (1) lit. a), „cu amendă de la 8.000 lei la 16.000 lei, aplicabilă întreprinderii/operatorului de transport rutier sau conducătorului auto, după caz".
S-a mai arătat că susținerile petentei în sensul că prepusul său nu efectuează perioade de conducere mai lungi decât cele precizate în Regulamentul (CE) nr. 561/2006 nu au fost probate de către acesta. Conform art. 249 Cod Civil, revine celui care face afirmații în fața instanței de judecata, deoarece acesta trebuie sa o dovedească.
Acest fapt prezintă o importanta deosebită întrucât în situația în care nu s-ar administra nici un fel de probe, va pierde cel căruia îi incumba sarcina probei.
Ori reclamanta nu a făcut dovada motivându-și acțiunea doar pe simple afirmații care nu corespund realității.
Demn de menționat este și faptul că fapta contravențională reținută în sarcina petentei este una de pericol nu una de rezultat, ca urmare nu este necesar ca fapta să producă un rezultat periculos.
De asemenea, s-a menționat că agentul constatator a sancționat utilizarea unui aparat tahograf digital fără cartela tahografica, cartela care trebuia să fie utilizată pe toată durata desfășurării transportului, neutilizarea acesteia ducând la imposibilitatea controlului perioadelor de conducere și de odihnă de către agentul constatator.
A mai arătat că această cartela ține locul diagramelor tahograf utilizate în cazul aparatelor tahograf analogice. Descărcarea înregistrărilor direct din aparatul tahografic nu întrunește exigentele Regulamentului Consiliului ( CEE ) nr. 3821/85 în ceea ce privește modul de interpretare a activităților desfășurate de cu vehiculul care are montat la bord aparat tahografic digital. Mai mult, daca conducătorul auto nu utilizează cardul tahografic din înregistrările stocate în memoria aparatului rezulta doar activitățile dar nu și cine a desfășurat aceste activități.
Prin urmare, fapta contravențională a fost delimitată corect a existat, a fost constatată și sancționată, procesul verbal de contravenție reprezentând o stare de fapt la momentul controlului, deci petenta nu poate fi exonerată de răspundere deoarece fapta pentru care a fost sancționată petenta este individualizată în mod clar de art. 8 pct. 27 din OG 37/2007 aprobată cu modificări prin Legea 371/2007.
Față de cele precizate, a apreciat că sancțiunea avertismentului nu se impune pentru că o atare situație ca cea sancționată în cauza de față, nu poate fi socotită drept o faptă cu gravitate redusă în sensul art.7 al.2 din OG 2/2001.
Avertismentul se ia când fapta are gravitate redusă, or nu se poate susține un astfel de caracter mai puțin grav, unei fapte pe care legiuitorul o prevede sub sancțiunea minimă de 8.000 lei, cea maximă fiind de 16.000 lei.
În drept s-au invocat dispozițiile HG 69/2012, OMTI nr. 980/2011, OG nr. 26/2011, HG nr. 995/2011, OMTI nr. 1088/2011, OMT nr. 1058/2007. OG nr. 37/2007 cu modificările si completările ulteriore, Regulamentul (CE) nr. 561/2006, Regulamentul (CEE) nr. 3821/85, Decizia (CE) nr. 230/2007, OG nr. 2/2001, art. 205 si 411 alin. (1) teza finală C. pr. civ.
Prin sentința civilă nr. 574/2014, cu privire la aplicarea dispozițiilor OG.37/2007, prima instanță a constatat că actul normativ se aplică persoanelor care fac activități de transport și nu doar celor care au exclusiv ca obiect de activitate transportul, așa cum susține petenta în concluziile depuse la dosar.
În speță, reclamanta efectua activitate de transport persoane, astfel încât nu se poate reține că nu i se aplică actul normativ iar faptul că ar fi fost în una dintre excepțiile prevăzute de Regulamentul CE 561/2006 nu a fost dovedit de reclamantă și nici nu a fost susținut prin plângerea dedusă judecății, doar prin concluziile scrise.
Cu privire la sancțiunea aplicată și cererea petentei de a înlocui această sancțiune cu avertisment, instanța a constatat că prin plângere petenta învederează că efectuează transportul copiilor și a cadrelor didactice, motiv pentru care instanța a reținut că aceasta trebuie să respecte toate reglementările menite să asigure siguranța transportului, astfel încât nu se impune înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment.
Având în vedere cele reținute, instanța, în temeiul art.34 din O.G.2/2001 a respins ca neîntemeiată plângerea formulată.
Petenta SCOALA GIMNAZIALA SPRING a declarat apel împotriva sentinței civile nr. 574/03.07.2014, pronunțata in dosarul nr._ a Judecătoriei S., solicitând admiterea apelului, anularea hotărârii atacate si, in mod expres, trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, astfel cum prevăd dispozițiile art. 480 alin 3 NCPC;
- in subsidiar, admiterea apelului si rejudecând cauza in fond, să se modifice hotărârea instanței de fond, in sensul admiterii plângerii astfel cum a fost formulată.
In drept: art. 466 si urm. NCPC; art. 476 NCPC, art. 477 si urm. NCPC. Art. 480 alin 1-3 NCPC.
Se arată că, în mod nelegal, au fost încălcate dispozițiile art. 22 alin 6 NCPC „judecătorul trebuie sa se pronunțe asupra a tot cea ce s-a cerut,...", situație in care instanța alege sa soluționeze cauza doar pe o parte a temeiului legal invocat de petentă, adică numai pe O.G37/2007, fără să facă sub nicio formă referire la celalalt temei legal invocat de petenta, adică la art. 16, art. 17, art. 19, art. 34, toate din O.G 2/2001, lăsând nesoluționata cauza sub acest aspect, fiind unul din motivele pentru care s-a solicitat in mod expres admiterea apelului, casarea hotărârii atacate si trimiterea spre rejudecare aceleiași instanțe, pentru a se pronunța in mod concret asupra fondului cauzei, in baza art. 480 alin 3 NCPC.
Apoi, în mod vădit nelegal, instanța de fond încalcă principiile disponibilității si al dreptului la apărare in momentul in care retine prin considerentele hotărârii atacate că: „...faptul reclamantei că ar fi fost in una din excepțiile prevăzute de Regulamentul CE 561/2006 nu a fost dovedit de reclamanta si nici nu a fost susținut prin plângerea dedusa judecații, doar prin concluziile scrise,” alegând să nu dea eficiență excepției invocate si să o înlăture nemotivat, alegând doar sa menționeze că nu s-a făcut dovada acestei situații de excepție.
Or, dovada s-a făcut prin depunerea la dosarul cauzei a concluziilor scrise, însoțite de foile de parcurs care susțineau tocmai aceasta excepție invocată pe cale de apărare si care atestau tocmai distanța parcursa de autovehiculul subscrisei.
Astfel, in maniera in care instanța de fond dă eficiență acestui aspect privind invocarea unei excepții dintr-un act normativ in vigoare, reprezentând o normă legală din instituția dreptului comunitar, fără sa repună cauza pe rol si fără să pună in discuție contradictorie aceste excepții invocate, se consideră că este o încălcare a libertăților fundamentale, a drepturilor si intereselor legitime ale persoanei, cu încălcarea ordinii de drept in aplicarea legii, fără sa fie garantata supremația acesteia.
Totodată, în mod nelegal, instanța de fond încălcă dreptul constituțional la apărare al petentei, aceasta solicitând, prin avocat, la termenul din data de 24.06.2014 amânarea judecării cauzei si fixarea unui nou termen de judecată, pentru motive temeinice si justificate, încălcându-se astfel dispozițiile art. 13 coroborat cu art. 222 NCPC, raportate la dispozițiile art. 21 din Constituția României.
Or, in situația dată, instanța avea la îndemâna cel puțin soluția suspendării cauzei, motivat de faptul că la termenul invocat nu era prezentă niciuna din parti.
Practic, in fata instanței de fond nu s-a prezentat nicio parte, nu a fost prezent nici un reprezentant al uneia din parti, nu a fost cerută judecata in lipsă de niciuna din părți, etc, instanța alegând să nu suspende cauza ci sa treacă la soluționarea acesteia fără sa permită părtii interesate sa formuleze apărarea, in condițiile in care se cunoaște situația economico-financiara si situația juridica a unei instituții bugetare, școlare.
Consideră că au fost încălcate principiile care guvernează desfășurarea procesului civil si anume: contradictorialitatea, nemijlocirea, egalitatea, dispoziția, dreptul la apărare.
Mai mult, în mod nelegal, instanța de fond respinge cererea de repunere pe rol a cauzei, solicitată in mod legal de petentă față de modalitatea instanței de a trece la soluționarea cauzei, motivată că „sunt necesare administrarea de probe si lămuriri noi, in concret, cu citarea părților si administrarea probatoriului si dreptul la apărare", situație in care a fost încălcat dreptul la apărare si a fost încălcat dreptul la un proces echitabil si pronunțarea unei instanțe echidistante, imparțiale in dosar, încălcându-se art. 6 din CEDO.
În ce privește critica sentinței instanței de fond, ca netemeinică se menționează că considerentele sentinței judecătorești atacate, privind conținutul acesteia, lipsesc aproape cu desăvârșire, instanța de fond alegând sa transcrie susținerile intimatei depuse prin întâmpinare, fără expună in concret situația de fapt reținuta de instanța pe baza probelor administrate, motivele de fapt si de drept pe care se întemeiază soluția, fără să arate motivele pentru care s-a admis susținerea intimatei si s-a respins susținerea petentei si cererile acesteia.
Petenta menționează că a fost controlată de către inspectorii ISCTR A., care, prin agenții constatatori, au efectuat un control privind legalitatea desfășurării activității de transport a acesteia.
Petenta instituție publica, bugetara, de drept public, desfășor activitate cu singura mașina din dotare, un microbus care efectuează transport local pe o raza de maxim 15 km in jurul sediului din loc. Spring, deplasând cadrele didactice si copiii, fără posibilități de deplasare, înspre si dinspre scoală la începutul orelor si după de terminarea acestora.
Reprezentanții intimatei au dat dovada de un zel ieșit din comun, privind efectuarea controlului, nedetectând nici o abatere de la normele legale in vigoare, astfel cum atesta însuși Raportul-Nota de constatare depusa la dosar de intimata, cu excepția faptului că șoferul microbuzului din dotare nu deține cartela tahograf, fapt care constituie contravenție in opinia intimatei, aceasta întocmind procesul-verbal atacat in cauza de fata.
Norma legala reținuta de către intimata, OG 37/2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele și perioadele de odihnă ale conducătorilor auto și utilizarea aparatelor de înregistrare a activității acestora, publicată în Monitorul Oficial nr. 565 din |6 august 2007, se subrogă Regulamentului CE nr 561/2006, la care România a aderat si a solicitat recunoașterea acestuia, care, însă, nu se aplica in cauza de față, deoarece așa cum s-a arătat mai sus nu suntem in situația de a desfășura activități de transport conform unui obiect de activitate specific pe distante lungi in scop comercial.
Însăși norma legala la care se face referire in cuprinsul actelor intimatei stabilește in mod imperativ, indubitabil că:
"Tahograful digital - Regulamentul CE nr. 561/2006....Excepții, (scutirea poziționată in tabelul excepțiilor la poziția 2 si poziția 3din acesta):
Reglementarea schimba lista existenta a autovehiculelor scutite automat de la respectarea prevederilor pe teritoriul Europei:
• Autovehicule utilizate pentru transportul regulat de calatori pe un traseu nu mai mare de 50 km;
2 • Autovehicule utilizate pentru transportul de calatori cu nu mai mult de 9 locuri (inclusiv cel al șoferului). Aceasta este doar o schimbare tehnica. Desi exceptarea a fost eliminata, reglementarea se aplica numai la transportul de calatori in autovehicule care au mai mult de 9 locuri (inclusiv cel al șoferului)
Procesul-verbal atacat a fost emis in lipsa contravenientului si nu este menționat nici un martor, încălcându-se dispozițiile art. 19 din O.G2/2001, republicata.
Nu au fost respectate dispozițiile art. 34 din O.G NR. 2/2001 raportate la dispozițiile art. 16 si art. 17 din aceeași normă.
În probațiune s-a solicitat audierea martorului B. G., șoferul mijlocului de transport, înscrisuri, interogatoriu luat intimatei.
Apelul este legal timbrat (fila 23)
Intimatul I. de S. Pentru Controlul in Transportul Rutier -I.S.C.T.R., a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca netemeinic și nelegal; menținerea sentinței civile atacată ca temeinică și legală.
1. Instanța de fond în urma analizării motivelor invocate de apelanta - apelantă prin plângerea contravențională a apreciat că procesul verbal este legal și temeinic întocmit si ca atare se impune respingerea plângerii contravenționale. Prin acțiunea introductivă petenta nu a invocat motivele întemeiate pe dispozițiile art. 16, 17, 19 și 34 din OG 2/2001 despre care face vorbire în declarația de apel.
2. Instanța de fond în mod întemeiat a respins ca nedovedită susținerea petentei cu privire la faptul că transportul efectuat era prevăzut ca excepție în Regulamentul (CE) nr. 561/2006 subliniind faptul că această motivație a petentei, care este o apărare de fond și nu o excepție, a fost invocată abia prin concluziile scrise. în conformitate cu prevederile noului cod de procedură civilă (art. 204) sub sancțiunea decăderii acțiunea se poate modifica sau completa, reclamanta putând propune noi probe, numai până la primul termen de judecată, iar motivația petentei cu privire la exceptarea transportului în conformitate cu dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 561/2006 a fost depusă la dosar după închiderea dezbaterilor și mai mult decât atât nu a fost dovedită, ca atare instanța de fond în mod judicios a respins motivația apelantei si vă solicităm să respingeți motivația apelantei cu privire la acest aspect ca neîntemeiată.
3. În ceea ce privește cererea de amânare depusă de petentă la dosarul cauzei instanța în mod temeinic și legal a procedat la respingerea acesteia, în același timp dispunând amânarea pronunțării pentru a da posibilitatea petentei de a depune concluzii scrise.
Afirmația apelantei conform căreia nici una din părți nu a solicitat judecarea în lipsă nu corespunde realității. Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei intimatul a solicitat în mod expres acest lucru.
4. Instanța de fond a respins motivat apărările petentei ca urmare critica adusă sentinței civile nr. 574/03.07.2014 sub acest aspect este nefondată. În conformitate cu dispozițiile art. 8 alin. (1) pct. 27 din OG 37/2007 aprobată cu modificări prin Legea nr. 371/2007 constituie contravenție „încredințarea unui vehicul cu tahograf digital unui conducător auto care nu deține cartela tahografica" și se sancționează conform art. 9 alin. (1) lit. a), „cu amendă de la 8.000 lei la 16.000 lei, aplicabilă întreprinderii/operatorului de transport rutier sau conducătorului auto, după caz".
În prezenta cauză nu este incidență situația de excepție invocată de petenta, respectiv art. 3 lit. a) din Regulamentul (CE) nr. 561/2006 "Prezentul Regulament nu se aplică transporturilor rutiere efectuate de: a), vehicule utilizate pentru transportul de călători prin servicii regulate, traseul liniei nedepășind 50 km."
Serviciile regulate de transport persoane se efectuează în baza licenței de traseu emise de autoritatea competentă, iar petenta nu deține un asemenea document, ca atare transportul efectuat de aceasta nu poate fi considerat serviciu regulat conform legislației în materia transporturilor rutiere. în consecință, chiar dacă transportul s-ar desfășura pe o linie de maxim 50 de km, petenta nu se poate prevala de excepția mai sus enunțată deoarece nu îndeplinește toate condițiile cumulative prevăzute de aceasta.
Prin urmare, fapta contravenționala a fost delimitată corect a existat, a fost constatată și sancționată, procesul verbal de contravenție reprezentând o stare de fapt la momentul controlului, deci petenta nu poate fi exonerată de răspundere deoarece fapta pentru care a fost sancționată petenta este individualizată în mod clar de art. 8 pct. 27 din OG 37/2007 aprobată cu modificări prin Legea 371/2007, drept urmare vă solicităm respectuos să respingeți și această critică adusă sentinței ca nefondată.
În drept: HG 69/2012, OMTI nr. 980/2011, OG nr. 26/2011, HG nr. 995/2011, OMTI nr. 1088/2011, OMT nr. 1058/2007, OG nr. 37/2007 cu modificările si completările ulterioare, OG nr. 2/2001, art. 205, art. 411, art. 471 și urm. C.pr.civ.
Procedând la analizarea apelului, Tribunalul reține următoarele:
În primul rând, se constată că este nefondată solicitarea apelantei de anulare a hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare întrucât instanța de fond nu s-ar fi pronunțat asupra viciilor de formă invocate de petentă, referitoare la nerespectarea disp. art.16,17 și 19 din OG nr.2/2001. Astfel, prin plângerea formulată, petenta nu a făcut nicio referire la aceste aspecte vizând nelegalitatea procesului verbal, doar prin concluziile scrise depuse în termenul de pronunțare, precizându-se că au fost încălcate prevederile legale menționate mai sus, însă fără a se arăta în concret care sunt mențiunile prevăzute de art.16 sau 17 din OG nr.2/2001 pe care organele de control ar fi omis să le insereze în cuprinsul procesului verbal. Or, din conținutul actului de sancționare contravențională rezultă în mod clar respectarea prevederilor art.17 din OG nr.2/2001, fiind specificate toate mențiunile prevăzute sub sancțiunea nulității absolute, iar fapta contravențională a fost descrisă în mod clar și complet, cu indicarea textului normativ sancționator. În ce privește dreptul contravenientei de a formula obiecțiuni, se constată că procesul verbal a fost încheiat la sediul intimatului, în lipsa reprezentantului legal al societății, astfel că în mod evident, nu avea cum să fie exercitat acest drept la momentul sancționării, obiecțiunile față de starea de fapt reținută fiind precizate în cuprinsul plângerii cu care a fost sesizată instanța de fond.
Referitor la lipsa semnăturii unui martor din procesul verbal, se constată că agentul constatator a arătat că, la data și locul încheierii procesului verbal, nu se afla nicio persoană decât un alt agent constatator, așa încât sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art.19 alin.3 din OG nr.2/2001, fiind indicate motivele care au determinat încheierea procesului verbal fără a fi obținută semnătura unui martor. De altfel, conform disp. art.19 alin.1 din OG nr.2/2001, rolul martorului semnatar al procesului verbal de contravenție este doar acela de a confirma lipsa/refuzul/imposibilitatea de semnare a actului sancționator de către contravenient, or nu s-a contestat de către petentă faptul că procesul verbal a fost întocmit în lipsa sa.
În ce privește susținerea petentei privind încălcarea dreptului la apărare, se constată că aceasta este pur formală de vreme ce potrivit disp. art.222 Cod pr. civ, amânarea judecății în aceste împrejurări se poate dispune numai în mod excepțional și pentru motive temeinice. În speța de față, petenta a beneficiat de amânarea judecății pentru lipsă de apărare, la termenul de judecată din data de 03.06.2014 instanța admițând cererea formulată în acest sens, iar la termenul din data de 24.06.2014 avocatul angajat a depus o cererea de amânare pentru imposibilitate de prezentare întrucât avea de susținut altă cauză la Judecătoria Mediaș. Însă, nu a fost depusă la dosar nicio justificare a celor susținute prin cererea de amânare, iar pe de altă parte, chiar dacă s-ar fi produs astfel de dovezi, avocatul are obligația asigurării substituirii și în cazul în care clientul nu este de acord, acesta din urmă urmează să suporte riscurile neprezentării la proces a avocatului său.
Totodată, sunt nefondate susținerile în sensul că instanța trebuia să suspende judecarea cauzei deoarece nicio parte nu s-a prezentat și nu a fost cerută judecata în lipsă. Astfel, se observă că nu erau întrunite cerințele prevăzute de art. 411 pct.2 Cod pr. civ. întrucât prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 16.05.2014 intimatul ISCTR a solicitat în mod expres soluționarea cauzei și în lipsă.
De asemenea, în mod întemeiat a fost respinsă de către prima instanță cererea de repunere a cauzei pe rol, formulată de către petentă la data de 03.07.2014, având în vedere faptul că nu s-a precizat ce probe se impun a fi administrate în plus față de înscrisurile depuse de către intimat și nici prin plângerea formulată, petenta nu făcut referire la numite acte sau probe testimoniale pe care ar înțelege să le folosească în susținerea aspectelor învederate cu ocazia contestării actului sancționator.
Nu s-a dispus repunerea cauzei pe rol pentru a se discuta încuviințarea administrării probei cu înscrisurile constând în foile de parcurs anexate concluziilor scrise deoarece fiind vorba despre înscrisuri depuse după închiderea dezbaterilor, conform disp. art. 394 alin.3 Cod pr. civ., era aplicabilă sancțiunea neluării în seamă. Însă, în considerentele hotărârii instanța a apreciat că este nefondată apărarea petentei în sensul că s-ar încadra într-una din situațiile de excepție prevăzute de Regulamentul CE 561/2006, astfel că a analizat și aceste înscrisuri, neprejudiciind astfel în nici un fel interesele petentei.
În ce privește menționarea greșită a termenului de apel, acest fapt nu determină nelegalitatea hotărârii pronunțate întrucât petenta a respectat termenul de 30 de zile prevăzut pentru exercitarea căii de atac a apelului, iar potrivit disp. art.457 alin.1 Cod pr. civ. termenele pentru declararea căilor de atac sunt cele stabilite de lege, indiferent de mențiunile existente în dispozitivul hotărârii judecătorești.
Totodată, instanța a respectat prevederile art.396 alin.2 Cod pr. civ., stabilind prin încheierea de amânare a pronunțării faptul că pronunțarea se va face prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței, acesta fiind motivul pentru care hotărârea nu conține mențiunea că s-a pronunțat în ședință publică.
Referitor la temeinicia soluției pronunțate de prima instanță, se constată că sunt neîntemeiate susținerile petentei în sensul că nu ar avea obligația respectării disp. OG nr.37/2007 deoarece nu are ca obiect principal de activitate transportul, în condițiile în care art.1 alin.1 din OG nr.37/2007 prevăd în mod clar faptul că „ Prezenta ordonanță stabilește cadrul de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele și perioadele de odihnă ale conducătorilor auto care efectuează operațiuni de transport rutier ce fac obiectul Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului (CE) nr. 561/2006 de armonizare a anumitor dispoziții din domeniul social privind transportul rutier și amendare a Regulamentului Consiliului (CEE) nr. 3.821/85 și Regulamentului Consiliului (CE) nr. 2.135/98 și abrogare a Regulamentului Consiliului (CEE) nr. 3.820/85 sau operațiuni de transport rutier care fac obiectul Acordului european privind activitatea echipajelor vehiculelor care efectuează transporturi rutiere internaționale (AETR), denumit în continuare Acordul AETR.”
Or, petenta nu se încadrează în situația de excepție prevăzută de art. 3 lit.a din Regulamentul CE 561/2006, care stipulează că „ Prezentul regulament nu se aplică transporturilor rutiere efectuate de: (a) vehicule utilizate pentru transportul de călători prin servicii regulate, traseul liniei nedepășind 50 km „ aceasta neîndeplinind condițiile pentru efectuarea de servicii regulate de transport persoane. Conform legislației incidente în materia transporturilor rutiere, respectiv OG nr.27/2011, petenta trebuia să dețină licență de traseu pentru a putea efectua servicii regulate de transport călători.
Astfel, art.3 pct.22 din OG nr. 27/2011 definește licența de traseu ca fiind un “ document pe baza căruia operatorul de transport rutier efectuează transport rutier național contra cost de persoane prin servicii regulate sau servicii regulate speciale, pe un anumit traseu, conform programului de transport;”.
Petenta nu a depus la dosar un astfel de document, ci doar certificat de transport în cont propriu din care rezultă că este abilitată să efectueze transport rutier în cont propriu de persoane, așa încât în mod legal și temeinic s-a procedat la sancționarea acesteia pentru nerespectarea disp. art.8 alin.1 pct.27 din OG nr.37/2007.
În ce privește individualizarea sancțiunii, agentul constatator trebuie să aibă în vedere disp. art.5 alin.5 și art.21 alin.3 din O.G.2/2001, potrivit cărora sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, urmând a se ține seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Referitor la gradul de pericol social al faptei comise de petenta apelantă, Tribunalul constată că această contravenție se sancționează cu amendă de la 8000 – 16.000 lei, astfel încât legiuitorul o privește ca pe o faptă cu un grad deosebit de ridicat de pericol social. Este și firesc acest lucru având în vedere că neutilizarea cartelei tahografice duce la imposibilitatea controlului perioadelor de conducere și de odihnă ale conducătorilor auto, iar nerespectarea timpilor de conducere și odihnă constituie una din cauzele frecvente ale accidentelor grave de circulație soldate cu pierderi de vieți omenești și pagube materiale importante .
Însă, in speța de față, aceste consecințe ale faptei contravenționale nu subzistă, dat fiind faptul că activitatea de transport desfășurată de către petentă se întinde pe parcursul a 2-3 ore zilnic, microbuzul respectiv fiind utilizat pentru transportul cadrelor didactice și a elevilor din localitatea unde își au domiciliul fiecare și până la școala în cauză . Pe de altă parte, petenta nu a pus la dispoziția conducătorului auto cartela tahografică nu din rea-credință, ci pur și simplu pentru faptul că a considerat că nu are obligația de a se conforma prevederilor OG nr.37/2007. Totodată, trebuie avută în vedere și situația financiară a petentei, aceasta fiind o unitate școlară publică, iar achitarea unei amenzi în cuantum de 8000 lei ar prejudicia atât desfășurarea activității cât și îndeplinirea obligațiilor de plată către salariați sau alți creditori.
Ca atare, starea de fapt anterior prezentată relevă faptul că aplicarea unei sancțiuni mai blânde decât amenda minimă legală este în măsură să realizeze o prevenție eficientă cu privire la săvârșirea altor fapte contravenționale, precum și o sancționare corectă în funcție de circumstanțele concrete existente la încheierea procesului –verbal.
Pentru aceste motive, in baza disp. art.480 alin.2 NCPC, Tribunalul va admite apelul declarat de petenta Școala G. Șpring împotriva sentinței civile nr. 574/2014 pronunțată de Judecătoria S., va schimba în parte hotărârea atacată, în sensul că va admite în parte plângerea petentei împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/26.03.2014 încheiat de intimatul I. de S. pentru Controlul în Transportul Rutier si va înlocui cu avertisment, sancțiunea amenzii contravenționale de 8000 lei.
Totodată, se pune in vedere petentei să respecte pe viitor prevederile legale in ce privește perioadele de conducere, pauzele și perioadele de odihnă ale conducătorilor auto și utilizarea aparatelor de înregistrare a activității acestora.
Va fi menținut in rest procesul verbal.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de petenta Școala G. Șpring împotriva sentinței civile nr. 574/2014 a Judecătoriei S., pronunțată în dosarul nr._ și, în consecință:
Schimbă în parte sentința atacată în sensul că admite în parte plângerea formulată de petenta Școala G. Șpring, cu sediul în com. Șpring, ., jud. A. împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/26.03.2014 încheiat de intimatul I. de S. pentru Controlul în Transportul Rutier.
Înlocuiește cu avertisment sancțiunea amenzii în sumă de 8.000 lei, aplicată petentei prin procesul verbal menționat mai sus.
Menține în rest procesul verbal.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 05.02.2015
Președinte, C. C. | Judecător, G. C. M. | |
Grefier, M. U. |
Red./Tehnored.CC/4 ex./ 26.02. 2015
Judecător fond: S. R.
| ← Pretentii. Sentința nr. 2015/2015. Tribunalul ALBA | Obligaţia de a face. Sentința nr. 128/2015. Tribunalul ALBA → |
|---|
