Anulare proces verbal de contravenţie. Hotărâre din 09-04-2015, Tribunalul ALBA

Comentarii

0

Hotărâre pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 09-04-2015 în dosarul nr. 2184/176/2014

Acesta este document finalizat

ROMÂNIA

TRIBUNALUL A.

SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV, FISCAL ȘI DE INSOLVENȚĂ

Dosar nr._

DECIZIE Nr. 261/A/2015

Ședința publică de la 09 Aprilie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE C. L.

Judecător C. M. C.

Grefier D. M.

Pe rol judecarea apelului declarat de apelant M. G. împotriva sentinței civile nr. 2878/2014 pronunțată de Judecătoria A. I. și intimat INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI A., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție CP NR._.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă în instanță dl avocat J. R. F. pentru apelant,lipsind intimatul.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:

Instanța în baza art. 131 Noul Cod procedură civilă, raportat la art. 95 din NCPC și art. 8 din Legea nr. 554/2004, constată că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta pricină.

Instanța pune în vedere avocatului apelantului să estimeze durata necesară cercetării procesului.

Avocatul apelantului estimează durata ca fiind astăzi.

Instanța, în baza disp. art. 238 NCPC, estimează durata necesară pentru cercetarea procesului ca fiind astăzi.

În baza disp. art. 244 din NCPC civilă declară încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în susținerea apelului.

Avocatul apelantului solicită admiterea apelului, schimbarea hotărârii atacate in sensul admiterii plângerii contravenționale asa cum aceasta a fost formulata respectiv: În esență susține că, Instanța de fond retine in mod netemeinic faptul ca petentul se face vinovat de săvârșirea contravenției care i-a fost reținuta in sarcina sa ,înlăturând declarația martorului care a fost audiat in cauza pentru considerentul ca este subiectiv in condițiile in care acesta a relatat sincer starea de fapt reala de la acea data care confirma faptul ca faptele nu exista . Instanța de judecata a trecut peste faptul ca este vorba despre un martor care a dat o declarație sub jurământ si nimeni nu este vinovat ca nu au existat alte persoane care sa fi constatat starea de fapt. Mai susține că, petentul a indicat în procesul verbal faptul ca nu a staționat si nici nu a condus acest autoturism niciodată, ci administratorul societății, și de asemenea faptul că nu a adresat injurii organelor de poliție. Se impunea sa se faca mențiunea cuvintelor si expresiilor care se susține ca au fost folosite de către petent si astfel instanța de judecata putea sa verifice daca fapta exista si daca da ce gravitate are însă deși instanța de judecata i-a solicitat agentului constatator cand l-a audiat sa relateze ce fel de expresii jignitoare a folosit petentul, acesta a refuzat categoric În concluzie susține că în mod eronat amenda nu a fost redusă la minimul de 200 lei ci la 500 lei.

INSTANȚA

Asupra apelului de față;

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba Iulia la data de 17.03.2014 sub nr._, petentul M. G. a solicitat, în principal, anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._, întocmit la data de 01.03.2014 și exonerarea de la plata amenzii, având în vedere că nu a săvârșit fapta reținută în sarcina sa. În subsidiar, petentul a solicitat înlocuirea amenzii aplicate cu sancțiunea avertismentului sau reducerea amenzii la minimul special de 200 lei.

În motivare, petentul a arătat că fapta reținută prin procesul verbal nu există întrucât el nu a adresat cuvinte și expresii jignitoare organelor de poliție, ci dimpotrivă, agenții au avut o atitudine neconformă față de petent. A arătat că organele de poliție au susținut fără niciun argument că el ar fi oprit autoturismul cu nr._ în fața imobilului din A. I., .. Petentul a mai precizat că, pentru a le explica polițiștilor că situația de fapt este diferită, l-a chemat afară din curtea imobilului pe B. E., care a relatat, la rândul său, că nu M. G. a condus respectivul autoturism, însă agenții de poliție au ignorat cele prezentat și l-au sancționat în mod abuziv pe petent. De asemenea, petentul a invocat, ca motiv de nelegalitate a procesului verbal, faptul că organul de poliție nu a menționat cuvintele și expresiile jignitoare care au fost adresate, astfel încât instanța de judecată se află în imposibilitate de a aprecia existența și gravitatea faptei. În plus, a arătat că agentul constatator a constatat săvârșirea a două contravenții din partea petentului la interval de 1 minut, întocmind procesele verbale la aceeași oră, însă . numărul acestora sunt inversate față de ordinea constatării faptelor. A mai precizat petentul și faptul că modul abuziv și defectuos în care a procedat agentul la constatarea contravenției rezultă și din mențiunile cuprinse în procesul verbal în sensul că petentul refuză să semneze, după care apare semnătura acestuia.

În susținerea petitului subsidiar, petentul a motivat că, raportat la modul defectuos în care a acționat agentul constatator, s-ar impune înlocuirea amenzii cu avertismentul sau reducerea acesteia la minimul special prevăzut de lege.

În probațiune petentul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și a probei testimoniale.

În drept a invocat prevederile O.U.G. 195/2002, O.G. nr. 2/2001 și H.G. nr. 1391/2006.

Plângerea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei (f. 17).

Prin întâmpinarea înregistrată la data de 18.04.2014, intimatul a solicitat respingerea plângerii, menționând că fapta reținută în sarcina petentului a fost constatată personal de agentul de poliție aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu competent să constate și să sancționeze contravenții, astfel încât procesul verbal se bucură de prezumția relativă de autenticitate și veridicitate până la proba contrară. A mai precizat că starea de fapt este cea reținută în procesul verbal, iar sancțiunea aplicată reprezintă o justă individualizare a răspunderii contravenționale, în raport cu criteriile stabilite de art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001.

În motivare, intimatul a arătat, în esență, că în data de 01.03.2014, organele de poliție au fost sesizate prin serviciul SNAU 112 cu privire la faptul că două autoturisme sunt oprite neregulamentar pe . cu . echipajului de poliție, din curtea imobilului a ieșit M. G., care a recunoscut că el a condus și a oprit neregulamentar și a înmânat actele agentului constatator. A precizat intimatul că în timpul întocmirii procesului verbal de contravenție, din curtea aceluiași imobil a ieșit B. E., care l-a instigat pe M. G. să declare că nu el a condus și, fiind rugat să nu se implice, a început să adreseze cuvinte jignitoare celor doi polițiști, alăturându-i-se și petentul.

În ceea ce privește motivele de nelegalitate, a arătat intimatul că deși inițial petentul a refuzat semnarea proceselor verbale întocmite, ulterior a fost convins de către avocatul său chemat la fața locului să le semneze. De asemenea, a precizat intimatul că, având în vedere succesiunea multiplelor evenimente petrecute, menționarea orei 12:59 la data constatării faptei de oprire neregulamentară, față de 12:58 pentru cea de proferare de expresii jignitoare, nu este relevantă din perspectiva existenței faptelor.

În probațiune intimatul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.

În drept a invocat prevederile O.G. nr. 2/2001 și ale Legii nr. 61/1991.

Instanța a încuviințat pentru părți și a administrat proba cu înscrisuri (f. 9-15, 22-25, 50-54) și proba testimonială, fiind audiați martorii B. E. (f. 45) și M. I. F. L. (f. 49).

Prin sentința civilă nr. 2878/2014 pronunțată de Judecătoria A. I. s-a admis în parte plângerea contravențională formulată de petentul M. G., având CNP_, domiciliat în A. I., . Băsești, nr. 20, ., jud. A., în contradictoriu cu contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI A., CUI_, cu sediul în A. I., ., nr. 1, jud. A., împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 01.03.2014.

S-a redus cuantumul sancțiunii amenzii contravenționale aplicate prin procesul verbal de contravenție contestat de la suma de 1.000 lei la suma de 500 lei.

Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:

Prin procesul verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 01.03.2014 de către agentul constatator din cadrul intimatului Inspectoratul de Poliție al Județului A., petentul M. G. a fost sancționat cu amendă în cuantum de 1.000 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 2 pct. 1 din Legea nr. 61/1991.

Potrivit art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța învestită cu soluționarea unei plângeri contravenționale trebuie să verifice dacă aceasta a fost formulată în termenul prescris de lege, iar apoi, prin prisma probatoriului administrat, a procedat la analizarea legalității și temeiniciei procesului verbal, putând să hotărască și cu privire la individualizarea sancțiunii.

În urma verificărilor cerute de dispozițiile art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, s-a constatat că plângerea contravențională a fost înregistrată pe rolul instanței la data de 17.03.2014, în termenul legal de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1, termen calculat de la data întocmirii procesului verbal de contravenție contestat, întrucât acesta a fost semnat de către petent și înmânat acestuia în condițiile prevăzute de art. 26 alin. 1 din O.G nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.

Asupra legalității procesului verbal de contravenție contestat:

Art. 17 din O.G. nr. 2/2001 statuează că lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.

Potrivit art. 16 din O.G. nr. 2/2001, procesul verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu, printre altele, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea pagubelor pricinuite.

Referitor la critica petentului privind descrierea faptei contravenționale și la arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității acesteia, instanța a reținut că această mențiune nu se regăsește printre cele enumerate limitativ de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 și prevăzute sub sancțiunea nulității exprese a procesului verbal de contravenție, fiind reglementată de art. 16 alin. 1 din același act normativ. Așadar, numai lipsa completă a acestor mențiuni atrage nulitatea expresă a procesului verbal, fără a fi condiționată de dovada unei vătămări, pe când situația în care fapta nu este descrisă suficient sau corespunzător atrage nulitatea numai în măsura în care se face dovada producerii unei vătămări ca urmare a acestui viciu de formă.

În cuprinsul procesului verbal de constatare a contravenției contestat în prezenta cauză s-a reținut că petentul „a adresat cuvinte și expresii jignitoare organelor de poliție sesizate prin SNUAU 112 la o intervenție, aflându-se împreună cu B. E., care de asemenea a adresat cuvinte și expresii jignitoare organelor de poliție.” Petentul nu a făcut dovada producerii unei vătămări prin modul în care a fost descrisă fapta reținută, având în vedere că dreptul său la apărare a fost pe deplin asigurat, iar instanța a avut posibilitatea concretă de a verifica realitatea celor consemnate de agent în procesul verbal, elementele menționate fiind suficiente în acest sens.

Astfel, instanța a reținut că descrierea faptei, chiar generic redată, este suficientă, fiind vorba, în mod evident, de o acțiune a petentului de jignire și sfidare a agenților de poliție aflați în exercitarea atribuțiilor de serviciu. Legiuitorul nu a impus o descriere amănunțită a faptei, ci una care să asigure exercitarea dreptului la apărare și să permită instanței să analizeze situația de fapt. Ca atare, descrierea pe scurt a stării de fapt, cu indicarea modalității concrete în care a fost săvârșită contravenția (prin adresarea de expresii și cuvinte jignitoare), iar nu prin simpla redare a textului de lege care este mult mai cuprinzător, este îndestulătoare pentru a verifica dacă s-a făcut o justă încadrare în drept.

Afirmațiile petentului referitoare la mențiunile cuprinse în procesul verbal în legătură cu refuzul său de a semna nu prezintă relevanță, cu atât mai mult cu cât din probele administrare a rezultat că acesta inițial a refuzat semnarea actului, iar apoi s-a răzgândit, la intervenția avocatului său.

În ceea ce privește cronologia numărului de înregistrare a procesului verbal, observația petentului este de asemenea neîntemeiată, având în vedere că ambele acte poartă aceeași dată, iar înregistrarea invers cronologică a acestora (între care nu au intervenit alte procese verbale) a fost cel mai probabil determinată de o neatenție, cum de altfel arată și intimatul, fapt ce nu reprezintă în niciun caz un viciu de nulitate a procesului verbal.

Prin urmare, întrucât nu s-a putut reține existența vreunei cauze de nulitate expresă sau virtuală a procesului-verbal contestat, instanța a constatat că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate instituită de lege în favoarea sa.

Asupra temeiniciei procesului verbal de contravenție contestat:

Ca situație de fapt, în procesul verbal de contravenție contestat s-a reținut în sarcina petentului faptul că în data de 01.03.2014, în jurul orei 12:58, în timp ce se afla pe . imobilului cu nr. 59, a adresat cuvinte și expresii jignitoare organelor de poliție sesizate prin SNUAU 112 la o intervenție, aflându-se împreună cu B. E., care de asemenea a adresat cuvinte și expresii jignitoare organelor de poliție.

Încadrarea juridică a situației de fapt este prevăzută de art. 2 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, text care prevede că reprezintă contravenție, dacă nu este comisă în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să fie considerată infracțiune, săvârșirea în public de fapte, acte sau gesturi obscene, proferarea de injurii, expresii jignitoare sau vulgare, amenințări cu acte de violență împotriva persoanelor sau bunurilor acestora, de natură să tulbure ordinea și liniștea publică sau să provoace indignarea cetățenilor ori să lezeze demnitatea și onoarea acestora sau a instituțiilor publice.

Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999). Instanța trebuie să analizeze în ce măsură fapta reținută în sarcina petentului reprezintă o „acuzație în materie penală”, în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Instanța a apreciat că fapta pentru care a fost sancționat petentul poate fi calificată drept o acuzație în materie penală, fapt care atrage incidența în cauză a prezumției de nevinovăție și obligația autorităților statului de a proba faptele reținute în sarcina acestuia.

În cauză, având în vedere că fapta reținută în sarcina petentului a fost constatată în mod personal de către agentul de poliție, instanța a considerat că aceasta este probată prin prezumția de veridicitate, considerându-se că actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă. Aceasta prezumție, deși neconsacrată legislativ, este acceptată atât de doctrina de specialitate, cat și de practica judecătorească. De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că toate sistemele legale cunosc și operează cu ajutorul prezumțiilor și că, în principiu, Convenția nu interzice aceasta, dar, în materie penală, obligă statele să nu depășească o anumita limită.

Așadar, în acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor, instanța a apreciat ca una din limitele până la care acționează prezumția de temeinicie a procesului verbal este dată chiar de constatarea personala a faptei de către agent. Într-o astfel de situație, procesul verbal legal întocmit se va bucura de prezumția de veridicitate și, în absenta unor probe care să facă dovada contrară, starea de fapt descrisă în actul constatator este prezumată a fi conformă cu realitatea.

Petentului i-a fost asigurat dreptul la apărare, acesta având posibilitatea de a propune administrarea oricăror probe în combaterea situației de fapt consemnată în procesul verbal și de a-și exprima punctul de vedere în fața instanței. Cu toate acestea, din coroborarea probatoriului administrat, instanța a apreciat că starea de fapt reținută de agentul constatator este cea reală. Astfel, din fișa intervenției la eveniment întocmită de echipa de intervenție reiese că inițial M. G. a recunoscut că el a staționat neregulamentar cu auto nr._, însă ulterior, influențat de B. E., au început să se manifeste agresiv și au adresat cuvinte și expresii jignitoare organelor de poliție (f. 24). De asemenea, martorul M. I. F. L., agent de poliție prezent la fața locului, a relatat că petentul împreună cu B. au adresat cuvinte și expresii jignitoare, care nu au fost consemnate expres în procesul verbal întrucât legea nu impune o astfel de obligație. A arătat că petentul a folosit cuvinte urâte, pe care nu poate să le reproducă în fața instanței, fiind vorba mai mult despre cuvinte jignitoare (f. 49).

În aprecierea declarației martorului B. E., instanța a avut în vedere relația de rudenie dintre el și petent, precum și, în mod special, faptul că acesta are interes în cauză, din moment ce a fost sancționat de către organele de poliție pentru fapte similare, săvârșite împreună cu petentul. Astfel, instanța a apreciat ca nesincere relatările acestuia, pornind de la faptul că situația expusă de B. E. prezintă neconcordanțe față de realitate. Cu titlu de exemplu, martorul a declarat că la fața locului nu a mai venit nimeni, fiind o zi de sâmbătă, cu toate că din celelalte probe a reieșit că s-au prezentat la locul faptei atât avocatul petentului și a martorului, cât și încă un echipaj de poliție. De asemenea, martorul a precizat că nici el și nici cumnatul său nu au adresat injurii sau expresii jignitoare organelor de poliție, invocând totodată faptul că agentul nu a menționat ce cuvinte a folosit, pentru ca instanța să facă distincție între ce a spus el și ce a spus cumnatul său, fiind sancționați amândoi (f. 45).

Prin urmare, afirmațiile petentului din cuprinsul plângerii formulate referitoare la faptul că el nu se face vinovat de contravenția săvârșită nu sunt susținute de alte probe administrate în cauză, astfel încât acesta nu a reușit să facă dovada că starea de fapt reținută în procesul verbal nu corespunde realității. În aceste condiții, instanța a apreciat că procesul-verbal de contravenție supus controlului judecătoresc sub aspectul temeiniciei sale nu poate fi invalidat ca urmare a unor simple susțineri ale petentului.

Asupra individualizării sancțiunii contravenționale aplicate prin procesul verbal de contravenție contestat:

În baza art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța poate să hotărască asupra sancțiunii contravenționale aplicate. Această prerogativă legală conferă instanței posibilitatea de a proceda la o reindividualizare a sancțiunii contravenționale stabilite de agentul constatator.

Pentru stabilirea sancțiunii contravenționale trebuie să se țină cont de criteriile de individualizare prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001. Potrivit acestei dispoziții legale, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal. În același sens, art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001, prevede că sancțiunea aplicată trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei.

Potrivit art. 7 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea avertismentului se aplică atunci când fapta este de o gravitate redusă și chiar dacă actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu menționează expres această sancțiune.

În cauză, instanța a apreciat că înlocuirea cu avertisment sau reducerea amenzii la minimul stabilit de lege nu este suficientă pentru atingerea scopului sancțiunilor contravenționale, respectiv acela de a preveni comiterea acestor gen de fapte și de a asigura îndreptarea contravenientului. Faptul că petentul a fost sancționat anterior pentru o altă faptă, în mod neîntemeiat, nu este în niciun caz de natură a-l exonera de răspundere sau de a constitui o circumstanță atenuantă. Așadar, întocmirea unui proces verbal de contravenției de către un agent de poliție aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu nu justifică în niciun caz atitudinea de jignire și sfidare manifestată de petent, acesta având la îndemână calea legală a formulării plângerii contravenționale împotriva actului pe care îl apreciază nelegal sau netemeinic. Ca atare, având în vedere circumstanțele faptei și calitatea persoanelor împotriva cărora s-au adresat cuvintele și expresiile jignitoare, instanța a considerat că, într-adevăr, se impunea aplicarea sancțiunii principale a amenzii contravenționale.

Cu toate acestea, fapta petentului nu prezintă gradul maxim de pericol social al contravenției comise, astfel încât să fie sancționat cu amenda în limita superioară, motiv pentru care instanța a redus această amendă la suma de 500 lei, apreciind că aceasta întrunește cerințele de proporționalitate impuse de lege.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel M. G., solicitând apelului, schimbarea hotărârii atacate in sensul admiterii plângerii contravenționale, asa cum aceasta a fost formulata respectiv:

I. IN PRINCIPAL a dispune anularea procesului verbal de constatare si sancționare a contravențiilor, . nr._ întocmit Ia data de 01.03.2014 exonerarea reclamantului de la plata amenzii având in vedere ca acesta nu a săvârșit contravenția care i-a fost reținuta in sarcina ( fapta nu exista).

II. IN SUBSIDIAR înlocuirea amenzii aplicate cu cea a avertismentului având in vedere prevederile art. 5-7 din O.G.R nr. 2/2001 SAU reducerea amenzii la minimul special de 200 lei .

În motivare se arată următoarele:

IN FAPT. Prin sentința civila nr. 2878/2014 pronunțata de către Judecătoria A. I. in dosar civil nr._ s-a admis in parte plângerea formulata de către petentul recurent impotriva procesului verbal de constatare a contravenției . nr._ întocmit la data de 01.03.2014 al IPJ A..

Hotărârea instanței de fond este netemeinica si nelegala pentru următoarele motive.

Instanța de fond retine in mod netemeinic faptul ca petentul se face vinovat de săvârșirea contravenției care i-a fost reținuta in sarcina înlăturând declarația martorului care a fost audiat in cauza pentru considerentul ca este subiectiv in condițiile in care acesta a relatat starea de fapt reala de la acea data care confirma faptul ca faptele nu exista . Instanța de judecata a trecut peste faptul ca este vorba despre un martor care a dat o declarație sub jurământ si nimeni nu este vinovat ca nu au existat alte persoane care sa fi constatat starea de fapt. Cu certitudine ca daca ar fi fost si alte persoane de fata reacția si conduita organelor de politie nu ar mai fi fost aceea pe care au folosit-o la acea data .

S-a probat faptul ca petentul nu a adresat cuvinte si expresii jignitoare organelor de politie ba mai mult aceștia au fost cei care au avut o atitudine neconforma fata de petent. Organele de politie au susținut fară niciun argument ca petentul ar fi oprit autoturismul cu nr._ in fata imobilului din A. I., Jud. A., .. Acesta le-a explicat faptul ca nu a condus autoutilitara cu nr._ si implicit nici nu a parcat-o in acel loc .

Autoutilitara nu este proprietatea sa ci a societății S.C. E. DESIGN S.R.L. iar in acea zi autoutilitara a fost condusa si oprita in locul in care se afla, de către administratorul societății numitul BIRLEA E.. Petentul l-a chemat afara din curtea imobilului pe proprietarul autoturismului, pe numitul BIRLEA E. care le-a explicat si el polițiștilor starea de fapt reala. Autoutilitara asa cum rezulta si din cuprinsul procesului verbal era oprita in fata imobilului proprietatea administratorului societății care deține autoturismul si anume in A. I., Jud. A., .. Cand au venit organele de politie nu se afla nicio persoana la volanul autoutilitarei. Petentul la rubrica alte mențiuni din procesul verbal unde a fost sancționat pentru oprire interzisa a indicat faptul ca nu a staționat si nici nu a condus acest autoturism niciodată.

Cu toate ca acest aspect a fost adus la cunostiinta organelor de politie aceștia au ignorat pur si simplu cele ce au fost prezentate de către petent si de către BIRLEA E. si astfel s-a ajuns la sancționarea contravenționala abuziva a petentului. Nu intelege cum agentul constatator a ajuns la concluzia ca petentul ar fi oprit autoturismul in zona interzisa in condițiile in care s-a susținut ca au fost sesizați prin serviciul 112 ca autoturismul ar fi fost oprit.

Organul de politie susține ca petentul a adresat cuvinte si expresii jignitoare organelor de politie dar fara sa menționeze exact ce cuvinte si expresii a folosit petentul de s-a ajuns la sanctionarea acestuia . Lipsa acestor mențiuni duce la imposibilitatea aprecierii din partea instanței de judecata daca cele ce susțin organele de politie ca ar fi făcut petentul constituie contravenție si ce gravitate ar avea faptele sale. Se impunea sa se faca mențiunea cuvintelor si expresiilor care se susține ca au fost folosite de către petent si astfel instanța de judecata putea sa verifice daca fapta exista si daca da ce gravitate are. instanța de judecata i-a solicita agentului constatator cand l-a audiat sa relateze ce fel de expresii jignitoare a folosit petentul dar acesta a refuzat categoric menționând ca nu avea obligația sa le mentioneze in cuprinsul procesului verbal. refuzul a fost determinat de faptul ca nu au fost adresate cuvinte sau expresii jignitoare de către apelant.

Instanța de judecata nu a analizat si nu a răspuns criticii referitoare la modul de lucru contrar dispozițiilor legii al agentului constatator si a credibilității acestuia impunandu-se a fi avut in vedere faptul ca acesta constata săvârșirea a doua contravenții din partea petentului la interval de 1 minut una fata de cealaltă ( ora 12,58 si ora 12,59 ) si procesele verbale le incheie la aceeasi ora si anume ora 13 in condițiile in care obligatoriu intre aceste procese verbale trebuind sa existe o diferența de ora intrucat întocmirea unui proces verbal cu mențiuni necesita mai multe minute. Având in vedere . numărul proceselor verbale primul proces verbal incheiat ar fi cel cu ._ dupa care cel cu ._ in condițiile in care ajungând la fata locului cu certitudine au constatat inițial ca autoturismul este oprit neregulamentar contravenție care a fost constatata prin cel de al doilea proces verbal incheiat cel cu ._. Este evident ca nu se poate stabili si verifica ora cand a fost intocmit fiecare proces verbal, astfel ca se poate interpreta ca au fost incheiate la zile diferite dar aceeași ora.

Faptul ca agentul constatator a procedat in mod abuziv si defectuos la constatarea contravenției rezulta si din faptul ca acesta a făcut mențiuni in cuprinsul procesului verbal ca petentul refuza sa semneze dupa care a revenit si a făcut mențiunea ca acesta semnează procesul verbal. Astfel cu toate ca apare bifată casuta cum ca petentul refuza semnarea procesului verbal si totodată se face mențiunea ca acesta refuza semnarea apare semnătura sa. Acesta nu a arătat ca refuza semnarea ci agentul constatator a făcut in asa fel incat petentul sa nu mai aiba credibilitate in fata instanței de judecata. Este foarte usor din partea instanței de judecata sa constate ca nu exista contravenția care a fost reținuta in sarcina petentului si ca agentul constatator doar a vrut sa ii dea o "lecție" petentului pentru ca nu a recunoscut o fapta pe care nu a savarsit-o, si care nu a putut fi constatata de către organele de constatare, aspect care a fost confirmat si de către numitul BIRLEA E. ceea ce i-a enervat si mai tare pe polițiști si mai mult decât atat ca s-a explicat starea reala de fapt. Ca urmare a intervenției numitului BIRLEA E. a fost si el sancționat pentru aceeași fapta.

Prezentul litigiu trebuie sa ofere garanții recunoscute si garantate de art. 6 CEDO, care face parte clin dreptul intern, in temeiul dispozitilor art. 11 din Constituția României si care are prioritate fata de legislația interna in temeiul aceluiași act normativ. Conform art. 1 din O.G. 2/2001, constituie contravenție fapta săvârșita cu vinovăție, stabilita si sancționată prin lege...

Chiar daca petentul ar fi avut vre-o manifestare care ar fi trebuit pedepsita de lege apreciază ca raportat la contextul prezentat si la modul defectuos in care s-a acționat din partea agentului constatator ar fi proporțional înlocuirea amenzii aplicate cu cea a avertismentului având in vedere prevederile art. 5-7 din O.G.R 2/2001 sau reducerea amenzii la minimul special de 200 lei . Menționează ca cu toate că a existat o provocare din partea agentului petentul si numitul BIRLEA E. nu au reacționat contrar normelor de drept in vigoare.

În drept: art. 466 si urm., art. 478, art. 479, art 480 alin. 2 C.p.c., ordonanta de urgenta a guvernului nr. 195/2002 ; ordonanța de guvern nr. 2/2001, art. 11, art. 5-7 din O.G.R nr. 2/2001, hotărârea de guvern nr. 1391/2006, dispozițiile Codului de procedura civila si in completare ale Codului Penal .

Intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului A., a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului formulat de către apelantul M. G. și menținerea ca temeinică și legală a sentinței civile nr. 2878/2014 pronunțată de către Judecătoria A. I., în dosarul civil nr._ pentru următoarele considerente:

Prin sentința apelată s-a admis în parte plângerea contravențională a petentului îndreptată împotriva procesului-verbal ., nr._, încheiat la data de 01.03.2014, de către agent constatator M. I., din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean A. - Poliția Municipiului A. I. și a fost redus cuantumul sancțiunii amenzii contravenționale aplicate prin procesul-verbal de contravenție contestat de la suma de 1000 lei, la suma de 500 lei.

Sub aspectul legalității procesului-verbal de contravenție, solicită să se faptul că prima instanță în mod corect a reținut că procesul-verbal de contravenție contestat a fost legal întocmit, cu respectarea dispozițiilor legale incidente, nefiind incident nicio cauză de natură să atragă nulitatea acestuia, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute.

Sub aspectul temeiniciei arată că: prin procesul-verbal de contravenție menționat mai sus, apelantul a fost sancționat contravențional pentru încălcarea prevederilor art. 2, pct. 1 din Legea nr. 61/1991, text de lege care prevede că "Constituie contravenție săvârșirea oricăreia dintre următoarele fapte, daca nu sunt comise in astfel de condiții incat, potrivit legii penale, sa fie considerate infracțiuni: 1) săvârșirea in public de fapte, acte sau gesturi obscene, proferarea de injurii, expresii jignitoare sau vulgare, amenințări cu acte de violenta împotriva persoanelor sau bunurilor acestora, de natura sa tulbure ordinea si liniștea publica sau sa provoace indignarea cetățenilor ori sa lezeze demnitatea si onoarea acestora sau a instituțiilor publice."

Solicită să se observe faptul că, în mod corect prima instanță a reținut temeinicia procesului-verbal de contravenție, având în vedere faptul că afirmațiile petentului referitoare la faptul că nu se face vinovat de contravenția săvârșită nu sunt susținute de alte probe administrate în cauză, iar procesul-verbal de contravenție supus controlului judecătoresc sub aspectul temeiniciei nu poate fi invalidat ca urmare a unor simple susțineri ale petentului.

Mai arată că, în mod corect prima instanță a apreciat că, din coroborarea materialului probator, starea de fapt, reținută de către agentul constatator este cea reală. Astfel, din fișa intervenției la eveniment întocmită de echipa de intervenție reiese că inițial M. G. a recunoscut că el a staționat neregulamentar cu auto nr._, însă ulterior, influențat de B. E., au început să se manifeste agresiv și au adresat cuvinte și expresii jignitoare organelor de poliție. De asemenea, aspectele menționate în procesul-verbal de contravenție sunt confirmate și de martorul M. I. F. L., agent de poliție prezent la fața locului, care a relatat faptul că petentul, împreună cu B. E. au adresat cuvinte și expresii jignitoare, iar petentul a folosit cuvinte urâte, pe care nu poate să le reproducă în fața instanței, fiind vorba mai mult despre cuvinte jignitoare.

In mod corect prima instanță a apreciat ca nesincere relatările martorului B. E., având în vedere relația de rudenie dintre el și petent, precum și, în mod special, faptul că acesta are un interes în cauză, din moment ce a fost sancționat de către organele de poliție pentru fapte similare, săvârșite împreună cu petentul. De asemenea, situația expusă de către B. E. prezintă neconcordanțe față de realitate.

În drept, invocă prevederile O.G.2/2001, ale Legii 61/1991 republicată.

Examinând actele și lucrările dosarului atât prin prisma criticilor expuse dar și din oficiu,tribunalul reține următoarele:

Motivele de apel sunt neîntemeiate, astfel că se va respinge calea de atac, pentru argumentele ce vor fi expuse în continuare.

În procesul verbal de contravenție contestat s-a reținut în sarcina petentului faptul că în data de 01.03.2014, în jurul orei 12:58, în timp ce se afla pe . imobilului cu nr. 59, a adresat cuvinte și expresii jignitoare organelor de poliție sesizate prin SNUAU 112 la o intervenție, aflându-se împreună cu B. E., care de asemenea a adresat cuvinte și expresii jignitoare organelor de poliție.

Încadrarea juridică a situației de fapt este prevăzută de art. 2 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, text care prevede că reprezintă contravenție, dacă nu este comisă în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să fie considerată infracțiune, săvârșirea în public de fapte, acte sau gesturi obscene, proferarea de injurii, expresii jignitoare sau vulgare, amenințări cu acte de violență împotriva persoanelor sau bunurilor acestora, de natură să tulbure ordinea și liniștea publică sau să provoace indignarea cetățenilor ori să lezeze demnitatea și onoarea acestora sau a instituțiilor publice.

Starea de fapt reținută în procesul verbal este confirmată de martorul M. I. F. L.. Contrar susținerilor apelantului, instanța de apel apreciază că nu era necesară reproducerea ad literam a cuvintelor și expresiilor jicnitoare, întrucât având în vedere caracterul public al audierii martorului și natura cuvintelor folosite de apelant, s-ar fi putut prejudicia ordinea în ședința de judecată. Martorul audiat a fost martor ocular al faptelor descrise în procesul verbal atacat, iar împotriva acestuia nu au fost afirmate bănuieli de mărturie mincinoasă, astfel că în mod corect prima instanță a avut în vedere această declarație în adoptarea hotărârii.

În ceea ce privește declarația martorului B. E., în mod corect a fost înlăturată de prima instanță, având în vedere relația de afinitate cu petentul și acuzația identică formulată împotriva acestuia, ambele aspecte pledând pentru caracterul subiectiv, părtinitor al celor declarate.

D. urmare, constatând netemeinicia motivelor de apel, precum și legalitatea și temeinicia sentinței apelate, în baza art.480 C.p.c., se va respinge apelul declarat de apelantul M. G. CNP_, împotriva sentinței civile nr. 2878/2014, pronunțată de Judecătoria A. I., în dosar nr._ .

În baza art. 482 raportat la art. 451 C.p.c., fără cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelul declarat de apelantul M. G. CNP_, împotriva sentinței civile nr. 2878/2014, pronunțată de Judecătoria A. I., în dosar nr._ .

Fără cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică azi, 09.04.2015.

Președinte, C. L.		Judecător, C. M. C.
	Grefier, D. M.

Red. CMC

Jud. fond O. G.

Tehnored.MD/4ex/05.05.2015

← Refuz soluţionare cerere. Sentința nr. 563/2015. Tribunalul ALBA		Pretentii. Sentința nr. 287/2015. Tribunalul ALBA →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 657/2015. Tribunalul ALBA Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 223/2015. Tribunalul ALBA Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 321/2015. Tribunalul ALBA Refuz soluţionare cerere. Sentința nr. 563/2015. Tribunalul ALBA