Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 657/2015. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 657/2015 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 24-09-2015 în dosarul nr. 21608/280/2013
Acesta este document finalizat
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV, FISCAL ȘI DE INSOLVENȚĂ
Dosar nr._
DECIZIE Nr. 657/A/2015
Ședința publică de la 24 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. L.
Judecător C. M. C.
Grefier D. M.
Pe rol judecarea apelului declarat de apelant I. DE P. AL JUDETULUI A. - POLITIA MUNICIPIULUI A. I. împotriva sentinței civile nr. 101/2015 pronunțată de Judecătoria A. I. și intimat C. M. F., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție CP NR._.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă în instanță d-na consilier juridic C. G. A. pentru apelant, lipsind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Instanța în baza art. 131 Noul Cod procedură civilă, raportat la art. 95 din NCPC și art. 8 din Legea nr. 554/2004, constată că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta pricină.
Instanța pune în vedere reprezentantei apelantului să estimeze durata necesară cercetării procesului.
Reprezentanta apelantului estimează durata ca fiind astăzi. Depune la dosar delegație de reprezentare.
Instanța, în baza disp. art. 238 NCPC, estimează durata necesară pentru cercetarea procesului ca fiind astăzi.
În baza disp. art. 244 din NCPC civilă declară încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în susținerea apelului.
Reprezentanta apelantului solicită admiterea apelului.
INSTANȚA
Asupra apelului de față;
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești la data de 09.10.2013, sub nr._, petentul C. M. F. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul I. DE P. AL JUDETULUI A. - POLITIA MUNICIPIULUI A. I. anularea procesului-verbal de contravenție . nr._/24.09.2013.
În motivarea plângerii petentul a arătat că nu se face vinovat de cele consemnate în procesul verbal, întrucât a depășit regulamentar, iar acuzația agentului de poliție este nefondată.
În susținere s-au depus la dosar înscrisuri.
La data de 07.03.2014 intimatul a depus la dosar întâmpinare, invocând excepția necompetenței teritoriale a instanței.
Pe fondul cauzei s-a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.
Prin Sentința Civilă nr.5509/02.06.2014 Judecătoria Pitești a admis excepția de necompetență teritorială invocată de intimat și a dispus declinarea cauzei în favoarea Judecătoriei Alba Iulia, constatând incidente prevederile art.32 alin.2 din OG 2/2001.
Pe rolul Judecătoriei Alba Iulia cauza s-a înregistrat la data de 24.09.2014, fiind păstrat același număr de dosar generat în sistemul informatic național Ecris, respectiv dosar nr._ .
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri constând în exemplarul 2 al procesului verbal și dovada comunicării acestuia petentului (fl.4-5), raportul agentului constatator și fișa de cazier auto (fl.14-18).
Prin sentința civilă nr. 101/2015 pronunțată de Judecătoria A. I. s-a admis plângerea formulată de petentul C. M. F., CNP_, cu domiciliul în Pitești, ., ., ., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean A., cu sediul în A. I., ., nr.1, jud. A..
S-a anulat procesul – verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 24.09.2013 de către intimat și exonerează petentul de plata amenzii aplicate.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._/24.09.2013, contestatorul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 800 de lei, pentru că la data menționată a condus auto_ pe Șoseaua de ocolire a municipiului A. I. și a efectuat manevra de depășire a autoturismului marca Volvo FUR 659 în zona de acțiune a indicatorului ,, depășirea interzisă,,; totodată s-a reținut că petentul nu avea asupra sa permisul de conducere, contravenții prevăzute de art.120 alin.4 din H.G. nr.1392/2006 și sancționată de art.100 alin.3 lit.e din O.U.G. nr.195/2002, respectiv art.35 alin.2 din același act normativ și art.101 pct.18 din O.U.G. nr.195/2002.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța a constatat că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probanta a actului constatator al contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că acesta face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, însă pentru a se bucura de această forță probantă trebuie să fie încheiat cu respectarea dispozițiilor legale în lipsa cărora este nul sau poate fi anulat.
Deși s-a reținut săvârșirea de către contestator a două contravenții, a fost aplicat o singură sancțiune, cea a amenzii în sumă de 800 pentru cele două fapte, fără a fi individualizată sancțiunea pentru fiecare faptă în parte, pentru a se putea stabili dacă pentru fiecare faptă în parte s-au respectat limitele legale.
Conform art. 10 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, dacă aceeași persoană a săvârșit mai multe contravenții sancțiunea se va aplica pentru fiecare contravenție. Când acestea au fost constatate prin același proces-verbal, sancțiunile se cumulează conform alin. 2, fără a se putea depăși dublul amenzii pentru contravenția mai gravă, însă, în mod evident, primul pas este reprezentat de individualizarea fiecărei sancțiuni, iar apoi cumularea.
Întrucât aceste dispoziții sunt menite sa permită instanței să verifice legalitatea și temeinicia fiecărei sancțiuni aplicate, nerespectarea acestor prevederi legale, prin aplicarea unei singure amenzi (posibil cumulate, însă această posibilitate nu poate fi avută în vedere nici măcar în baza unei prezumții simple, în special față de caracterul imperativ al normelor care reglementează materia contravențională), este sancționată cu nulitate absolută, virtuală, a procesului verbal de constatare a contravenției.
Vătămarea adusă contravenientei constă în imposibilitatea instanței de a aprecia cu privire la gravitatea concretă a fiecărei fapte, dar și în deturnarea sancțiunii contravenționale, aplicate conform art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, de la scopul acesteia, care trebuie să fie unul educativ. Or, prin aplicarea unei singure amenzi și a unei sancțiuni cu avertisment, nu se poate aprecia dacă nu cumva una dintre fapte nu a fost sancționată deloc. În această materie, față de dispoziția imperativă a legii și de scopul acesteia, nu se poate apela la prezumții simple pentru a stabili cum a înțeles agentul constatator să sancționeze săvârșirea contravențiilor.
Nerespectarea acestor prevederi încalcă totodată și principiul caracterului personal al individualizării pedepsei, în sensul că nu se poate aprecia cu privire la fiecare faptă în parte dacă au fost avute în vedere circumstanțele speciale ce țin de persoana contravenientei sau de fapta comisă.
In raport de aceste motive de nelegalitate constatate, instanța reținând nulitatea procesului verbal de contravenție contestat, a admis plângerea, a anulat actul constatator al contravenției și a exonerat petentul de plata amenzii contravenționale aplicate.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel Inspectoratul de Poliție al Județului A., solicitând, admiterea apelului formulat, schimbarea sentinței atacate în sensul respingerii plângerii contravenționale și menținerii procesului-verbal de contravenție, așa cum a fost încheiat, din următoarele motive:
La Judecătoria A. I. a fost înregistrată plângerea contravențională formulată de către petentul C. M. F., împotriva procesului-verbal . nr._/24.09.2013, încheiat de către agentul constatator F. I., din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului A. - Servicioul Rutier.
Prin procesul-verbal de constatare a contravenției mai sus menționat, petentul a fost sancționat contravențional pentru încălcarea următoarelor prevederi legale:
- art. 120, alin.l lit.h din din H.G. nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, text de lege care stabilește anumite obligații pentru conducătorii auto, respectiv: „Se interzice depășirea autovehiculelor: h) în zona de acțiune a indicatorului „Depășirea interzisa ".I. și sancționarea faptelor vând ca obiect nerespectarea regulilor privind depășirea este prevăzută în art. 100, alin.3, lit.e din OUG 195/2002 republicată: “art. 100 (3) Constituie contravenție si se sancționează cu amenda prevăzută in clasa a Il-a de sancțiuni si cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioada de 30 de zile șavarsirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: e) nerespectarea regulilor privind depășirea
- art. 35 alin.2 din OUG 195/2002 republicată, respectiv „(2) Participanții la trafic sunt obligați ca, la cererea polițistului rutier, sa inmaneze acestuia documentul de identitate sau, după caz, permisul de conducere, documentul de înmatriculare ori de înregistrare a vehiculului condus, documentele referitoare la bunurile transportate, precum si alte documente prevăzute de lege/ sancționat de art. 101, alin. 1, pct. 18 din același act normativ: „(1) Constituie contravenții si se sancționează cu amenda prevăzută in clasa a IlI-a de sancțiuni următoarele fapte savarsite de persoane fizice: 18. nerespectarea obligației conducătorului de vehicul de a avea asupra sa documentele prevăzute la art. 35 alin. (2). ”
Prima instanță a anulat procesul-verbal pe motiv că agentul constatator nu a individualizat sancțiunea pentru fiecare faptă în parte.
Apreciază că sentința civilă nr. 101/2015 este nelegală în ceea ce privește constatarea nulității procesului-verbal de contravenție contestat, din următoarele motive:
Agentul constatator a respectat întocmai prevederile art. 10 din O.G. nr. 2/2001. Astfel, acesta a aplicat sancțiunile contravenționale pentru fiecare faptă în parte, făcând următoarea mențiune în actul constatator, la rubrica puncte -amendă, în valoare de: “4 x 80 + 6 x 80 = 800 Iei”. De asemenea, sancțiunile au fost cumulate, conform alin.2, suma de 800 lei nedepășind dublul amenzii pentru contravenția cea mai gravă.
Arată că în mod greșit instanța de fond a reținut ca nulitate absolută nerespectarea prevederilor art. 10 din O.G. nr.2/2001. Nulitățile absolute sunt prevăzute expres în conținutul art. 17 din OG 2/2001 printre care nu se regăsește și cea reținută de instanța de fond. Conform Deciziei XXII/2007 a ICCJ “situațiile in care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contravenției sunt strict determinate prin reglementarea data in cuprinsul art. 17 din ordonanța... In raport cu acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor in care nulitatea procesului verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia in considerare si din oficiu, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie sa le întrunească un asemenea act, inclusiv cel referitor la consemnarea distincta a obiectiunilor contravenientului la conținutul lui, nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenției sa nu poate fi invocata decât daca s-a pricinuit părtii o vatamare ce nu se poate inlatura decât prin anularea acelui act.”
Fiind vorba despre o nulitate relativă, apreciază că instanța nu putea din oficiu să invoce nerespectarea prevederilor art. 10 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Pentru aceste motive, solicită instanței de judecată, admiterea apelului formulat, modificarea sentinței atacate, respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului-verbal de contravenție asa cum a fost incheiat.
Solicită judecarea cauzei și în lipsa reprezentantului instituției .
În drept: art. 466 și urm. din codul de procedură civilă din Codul de Procedură Civilă, OG 2/2001, OUG 195/2002 republicată.
Intimatul nu a formulat întâmpinare.
Examinând actele și lucrările dosarului atât prin prisma criticilor expuse dar și din oficiu, Tribunalul reține următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._/24.09.2013, contestatorul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 800 de lei, pentru că la data menționată a condus auto_ pe Șoseaua de ocolire a municipiului A. I. și a efectuat manevra de depășire a autoturismului marca Volvo FUR 659 în zona de acțiune a indicatorului ,, depășirea interzisă,,; totodată s-a reținut că petentul nu avea asupra sa permisul de conducere, contravenții prevăzute de art.120 alin.4 din H.G. nr.1392/2006 și sancționată de art.100 alin.3 lit.e din O.U.G. nr.195/2002, respectiv art.35 alin.2 din același act normativ și art.101 pct.18 din O.U.G. nr.195/2002.
Contrar opiniei instanței de fond, se constată că apelantul a individualizat sancțiunea aplicată pentru fiecare faptă, anume a prevăzut în actul sancționator 4 x 80 + 6 x 80 lei = 800 lei.
Petentul intimat, în plângerea introductivă nu a criticat decât existența uneia dintre faptele contravenționale reținute în sarcina sa, respectiv a depășirii neregulamentare, afirmând că a efectuat manevra înainte de indicatorul de restricție.
Cu privire la legalitatea procesului verbal, instanța constată că nu există nici una dintre cauzele de nulitate absolută, prevăzute de art. 17 din OG 2/2001, procesul verbal fiind corect completat sub aspectul numelui, prenumelui și calitatea agentului constatator, numelui și prenumelui contravenientului, domiciliului acestuia, faptei săvârșite și datei comiterii ei, precum și a semnăturii agentului constatator.
Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanța apreciază că prezentul litigiu trebuie să ofere garanțiile recunoscute și garantate de art.6 CEDO, care face parte din dreptul intern, în temeiul art.11 din Constituția României și care are prioritate față de legislația internă în temeiul aceluiași act normativ.
Este unanim acceptat ca actul administrativ legal încheiat face credință asupra celor consemnate si constatate personal de agentul care l-a instrumentat, ceea ce face ca în favoarea procesului-verbal, act al autorității publice întocmit în exercitarea atribuțiunilor de serviciu pentru punerea în executare a dispozițiilor legale, sa opereze o prezumție relativa de exercitare cu bună-credință a funcției, și drept consecință, cele consemnate se bucura de prezumția relativa de veridicitate a faptelor ce sunt constatate de agentul autorității în mod direct, propriis sensibus.
În jurisprudența sa constanta, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat ca art. 6 paragr. 2 nu interzice statelor ca sistemele lor naționale de drept penal sa conțină prezumții de fapt sau de drept, iar Convenția nu le împiedică din principiu. În special, art. 6 alin. 2 cere statelor sa includă aceste prezumții în limite rezonabile luând în calcul gravitatea mizei si păstrând drepturile la apărare (Salabiaku împotriva Franței, Hotărârea din 7 octombrie 1988, par. 28; Telfner împotriva Austriei, nr._/96, par. 16).
Pe de altă parte, și în favoarea contravenientului acționează prezumția de nevinovăție.
Dintre cele două prezumții, pe deplin operabile, instanța va da eficiență celei din urmă, având în vedere că proba testimonială nu a putut fi administrată din cauza unei împrejurări dincolo de voința părții care a propus-o, obiective, respectiv plecarea martorului în străinătate.
Așadar, prezumția de temeinicie a celor reținute în procesul verbal legate de existența ți sancționarea faptei de depășire neregulamentară fiind răsturnată, în baza art. 480 C.p.c, se va admite apelul declarat de apelantul IPJ A., împotriva sentinței civile nr. 101/2015, pronunțată de Judecătoria A. I., în dosar nr._ .
Se va schimba în parte sentința apelată și în consecință:
Se va admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul C. M. F. în contradictoriu cu intimatul IPJ A., împotriva procesului verbal . nr._/24.09.2013.
Se va anula în parte procesul verbal atacat, în ceea ce privește fapta contravențională descrisă la art. 120 al. 4 din HG 1392/2006 și sancționată de art. 100 al. 3 lit. e din OUG 195/2002 și în consecință exonerează petentul apelant de la plata amenzii stabilite pentru această faptă și înlătură sancțiunea complementară constând în reținerea permisului de conducere.
Se va menține în rest procesul verbal atacat.
În baza art. 482 raportat la art. 453 C.p.c., fără cheltuieli de judecată, nefiind solicitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de apelantul IPJ A., împotriva sentinței civile nr. 101/2015, pronunțată de Judecătoria A. I., în dosar nr._ .
Schimbă în parte sentința apelată și în consecință:
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul C. M. F. în contradictoriu cu intimatul IPJ A., împotriva procesului verbal . nr._/24.09.2013.
Anulează în parte procesul verbal atacat, în ceea ce privește fapta contravențională descrisă la art. 120 al. 4 din HG 1392/2006 și sancționată de art. 100 al. 3 lit. e din OUG 195/2002 și în consecință exonerează petentul apelant de la plata amenzii stabilite pentru această faptă și înlătură sancțiunea complementară constând în reținerea permisului de conducere.
Menține în rest procesul verbal atacat.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 24.09.2015.
Președinte, C. L. | Judecător, C. M. C. | |
Grefier, D. M. |
D.M. 29 Septembrie 2015
Red. CMC
Jud. fond L. H.
Tehnored. MD/4ex/01.10.2015
| ← Pretentii. Sentința nr. 323/2015. Tribunalul ALBA | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 223/2015.... → |
|---|
