Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 223/2015. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 223/2015 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 26-03-2015 în dosarul nr. 756/298/2014
Acesta nu este document finalizat
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV, FISCAL ȘI DE INSOLVENȚĂ
Dosar nr._
DECIZIA NR. 223/A/2015
Ședința publică de la 26 martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: A. C. P. - președinte secție
Judecător: D. C.
Grefier: I. C.
Pe rol fiind apelul declarat de intimatul I. T. DE MUNCĂ A. împotriva sentinței civile nr. 761/2014 a Judecătoriei S. pronunțată în dosarul nr._, în contradictoriu cu petenta PFA O. R. S. L..
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns consilier juridic B. A. M. pentru apelant și av. G. A. pentru intimată.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează următoarele:
La data de 25.06.2015 intimata prin av. G. A. a depus la dosar prin fax concluzii scrise.
În temeiul art. 131 codul de procedură civilă raportat la art. 34 alin. 2 din OG nr. 2/2001 instanța constată că este competentă general, teritorial și material să soluționeze prezentul apel.
În baza art. 238 din Codul de procedură civilă, estimează durata necesară pentru cercetarea procesului ca fiind azi.
Reprezentanții părților depun la dosar delegații și arată că nu mai au cereri de formulat în cauză.
Tribunalul constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Reprezentanta apelantului I. T. DE MUNCĂ A., consilier juridic B. A. M. solicită admiterea apelului și schimbarea în parte a sentinței apelate, cu consecința respingerii în totalitate a plângerii formulate de petentă, pentru motivele invocate pe larg în scris.
Avocatul intimatei PFA O. R. S. L., av. G. A. solicită respingerea apelului și menținerea sentinței de fond ca legală și temeinică, potrivit concluziilor scrise pe care le depune la dosar în original. Fără cheltuieli de judecată. Arată că imediat după control reprezentantul intimatei s-a prezentat la sediul apelantului și a recunoscut fapta, însă trebuie să se rețină mai mult starea de fapt, în sensul că intimata a vrut să ajute familia P.. La inițiativa intimatei familia P., formată din patru membri, s-a mutat în S., venind de la L., cu toate bunurile pe care le aveau. Imediat după mutare reprezentantul intimatei s-a preocupat ca familia P. să obțină actele privind stabilirea reședinței în S., actele medicale necesare angajării și ca cei doi copii ai acestei familii să fie înscriși la școală. Ulterior, când toate aceste demersuri au fost gata, intimatul a încheiat contracte de muncă pentru cele două persoane. Toate demersurile legate de mutarea familiei P. au durat între 25.03.2014 și 04.04.2014. Prin atitudinea sa intimata nu a vrut să încurajeze munca la negru, dimpotrivă, a încercat să ajute o familie nevoiașă.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului de față.
Constată că prin sentința civilă nr. 761/2014 a Judecătoriei S. pronunțată în dosarul nr._, s-a admis plângerea formulată de petenta PFA O. R. S. L. împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ încheiat la data de 8.04.2014 de intimatul I. T. DE MUNCĂ A., și, în consecință a fost înlocuită sancțiunea amenzii aplicate prin procesul verbal sus menționat cu sancțiunea avertismentului.
Pentru a hotărî astfel, judecătoria a reținut că:
Prin plângerea formulată și înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 28 aprilie 2014 petenta PFA O. R. S. L. ,a solicitat în contradictoriu cu intimatul I. T. DE MUNCĂ A. și a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii de 20.000 lei aplicată prin procesul verbal de constatare si sancționare a contravențiilor . nr._ cu avertisment.
În motivare se arată că în fapt la data de 25.03.2014, numiții P. M. si P. Hlisabeta, împreună cu copiii acestora Ș. M. A. in vârsta de 16 ani și Ș. R. A. în vârstă de 5 ani, au venit în S., fiind chemați de către familia O. pentru a-i ajuta la creșterea animalelor. Aceștia s-au mutat efectiv împreună cu cei 2 copii si toate bunurile pe care le dețineau ce au fost transportate în data de 25.03.2014 cu o mașina mare.
În data de 26.03.2014, aceștia s-au prezentat la Serviciul Public comunitar de evidența a persoanelor și și-au stabilit reședința în S.,în 27.03.2014 ridicând actele prin care și-au făcut mutația în S.. In 28.03.2014, au plecat din nou la L. pentru a face demersurile necesare în ceea ce-i privește pe copii, urmând ca aceștia sa fie mutați la o școală din S..
În data de 3.04.2014, aceștia s-au prezentat la Medicina Muncii pentru eliberarea fișei în vederea angajării în calitate de îngrijitori de animale. Cei 2 soți P., au fost la animalele lui PFA O. S. R. L., dar nu au lucrat efectiv decât câteva ore în 4 aprilie și câteva ore în 5 aprilie ca să aprecieze activitatea ce urma a fi desfășurată la noul loc de muncă, urmând ca aceștia sa aleagă dacă vor lucra amândoi la PFA O. R. S. .
Petenta apreciază că la starea de fapt mai sus relatată, se adăugă ca și circumstanțe atenuante și faptul că: - PFA O. R. S. L. recunoaște ca a greșit prezentându-se personal la ITM pentru a da declarație pe proprie răspundere în acest sens; - O. R. S. L. împreuna cu tatăl sau, au făcut toate demersurile pentru a ajuta această familie și nu a intenționat să încurajeze munca la negru, ci dimpotrivă i-a ajutat să-și obțină viza de flotant și fișa medicală în vederea încheierii contractului de muncă; - PFA O. R. S. L. are mai puțin de un an de la înființare, avea un singur angajat și a,încercat să-și extindă propria afacere aducând din L. o familie nevoiașă, fără intenția de a încălca prevederile legale, ci doar făcând demersurile necesare pentru . controlului.
Amenda de 20.000 lei pentru PFA O. R. S. L., înseamnă în realitate distrugerea unei persoane fizice autorizate, care s-a conformat și a încheiat contracte individuale de muncă pentru cele 2 persoane în 8.04.2014 când aceștia au adus toate actele necesare; singurele venituri pe care le obține în prezent sunt vânzări de lapte, așa cum rezultă din Registrul Jurnal de încasări si plați aferent lunilor ianuarie - martie 2014
În probațiune petenta a depus înscrisuri și a solicitat audierea martorilor M. I. și P. E..
Plângerea nu a fost motivată în drept.
În probațiune petenta a depus înscrisuri și a solicitat audierea martorilor M. I. și P. E..
Cererea a fost legal timbrată.
Prin întâmpinarea formulată (f. 35), intimatul a solicitat respingerea plângerii formulate de petentă împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr.3 2245/08.04.2014, încheiat de inspectorii de muncă ai ITM A..
În motivare e arată că în urma controlului inopinat efectuat de către inspectorii de muncă ai ITM A. la punctul de lucru al PFA O. R. S. L. din S. în data de 5.04.2014, aceștia i-au depistat prestând activitate pentru societate, pe numiții P. M. și P. E.. în deplină cunoștință cu prevederile Codului Penal privind falsul în declarații, aceste persoane au dat declarație pe propria răspundere în care au consemnat faptul că prestează activitate în cadrul societății din data de 25.03.2014, precum și faptul că nu au semnat contract individual de muncă.
Aceste persoane au fost depistate prestând efectiv activitate la punctul de lucru al unității, specifică obiectului de activitate al PFA, respectiv mulgeau vitele proprietate a acesteia.
Verificând baza de date, inspectorii de muncă au constatat faptul că susnumiții nu figurau ca angajați ai societății. D. persoanele care figurează în această bază de date, sunt oficial angajați ai unei societății.
Față de această stare de fapt, intimatul apreciază că în mod corect inspectorii de muncă au aplicat sancțiunea amenzii atunci când au constatat că sunt întrunite elementele constitutive ale contravenției prevăzute la art.260 alin. 1 lit. e din Codul Muncii.
Ulterior controlului, în data de 10.04.2014, petenta a transmis în RF contractele de muncă ale susnumiților având ca dată de începere a activității 25.03.2014.
Nu există dubii cu privire la existența faptei contravenționale, faptă recunoscută atât de către reprezentantul PFA în declarația scrisă dată inspectorilor de muncă, cât și prin plângerea contravențională.
Se mai arată faptul că prevederile legislației muncii impun angajatorului obligația de a încheia contract individual de muncă anterior primiri a persoanelor ce urmează a presta activitate. invocă prevederile art.16 din Codul Muncii, art.3, 4 din HG. nr.500/2011 privind registrul general a salariaților
Prestarea în alte condiții decât cele prevăzute de lege îl privează pe cel care prestează activitate de dreptul de a beneficia de vechime în muncă, și de beneficiul altor drepturi cum ar fi concediul de odihnă, uneori chiar și de primirea salariului cuvenit, iar angajatorul se sustrage de la plata contribuției la bugetul asigurărilor sociale de stat, a celei de la bugetul de asigurări de sănătate (în caz de accident de muncă angajatul urmând să suporte contravaloarea asigurărilor sociale din bugetul propriu, și nu angajatorul așa cum ar fi firesc, ca o consecință a obligațiilor asumate prin contractul individual de muncă), iar angajatorul are obligația de a nu primi la muncă nici o persoană fără întocmirea formelor legale de angajare, aceasta fiind o condiție care trebuie îndeplinită anterior primirii la muncă a persoanei.
De asemenea, munca la negru este fapta cu gradul cel mai ridicat de pericol social în domeniul relațiilor de muncă, tocmai pentru aceasta cuantumul amenzii prevăzut de legiuitor este mare, respectiv 10.000 – 20.000 lei pentru fiecare persoană depistată, peste 5 persoane fiind considerară infracțiune, iar acest fenomen se dorește a fi eradicat la nivel național. Față de cele mai sus menționate, intimatul apreciază că nu se justifică nici o eventuală înlocuire a sancțiunii amenzii cu avertisment.
De asemenea, trebuie avut în vedere faptul că direct prejudiciate sunt chiar persoanele care prestează activitate în astfel de condiții, contrare celor prevăzute de către legislația muncii, iar această stare de fapt a fost stopată doar pentru că organul de control competent a intervenit și nu din inițiativa contravenientului.
În drept, intimatul a invocat prevederile Legii 53/2003, HG nr.500/2011.
În probațiune s-au administrat înscrisuri și proba testimonială, fiind audiați martorii M. I. și P. E..
Analizând actele și lucrările dosarului, prima instanță a reținut următoarele:
Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ încheiat la data de 8.04.2014 de intimat, petenta a fost sancționată cu amendă de 20.000 lei conform art. 260 alin.1 lit. e din Legea nr.53/2003, reținându-se în sarcina acesteia următoarele fapte: primirea la muncă a numiților P. M. și P. E., care desfășurau activitatea de îngrijitor de animale la data controlului, mulgeau vitele, fără a avea încheiate contracte individuale de muncă potrivit art. 16 alin. 1 din Legea nr.53/2003, fapt ce rezultă din declarațiile susnumiților, fapt recunoscut și de către reprezentantul legal al petentei, precum și din constatările organului de control, consemnate în procesul verbal de control nr._/08.04.2014.
Susnumiții au fost depistați mulgând vitele la data de 5.04.2014, ora 6,55, la punctul de lucru situat în S., . de animale). Numiții P. M. și P. E. au declarat pe propria răspundere că lucrează a îngrijitori de animale din 25.03.2014, fapt recunoscut și de reprezentantul legal al unității controlate.
S-a întocmit de asemenea Anexele 2 și 3 la procesul verbal prin care ITM a stabilit măsuri obligatorii dispuse urmare a neconformităților față de prevederile legale.
Verificând, potrivit art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Instanța a analizat în cele ce urmează temeinicia procesului verbal de contravenție.
În prealabil, instanța reține că, deși OG nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare .
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile Legii nr. 53 din 24 ianuarie 2003 privind Codul muncii au drept scop stabilirea raporturilor individuale si colective de munca, modul în care se efectuează controlul aplicării reglementărilor din domeniul raporturilor de muncă, precum și jurisdicția muncii.
Prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul verbal nu are caracter absolut, dar prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitate de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal.
Prin urmare, procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.
În lumina acestor principii, instanța a efectuat cercetarea judecătorească în vederea aflării adevărului, asigurând contestatoarei dreptul la un proces echitabil.
Instanța a constatat că susținerile din cuprinsul plângerii în sensul că la data de 25.03.2014, numiții P. M. și P. E., împreună cu copiii acestora au venit în S., fiind chemați de către familia O. pentru fi angajați la fermă pentru creșterea animalelor, sunt fondate. Astfel, s-au depus înscrisuri de unde rezultă că la data de 26.03.2014 familia P. s-a prezentat la Serviciul Public Comunitar de Evidența a Persoanelor și și-au stabilit reședința în S., în 27.03.2014, ridicând actele prin care și-au făcut mutația în S..
De asemenea, în data de 3.04.2014, aceștia s-au prezentat la Medicina Muncii pentru eliberarea fișei în vederea angajării în calitate de îngrijitori de animale, de unde rezultă presupunerea rezonabilă că intenția angajatorului era să semneze contracte individuale de muncă cu cei doi muncitori găsiți prestând activități în beneficiul său.
Instanța a apreciat astfel că petenta recunoaște că au fost surprinși de inspectorii ITM la punctul său de lucru prestând servicii de natura celor consemnate în cuprinsul procesului verbal, astfel că nu se poate reține netemeinicia procesului verbal. Petenta a încălcat art.16 din Codul muncii, însă scopul nu a fost eludarea legislației muncii și fiscale prin primirea la muncă a unei persoane fără a încheia contract de muncă.
În acest context, examinând gradul de pericol social al faptei comise de societatea petentă, raportat la criteriile prevăzute de art. 21 alin. 3 din OG 2/2001, instanța a constatat că: petenta nu a urmărit să se sustragă de la obligația stabilită în sarcina sa prin norma legală, precum și faptul că nu s-a produs nici o pagubă prin fapta comisă și, mai mult persoanele surprinse la muncă au avut actele prealabile angajării întocmite anterior controlului.
Prin urmare, instanța a constatat că fapta contravențională săvârșită de petentă prezintă un pericol social concret mult diminuat decât cel avut în vedere de legiuitor, apreciind că sancțiunea aplicabilă trebuie dozată în așa fel încât să îmbine caracterul punitiv cu cel preventiv și educativ.
Astfel, chiar dacă în norma de sancționare a fost prevăzută ca și sancțiune contravențională doar amenda, acest aspect nu împiedică înlocuirea amenzii cu sancțiunea avertismentului, întrucât legiuitorul a avut în vedere pericolul social abstract al faptelor prevăzute ca și contravenții or, la alegerea și individualizarea sancțiunii trebuie să se țină seama de pericolul social apreciat în concret, această interpretare fiind conformă cu dispozițiile art. 7 alin. 3 din OG 2/2001, potrivit cărora avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.
Concluzionând, prin unicitatea faptei contravenționale, inexistența unor pagube minime constatate, conduita și persoana contravenientei, instanța apreciază că sancțiunea avertismentului este suficientă pentru a i se atrage atenția societății petente asupra obligațiilor ce-i revin potrivit dispozițiilor legale, formându-se convingerea instanței că această faptă nu va mai fi repetată, motiv pentru care a admis plângerea, potrivit dispozitivului.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel intimatul I. T. de Muncă, prin care solicităm să fie schimbată hotărârea apelată, în sensul respingerii plângerii formulate de către PFA O. R. S. L. împotriva procesului verbal de constatare a contravențiilor nr._/08.04.2014 încheiat de inspectorii de muncă ai ITM A..
În motivarea apelului, arată că, în fapt, în urma controlului inopinat efectuat de către inspectorii de muncă ai ITM A. la punctul de lucru al PFA O. R. S. L. din S. în data de 05.04.2014, aceștia i-au depistat prestând activitate pentru societate, pe numiții P. M. și P. E.. În deplină cunoștință cu prevederile Codului Penal privind falsul în declarații, aceste persoane au dat declarație pe propria răspundere în care au consemnat faptul că prestează activitate în cadrul societății din data de 25.03.2014, precum și faptul că nu au semnat contract individual de muncă.
Aceste persoane au fost depistate prestând efectiv activitate la punctul de lucru al unității, specifică obiectului de activitate al PFA, respectiv mulgeau vitele proprietate a acesteia. Verificând baza de date, inspectorii de muncă au constatat faptul că susnumiții nu figurau ca angajați ai societății. D. persoanele care figurează în această bază de date, sunt oficial angajați ai unei societății.
Față de această stare de fapt, apreciază că în mod corect inspectorii de muncă au aplicat sancțiunea amenzii atunci când au constatat că sunt întrunite elementele constitutive ale contravenției prevăzute la art. 260 alin. 1 lit. e din Codul muncii.
Ulterior controlului, în data de 10.04.2014, petenta a transmis în REVISAL contractele de muncă ale susnumiților având ca dată de începere a activității data de 25.03.2014.
În urma administrării probelor s-a constatat de către instanța de fond că starea de fapt a fost corect reținută de organul de control, însă aceasta a înlocuit sancțiunea amenzii cu avertisment apreciind că fapta nu prezintă pericol social ridicat, reținând că fapta prezintă un pericol social mult diminuat decât cel avut în vedere de legiuitor. Astfel, instanța a avut în vedere unicitatea faptei contravenționale, inexistența unei pagube iminente, conduita și persoana contravenientei.
Însă instanța de fond nu a avut în vedere că deficiențele au fost mai multe și doar pentru cea cu grad de pericol social ridicat, organul de control a aplicat sancțiunea amenzii, pentru celelalte a dispus doar măsuri.
Instanța de fond nu a apreciat corect gravitatea faptei contravenționale și nu a avut în vedere faptul că munca la negru este fapta cu gradul cel mai ridicat de pericol social în domeniul relațiilor de muncă, tocmai pentru aceasta cuantumul amenzii prevăzut de legiuitor este mare, respectiv 10.000 – 20.000 lei pentru fiecare persoană depistată, iar acest fenomen se dorește a fi eradicat la nivel național.
Prestarea în alte condiții decât cele prevăzute de lege îl privează pe cel care prestează activitate de dreptul de a beneficia de vechime în muncă, și de beneficiul altor drepturi cum ar fi concediul de odihnă, uneori chiar și de primirea salariului cuvenit, iar j angajatorul se sustrage de la plata contribuției la bugetul asigurărilor sociale de stat, a celei de la bugetul de asigurări de sănătate (în caz de accident de muncă angajai, urmând să suporte contravaloarea asigurărilor sociale din bugetul propriu, și nu angajatorul așa cum ar fi firesc, ca o consecință a obligațiilor asumate prin contractul individual de muncă), iar angajatorul are obligația de a nu primi la muncă nici o persoană fără întocmirea formelor legale de angajare, aceasta fiind o condiție care trebuie îndeplinită anterior primirii la muncă a persoanei.
În consecință, pericolul social concret al aceste contravenții va fi întotdeauna același, așa cum am arătat mai sus. Astfel, nu putem accepta cele reținute de către instanța de fond, deoarece ar însemna că această contravenție nu ar prezenta niciodată pericol social.
Instanța de fond nu a avut în vedere faptul că direct prejudiciate sunt chiar persoanele care prestează activitate în astfel de condiții, contrare celor prevăzute de către legislația muncii, iar această stare de fapt a fost stopată doar pentru că organul de control competent a intervenit și nu din inițiativa contravenientului.
Apreciind în concret circumstanțele reținute de instanța de fond, rezultă că acestea nu pot duce la reducerea pericolului social al contravenției, astfel că nejustificat instanța a înlocuit sancțiunea amenzii cu cea a avertismentului.
În drept, a invocat Legea 53/2003, C..
Petenta intimată nu a depus întâmpinare. A depus concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea apelului.
Deliberând asupra apelului de față, prin prisma motivelor invocate de intimat, tribunalul reține că este fondat, pentru următoarele considerente:
Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ încheiat la data de 8.04.2014 de intimat, petenta a fost sancționată cu amendă de 20.000 lei conform art. 260 alin.1 lit. e din Legea nr. 53/2003, reținându-se în sarcina acesteia următoarele fapte: primirea la muncă a numiților P. M. și P. E., care desfășurau activitatea de îngrijitor de animale la data controlului, mulgeau vitele, fără a avea încheiate contracte individuale de muncă potrivit art. 16 alin. 1 din Legea nr. 53/2003, fapt ce rezultă din declarațiile susnumiților, fapt recunoscut și de către reprezentantul legal al petentei, precum și din constatările organului de control, consemnate în procesul verbal de control nr._/08.04.2014.
Susnumiții au fost depistați mulgând vitele la data de 5.04.2014, ora 6,55, la punctul de lucru situat în S., . de animale).
P. M. și P. E. au declarat pe propria răspundere că lucrează a îngrijitori de animale din 25.03.2014, fapt recunoscut și de reprezentantul legal al unității controlate.
Ulterior controlului, în data de 10.04.2014, petenta a transmis în REVISAL contractele de muncă ale susnumiților având ca dată de începere a activității data de 25.03.2014.
Instanța de fond nu a apreciat corect gravitatea faptei contravenționale.
Cu privire la individualizarea amenzii aplicate petentei, tribunalul reține că organul de control a stabilit în mod corect cuantumul amenzii, la minimul prevăzut de lege.
În baza art. 34 din OG nr. 2/2001, tribunalul a verificat legalitatea sancțiunii aplicate, ținând seama de dispozițiile art. 21 alin. 3 din același act normativ, în conformitate cu care sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal.
Pentru stabilirea sancțiunii contravenționale trebuie să se țină cont de criteriile de individualizare prevăzute de art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001. Potrivit acestei dispoziții legale, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie sa fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal. În același sens, și art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001, prevede că sancțiunea aplicată trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei.
Potrivit art. 7 din OG nr. 2/2001, sancțiunea avertismentului se aplică atunci când fapta este de o gravitate redusă și chiar dacă actul normativ care stabilește contravenția nu menționează expres această sancțiune.
Amenda de 20.000 lei, minimul prevăzut de lege, a fost aplicată în cuantumul stabilit de către legiuitor, cu respectarea dispozițiilor legale anterior menționate, sancțiunea fiind proporțională faptei săvârșite și gradului de pericol social, având în vedere că: prestarea în alte condiții decât cele prevăzute de lege îl privează pe cel care prestează activitate de dreptul de a beneficia de vechime în muncă, și de beneficiul altor drepturi cum ar fi concediul de odihnă, uneori chiar și de primirea salariului cuvenit, iar angajatorul se sustrage de la plata contribuției la bugetul asigurărilor sociale de stat, a celei de la bugetul de asigurări de sănătate (în caz de accident de muncă angajatul urmând să suporte contravaloarea asigurărilor sociale din bugetul propriu, și nu angajatorul așa cum ar fi firesc, ca o consecință a obligațiilor asumate prin contractul individual de muncă), iar angajatorul are obligația de a nu primi la muncă nici o persoană iară întocmirea formelor legale de angajare, aceasta fiind o condiție care trebuie îndeplinită anterior primirii la muncă a persoanei.
În concret, P. M. și P. E. au prestat activitate specifică în cadrul fermei de animale în discuție din 25.03.2014 și până la 5.04.2014, fără a fi examinați medical și fără a fi instruiți în securitatea muncii pentru munca efectuată, Iar faptul că ulterior controlului petenta a întocmit și transmis contractele individuale de muncă pentru cei doi muncitori nu este motiv care să reducă pericolul social al contravenției.
Având în vedere acestea, în baza art. 480 alin. 2 Noul Cod de procedură civilă, se va admite apelul declarat de intimatul I. T. DE MUNCĂ A. împotriva sentinței civile nr. 761/2014 a Judecătoriei S. pronunțată în dosarul nr._ .
Va fi schimbată sentința, în sensul că respinge plângerea formulată de petenta PFA O. R. S. L. împotriva procesului verbal . nr._ întocmit la 8.04.2014 de ITM A..
Pentru aceste motive.
În numele legii,
DECIDE
Admite apelul declarat de intimatul I. T. DE MUNCĂ A. împotriva sentinței civile nr. 761/2014 a Judecătoriei S. pronunțată în dosarul nr._, în contradictoriu cu petenta PFA O. R. S. L..
Schimbă sentința, în sensul că respinge plângerea formulată de petentă împotriva procesului verbal . nr._ întocmit la 8.04.2014 de ITM A..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 26.03.2015.
Președinte, A. C. P. președintele secției | Judecător, D. C. | |
Grefier, I. CONSTNDIN |
Redactat DC/Tehnoredactat DC/7 exemplare/3.04.2015
Judecător de primă instanță: L. R.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 657/2015.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 321/2015.... → |
|---|
