Anulare proces verbal de contravenţie. Hotărâre din 11-06-2015, Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 11-06-2015 în dosarul nr. 6539/176/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV, FISCAL ȘI DE INSOLVENȚĂ
Dosar nr._
DECIZIE Nr. 490/A/2015
Ședința publică de la 11 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. M. C.
Judecător C. L.
Grefier D. M.
Pe rol judecarea apelului declarat de apelant INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI A. împotriva sentinței civile nr. 2874/2014 pronunțată de Judecătoria A. I. și intimat S.C. M. 70 SRL, intimat C. I. C., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție PA NR._.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă în instanță dl. consilier juridic Titilincu rareș pentru apelant și dl.avocat V. S. în substituirea d-lui avocat T. P. pentru intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează următoarele:
La data de 29 mai 2015 intimata a depus la dosar întâmpinare.
reprezentantul apelantului depune la dosar delegație de reprezentare.
Avocatul intimatei depune la dosar delegație de substituire.
Nemaifiind alte cereri de ormulat instanța acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentantul apelantului solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței apelate în sensul respingerii plângerii contravenționale și menținerea procesului verbal de contravenție ca fiind legal și temeinic întocmit, pentru argumentele invocate în motivele de apel pe care le susține.
Avocatul intimatei solicită respingerea apelului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței apelate pentru motivele invocate în întâmpinare pe care le susține.
INSTANȚA
Asupra apelului de față;
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba Iulia la data de 30.07.2014 sub nr. de dosar_, petenții S.C. M. 70 S.R.L. și C. I. C. au solicitat, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului A., ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ încheiat în data de 10.07.2014, exonerarea petentului C. I. C. de la plata amenzii și anularea măsurii confiscării luate față de S.C. M. 70 S.R.L. De asemenea, au solicitat anularea procesului verbal de predare-primire încheiat la data de 10.07.2014 și obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea plângerii petenții au arătat, în primul rând, că temeiul de drept invocat cu privire la măsura complementară este necorespunzător, iar agentul constatator a identificat greșit calitatea persoanei care conducea autovehiculul și a aplicat sancțiunea contravențională unui angajat – prepus al societății. Au mai menționat petenții și faptul că marfa a fost confiscată în mod nelegal deoarece agentul constatator nu a stabilit prin procesul verbal cine este proprietarul bunurile confiscate, cu toate că a identificat acest lucru, aspect ce reiese din procesul verbal de predare primire a mărfii confiscate întocmit la acea dată.
Petenta S.C. M. 70 S.R.L. a precizat că numitul C. I. C. se află în raport de prepușenie, iar la momentul constatării contravenției se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu, respectiv livra pâine la magazinele cu care societatea are raporturi contractuale, marfa fiind însoțită de facturi fiscale. Totodată, petenta a învederat că datele înscrise în procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției, prin care s-au confiscat un număr de 320 pâini, nu corespund cu cele din procesul verbal de predare primire, în care sunt menționate mai multe categorii de produse.
În ceea ce îl privește pe petentul C. I. C., s-a invocat faptul că situația reținută de agentul constatator la rubrica privind descrierea faptei din procesul verbal nu corespunde realității întrucât petentul nu a procedat la vânzarea ambulantă de marfă. A mai precizat petentul că i-a prezentat agentului constatator facturile fiscale care însoțeau marfa și care cuprindeau exact cantitatea și tipul de produse livrate, în mașină neexistând surplus de marfă. De asemenea, petentul a criticat și descrierea faptei din cuprinsul procesului verbal menționându-se că el a condus autoturismul, oferind spre vânzare pâine, nefiind indicat în mod expres nici locul săvârșirii faptei.
Petenții au solicitat administrarea probei cu înscrisuri și proba testimonială.
Plângerea a fost întemeiată în drept pe prevederile art. 194 și urm. C.pr.civ. coroborat cu art. 31 din O.G. nr. 2/2001, O.G. nr. 2/2001, O.G. nr. 14/2007 și Legea nr. 12/1990.
Plângerea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei (f. 29)
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată și menținerea procesului verbal ca legal și temeinic întocmit, acesta îndeplinind atât condițiile de fond prevăzute de art. 16 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cât și pe cele stipulate sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din același act normativ. De asemenea, a precizat că fapta reținută a fost constatată direct de agentul de poliție aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, competent să constate și să sancționeze contravenții, astfel încât procesul verbal se bucură de prezumția de autenticitate și veridicitate până la proba contrară.
Intimatul a mai menționat că indicarea eronată a temeiului de drept care stă la baza confiscării, respectiv art. 4 în loc de art. 3 nu este de natură să conducă la nulitatea procesului verbal, decât în condițiile dovedirii unei vătămări procesuale. De asemenea, a precizat că subiect activ al faptei reținute în procesul verbal este petentul, iar nu societatea, procedându-se în mod legal la sancționarea acestuia. În ceea ce privește cantitatea de bunuri confiscată, a arătat că agentul a consemnat în procesul verbal de contravenție ceea ce a declarat verbal petentul, abia ulterior procedându-se la inventarierea cantității transportate, valoarea reală fiind cea consemnată în procesul verbal de predare primire.
În probațiune a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
În drept, au fost invocate dispozițiile O.G. nr. 2/2001 și ale Legii nr. 12/1990.
Prin răspunsul la întâmpinare depus, petenții au reiterat susținerile din plângere, arătând în plus că este obligatoriu ca temeiul de drept să fie indicat complet și corespunzător, nefiind admisibile erori cu privire la acest aspect, procesul verbal neputând fi completat și coroborat cu alte înscrisuri. Referitor la documentele care însoțeau marfa, petenții au arătat că acestea fac dovada că petentul nu avea cum să vândă marfă în alte locuri decât cele stabilite de organele abilitate întrucât marfa transportată de acesta reprezenta comenzi de la diverși parteneri de afaceri care trebuiau onorate, nefiind marfă în plus în autovehicul.
Instanța a încuviințat și a administrat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei și proba testimonială, fiind audiat martorul C. V. I. (f. 56).
Prin sentința civilă nr. 2874/2014 pronunțată de Judecătoria A. I. s-a admis plângerea contravențională formulată de petenții S.C. M. 70 S.R.L., având cod fiscal_, înregistrată la registrul comerțului sub nr. J_, cu sediul în A. I., ., jud. A. și C. I. C., având CNP_, domiciliat în A. I., ., nr. 28, . în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI A., CUI_, cu sediul în A. I., ., nr. 1, jud. A., împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 10.07.2014.
S-a anulat procesul verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 10.07.2014.
A fost exonerat petentul C. I. C. de la plata amenzii în cuantum de 500 lei.
S-a înlăturat măsura complementară a confiscării aplicată prin procesul verbal și dispune restituirea contravalorii mărfii confiscate.
A fost obligat intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului A. la plata către petenți a sumei de 520 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în taxă judiciară de timbru și onorariu avocațial.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 10.07.2014 de către agentul constatator din cadrul intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului A., petentul C. I. C. a fost sancționat cu amendă în cuantum de 500 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 1 lit. b) din Legea nr. 12/1990 (f. 8). De asemenea, în temeiul art. 4 din aceeași lege, s-a dispus confiscarea unui număr de 320 pâini.
Potrivit art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța investită cu soluționarea unei plângeri contravenționale trebuie să verifice dacă aceasta a fost formulată în termenul prescris de lege, iar apoi, prin prisma probatoriului administrat, va proceda la analizarea legalității și temeiniciei procesului verbal, putând să hotărască și cu privire la individualizarea sancțiunii.
În urma verificărilor cerute de dispozițiile art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, s-a constatat că plângerea contravențională a fost înregistrată pe rolul instanței la data de 30.07.2014, fiind trimisă prin poștă în data de 25.07.2014, în termenul legal de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1.
Asupra legalității procesului verbal de contravenție contestat:
Examinând procesul verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 10.07.2014 sub aspectul legalității întocmirii sale, instanța a apreciat că acesta a fost legal întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 și 17 din O.G. nr. 2/2001, nefiind incidentă nicio cauză de natură să atragă nulitatea acestuia. Actul constatator cuprinde toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute, respectiv numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită, data comiterii faptei și semnătura agentului constatator.
Referitor la motivul de nelegalitate invocat de petenți cu privire la descrierea insuficientă a faptei și a locului în care a fost săvârșită, instanța a reținut că aceste mențiuni nu se regăsesc printre cele enumerate limitativ de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 și prevăzute sub sancțiunea nulității exprese a procesului verbal de contravenție, fiind reglementate de art. 16 alin. 1 din același act normativ. Așadar, sancțiunea nulității actului constatator ar putea să intervină pentru acest motiv numai în ipoteza în care petenților li s-ar fi produs o vătămare care să nu poată fi înlăturată altfel decât prin anularea actului.
Descrierea faptei contravenționale nu trebuie, în mod necesar, să prezinte un caracter exhaustiv, fiind suficientă și o descriere mai succintă care să prezinte informațiile esențiale și să asigure petentului exercitarea dreptului la apărare, permițând în același timp instanței de judecată să analizeze existența și gravitatea acesteia. În cauza de față, instanța apreciază că fapta reținută în sarcina petentului este suficient de clar descrisă în cuprinsul procesului verbal de contravenție, menționându-se activitatea ilicită și localitatea în care se desfășura, nefiind necesar ca agentul să enumere locurile neautorizate de lege. Astfel, față de mențiunile cuprinse în procesul verbal, petentul a avut posibilitatea de a face proba contrară situației de fapt reținute, iar instanța a avut posibilitatea concretă de a verifica realitatea celor consemnate de agent în procesul verbal, elementele menționate fiind suficiente în acest sens.
În ceea ce privește sancțiunea complementară a confiscării, instanța a reținut că aceasta a fost dispusă în mod nelegal. Așadar, în primul rând, art. 24 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 stabilește că în toate cazurile în care dispune această măsură complementară, agentul constatator va descrie în procesul verbal bunurile supuse confiscării. De asemenea, legiuitorul a instituit, prin dispozițiile art. 24 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, obligația agentului constatator de a stabili cine este proprietarul bunurilor confiscate si, dacă acestea aparțin unei alte persoane decât contravenientul, în procesul-verbal se vor menționa, dacă este posibil, datele de identificare a proprietarului sau se vor preciza motivele pentru care identificarea nu a fost posibilă”. Procesul verbal contestat nu cuprinde nicio astfel de mențiune, fapt ce constituie o vătămare a drepturilor petentei, aptă să ducă la anularea dispoziției din procesul verbal contestat referitoare la ridicarea în vederea confiscării a bunurilor transportate.
În al doilea rând, art. 3 din Legea nr. 12/1990 (iar nu art. 4, cum în mod eronat s-a consemnat în procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției) prevede că bunurile care au servit sau au fost destinate să servească la săvârșirea vreuneia dintre faptele prevăzute la art. 1, dacă sunt ale contravenientului, precum și sumele de bani și bunurile dobândite prin săvârșirea contravenției se confiscă. Față de aceste dispoziții legale, agentul constatator a procedat în mod greșit la confiscarea mărfii transportate de petentul C. I. C., prepus al societății care deținea în proprietate bunurile. Așadar, nu se poate susține că produsele de panificație pe care petentul le distribuia anumitor societăți, pe baza unor facturi fiscale, ar aparține acestuia.
Fără a se reține vreo faptă contravențională în sarcina societății, măsura complementară a confiscării bunurilor transportate a vizat-o în mod direct, motiv pentru care instanța a dispus înlăturarea acesteia. Având în vedere că bunurile au fost predare spre valorificare, având un grad ridicat de perisabilitate, a dispus restituirea către petenta S.C. M. 70 S.R.L. a contravalorii acestora, în situația în care a fost achitată către D.G.F.P. A..
Asupra temeiniciei procesului verbal de contravenție contestat:
Ca situație de fapt, în procesul verbal de contravenție contestat s-a reținut în sarcina petentului C. I. C. că în data de 10.07.2014, la ora 7:40, a condus auto cu nr._, oferind spre vânzare pâine, în alte locuri decât cele autorizate, locuitorilor din satul Hăpria, .> Potrivit procesului verbal de contravenție contestat, încadrarea juridică a situației de fapt reținute este prevăzută de art. 1 lit. b) din Legea nr. 12/1990, potrivit căruia „constituie contravenție vânzarea ambulantă a oricăror mărfuri în alte locuri decât cele autorizate de primării, consilii județene sau prefecturi.”
Sub aspectul temeiniciei, instanța a reținut că potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, forța probantă a rapoartelor și a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, cu condiția ca echitabilitatea procedurilor în ansamblu să nu fie afectată. Dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este un drept absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Astfel, existența unei prezumții relative simple nu contravine per se prevederilor art. 6 din Convenția Europeană, în măsura în care, în administrarea probatoriului, statul respectă anumite limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988).
Astfel, instanței îi revine sarcina de a respecta proporționalitatea între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu lăsa nesancționate acțiunile antisociale, prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Față de cele ce preced, instanța a reținut că procesul verbal . nr._ se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie, fapt care însă nu neagă posibilitatea petentului de a dovedi o situație de fapt contrară față de cea descrisă în acest act.
Instanța a apreciat că susținerile petentului în sensul că el nu a săvârșit fapta contravențională reținută în sarcina sa se coroborează cu probele administrate în cauză. Așadar, din facturile fiscale emise în data de 10.07.2014 și depuse la dosar (f. 9-11) reiese exact numărul de produse de panificație pe care petentul trebuia să le livreze la diferite societăți comerciale, număr care corespunde cu cel al bunurilor inventariate de agentul constatator și menționat în procesul verbal de predare primire. În plus, chiar societatea la care este angajat petentul a arătat că acesta se ocupă cu distribuția produselor la magazinele cu care societatea are contracte, livrările fiind făcute pe baza facturilor fiscale emise și nefiind trimisă marfă în plus. Prin urmare, având în vedere că în autoturismul condus de petent au fost găsite un număr de produse egal cu cel rezultat din facturi, există un dubiu cu privire la fapta reținută de agentul constatator, așa cum a fost descrisă în procesul verbal.
Mai mult, cu toate că agentul constatator a menționat că petentul a vândut pâine mai multor locuitori din . este susținut de nicio probă, precizându-se că nu s-a putut identifica nicio persoană din cele care au cumpărat pâine de la petent. Or, aplicarea strică a prezumției de veridicitate a procesului verbal în acest caz l-ar pune pe petent în situația de a fi nevoit să facă dovada unui fapt negativ, lucru care este imposibil. De altfel, martorul asistent C. V. I. (singurul martor pe care petentul putea în mod efectiv să îl propună), a relatat că uneori dimineața se mai intersectează cu duba condusă de petent, însă nu l-a văzut vreodată pe acesta să vândă bunuri în alte locuri decât cele permise de lege.
Față de aceste aspecte, instanța a apreciat că în cauză este aplicabil principiul in dubio pro reo, creându-se o îndoială suficient de serioasă cu privire la veridicitatea celor reținute în actul constatator. În consecință, față de poziția procesuală a petentului, care a contestat săvârșirea faptei și având în vedere prezumția de nevinovăție prevăzută de art. 6 paragraful 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, instanța a apreciat că este lipsită de suport factual și probator concluzia agentului în sensul că petentul a încălcat normele din Legea nr. 12/1990.
Dubiul cu privire la unul din elementele constitutive ale contravenției va profita contestatorului, din moment ce înfăptuirea justiției presupune ca judecătorii să se întemeieze, în hotărârile pe care le pronunță pe certitudinea dobândită pe bază de probe, în măsură să reflecte realitatea obiectivă, iar nu pe probabilitate. De altfel, din interpretarea dispozițiilor art. 1 și 5 din O.G. nr. 2/2001, rezultă că temeiul angajării răspunderii contravenționale este săvârșirea unei fapte ce constituie contravenție, iar față de principiul legalității, existența contravenției trebuie dovedită în mod temeinic, printr-un proces verbal care să cuprindă împrejurări ce corespund pe deplin realității obiective.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 34 și următoarele din O.G. nr. 2/2001, instanța a apreciat că prezumția de temeinicie a procesului verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 10.07.2014 a fost răsturnată, motiv pentru care se impune anularea acestuia. D. consecință, petentul a fost exonerat de la plata amenzii contravenționale în cuantum de 500 lei.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel Inspectoratul de Poliție al Județului A., solicitând admiterea apelului formulat, schimbarea în tot a sentinței atacate în sensul respingerii plângerii contravenționale și menținerea procesului-verbal de contravenție contestat ca fiind legal și temeinic întocmit
In fapt, la Judecătoria A. I. a fost înregistrată sub numărul de dosar civil nr._, plângerea contravențională formulată de către petenții C. I. C. și S.C. M. 70 S.R.L., împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/10.07.2014, încheiat de către agentul constatator H. M., din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului A. - Postul de Poliție Ciugud.
Prin sentința civilă nr. 2874/2014, Judecătoria A. I. a admis plângerea contravențională și a anulat procesul-verbal de contravenție menționat mai sus, pe motiv că a fost încheiat în mod netemeinic.
Arată instanței de apel că nu este de acord cu hotărârea primei instanțe, pe care o considerăm nelegală și netemeinică, din următoarele motive:
Prin procesul-verbal susmenționat, intimatul C. I. C. a fost sancționat contravențional pentru încălcarea prevederilor art. 1 lit. b din Legea 12/1990 republicată, text de lege care prevede: „Constituie activități comerciale ilicite si atrag răspunderea contravenționala sau penala, dupa caz, fata de cei care le-au săvârșit, următoarele fapte: b) vânzarea ambulanta a oricăror mărfuri in alte locuri decât cele autorizate de primarii sau prefecturi."
In fapt, la data de 10.07.2014, agentul constatator a observat o autoutilitară cu nr. de înmatriculare_, al cărei conducător auto oferea pe stradă, spre vânzare, pâine, mai multor persoane din satul Hăpria. Văzând organele de poliție, conducătorul autoutilitarei cu nr. de înmatriculare_ aplecat de la fața locului, reușindu-se interceptarea acestuia după aproximativ 500 metri, moment în care s-a stabilit identitatea acestuia în persoana numitului C. I. C..
- Referitor la sancțiunea complementară a confiscării, în mod greșit prima instanță a reținut că aceasta a fost dispusă în mod nelegal.
Potrivit art. 5 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, sunt supuse confiscării bunurile destinate, folosite sau rezultate din contravenții. Art. 3 din Legea 12/1990 republicată instituie obligativitatea aplicării măsurii confiscării bunurilor destinate să servească la săvârșirea vreuneia dintre faptele prevăzute la art. 1.
Confiscarea bunurilor consta in trecerea silita si gratuita in proprietatea privata a statului a bunurilor ce au legătura cu săvârșirea contravenției, o astfel de măsură fiind în concordanta și cu dispozițiile constituționale, potrivit cărora proprietatea privata poate constitui obiectul unor masuri restrictive, cum sunt cele care vizează bunurile folosite sau rezultate din săvârșirii unor infracțiuni ori contravenții.
In acest sens este, exemplificativă este și jurisprudența Curții Constituționale, care în mai multe decizii având ca obiect constituționalitatea măsurii confiscării bunurilor unor terți (Decizia Curții Constituționale nr. 105 din 11 martie 2003, publicata in Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 239 din 8 aprilie 2003; Decizia 685 din 10 octombrie 2006 referitoare excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 190 alin. (2) lit. b) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala Publicat in Monitorul Oficial 931 din 16 noiembrie 2006 (M. Of. 931/2006) a constatat că garantarea dreptului de proprietate, precum si desfășurarea libera a unei activități comerciale implica respectarea de către toți comercianții a obligațiilor ce le revin in aceasta calitate; textele constituționale ale art. 44 alin. (1) teza finala si alin. (9), care cuprind prevederi referitoare la protecția proprietății private si limitele acestui drept, demonstrează ca însăși Constituția exclude protecția bunurilor folosite la săvârșiri unor fapte ilicite sau dobândite prin asemenea fapte.
Faptul ca bunurile confiscate nu aparțin contravenientului nu poate atrage ineficienta acestei masuri sancționatorii. Pe de o parte, Constituția prevede in art. 44 alin. (9) ca "Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracțiuni ori contravenții pot fi confiscate numai in condițiile legii", fără a distinge după calitatea de proprietar sau detentor precar a contravenientului. O alta interpretare ar conduce la posibilitatea eludării cu ușurința a dispozițiilor legale, deoarece de fiecare data contravenientul s-ar putea apăra invocând faptul ca este un simplu detentor precar al bunului, iar activitatea ilicita ar putea continua.
- Referitor la temeinicia procesului-verbal de contravenție, apreciază că prima instanță ar fi trebuit să dea efect prezumției de temeinicie a procesului-verbal de contravenție, având în vedere că fapta a fost constatată direct de către agentul constatator, aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu.
- Probele determinante administrate de către prima instanță care au condus la pronunțarea soluției au fost declarația martorului asistent C. V. I. și facturile fiscale emise în data de 10.07.2014.
- Astfel, fiind audiat în calitate de martor asistent, numitul C. V. I. a declarat că uneori dimineața se mai intersectează cu duba condusă de petent, însă nu l-a văzut vreodată pe acesta să vândă bunuri în alte locuri decât cele permise de lege. Din analiza depoziției martorului rezultă că acesta nu a fost de față la momentul constatării faptei de către agentul constatator, astfel că nu are reprezentarea reală și exactă a stării de fapt reținută în procesul-verbal de contravenție contestat.
- în ceea ce privește facturile fiscale depuse în probațiune de către intimații - petenți arată instanței de apel faptul că intimatul - petent C. I. C. a fost sancționat contravențional pentru vânzarea ambulanta a oricăror mărfuri in alte locuri decât cele autorizate de primarii sau prefecturi, faptă prevăzută de art. 1, lit. b din Legea 12/1990, iar nu pentru încălcarea prevederilor art.l lit. e din același act normativ, respectiv efectuarea de activități producție, comerț sau prestări de servicii cu bunuri a căror proveniență nu este dovedită, astfel că, prin depunerea acestor înscrisuri nu se dovedește o altă stare de fapt decât cea reținută de către agentul constatator.
În drept: art. 466 și urm. din Codul de procedură civilă, OG 2/2001, Legea 12/1990 republicată.
Intimatul . a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului declarat de intimata.
De asemenea, solicită obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecata
generate de prezenta cauza.
IN FAPT: soluția pronunțata de instanța de fond este temeinica si legala fiind la
adapost de orice critici.
Consideră total neintemeiate susținerile intimatei-apelante, aceasta deoarece:
- in privința temeiniciei procesului verbal de constatare si sancționare
contravenționala, instanța a analizat si dispus in mod corect, pentru următoarele
considerente:
-starea de fapt reținuta de către agentul constatator la rubrica descrierea faptei, in procesul verbal de constatare contravenționala nu corespunde realitatii;
-acest aspect a fost de altfel constatat prin sentința, retinandu-se ca “susținerile petentului in sensul ca nu el a savarsit fapta contravenționala se coroborează cu probele administrate in cauza (...);
Arată că, se afla in exercitarea atribuțiilor de serviciu - mai exact livra
produsele de panificație la partenerii societarii M. 70 SRL;
-acest lucru este cunoscut de către agentul constatator deoarece i-au fost
prezentate facturile fiscale care însoțeau marfa si se aflau in posesia sa,
urmând a fi predate beneficiarului produselor;
-de asemenea, nu avea cum sa instraineze marfa deoarece asa cum rezulta din facturile fiscale depuse in probatiune, este precizata exact cantitatea si tipul de produs livrat (neexistand marfa in plus);
-la momentul la care i-au fost prezentate facturile fiscale agentul constatator,
inainte de a proceda la sancționarea fara temei a sa pentru o fapta
necomisa, trebuia sa procedeze la inventarierea bunurilor existente in autovehicul si
compararea cu facturile fiscale;
-doar in ipoteza in care se constata un surplus de marfa fata de cea inscrisa in
facturile fiscale se putea bănui ca ar putea savarsi contravenția;
-de asemenea, agentul constatator menționează ca a condus auto (...) oferind
spre vanzare pâine in alte locuri decât cele autorizate, locuitorilor din satul Hapria
-potrivit prevederilor art. 16 OG2/2001 procesul verbal de constatare
contravenționala trebuie sa cuprindă descrierea faptei contravenționale (...) precum si aratarea tuturor imprejurarilor ce pot servi la aprecierea gravitații faptei si la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; aceasta condiție nu este îndeplinita deoarece nu se poate deduce in concret in ce modalitate a savarsit contravenția;
-mai mult decât atat, asa cum se retine in considerentele sentinței, agentul
constatator nu a putut indentifica nicio persoana din cele care au cumpărat pâine;
In privința măsurii confiscării:
- in mod corect retine instanța de fond ca fiind un act vătămător al petentului
nementionarea bunurilor supuse confiscării (descrierea acestora); de altfel, a fost
indicat greșit de către agentul constatator inclusiv temeiul de drept care a stat la baza confiscării. Astfel, conținutul articolului antementionat este următorul:
“Contravențiilor prevăzute la art. 1 le sunt aplicabile dispozițiile Ordonanței
Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobata cu
modificări si completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările si completările
ulterioarei
Asa cum se poate observa, in cuprinsul procesului verbal de constatare si
sancționare contravenționala nu se menționează cu exactitate temeiul legal care sta la baza confiscării.
De asemenea, agentul constatator a identificat greșit calitatea persoanei care
conducea autovehiculul si a aplicat sancțiune contravenționala unui angajat - prepus
al său. Numitul C. I. C. este angajat al societății . SRL avand printre atribuții distribuția pâinii la magazinele cu care societatea are
contract. La momentul la care acesta a fost oprit in trafic se afla in exercitarea
atribuțiilor de serviciu. Aspect retinut si de către instanța de fond.
Deși i-a fost invederat acest lucru agentului constatator, totuși acesta procedează
la incheierea unui proces verbal prin care îl sancționează personal pe acesta,
dispunând mai apoi si confiscarea mărfii, in mod nelegal, deoarece potrivit art. 24 alin.3 OG 2/2001 “agentul constatator are obligația sa stabilească cine este proprietarul bunurilor confiscate si, daca acestea aparțin unei alte persoane decât contravenientul, in procesul verbal se va menționa, daca este posibil, datele de identificare a proprietarului sau se vor preciza motivele pentru care identificarea nu a fost posibila”.
Acest element lipsește insa cu desavarsire din cuprinsul procesului verbal, nefiind indeplinite niciuna din condițiile prevăzute de lege: sau se identifica societatea/persoana deținătoare a bunului si se individualizează după cum urmeaza,
sau se menționează motivul pentru care nu s-a putut identifica.
Faptul ca s-a putut insa identifica, insa s-a omis a se menționa, rezulta din
procesul verbal de predare primire incheiat la data de 10.07.2014, proces verbal
incheiat la societatea deținătoare - . - in calitate de primitor de
bunuri confiscate. Practic, avand in vedere ca bunurile confiscate au aplicabil regimul prevăzut de art. 6 alin. 6 OG14/2007, in sensul ca se predau persoanelor juridice specializate sau persoanelor fizice autorizate pentru comercializarea acestor bunuri către populație, la prețul de piața, societatea a ajuns in situația in care: in primul rând se ia măsură confiscării bunurilor sale, iar ulterior i se predă spre vânzare în calitatea sa de persoana juridica specializata cantitatea de pâine confiscata.
De altfel, asa cum a menționat anterior, petentul de ordinul 2 se afla in raport
de prepusenie cu petenta de ordinul 1, la acel moment aflandu-se in exercitarea
atribuțiilor de serviciu - si anume livrarea de pâine la magazinele cu care societatea are raporturi contractuale. La acel moment marfa era insotita de facturi fiscale – facturi fiscale care se afla depuse la dosarul cauzei odata cu plângerea contravenționala.
In ceea ce privește pretinsa prezumție de temeinicie de care se bucura procesul
verbal, invederează instanței de apel ca aceasta este una relativa, care a fost răsturnata prin proba contrarie in fata instanței de fond.
Cele menționate in cuprinsul procesului verbal nu pot fi completate cu alte
inscrisuri, nici corectate ulterior.
Mai mult decât atat, daca ar fi sa se dea eficienta celor susținute prin motivele de
apel de către intimata ar insemna sa se incalce dreptul la un proces echitabil al oricărui cetațean lezat prin aplicarea unei contravenții in mod eronat si lipsit de fundament.
Cele constatate de agentul constatator in mod direct - cum susține apelanta - au fost combătute prin mijloacele de proba administrate in fata instanței de fond, rezultând contrariul atat din inscrisuri (facturi fiscale - care dovedeau cu prisosința destinația mărfii aflate in autovehicul), cat si din depoziția martorului.
Reamintește de asemenea ca este reglementata posibilitatea proprietarului mărfii
confiscate de a contesta masurile dispuse privind bunurile aflate in proprietatea sa,
aceasta cu atat mai mult cu cat asupra măsurii confiscării planeaza un dubiu mai mult decât rezonabil, așadar:
-procesul verbal de predare primire incheiat la 10.07.2014 este incheiat
necorespunzator, nereiesind cu claritate numărul de bucăți paine/placinta ridicata din fiecare categorie.
-daca se compara procesul verbal cu facturile fiscale se poate observa ca la
rubrica cantitate se menționează o cifra - urmata de mențiunea buc. insa numărul de
bucăți este menționat la rubrica U/M.
-datele inscrise in procesul verbal de constatare si sancționare contravenționala
nu corespund cu cele inscrise in procesul verbal de predare primire. Asa cum se poate constata prin simpla lectura a procesului verbal . nr._ din 10.07.2014 s-a dispus măsură confiscării a unor bunuri indicate de agentul constatator ca fiind“320 pâine”.
-nu s-a procedat la incheierea unui proces verbal de ridicare a bunurilor, prin care sa fie individualizate, cel puțin pe categorii, bunurile confiscate, ci se intocmeste doar procesul verbal de predare primire din 10.07.2014 prin care agenții IPJ predau către . a bunurilor cu grad ridicat de perisabilitate confiscate prin proces verbal . nr._.
-din tabelul cuprins insa in procesul verbal de predare primire rezulta ca nu s-a
procedat la confiscarea doar a pâinii ci si a unei cantitati de plăcinte - element de
noutate fata de mențiunea din procesul verbal.
-cantitatea de pâine menționata in procesul verbal de constatare si sancționare
contravenționala nu este aceeasi cu cantitatea de pâine care rezulta din procesul verbal de predare primire.
Lipsa acestor elemente constituie motive temeinice de nelegalitate a procesului
verbal de constatare si sancționare contravenționala precum si a actului subsecvent
intocmirii acestuia - proces verbal de predare primire din 10.07.2014, astfel ca in mod just si echitabil a dispus instanța de fond admiterea plângerii contravenționale.
Având in vedere toate aceste considerente solicită sa se dispună respingerea
apelului declarat de intimata.
IN D.: art. 205 si urm. C.pr.civ. coroborat cu art. 466 si urm. C.pr.civ., OG 2/2001, OG 14/2007, L. 12/1990.
Examinând actele și lucrările dosarului atât prin prisma criticilor expuse dar și din oficiu,Tribunalul reține următoarele:
Soluția primei instanțe este legală și temeinică, fiind rezultatul unei judicioase interpretări a probelor dosarului.
Astfel, în procesul verbal de contravenție contestat s-a reținut în sarcina petentului C. I. C., că în data de 10.07.2014, ora 7,40, a condus autoturismul cu nr._ ,oferind spre vânzare pâine, în alte locuri decât cele autorizate.
Încadrarea juridică a faptei săvârșite a fost stabilită ca fiind art. 1 lit. b din Legea nr. 12/1990, respectiv vânzare ambulantă a oricăror mărfuri în alte locuri decât cele autorizate de Primării, consilii județene sau prefecturi.
Procesul verbal de contravenție se bucură se prezumția de veridicitate până la proba contrară față de cea descrisă în cuprinsul lui.
Petentul a contestat săvârșirea faptei reținute în sarcina sa și a depus înscrisuri respectiv facturi fiscale emise în 10.07.2014 cu care a dovedit că numărul menționat în cuprinsul facturilor fiscale corespunde cu numărul inventariat de agentul constatator și menționat în procesul verbal predare primire.
Concluzia primei instanțe în sensul că neexistând mai multe bunuri decât cele reținute în procesul verbal și facturile fiscale și care conform contractelor trebuiau să ajungă la magazinele cu care avea încheiate contracte, se ridică un semn de îndoială cu privire la veridicitatea celor constatate de agentul constatator.
Ca atare, neexistând pâine în plus și nici dovada că petentul a vândut pâine mai multă locuitorilor din . dubiului care nu poate profita decât petentei.
Prima instanță în mod corect a dat eficiență acestui principiu de drept,” în dubio pro reo „ și a respectat și art. 6 pag. 2 din CEDO, referitoare la prezumția de nevinovăție.
Reținând că prima instanță a pronunțat o soluție legală și temeinică, înlăturând atât sancțiunea principală cât și sancțiunea complementară, Tribunalul va respinge prezentul apel, în baza art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă.
Înlăturarea sancțiunii complementare vine ca un rezultat al înlăturării sancțiunii principale.. Dacă dubiul în privința săvârșirii faptei contravenționale a atras anularea amenzii este firesc ca acest lucru să determine și înlăturarea sancțiunii complementare fără a fi nevoie a analiza aspectele invocate de apelant vizând protecția bunurilor folosite la săvârșirea faptelor ilicite.
Dacă nu a putut fi stabilită cu certitudine existența contravenției nu există temei pentru menținerea sancțiunii complementare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de intimat IPJ A. împotriva sentinței civile nr. 2874/2014 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosar_ .
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 11.06.2015.
Președinte, C. M. C. | Judecător, C. L. | |
Grefier, D. M. |
Red. LC
Jud. fond O. G.
Tehnored. MD/4ex/ 08.07.2015
| ← Obligare emitere act administrativ. Sentința nr. 534/2015.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 637/2015.... → |
|---|
