Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 316/2015. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 316/2015 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 23-04-2015 în dosarul nr. 2360/176/2014
Acesta este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV, FISCAL ȘI DE INSOLVENȚĂ
DECIZIA Nr. 316/A/2015
Ședința publică de la 23 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE B. M. B.
Judecător C. F.
Grefier M. R.
Pe rol se află apelul formulat de petentul apelant F. A. împotriva sentinței civile nr. 2324/2014, pronunțată de Judecătoria A. I. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI A., în cauza având ca obiect anulare proces verbal de contravenție PA NR._.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă consilier juridic Titilincu R. pentru intimat, lipsind apelantul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că:
La data de 23.03.2015, apelantul a depus la dosarul cauzei concluzii scrise și bilet de ieșire din spital.
La data de 22.04.2015, apelantul a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 lei, aferentă cererii de apel.
Reprezentantul intimatului depune delegație de reprezentare juridică.
Instanța, în temeiul art. 131 alin. 1 Cod procedură civilă, pune în discuție verificarea competenței.
Reprezentantul intimatului apreciază că prezenta instanță este competentă a soluționa apelul declarat în cauză.
Instanța, în baza disp. art. 95 pct. 2 din Codul de procedură civilă, constată că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta cauză.
Instanța, în baza disp. art. 238 alin. 1 din Codul de procedură civilă, pune în discuție durata estimativă necesară pentru cercetarea procesului.
Reprezentantul intimatului precizează că cercetarea judecătorească se poate încheia la termenul de judecată de astăzi.
Instanța, față de poziția părții, estimează durata necesară cercetării judecătorești ca fiind la termenul de astăzi.
La interpelarea instanței, reprezentantul intimatului învederează că nu mai are alte cereri de formulat în cauză.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța, în baza disp. art. 482 coroborat cu art. 244 din Codul de procedură civilă, declară încheiată cercetarea procesului.
Instanța, în baza disp. art. 392 Cod procedură civilă, declară deschise dezbaterile și acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentantul intimatului solicită respingerea apelului declarat în cauză și menținerea procesului verbal atacat, ca fiind legal și temeinic întocmit.
Instanța, în baza art. 394 Cod procedură civilă, declară închise dezbaterile, reținând apelul în pronunțare.
TRIBUNALUL
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba Iulia, la data de 20.03.2014 sub dosar nr._ petentul F. A. a solicitat în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului A. ca prin hotărâre judecătorească să se dispună anularea procesului verbal de contravenție . nr._/19.07.2012, cu exonerarea amenzii aplicate.
În motivarea plângerii s-a arătat că procesul verbal de contravenție nu a fost comunicat petentei la data întocmirii lui, ci la data de 19.03.2014, când aceasta s-a prezentat la școala din Hăpria pentru a-și achita impozitele către Primăria Comunei Ciugud; că semnătura de primire de pe înștiințarea de comunicare nu-i aparține petentei, aceasta nefăcându-se vinovată de săvârșirea contravenției reținute. S-a mai arătat că actul a fost încheiat la data de 19.07.2012, în lipsa petentei, iar comunicarea s-a făcut la data de 22.10.2012; că petenta are vârsta de 77 ani, nu are copii, este bolnavă și realizează un venit lunar de 370 lei din pensie.
Plângerea nu a fost motivată în drept.
În probațiune petenta a depus la dosar, în copie, proces verbal de contravenție . nr._/19.07.2012 și înștiințare de plată (f 5).
Plângerea a fost legal timbrată cu suma de 20 lei taxă de timbru (f 6).
Intimatul, legal citat, a formulat și depus la dosar întâmpinare (f 12) prin care a solicitat respingerea plângerii formulată de petentă ca neîntemeiată.
În susținerea întâmpinării s-a arătat, în esență, că procesul verbal atacat îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16 al 1 și art. 17 din OG nr. 2/2001 iar sancțiunea aplicată reprezintă o justă individualizare a răspunderii contravenționale în raport de criteriile stabilite de art. 21 al 3 din OG nr. 2/2001; că sancțiunea a fost stabilită în mod corect de către agentul constatator și trebuie menținută în ansamblul ei, acestea fiind în limitele prevăzute de lege.
În drept, OG nr. 2/2001, Legea nr. 61/1991.
În probațiune intimatul a depus la dosar următoarele înscrisuri: raport întocmit la data de 24.04.2014 (f 13), proces verbal de contravenție . nr._/19.07.2012 (f 14), dovadă comunicare (f 15-17),
A fost încuviințată pentru părți proba cu înscrisuri, constând în înscrisurile depuse la dosar iar din oficiu proba testimonială cu numitul R. I., depoziția acestuia fiind consemnată și atașată la dosar (f 23).
La termenul din data de 11.09.2014 petenta a depus la dosar un memoriu privind pe martorul R. I. (f 24), cu anexă proces verbal de contravenție . nr._/24.09.2009 (f 25).
La cererea instanței, IPJ A. a comunicat prin adresa nr. C7295/17.10.2014 că la Postul de Poliție Ciugud nu se află declarații date de martori ai incidentului pentru care a fost sancționată petenta (f 30).
Prin sentința civilă nr. 2324/2014, Judecătoria A. I. a admis în parte plângerea contravențională formulată de către petentul F. A., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean A., împotriva procesului-verbal . nr._ din data de 31.05.2012, a dispus reducerea amenzii aplicate petentei prin procesul-verbal . nr._ din data de 31.05.2012 de la suma de 500 de lei la suma 200 de lei, a menținut celelalte dispoziții ale procesului-verbal . nr._ din data de 31.05.2012 și a luat act de faptul că părțile nu solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin procesul verbal . nr._ din data de 19.07.2012 (f.5) încheiat de către agentul constatator din cadrul Inspectoratului de Poliție al județului A., petenta F. A. a fost sancționată cu amendă în cuantum de 500 de lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.3 pct.1 din Legea nr.61/1991 republicată și sancționată de art.4 al.1 lit.b din același act normativ.
În cuprinsul actului de constatare și sancționare a contravenției s-a reținut că în data de 31.05.2012, ora14,00, în com.Ciugud, . ce se afla pe stradă în satul Hăpria, i-a adresat injurii și cuvinte jignitoare vecinului ei R. I..
Procesul verbal de contravenție a fost întocmit în lipsa petentei.
Verificând potrivit art.34 alin.1 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța de fond a constatat că în cuprinsul acestuia se regăsesc mențiunile prevăzute de dispozițiile art.17 din O.G. nr.2/2001 cu privire la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită, precum și data comiterii acesteia, și semnătura agentului constatator, motiv pentru care instanța a apreciat că nu există cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Sub aspectul temeiniciei, instanța de fond a reținut că, dispozițiile O.G. nr.2 /2001 nu stabilesc care este valoarea probatorie recunoscută procesului verbal de sancționare și constatare a contravențiilor, însă art. 47 din O.G. nr.2/2001 stabilește faptul că, în materie contravențională sunt aplicabile prevederile Codului de procedură civilă: Potrivit art.249 din noul Cod de procedură civilă, cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească. De asemenea, potrivit art.269 din Codul de Procedura Civilă, înscrisul întocmit de către o autoritate publică, în forma și condițiile stabilite de lege, cum este și procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției, are caracterul unui înscris autentic. Art.270 din codul de procedură civilă prevede că „înscrisul autentic face deplină dovadă, față de orice persoană până la declararea sa ca fals, cu privire la constatările făcute personal de către cel care a autentificat înscrisul, în condițiile legii”.
Procesul-verbal de constatare a contravenției, are, așadar, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară. A conferi forță probantă unui înscris nu echivalează cu negarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerat o modalitate de stabilire legală a vinovăției, în sensul art. 6 alin. 2 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale.
Astfel, în Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku contra Franței, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că prezumțiile sunt permise de Convenție, dar nu trebuie să depășească limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei și prezervând drepturile apărării, de unde rezultă faptul că nici prezumția de nevinovăție și nici prezumția de veridicitate a procesului-verbal de contravenție nu au caracter absolut.
Prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care, prin aplicarea ei, s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrară celor consemnate în procesul-verbal, deși, din probele administrate de organul din care face parte agentul constatator, instanța nu poate fi convinsă de vinovăția contravenientului, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Potrivit art.3 pct.1 din Legea nr.61/1991 pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice republicată, -forma în vigoare la data de 31.05.2012- constituie contravenție săvârșirea oricăreia dintre următoarele fapte, dacă nu sunt comise în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracțiuni: 1)săvârșirea în public de fapte, acte sau gesturi obscene, proferarea de injurii, expresii jignitoare sau vulgare, amenințări cu acte de violență împotriva persoanelor sau bunurilor acestora, de natură să tulbure ordinea și liniștea publică sau să provoace indignarea cetățenilor ori să lezeze demnitatea și onoarea acestora sau a instituțiilor publice. Conform art.4 al.1 lit.b din același act normativ, această contravenție se sancționează cu amendă cuprinsă între 200 și 1000 de lei.
În cauza de față, instanța de fond a apreciat că din declarația martorului audiat în cauză R. I.-fila 23, rezultă veridicitatea situației de fapt reținută de către agentul constatator în cuprinsul procesului verbal de contravenție referitoare la comportamentul petentei față de vecinul său.
Pe de altă parte, instanța a reținut că petenta nu a propus administrarea de probe pentru a face dovada contrară celor reținute în procesul verbal de contravenție.
În aceste condiții, instanța a apreciat că procesul verbal de contravenție îndeplinește și condiția temeiniciei.
Cât privește individualizarea sancțiunii ce i-a fost aplicată petentei pentru fapta de mai sau, instanța va avea în vedere, dispozițiile art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001, conform cărora sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, precum și faptul că, potrivit art. 21 alin. 3 din același act normativ, la stabilirea acesteia trebuie să se țină seama și de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
În cauza de față, raportat la vârsta petentei, la circumstanțele săvârșirii faptei, instanța a apreciat că amenda stabilită la minimul special prevăzut de art.4 al.1 lit.b din Legea nr.61/1991 republicată, în cuantum de 200 de lei, este suficientă pentru îndreptarea petentului și pentru ca acesta să-și conformeze comportamentul față de concetățeni regulilor de conviețuire socială.
Ca atare, instanța a dispus reducerea amenzii aplicate petentei prin procesul-verbal . nr._ din data de 31.05.2012 de la suma de 500 de lei la suma 200 de lei.
Față de motivele de fapt și de drept expuse, în baza art.34 și următoarele din OG nr.2/2001 privind regimul juridic la contravențiilor cu modificările și completările ulterioare, instanța a admis în parte plângerea formulată de către petenta F. A. împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ din data de 31.05.2012 și a dispus reducerea amenzii aplicate petentei prin procesul-verbal . nr._ din data de 31.05.2012 de la suma de 500 de lei la suma 200 de lei.
A menținut în rest celelalte prevederi ale procesului verbal de contravenție și a luat act de faptul că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri, a formulat apel petentul, solicitând - admiterea apelului, schimbarea sentinței atacate si anularea PROCESULUI VERBAL . nr._/19.07.2012 emis de IPJ A. .
Precizează că acest proces-verbal nu i-a fost comunicat la data întocmirii lui, ci doar in cursul zilei de 19.03.2014, când s-a prezentat la Scoală din Hapria, pentru a-și plați impozitele către Primăria Ciugud. Cu aceasta ocazie, funcționarul primăriei i-a spus apelantei că are o amenda din 2012 si i-a dat o copie după acest act.
Apelanta nu a avut cunoștința despre act care îl consideră ca este un act fals, semnătura de primire de pe înștiințarea de comunicare nu îi aparține.
Pe de altă parte, apelanta a solicitat instanței să aibă în vedere că actul a fost încheiat la data de 19.07.2012, in lipsa sa, iar comunicarea s-ar fi făcut in data de 22.10.2012 ( conform ștampilei).
Apelanta a susținut că nu se face vinovata de nimic și a solicitat instanței să aibă in vedere ca a atacat procesul-verbal in termenul de 15 zile de la data primirii, nu a săvârșit fapta imputata si a solicitat anularea amenzii.
Martorul R. I. este in dușmănie cu apelanta, întrucât acesta a înjurat-o si a amenințat-o cu bătaia in repetate rânduri. De asemenea, a pus mai multe peroane din .. Prin urmare, declarația lui trebuia înlăturata de către instanța.
Apelanta a arătat că are 78 de ani, este singura, nu are copii, este bolnava(cardiaca, astmatica, colitș cronica), cu pensie de CAP de 370 lei si nu își poate plăti aceasta amenda. Trebuie sa se interneze periodic la Aiud, pentru tratament la plămâni. Are 5 operații la ochi si dezlipire de retina. Are discopatie lombara si face periodic injecții cu infiltrații.
P. in data de 28.10.2014 a fost in întreținerea surorii sale, F. F., insa aceasta a decedat si in prezent locuiește singura, fara niciun fel de ajutor. Nu are din ce plăti amenda de 200 lei, cu atat mai mult cu cat nu este vinovata de fapta reținuta in procesul-verbal.
Datorita acestei situații, a solicitat ca instanța sa dispună înlocuirea măsurii amenzii cu cea a avertismentului, pentru ca nu poate plăti amenda, chiar si redusa la 200 lei. Pentru aceste motive a solicitat admiterea apelului.
Intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului A. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond, ca fiind legală și temeinică.
Pe fondul cauzei, a arătat faptul că aspectele prezentate în cererea de apel nu constituie motive întemeiate care să conducă la admiterea plângerii contravenționale și anularea procesului-verbal de contravenție.
Prin sentința apelată s-a admis în parte plângerea contravențională formulată de petentă și a fost redusă amenda aplicată petentei prin procesul-verbal de contravenție ., nr._ din data de 31.05.2012, de la suma de 500 lei, la suma de 200 lei.
Sub aspectul legalității procesului-verbal de contravenție, intimatul a solicitat să se observe faptul că prima instanță în mod corect a reținut că procesul-verbal de contravenție contestat a fost legal întocmit, cu respectarea dispozițiilor legale incidente, nefiind incidentă nicio cauză de natură să atragă nulitatea acestuia, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute.
Sub aspectul temeiniciei, prin procesul-verbal de contravenție menționat mai sus, apelanta a fost sancționată contravențional pentru încălcarea prevederilor art. 3 pct. 1 din Legea 61/1991, text de lege care prevede:
„Constituie contravenție săvârșirea oricăreia dintre următoarele fapte, dacă nu sunt comise în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracțiuni: 3) apelarea, în mod repetat, la mila publicului, de către o persoană aptă de muncă, precum și determinarea unei persoane la săvârșirea unor astfel de fapte."
În mod corect prima instanță a apreciat că din declarația martorului audiat în cauză, R. I., rezultă veridicitatea situației de fapt reținută de către agentul constatator în cuprinsul procesului-verbal de contravenție, referitoare la comportamentul petentei față de vecinul său.
Intimatul a solicitat respingerea ca nefondat a apelului formulat de către F. ANISEE si menținerea ca legală si temeinică a sentinței nr. 2324/2014 a Judecătoriei Alba Iulia.
În drept dispozițiile art.205-208 din Codul de procedura civilă, O.G. nr.2/2001 și Legea 61/1991 .
Analizând apelul formulat în cauză, instanța de control judiciar reține următoarele:
Prin procesul verbal . nr._ din data de 19.07.2012 (f.5) încheiat de către agentul constatator din cadrul Inspectoratului de Poliție al județului A., petenta F. A. a fost sancționată cu amendă în cuantum de 500 de lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.3 pct.1 din Legea nr.61/1991 republicată și sancționată de art.4 al.1 lit.b din același act normativ.
În cuprinsul actului de constatare și sancționare a contravenției s-a reținut că în data de 31.05.2012, ora14,00, în . ce se afla pe stradă în satul Hăpria, i-a adresat injurii și cuvinte jignitoare vecinului ei R. I..
Verificând potrivit art.34 alin.1 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța de fond în mod corect a constatat că în cuprinsul acestuia se regăsesc mențiunile prevăzute de dispozițiile art.17 din O.G. nr.2/2001 cu privire la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită, precum și data comiterii acesteia, și semnătura agentului constatator, motiv pentru care instanța a apreciat că nu există cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal, instanța de control judiciar reține că, deși OG nr. 2/2001 nu prevede dispoziții exprese care să reglementeze forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului de lege a art. 34, rezultă că procesul verbal face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Forța probantă a rapoartelor și a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, cu condiția ca echitabilitatea procedurilor în ansamblu să nu fie afectată (cauza Bosoni c. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este un drept absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Astfel, existența unei prezumții relative simple nu contravine per se prevederilor art. 6 din Convenția Europeană, în măsura în care, în administrarea probatoriului, statul respectă anumite limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragr. 28, cauza Vastherga Tari Aktieholag c. Suedia, hotărârea din 23 iulie 2002, paragr. 113).
Astfel, instanței îi revine sarcina de a respecta proporționalitatea între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu lăsa nesancționate acțiunile antisociale, prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit, și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Din analiza probatoriului administrat în cauză, instanța consideră că procesul verbal de contravenție întocmit de către agentul constatator constituie o prezumție simplă împotriva petentului sub aspectul săvârșirii faptei contravenționale.
Cele consemnate în procesul verbal de contravenție sunt susținute și de declarația martorului R. I., audiat la instanța de fond ( fila 23 dosar fond).
Petenta nu a reușit să facă dovada contrară celor reținute în sarcina sa.
În aceste condiții, instanța de apel, raportat la cele arătate constată că petenta se face vinovată de săvârșirea faptei contravenționale reținute în sarcina acesteia.
In baza art.34 alin.1 din O.G.2/2001, instanța poate să hotărască asupra sancțiunii contravenționale aplicate.
Această prerogativă legală conferă instanței posibilitatea de a proceda la o reindividualizare a sancțiunii contravenționale.
Pentru stabilirea sancțiunii contravenționale trebuie să se țină cont de criteriile de individualizare prevăzute de art. 21 alin.3 din OG nr. 2/2001 potrivit căruia sancțiunea se aplica în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie sa fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
În primă instanța s-a procedat la reducerea sancțiunii contravenționale de la suma de 500 lei la suma de 200 lei.
După cum prevede art. 7 din O.G.2/2001, avertismentului se aplică atunci când fapta este de o gravitate redusă și chiar dacă actul normativ care stabilește contravenția nu menționează expres această sancțiune.
In cauza de față, în ceea ce privește sancționarea contravențională a petentului, având în vedere vârsta înaintată a petentei, situația financiară dificilă și starea de sănătate precară a acesteia, instanța de apel apreciază oportună reindividualizarea sancțiunii contravenționale, în sensul înlocuirii sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului.
Instanța atrage atenția petentei să respecte dispozițiile legale.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de apelanta petentă F. A. împotriva sentinței civile nr. 2324/2014 pronunțată în dosar nr._ de către Judecătoria A. I..
Schimbă în parte sentința civilă nr. 2324/2014 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosar_ .
Admite în parte plângerea formulată de petenta F. A. împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 19.07.2012, în contradictoriu cu intimatul IPJ A.
Înlocuiește sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum 500 lei cu sancțiunea avertisment.
Definitivă.
Executorie.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23.04.2015.
Președinte, B. M. B. | Judecător, C. F. | |
Grefier, M. R. |
Red. BB
Tehnored. BB
4 ex. /02.06.2015
Jud. fond: G. F. G.
| ← Pretentii. Sentința nr. 377/2015. Tribunalul ALBA | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 317/2015.... → |
|---|
